Experiență sau autenticitate?

"Saul a trimis niște oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare de proroci, care proroceau cu Samuel în frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimișii lui Saul și au început și ei să prorocească. Au spus lui Saul lucrul acesta; el a trimis alți oameni și au prorocit și ei. A mai trimis alții a treia oară și au prorocit și ei. 

Atunci, Saul s-a dus el însuși la Rama. Ajungând la fântâna cea mare fără apă, care este la Secu, a întrebat: „Unde sunt Samuel și David?” I s-a răspuns: „Sunt în Naiot, lângă Rama.” Și s-a îndreptat spre Naiot, lângă Rama. Duhul lui Dumnezeu a venit și peste el și Saul și-a văzut de drum, prorocind până la sosirea lui în Naiot, lângă Rama. S-a dezbrăcat de haine și a prorocit și el înaintea lui Samuel și s-a aruncat dezbrăcat la pământ toată ziua aceea și toată noaptea. De aceea se zice: „Oare și Saul este între proroci?"1 Samuel 19: 20-24

Saul prorocește toată ziua și toată noaptea. Wow, impresionant! 

Știți contextul când se întâmplă aceasta? Când Saul urmărea să omoare pe David. Da, să omoare pe David! 

Lecturând istoria lui Saul, am rămas o vreme meditând...și mi-am notat:

"Saul nu era nicidecum un proroc(sau un om cu inimă temătoare de Dumnezeu) și totuși când vine în prezența celor autentici iată că duhul lui Dumnezeu a pus stăpânire pe el (traducere din RV2020). A fi împreună cu cei credincioși nu ne face credincioși, a simți prezența lui Dumnezeu peste noi, nu înseamnă că suntem în voii Lui, că suntem plăcuți Lui, sau că suntem a Lui! 

Ar trebui să ne cutremurăm de acest adevăr!

Te poți molipsi pe lângă cei autentici, dar niciodată nu vei fi un autentic. Poți proroci, poți vorbi în limbi îngerești, etc (1Corinteni 13), acestea nu dovedesc autenticitatea noastră. 

Saul a ieșit din prezența manifestantă a celor autentici și credeți că s-a pocăit de păcatele lui, a încetat să mai urmărească pe David? Nu! După o experiență așa de extraordinară, toți ne-am aștepta ca Saul să ia decizii drastice de pocăință, așa-i? Dar nu se întâmplă asta, ci Saul continuă și face fapte peste fapte groaznice.

Câți dintre noi nu trăim experiențe extraordinare când suntem împreună cu ceilalți, dar câte din aceste experiențe ne conduc apoi la o apropiere autentică, de Dumnezeu? Ne aprindem ușor ca paiele, și durăm tot atât cât arde un pai! De aceea, trebuie, ca după orice experiență trăită să ne cercetăm și să vedem dacă aceasta ne-a condus la o apropiere și la o teamă sfântă de Dumnezeu! 

Uneori Dumnezeu ne surprinde prin forme directe, prin care ne trezește la realități, poate nu chiar plăcute. Dar totdeauna El are gânduri de pace și nu de nenorocire, chiar dacă uneori credem că nu este așa. Dar Dumnezeu este singurul care ne va prezenta realitatea personalității și a caracterului nostru, dar cu speranța unei viitor cu nădejde, în ciuda faptului că nu suntem ce trebuie să fim înaintea Lui. De aceea, cred că atunci Dumnezeu îi dăduse o șansă lui Saul să își vină în fire, dar Saul nu face nimic cu harul care Dumnezeu i-l oferise. Dumnezeul pe care L-am cunoscut citind Scriptura, a oferit șansa salvări oricărui om care se întoarce cu toată ființa lui la Dumnezeu. Nu a respins pe nimeni, nici chiar pe cel mai crud popor precum, Ninive. Pentru că este scris: "Tu asculți rugăciunea, de aceea toți oamenii vor veni la Tine." Psalmul 65:2"

Ne-am obișnuit să fim consumatori de experiențe fără să facem nimic cu viața noastră. Continuăm să venim acolo unde doi sau trei sunt adunați în Numele Domnului, și poate ne înșelăm că și noi suntem autentici. Mă înfior...oh, Doamne Isuse, cât din ce trăim este autentic cu Tine? Poporul Israel a trăit experiențe uluitoare cu Tine, și prezența Ta a fost manifestată cu o putere înfricoșătoare, și totuși doar doi au crezut cu adevărat în Tine, doar doi au fost autentici în relația lor cu Tine, doar doi au crezut în puterea Ta transformatoare, doar doi au crezut în promisiunile Tale și au pășit în ele, astfel doar doi au avut privilegiul să intre în țara Canaan...mă cutremur la gândul acesta...ar trebui să ne oprim și să luăm în serios relația noastră cu Tine, nu să fim doar niște consumatori de experiențe care nu ne schimbă cu nimic lăuntrul nostru, faptele noastre, trăirea noastră păcătoasă. Rămânem la fel de legați de patimi și de păcate, oh iartă-ne de superficialitatea noastră trăită de atâtea ori în relația noastră cu Tine, iartă-ne...

Tu Doamne, Dumnezeule ești bun și milos și ne dai și nouă o altă inimă precum i-ai dat și lui Saul, și e datoria noastră să o păzim mai mult decât orice, pentru ca viața să curgă din interiorul nostru...

Ah, vrem să prețuim oportunitățile de a ne apropia cu adevărat de Tine, nu să ne mulțumim cu "aprinderi" trecătoare prin care să ne înșelăm singuri, sfârșitul ne-ar îngrozi.

Cu cât mă apropii de prezența Domnului, cu atât îmi văd superficialitatea și nevoia urgentă de a fi autentic în relația mea cu El. 

De ce să ne irosim timpul și ani cu superficialitatea, de ce să trăim fără autenticitatea a ceea ce spunem că suntem? Dar acest lucru cere muncă grea împreună cu Dumnezeu, suntem dispuși la aceasta? Este nevoie să ne lipim de oameni autentici și pasionați de glorificarea Lui Dumnezeu. 

Îmi plac enorm oameni pasionați de glorificarea lui Dumnezeu. De ce? Pentru că mă determină și pe mine la acțiune, mă provoacă să îmi doresc autenticitate și nu superficialitate!