Și-a ridicat privirea spre ceas, și bolborosi doar pentru sine:"
"Dacă nu mi-aș fi pierdut disciplina sau elanul, poate că nu m-aș afla în situația asta", vorbi în continuare cu sine, "dacă aș fi ascultat de îndrumările primite la timpul potrivit..." Oftă iritat, deranjat de starea aceea de nemulțumire care încerca să o alunge ori de câte ori îi frământa sufletul. Dar, uimitor, în timp ce în mintea lui vorbea cu sine, apăru un personaj care intră în dialog cu el:
"Ai multe de făcut, și te ocupi de atâtea lucruri importante; ceilalți pun presiune pe tine, și vezi că totul e pe grabă. Nu te mai necăji atâta! Faci cât poți! Ar trebui să te relaxezi puțin și totul se va rezolva, ai să vezi! Ai nevoie doar de puțin răgaz." Fără să înțeleagă prea bine ce s-a întâmplat, omul se lasă purtat de conversație până într-un punct când, ceva din adâncul ființei lui, ca un susur blând îl făcu să tresalte și toată conversația din mintea lui se risipi.
"Ce sunt gândurile acestea?" Își dădu seama imediat că toată conversația din mintea lui îl justificau și pe deasupra chiar îi plăcu nespus de mult; se înspăimântă și se înfioră cât de mult îi convenise justificările pe care i se oferise.
A fost doar o întrebare, dar care expresa atâtea încât îl făcu să rămână tăcut, lăsându-se purtat de această dată de un Alt personaj care începuse să-i vorbească duios. Lacrimile nu au întârziat să apară în ochii lui, prelingânduse pe obraji lui înroșiții deja din pricina rușinii și a ticăloșiei lui. De data aceasta, nu sa avântat în conversație, ci păstră tăcerea continuând să asculte acele cuvinte de care avea atâta nevoie. Într-un sfârșit se prăbuși în Fața Celui care Îl aștepta de atâta vreme să se întoarcă în prezența umblări cu El, și abia șoptind zise:
"Oh, știu Doamne, știu prea bine Tată, sunt un ticălos, nu sunt vrednic de mila și îndurarea Ta, dar totuși, oh cât de recunoscător sunt pentru cuvintele Tale, care sunt viață pentru sufletul meu trudit și ostenit!" Nu se grăbi să plece din starea aceea... Era uimitor câtă desfătare și împlinire îi aducea prezența Lui. "Cum reușise să uite aceste lucruri așa de repede și așa de ușor? Cum a pierdut timpul pe atâtea lucruri trecătoare și înșelătoare?" Era descumpănit și rușinat, cu câtă ușurință fusese prins de lucruri prin care l-au ținut ocupat și departe de prezența Celui pe care promisese că Îl va iubi și prețui.
Avea clar ce trebuia să facă; cu lacrimi încă în ochii, se ridică decis să curățe tot ceea ce îl depărtase de Domnul. Era conștient că nu va fi ușor, dar se va baza pe instrucțiunile Lui, și pe tot ceea ce El îl va învăța și-l va călăuzi; era convins pe deplin de asta. Înțelesese ceva de extremă importanță, ceva prin care fusese înșelat. Își dădu seama că își nesocoti dreptul de născut din nou, și ce mare har avea că Tatăl îl așteptase cu brațele deschise înapoi.
"Ce te face să crezi că vei reuși? Ce este încrederea aceasta pe care te bizui? Știi prea bine cine ești în realitate și pe deasupra, crezi că Dumnezeu te va ajuta după cum L-ai neglijat și la cum L-ai nesocotit? Nu fi naiv!" Îl trecuse un fior când auzise din nou vocea primului personaj, iar acele cuvinte spuse în mintea lui erau acum crude și batjocoritoare. Încercă să le alunge, și se duse să ia Biblia, decis și hotărât. A început să citească din pasajele care Duhul Sfânt i le aducea aminte. Dar, în mintea lui încă auzea vocea aceea supărătoare, care ba îi aducea vinovăție, ba batjocură, ba provocări. Simțea presiunea luptei din interiorul lui; era conștient căci Domnul îl iertase și că nu îl va osândi de cele întâmplate, dar la fel de conștient era că va trebui să lupte cu sine iar lupta aceasta va fi feroce și crâncenă; dar acel moment trăit cu Domnul era ca o fortăreața în care putea să se adăpostească, fiind în siguranță. Oricât de mult diavolul va răcni ca un leu, și va căuta să îl înghită, el știa că dacă rămânea în hotărârea pe care o luase, va avea ajutorul necesar să împlinească tot ce trebuia să facă și să curățească în viața lui. Frica de eșec îi va da târcoale, știa prea bine, dar oarecum era convins că va reuși, indiferent de cum sau cine era el; deoarece a decis să se ridice și să umble din nou, în prezența Celui care a biruit Totul."
Oare pe câți dintre noi nu ne reprezintă istorioara aceasta, la un moment dat din călătoria noastră cu Dumnezeu? Pe ici, pe colo, se aude zicala "trăim în secolul vitezei", și oarecum ne place zicala aceasta, deoarece ne justificăm în spatele ei, de o mulțime de responsabilități și îndatoriri pe care le avem din punct de vedere spiritual.
Persoana din istorioara noastră își pusese o întrebare, la care Dumnezeu ca un Tată iubitor, se oprise să îi vorbească: Oare cum pot reuși să răscumpăr timpul? Sau cum spune în traducerea spaniolă, care se înțelege mai bine (cel puțin pentru mine): cum pot folosi bine timpul?
"Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți. Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele. 'De aceea nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia Domnului. Efeseni 5:17 VDC
"¡Tened, pues, cuidado de vuestra manera de vivir! Ya no viváis como necios sino como sabios, y aprovechad bien el tiempo, porque los días son malos. Por tanto, no seáis insensatos, al contrario, tratad de entender cuál es la voluntad de Dios". Efesios 5:16 Reina Valera 2020
"răscumpărați vremea". Coloseni 4:5
"y aprovechad bien el tiempo". Colosenses 4:5
Când a fost întrebat odată Dallas Willard despre importanța gestionării timpului și a fi mai eficient în ceea ce faci, el a răspuns:" Trebuie să elimini fără milă graba din viața ta. În zilele noastre, graba este cel mai mare dușman al vieții spirituale. Trebuie să elimini fără milă graba din viața ta. Cel mai important lucru în viața ta nu este ceea ce faci, ci ceea ce devii. Aceasta este lucrul pe care îl vei lua cu tine în eternitate. Tu ești o ființă spirituală nemuritoare, care are un destin etern în marele univers al lui Dumnezeu. Acesta este cel mai important lucru pe care trebuie să-l știi despre tine. Ar trebui să repeți lucrul acesta în mod regulat", am încheiat citatul.
Avem grijă de multe lucruri de cum ne trăim viața aceasta pe pământ, dar latura aceea lăuntrică, ascunsă ochilor de carne, și care este partea cea mai importantă, care este eternă, o neglijăm cel mai mult. Cred că comoditatea și confortul ne-a făcut atât de exigenți material, încât trupul pare a fi nemuritor și veșnic stătător pe acest pământ, încât sufletul nostru de abia mai este luat în seamă! Facem multe, foarte multe lucruri, și pierdem din vedere cine suntem, și cum suntem, adică ce devenim. Știu bine că diavolul dacă nu mă poate face să păcătuiesc (deși e puțin probabil), mă va ține extrem de ocupată, pentru a nu putea să mă îngrijesc de partea cea mai importantă - sufletul meu, astfel puțin câte puțin sufletul plătind foarte scump neglijența sau nepăsarea mea.
Deci, aveți grijă la felul vostru de a trăi! Folosește-ți bine timpul!
Cum este felul nostru de a trăi? Ne ascundem în spatele grabei și ne justificăm neglijența sau nepăsarea noastră? Ne-a înfășurat atât de mult plăcerile sau dorința de a ne simți bine, că nu mai reușim să avem grijă de partea ceea nemuritoare, sufletul nostru?
În adevăr, toți avem timp, dar cine încearcă să înțeleagă voia lui Dumnezeu, cine se adâncește în a descoperi ce este eternitatea? Acela va fi înțelept și își va folosi timpul cu folos pentru ceea ce este etern - sufletul său!
Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va și secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viața veșnică. Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Galateni 6:7-9
Ne vom îngriji întotdeauna mai mult de ceea ce prețuim mai mult. Dumnezeu ne îndeamnă: "Verificați-vă personal, ca să vedeți dacă sunteți în credință. Faceți astfel un test prin care să vă autoverificați. Oare nu realizați faptul că Isus Cristos este în voi?"2 Corinteni 13:5 BVA
Cum ne folosim timpul oarecum arată valorile pe care le avem sau pe ce punem valoare! Nu sunt eu cine trebuie să facă testul pentru ceilalți, eu îl fac la mine, și vreau să am o cumpănă dreaptă după criteriile Scripturi, și să fiu destul de smerită ca să las ca Duhul Lui Dumnezeu să mă cerceteze și să îmi de-a diagnosticul și tratamentul pe măsură. Este nevoie de o testare profundă și sinceră cu noi înșine în lumina prezenței Lui.
"Nevoia primordială a sufletului nostru este nevoia de profunzime - de aceea este atât de greu formarea - deoarece superficialitatea este blestemul epocii noastre." Richard Foster
Lumea conspiră împotriva sufletelor noastre prin faptul că ne împiedică să vedem profunzimea și gloria planului lui Dumnezeu, de aceea ne ispitește să ne găsim satisfacția în răsplătiri imediate.
Formarea caracterului, a unui obicei bun, a unei discipline consecvente, înseamnă a-ți dărui timpul, efortul și gândirea. Adevărul este baza instruirii unui om bun și credincios a Lui Dumnezeu. El ne va încuraja în punctele noastre tari, căutând să dăm maximul, dar ne va da instrucțiuni și pentru slăbiciunile, deficiențele noastre ca să putem fi ceea ce El, Dumnezeu a rânduit să fim. Procesul acesta durează toată viața și ar fi foarte înțelept din partea noastră să fim receptivi la ceea ce devenim, nu doar la ceea ce facem.
Caracter și fapte:«Bine , rob bun și credincios! Ai fost credincios în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!» Matei 25:14-30
Doar fapte:«Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?Atunci le voi spune curat: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege!» (voi care sunteți necredincioși, voi care încălcați normele și legile Mele! - traducere liberă)Matei 7:21-28
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu