Viata - Traieste-o pentru Cel care ti-a daruit-o

Intr-una din zile, Isus disdedimineata, a intrat in Templu; tot norodul  venise la El. Isus a sezut jos, si-i invata (Ioan 8:2) Cred ca, ca si alta data, tot norodul Ii sorbea vorbele de pe buzele lui Isus.   (Luca 19:48) Nici nu   

 e de mirare, caci El avea cuvintele vietii vesnice. (Ioan 6:68) Cand Isus invata norodul, carturarii si Fariseii I-au adus o femeie prinsa in preacurvie. Au pus-o in mijlocul norodului.
Ce ar putea spune in apararea ei? Nimic...insusi pacatele ei o osandesc la moarte. Faptul ca a pacatuit deja o facea sa se simta murdara, dar acum era pusa si in mijlocul norodului. Toate privirile erau atintite asupra ei, si nu erau priviri de iubire sau iertare; sentinta era clara de cei care au pus-o in mijlocul norodului. Totusi, acolo era un Om care ei Il numeau Invatator.
"-Tu dar ce zici?" l-au intrebat carturarii si Fariseii. Dar Isus S-a plecat in jos, si scria cu degetul pe pamant. "-De ce oare acest Invatator nu raspundea nimic?" Ei nu inceteaza sa-L intrebe..."Oare cuvantul Lui va intari sentinta deja pecetluita sau...," Isus s-a ridicat in sus, si le-a zis:
"-Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra in ea." Apoi S-a plecat iaras, si scria cu degetul pe pamant. Toti s-au simtit mustrati de cugetul lor, si au iesit afara unul cate unul...pana au ramas doar ei doi.
Atunci Isus s-a ridicat in sus... si cand n-a mai vazut pe nimeni decat pe femeie, El i-a zis:
"-Femeie, unde sunt parasii tai? Nimeni nu te-a osandit?"
De ce Isus a asteptat pana nu a mai vazut pe nimeni? De la unul cate unul pana cand nu s-a mai vazut nimeni, cred ca nu au fost 2-3 minunte. A fost un timp cand Isus a stat in tacere, si femeia la fel. In sfarsit cu glasul tremurand, femeia raspunde:
"-Nimeni" si inima ei exclama: "-Doamne!" Aceasta femeia cred ca astepta raspunsul Domnului Isus cu ardoare si de o enorma importanta, deoarece ea Il numeste pe Isus, Domn. Ceva s-a schimbat in fiinta si sufletul ei in acest timp de tacere si asteptare. Stia caci soarta ei acum era in Mana Lui Isus. Credeti ca raspunsul Lui Cristos a surprins-o? Cu siguranta.
"-Nici Eu nu te osandesc, rosteste Isus." Inima ei tresalta de bucurie si fericire; are viata!
"-Du-te, Ii spune Isus, si sa nu mai pacatuesti." Isus Cristos ii ofera viata, insa ii atrage atentia, ca sa isi pastreze viata care azi a primit-o, trebuie sa abandoneze trecutul ei, si sa isi pastreze, trupul, sufletul, cugetul curat. Azi incepe o viata noua pentru ea.
S-a dus aceasta femeie, dar numai ea stia ceea ce tocmai dobandise de la Izbavitorul ei. Indiferent de ce vor zice cei din jur, indiferent de privirile urate si sosotelilor celor din jur, astazi dupa mult timp putea pasi cu capul sus. Putea merge cu demnitate, deoarece pentru ea numai conta trecutul ei, ci prezentul si viitorul. De astazi trebuia sa traieasca in asa fel, incat, sa aduca onoare Celui care o salvase de la moarte. Azi incepe o viata noua, o viata curata. Nu se indoieste nici o clipa ca nu va reusi, deoarece acum avea ceva ce lumea nu ii putea lua: dragostea Mantuitorului si Domnului Isus Cristos. Acum avea credinta si nadejde.
Ceea ce Cristos a oferit acestei femei este mantuirea si calea de iesire din viata de pacat. Cred ca, cu adevarat aceasta femeie a fructificat din plin aceasta sansa de salvare. Cred ca aceasta femeie a avut o viata diferita dupa intanlirea cu Mantuitorul Isus Cristos. Aceasta femeie a avut nevoie de un Mantuitor si un Domn. Eu am avut si am nevoie de Isus Cristos ca Domn si Mantuior in viata mea. Diavolul mereu ne va pune capcane, laturi, ispite, si tot felul de lucruri ca sa fim atrasi si prinsi, ca apoi sa aiba cu ce ne para inaintea Domnului. Dar sa nu ne fie frica caci Insusi Domnul Dumnezeu este cu noi, daruindu-ne resursele pentru a fi biruitori, desigur daca ramanem sub autoritatea Sa.
Isus s-a plecat si ne-a scos din robia pacatului, dandu-ne eliberare, curatindu-ne si vindecandu-ne toate ranele. Apoi ne-a ridicat si ne-a pus pe Stanca care nu se clatina. Insa nu trebuie sa mergem prin viata aceasta fara sa fim vegheatori la pasii nostri, deoarece vrajmasul este la el acasa, si noi suntem tinta lui preferata. Noi trebuie sa ne ducem pana la capat mantuirea cu frica si cutremur(Filipeni 2:12), urand tot ce este pacat si stricat. Astfel avem pe Dumnezeu ca prieten.(Poverbe 3:32)
Viata noastra este curata atata timp cat dragostea noastra pentru Cristos nu se raceste. Dar ca sa dovedesc dragostea mea pentru Cristos de cele mai multe ori va trebui sa lupt impotriva firii, impotriva satanei, impotriva pacatelor, ispitelor, etc. Dragostea ma va tine pe calea cea buna. Dragostea e atenta si raspunde la vreme.
 Fructifica fiecare zi pentru Cristos, caci mult nu mai este si Isus va pune punct. Totul se va termina si usa se va inchide. Voi intra pe poarta sau voi ramane afara? Depinde de ceea ce fac azi, acum! Depinde ce si cat fac pentru omul duhovnicesc.
Traieste viata care ti-a daruit-o Cristos, traieste-o pentru Cel care ti-a daruit-o!

Cu Isus...pana la sfarsit!

Doresc sa fac o completare la ultima mea postare. Aici este un mic ungher unde imi astern gandurile si meditatiile mele, deaceea prima data voi folosi ca exemple lucrurile traite de mine. Ceea ce vreau sa completez este caci eu am facut parte dintre acei care pocainta i se parea grea. Ce atata biserica, ce atata rugaciune, ce atatea reguli, etc?  Toate le faceam dar imi era greu deoarece iubeam lucrurile firii, mai mult decat pe Mantuitorul si Domnul Isus Cristos. Sau, traiam o pocainta amortita, cand toti ceilalti erau cu probleme, dar nu eu. Eu, eu eram bine, toti ceilalti aveau paie in ochii; insa nu vedeam ca eu aveam barna, nu doar un pai. Totul imi era greu, fiindca inima mea inca nu avusese acea intanlire extraordinara cu Isus Cristos.
Acum, totul e diferit. De ce? Pentru ca m-am intanlit cu Isus, si am experimentat dragostea Lui. Ochii mei L-au vazut si ceea ce vedeam acum, nu era paiul din ochii celor din jur; nu, ci vedeam barna ceea mare din ochii mei. Eram o mare pacatosa nevrednica de nimic ce isi merita osanda si pedeapsa. Oh, dar El s-a aplecat cu mila, m-a curatit, mi-a vindecat ranile, si mai important ca orice alt lucru, am simtit pentru prima data ce inseamna sa fii iertat. Curatita, iertata si mantuita. Acum am un Domn, un Mantuitor pe care Il iubesc, mult mai mult decat insami viata mea, deoarece ea nu mai este a mea; nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine! Il iubesc deoarece El m-a iubit intai.(1Ioan 4:19)
Calea crucii Lui Cristos va costa mult de tot adesea. Voi intampina necazuri, stamtorari, voi fi batjocorita, hulita, s.a.m.d(Ioan16:33)...dar toate acestea nu ma vor impiedica sa le intampin cu pace si bucurie in sufletul si inima mea, si sa ies biruitoare asa cum Cristos a facut-o. Planurile Lui sunt desavarsite si bune. Dragostea Lui pentru mine imi va da puteri sa le biruiesc asa cum El le-a biruit. Dragostea pentru Isus ma va tine legata de El, chiar daca adeseori va fi greu, dar nu imi va fi greu. Ochii mei nu sunt atintiti la problema ci, la Cel care imi da putere sa calc peste serpi, sa infrunt pe vrajmas; Isus Cristos imi da puterea sa biruiesc ca sa ajung acasa unde ma voi intanli cu El.(Luca 10:19)
Daca imi va fi greu sa fiu credincioasa, sa fac sacrificii pentru Cristos, sa fiu smerita, sa raman in ascultare, este caci iubirea mea pentru El s-a racit si am uitat ceea ce Dumnezeu a facut pentru mine.(Ioan 3:16)
Pavel, Petru, Stefan, si mii si mii, au dat totul pentru Cristos. M-am gandit la ei, si, nu cred ca nu a fost greu. Da, a fost foarte greu, insa, cred ca, nu le-a fost greu sa Il urmeze pe Cristos pana la sfarsit, deoarece ei Il iubeau mult mai mult decat orice altceva, mai mult decat viata lor.
Calea Lui Cristos este grea, foarte grea si doar cei care Il iubesc si au credinta in El vor putea merge pe ia, dar sa indraznim, caci El a biruit. Ea poate fi pentru noi o povara(Matei 20:11,12) sau puterea si intelepciunea Lui Dumnezeu. (1Corinteni 1:18,24)
Cu Isus...pana la sfarsit. Din El, prin El, si pentru El sunt toate lucrurile. Eu aleg, orice ar fi, orice voi intampina, cu Isus pana la sfarsit! Tu ce alegi?
Ajuta-ne Doamne, sa fim biruitori in toate, caci nu ne bizuim pe puterea noastra, ci noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru.(Ps.20:7)