Influență & Inspirație

Este Dumnezeu sursa, suportul și scopul succesului tău?



Sunt două lucruri prin care ființa omului își formează felul de a fi: prin inspirație și influență.
Prima dată aș vrea să observ diferențele care caracterizează aceste două puternice moduri prin care omul se formează.

A se inspira = A lua idei, sugestii de undeva sau de la cineva; a se orienta, a se ghida, a se conduce după...
Inspirație = Acțiune de a face să se nască o cugetare. Starea sufletului inspirat de divinitate. Insuflarea adevărurilor de credință, calea sau mijlocul prin care Dumnezeu, prin Duhul Sfânt își face cunoscută voia Sa și adevărurile mântuitoare, indicând persoanelor alese ideile sau chiar cuvintele care trebuie spuse sau scrise pentru a fi cunoscute de oameni.

Influență = Acțiune pe care o persoană o exercită asupra altuia ( pentru a-i schimba caracterul, evoluția,etc), și este capabilă să schimbe, modifice conținutul, concepțiile, sentimentele, deprinderile;
Influent = Persoană care folosește autoritatea și relațiile sale pentru a obține (de obicei) avantaje personale.

Care este deci diferența dintre a fi inspirat și a fi influențat?

• A fi inspirat este că tu alegi, controlezi ceea ce vrei ca sugestie, sfat, orientare, etc. Tu faci selecția.
• A fi influențat este că tu ești schimbat/manipulat indirect pentru ca tu să acționezi sau să gândești într-un anumit mod.

Exod 23:8 „Să nu primești daruri, căci darurile orbesc pe  cei ce  au ochii deschiși și sucesc hotărârile celor drepți.”
Deuteronom 16:19  „căci darurile orbesc ochii înțelepților și sucesc cuvintele celor drepți.”

Care sunt darurile care influențează cel mai mult în vremurile pe care noi le trăim acum?
Într-o lume tot mai virtuală, tot mai dependentă de a fi recunoscut, o lume tot mai influențată de mass-media, modă, muzică și de ce văd ochii: „îmi place, sunt de acord cu tine, wow ești genial/ă, arăți superb, faci o treabă bună, etc”; acestea sunt influențele(darurile) cele mai mari, care sunt exercitate asupra omului: iubirea de sine. Nu vreau să par că sunt o persoană rece, care nu încurajează, care nu apreciază ce este frumos și bun, etc. La fel de umană sunt și eu, ca și oricare de pe acest pământ; doresc să fiu apreciată și încurajată. Dumnezeu este primul care are caracteristica aceasta de a ne încuraja(ex: nu te teme, Sunt cu tine, nu descuraja, luptă-te, nu renunța, fii tare, sunt doar unele din multele cuvinte de încurajare care le găsim în Sfânta Scriptură),și chiar de a ne aprecia (privind doar la cele șapte Biserici din Apocalipsa, observăm că Dumnezeu apreciază calitățile bune ale fiecărei Biserici). Și dacă Dumnezeu are acestă caracteristică, înseamnă că și noi trebuie să ne-o însușim. Problema este când ne axăm doar pe asta sau avem întotdeauna așteptări de felul acesta; este o problemă când ne alimentăm doar cu aprecieri și ne credem superiori.
Mă explic: ce se întâmplă când ceilalți nu sunt de acord cu mine? Ce se întâmplă când mi se spune că fac ceva greșit? Ce se întâmplă când, chiar Duhul Sfânt, Dumnezeu mă corectează? Care este reacția mea? Ce se întâmplă când cel nevoit să fie învățat, sunt chiar eu? Care este reacția mea în fața eșecurilor mele?
Atenția mi-a fost captată de ultima parte a acestor două versete de mai sus: -„darurile orbesc și sucesc hotărârile/cuvintele”- ale cui? A celor drepți! Bătăliile nu se dau pe ceva ce nu se merită sau pe ceva ce nu e valoros. Niciodată! De ceea Petru menționează în epistola sa: „...diavolul...caută pe cine să înghită”(1Petru 5:8), iar Isus specifică pe cine vrea diavolul să înșele: „chiar pe cei aleși”(Matei 24:24, Marcu 13:22).
De aceea chiar și în rândurile credincioșilor, această influență a „darurilor” face mari pagube și distruge chiar și cele mai bune Biserici, prietenii, relații, etc. Această strategie nu e nouă, ci, de-a lungul istoriei Satan a folosit-o în diferite moduri, iar cea din vremurile noastre nu este decât, doar o actualizare.
Omul e în stare să schimbe dreptul, să primească daruri sau să se uite la fața omului, altfel n-ar fi fost nevoie să se dea îndemnul să se ferească de așa ceva. Dacă Dumnezeu poruncește omului să nu fure, să nu ucidă, etc, înseamnă că pornirile acestea se găsesc în firea omenească. De aceea Dumnezeu ne atrage atenția: darurile orbesc ochii celor drepți. Satan nu va veni pe față ca să ne orbească; el va încerca să ne orbească prin daruri care plac firi pământești, astfel dăruind ceva firii prin care nu simte durere, ci plăcere.
A fi influențat nu este un lucru în totalitate rău, ci sursa trebuie cercetată. Dacă nu reușesc să deslușesc sursa influenței, atunci mai bine fi precaut și depărtează-te de acea influență, „Feriți-vă de orice se pare rău”(!Tes 5:22).
A cerceta sursele influențelor cere multă veghere, perspicacitate și consecvență continuă pentru a nu te trezi unde nu ți-ai fi dorit să fi niciodată.
La fel este și cu inspirația. Trebuie să știi să alegi sursele inspiraților tale; deoarece Satan ne poate prezenta/arăta un tablou frumos (ex: felul cum Isus a fost ispitit, felul testării lui Iov) dar în spate să fie un plan minuțios pentru căderea noastră.
Deci fie că alegem să ne inspirăm sau fie că ne lăsăm influențați, trebuie să dăm dovadă de oameni care veghează asupra sufletelor noastre; ca nu cumva să ne stricăm, să ne răzvrătim împotriva legilor sfinte ale Lui Dumnezeu. „Vegheați cu luare aminte asupra sufletelor voastre”(Deut 4:16, 19:23, Iosua 23:11). Sufletul este comoara cea mai de valoroasă pe care omul o deține. De aceea Satan va căuta prin influențe sau prin tablouri bine pictate prin care să ne inspire, pentru a înghiți în întunericul său, sufletul nostru.
O bună întrebare prin care Dumnezeu mă face să privesc, dintr-o perspectivă corectă la cum este ființa mea, este: „Ce influență au asupra mea, cei care mă înconjoară?” M-am oprit vreodată să mă întreb ce influență are asupra mea familia (restrânsă sau lărgită), prieteni, frații și surorile de credință, oamenii societății, etc? Cred că ar fi bine să o facem... Doar persoana care se smerește adânc, va lasă pe Duhul Sfânt să pătrundă cele mai ascunse locuri și să aducă la lumină acele lucruri pe care trebuie să le îndreptăm, acele lucruri și persoane de care să ne depărtăm și acele lucruri de care trebuie să ne pocăim.
Apoi altă întrebare prin care Dumnezeu mă face să îmi verific calitatea a ceea ce sunt, este: „Care este influența ta asupra celor care te înconjoară?” Răspunsul corect nu este nicidecum cel pe care ți-a venit deja în minte. Pentru a afla răspunsul corect trebuie să fii umil și gata să primești/afli adevărul Domnului, și nu al tău.
Alt mijloc prin care Dumnezeu mă ajută să mă văd cum sunt, este cercetarea/încercarea.
Cercetarea/încercarea este mijlocul prin care descopăr dacă Dumnezeu este sursa, suportul, și scopul succesului meu. Iar fiindcă inima este nespus înșelătoare și deznădăjduit de rea(Ier 17:9), de aceea, cercetarea/încercarea trebuie făcută doar cu ajutorul Lui Dumnezeu, deoarece doar Domnul o poate cerceta și încerca în totalitate(1Cron 28:9, Ps 7:9, Prov 17:3, Ier 17:10, 1Tes 2:4, Apoc 2:23).
Un ultim mijloc, pe care vreau să îl menționez, deși mai sunt multe, este: „Cât este Biblia inspirația și influența acțiunilor mele?” Pentru mine personal, Psalmul 119 scoate în evidență cel mai bine importanța Cuvântului în viața credinciosului. De câte ori am parcurs acest Psalm, de atâtea ori am văzut nu numai importanța dar și necesitatea de a strânge și ați însuși Cuvântul Lui Dumnezeu.
Când Dumnezeu este centrul atenției noastre, orice lucru pe care îl facem, orice lucrare, orice faptă, va arăta spre El și nu spre noi; chiar dacă noi le-am înfăptuit, Dumnezeu este sursa, suportul și scopul succesului nostru, deoarece El este pe tron și nu eul nostru.
Felul meu de comportare scot în evidență cine este inspirația mea, și care/cum sunt influențele care mă schimbă.
Prin fiecare moment ce îl trăiesc, Dumnezeu îmi dă oportunitatea ca eu să aleg: ce doresc, ce este important și ce se merită cu adevărat. Nu voi reuși să fac ce este bine întotdeauna (deși mă lupt și mă silesc pentru aceasta), însă, învingător nu este cel care nu greșește, ci acel care niciodată nu abandonează. („Căci cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică” Prov24:16).
Privirile la Cristos este izvorul biruințelor.( „Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus” Evrei 12:2).

Este Dumnezeu sursa, suportul și scopul succesului tău? Doar felul tău de a fi este răspunsul corect!

Îți aduc mulțumire

Cuprinsă de îndoieli și întrebări, privind cum mulți se duc pe calea pe care toți se vor duce, mi-am pus întrebarea: ești gata să pleci?
Nu moartea stârnește teama în noi, o nu, ci nesiguranța; știm unde ne ducem și ce va fi de noi?

Cuprinși de valurile lumii, ne-am legat de pământ, și uităm că suntem cu toți trecători.
Că ceea ce-i veșnic și prețios, valoros, comoara de preț, suntem noi; căci Tatăl pe Fiul Său iubit L-a jertit, o da, pentru noi!

Dăm slavă, mărire Celui ce-a murit pe Calvar, căci din Mâna Lui primim mireasma iubirii sublime cu care ne leagă de cer, dăruindu-ne a Sa nemurire.
O, da ce har, ce mare har să fii atins de a Lui iubire, copleșit să te închini și să nu te saturi să Îl adori...

Așa în starea aceasta smerită de har, doresc să rămân, ca Tu mereu, o Mielule Sfânt să fii Înălțat, și totdeauna glorificat.
Îți aduc pe veci, mulțumirea, căci Tu pentru mine ai murit, și apoi ai înviat, ca eu, să trăiesc veșnic în Împărăția Ta!


Îți mulțumesc Isuse căci în ciuda faptului că nu aveam nimic bun pentru ca să mă iubești, totuși m-ai răscumpărat prin iubirea Ta.
Îmi cunosc bine mișelia și păcatele, de aceea mulțumirea se revarsă prin cuvinte pline de farmec ce clocotesc în toată ființa mea și mă fac să exclam: Ești bun Dumnezeu! Ești Sfânt, ești Măreț! Ești Glorios, o da, ești Minunat! Ești Salvator, Domn și Mântuitor, al meu personal.
Te iubesc din inimă, te iubesc, te iubesc...

Indiferent de circumstațe, Dumnezeu este același

Credința mea nu este bazată
Pe lucrurile pe care le poți face
Am învățat să Te ador pentru ceea ce Ești!

De la El vine Da și Amin
De la El și de la nimeni altcineva
A lui Dumnezeu fie lauda!

Dacă Dumnezeu face ceva, El este Dumnezeu
Dacă nu face, El este Dumnezeu
Dacă poarta se deschide, El este Dumnezeu
Dar dacă se închide, continui să fii Dumnezeu!

Dacă boala vine, El este Dumnezeu
Dacă vindecat sunt, El este Dumnezeu
Dacă totul merge bine, El este Dumnezeu
Dar dacă nu, continui să fii Dumnezeu!

Eu nu Îl laud pentru ceea ce El face

Eu Îl ador pentru ceea ce Este!

Orice s-ar întâmpla, mereu vei fi Dumnezeu

Indiferent de circumstanțe

Ridică mâinile…

Și închină-te întotdeauna zicând:

Dumnezeu este Dumnezeu!

      Astăzi am primit această cântare cu aceste versuri uimitoare. De mult nu mai ascultasem ceva asemănător, cu versuri atât de profunde...care m-au condus în genunchi, înaintea Celui Sfânt. Să stai plecată literalmente în fața Lui, copleșită de prezența Lui. Să te ridici și să continui în aceiași stare de adorare toată ziua, cu lacrimi în ochi, cu sentimente puternice care îmi copleșesc ființa, care mă fac să mă închin, și să mă închin...ce promisiuni mărețe se găsesc în aceste simple cuvinte! El este Dumnezeu! Indiferent de circumstațe El întotdeauna continuă să fie Dumnezeu! Nu se schimbă, rămâne pe tron, Suveran și Stăpân în veci de veci!
Chiar am învățat să Îl ador pentru ceea ce El este?  

”Eu am învățat să te ador nu pentru ceea ce faci, ci pentru ceea ce Ești!”
„Eu nu Te laud pentru ceea ce faci, eu Te ador pentru ceea ce Ești!”
„Indiferent de circumstanțe, mă închin...Tu ești Dumnezeu!”      Aseară, după ce am terminat de citit Biblia, am notat ca rezumat: „Domnul este temeiul meu”(Exod. 15:2). Și mi-am pus întrebarea aceasta: „Este Domnul inspirația mea a tot ceea ce fac? În acțiuni, vorbe, fapte, gânduri, etc?”  Răspunsul meu era nu. Dar, cu un strigăt lăuntric, am zis: îmi doresc mult lucrul acesta, Doamne! Ființa mea să fie mereu inspirată de Tine în tot ceea ce fac!
Astăzi El mi-a trimis aceste versuri. „El este Dumnezeu”. 
Chiar dacă aș încerca să exprim împlinirea și satisfacția care mi-au adus aceste versuri , nu aș putea...Doar continui să mă închin, și să învăț să Îl ador pentru ceea ce El este!
Vă chem să învățăm împreună să Îl adorăm nu pentru ceea ce El face, ci pentru ceea ce El ESTE!

Majestosa adoración

Cristianos brasileños adoran a Dios cantando desde sus balcones en medio de cuarentena

      En esos tiempos de cuarentena donde la gente es cada vez mas afectada emocionalmente por el miedo, por la angustia o verse en la postura de impotencia de parar que nuestra querida gente mayor(y no solo los mayores) se muera, sin consuelo, sin los seres queridos a su lado, sin despedidas...
Un mundo colapsado por el miedo. Pero hay rallos de luz, como el pueblo de Brasil, que atraviesan las tinieblas con un mesaje emocionante: «Gran adoración en toda nuestra nación», dice,"Creemos que la adoración pone de manifiesto el poder de Dios..."

      Os dejo un video que personalmente me emociono hasta las lagrimas...unidos para reconocer su necesidad de Dios...

“Porque vive, puedo creer en el mañana. Porque vive, no hay miedo. Pero sé, sé que mi vida está en manos de mi Jesús, que vive”

      Ver un pueblo unido así, clamando a Dios, rezando y reconocer Su poder, es realmente una bendición en este caos...
Vivimos en un mundo donde si, la esperanza es la ultima que se pierde(eso es lo que dicen...), pero la fe en Dios eso si, es un obstáculo que hay que quitar.
      Sera tan dificil reconocer que nuestra mayor necesitad para las naciones no es un mundo con mas derechos, si no, un mundo donde si exista Dios? No el dios de las iglesias, de las congregaciones o el de cada culto; si no El Dios verdadero, que se deja hallar personalmente al que le busca de todo corazón.

Jeremías 29:13 RVR1960
"y me buscaréis y me hallaréis, porque me buscaréis de todo vuestro corazón."

Nuestra mayor necesidad es Dios! La vida no es para desperdiciarla; la vida es con un propósito!
Dios nos da el propósito por el cuál debemos vivir. Sabes tu propósito?

Alegeri bune în vremuri de restricții

     

      Am privit la atitudinea unui om credincios, și prea iubit, Daniel, care s-a confruntat cu un atac direct asupra închinării lui, unde a trebuit să facă alegeri în urma căruia credința lui în Dumnezeu a fost probată:
„Toate căpeteniile împărăției, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii și cârmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoțită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălța timp de treizeci de zile rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei. Acum, împărate, întărește oprirea și iscălește porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba după legea mezilor și perșilor, care, odată dată, rămâne neschimbată.” Daniel 6:7-8 (în cazul nostru de față, cu epidemia coronavirus, nu e nici vorba de așa ceva).
Însă lucrurile erau mult mai complicate decât citim în capitolul 6; deoarece capitolul 6 se suprapune cu capitolul 9, unde observăm nu numai invidia căpeteniilor și a dregătorilor, ci era planul celui rău în spatele acțiunilor lor, ca să-l împiedice pe Daniel în decizia lui a a-L căuta pe Dumnezeu, de a fi un mijlocitor și de a afla descoperiri temeinice despre viitor.
„În anul dintâi al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul mezilor, care ajunsese împărat peste împărăția haldeenilor, în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărți că trebuia să treacă șaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia. Și mi-am întors fața spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă.” Daniel 9:1-3
Ce alegeri a făcut Daniel? Iată răspunsul:
-„Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, și de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte.” Daniel 6:10
-„mi-am întors fața spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă.” Daniel 9:3
      Faptul că se ruga de trei ori pe zi putem supune că avea o deprindere în a se închina Domnului (probabil de la Sinagogă) iar faptul alegerii lui de a nu renunța la timpul lui specific în rugăciune, îmi dă certitudinea că Daniel cunoștea importanța rugăciunii de odăiță unde se refugia în a se închina Domnului Dumnezeu, dar și felul corect cum trebuia să se roage iasă în evidență aici căci: ferestrele erau deschise spre Ierusalim, iată deci că el se ruga conform rugăciunii lui Solomon din 1 Împărați 8:48-49 „dacă-Ți vor face rugăciuni cu privirile întoarse spre țara lor, pe care ai dat-o părinților lor, spre cetatea pe care ai ales-o și spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, ascultă din ceruri, din locul locuinței Tale, rugăciunile și cererile lor și fă-le dreptate;”. Daniel studia/cerceta scrierile profetice(din profețiile lui Ieremia a aflat cât timp vor fi robi în Babilon - Ieremia 29:10) și Tora cu mare atenție.
Apoi un alt lucru important care trebuie specificat, este că în urma cercetări în cărți, Daniel a aflat că vremea de captivitatea era pe sfârșite; însă nu s-a oprit doar la faptul că știa ca zilele, lunile de robie erau numărate. „Doamne, știi, Tu ai zis că 70 de ani de robie, după care ne vom întoarce în patria noastră...mă bucur și abia aștept eliberarea poporului!” Daniel nu face asta! Ci i-a atitudini și acționează. Oare ne asemănăm cu el în atitudinile și acțiunile noastre? Majoritatea vorbesc despre împlinirile Apocaliptice...aflăm din cărțile Bibliei ce trebuie să se întâmple, dar câți ne atribuim alegerile lui Daniel în acțiuni, precum a făcut-o el?!
Nu suntem într-o situație similară cu-a lui Daniel(deocamdată), însă putem învăța din alegerile și acțiunile pe care Daniel le-a luat într-o vreme de restricție. Să ne revizuim alegerile și acțiunile pe care le facem în aceste zile tot mai dificile.

      Apoi am privit la atitudinea unui om care avea spatele întors lui Dumnezeu, Manase...
„Dar Manase a fost pricina că Iuda și locuitorii Ierusalimului s-au rătăcit și au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. Domnul a vorbit lui Manase și poporului său, dar ei n-au vrut să asculte. Atunci, Domnul a trimis împotriva lor pe căpeteniile oștirii împăratului Asiriei, care au prins pe Manase și l-au pus în lanțuri. L-au legat cu lanțuri de aramă și l-au dus la Babilon. Când a fost la strâmtoare, s-a rugat Domnului Dumnezeului lui și s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului părinților săi. I-a făcut rugăciuni, și Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile și l-a adus înapoi la Ierusalim, în împărăția lui. Și Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu. După aceea, a zidit afară din cetatea lui David, la apus, spre Ghihon în vale, un zid care se întindea până la Poarta Peștilor și cu care a înconjurat dealul și l-a făcut foarte înalt. A pus și căpetenii de război în toate cetățile întărite ale lui Iuda. A înlăturat din Casa Domnului dumnezeii străini și idolul Astarteei, a dărâmat toate altarele pe care le zidise pe muntele Casei Domnului și la Ierusalim și le-a aruncat afară din cetate. A așezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de mulțumire și de laudă și a poruncit lui Iuda să slujească Domnului Dumnezeului lui Israel. 2 Cronici 33:9-16
      Dumnezeu a vorbit lui Manase și poporului în timpuri de prosperitate, pace, însă nu au vrut să asculte... Vedeți cum aici se precizează că nici Manase, dar, nici poporul n-au vrut să asculte? Indiferent de ceea ce a ales Manase, fiecare din popor putea face propriile lor alegeri. La fel este și în vremurile care le trăim: Dumnezeu vorbește conducătorilor, mai marilor noștri, și popoarelor; fiecare are oportunitatea să aleagă pentru el, deci să nu dăm vina pe alții.
Citiți istoria lui Manase ca să vedeți tot răul și toate urâciunile care le-a înfăptuit el dar și poporul peste care era împărat, ca să puteți înțelege harul lui Dumnezeu care a acționat atunci când acesta la strâmtorare a făcut niște alegeri bune prin care L-a înduplecat pe Domnul: s-a rugat, s-a smerit adânc, I-a făcut rugăciuni... Și Manase a cunoscut că Domnul Este Dumnezeu. Este uimitor! Nu putem pricepe sau cuprinde cu mintea și înțelepciunea noastră cât har are Dumnezeu! Cu siguranță, nici un om pământean nu i-ar mai fi dat vreo șansă lui Manase. De ce? Deoarece numai harul lui Dumnezeu poate acoperi atâta păcat și fărădelege, și numai harul lui Dumnezeu este capabil să dăruiască iertare și răscumpărare deplină. Este minunat și uimitor cum putem lucra împreună cu Dumnezeu pentru a scrie ISTORIA noastră/ a omenirii atunci când ne smerim, ne căim, ne mărturisim păcatele și-L căutăm pe Domnul prin rugăciuni, cereri, post, etc...
      Trăim vremuri unde păcatul este o normalitate, iar normalitatea este o fobie; vremuri unde omul, făptura minunată a Mâinilor Sale întoarce spatele Creatorului. Cunoaștem vremurile care le trăim și știm ce vine.
Întrebarea este: care sunt alegerile și acțiunile mele înaintea lui Dumnezeu?
Am prezentat alegerile lui Daniel, deoarece ele ar trebui să reprezinte pe fiecare credincios. Iar pe Manase l-am prezentat deoarece perspectiva aceasta trebuie să o avem pentru omenire. Există iertare! Există salvare și răscumpărare chiar și pentru cel mai rău popor sau persoană. Trebuie să proclamăm că „Cristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși”(1 Tim. 1:15). Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului:

„Dar, dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârșit și păzește toate legile Mele și face ce este drept și plăcut, va trăi negreșit, nu va muri. Toate fărădelegile pe care le-a făcut i se vor uita! El va trăi din pricina neprihănirii în care a trăit. Doresc Eu moartea păcătosului?”, zice Domnul Dumnezeu. „Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui și să trăiască?” Ezechiel 18:21-23

„Spune-le: ‘Pe viața Mea’, zice Domnul Dumnezeu, ‘că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui și să trăiască.” Ezechiel 33:11a

„Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.” 2 Petru 3:9

Fie că suntem un Daniel, fie că suntem un Manase, Dumnezeu să ne atingă inimile noastre și să ne întoarcem cu fața spre Domnul și să Îl căutăm cu toată inima, cu tot cugetul, și cu toată ființa noastră pe El. Căci Cuvântul lui Dumnezeu aduce speranță și nădejde fiecăruia dintre noi: „Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.„ Ieremia 29:11 

Focalizat pe ceea ce Domnul ți-a pregătit

      La nivel mondial, neamurile se frământă, împărățiile se clatină, oamenii se îngrozesc și se înspăimântă, iar locuitorii lumii tremură din pricina „amenințărilor” cu care se confruntă.
Iar la nivel de credință, care sunt efectele acestor factori care ne înconjoară? Ne alarmăm că s-au închis Bisericile, că nu mai putem să ne adunăm la servicii de rugăciune, propovăduirea Evangheliei,etc?
      Dacă am vedea frumusețea și harul care Dumnezeu ni l-a dăruit în aceste vremuri, ne-am lua ochii de la ce nu avem, și ne-am focaliza pe ce avem. În ultimile decenii Biserica s-a bucurat de libertate, pentru a face orice lucrare pentru propășirea Evangheliei, și dăm slavă Domnului pentru aceasta. Ne-am axat pentru a face cât mai multe lucruri, dar, am neglijat cel mai important lucru: cămăruța.
      Trăim vremuri de har, în care Dumnezeu, la nivel mondial, a creeat un cadru propice pentru a ne rezolva problema mondială a creștinătății: părtășia intimă cu El prin post, Cuvânt și rugăciune, în ascuns/odăiță. Pentru vremurile care ne stau în față, El știe că deficiența noastră nu este că nu am avut părtășie cu frații(deșii este foarte mult loc pentru a corecta și îmbunătății relațiile între noi), sau că nu am avut timp de rugăciune împreună cu Biserica sau hrană prin Cuvânt, conferințe, studii, etc.
Deficiența cea mai acută a Bisericii este cunoașterea intimă și personală a Lui Dumnezeu în odăiță, unde fiecare avem oportunitatea să ne smerim adânc înaintea măreției Lui glorioase; unde avem harul/oportunitatea să ne refacem sau să ne clădim mai bine relația intimă/personală cu Domnul Dumnezeu.. Apoi, avem harul să dedicăm tip de calitate familiei noastre, soț/soție, copii, părinți, etc, unde în urma părtășiei avute cu Domnul în cămăruță prin Cuvânt și rugăciune vom putea repara sau îmbunătății relațiile de familie. Și cu siguranță vom ieși mult mai bine echipați pentru reforme și treziri spirituale pe care ni le dorim la nivel de națiune și chiar la nivel mondial.
După tot ce am văzut și auzit despre amploarea păcatului în lumea aceasta, unde credința credinciosului va fi tot mai testată, iată că Dumnezeu a ascultat rugăciunea copiilor Săi, și ne-a dat un lucru bun/carantina (El este un Tată bun, care dă daruri bune copiilor Săi Matei 7:11) prin care să ne verificăm temelia pe care am clădit sau să verificăm unde avem așezată temelia; deoarece apele și șuvoaiele care se vor năpusti peste toți - și peste cel slab și peste cel tare, cât peste cel rău cât și peste cel bun - ca să nu ne clătinăm și să rămânem tari în nădejde și credință (Luca 6:46-49).
      Vedem harul/binecuvântările pe care Dumnezeu, la nivel mondial le-a pregătit/dăruit poporului Său în vremurile acestea de carantină? Sau ne zbatem, ne dăm peste cap, ne agităm cu lucruri care nu sunt după/în voia sau planul Lui care Îl are pentru noi?
      Focalizarea noastră trebuie să fie pe ceea ce avem acum în Domnul! Să nu pierdem oportunitatea care Dumnezeu ne-o oferă tuturor în acest timp de carantină: odăița. Să ne smerim adânc înaintea Domnului Dumnezeu...
„Poate că se vor smeri cu rugăciuni înaintea Domnului și se va întoarce fiecare de la calea sa cea rea. Căci mare este mânia și urgia cu care a amenințat Domnul pe poporul acesta!” Ieremia 36:7

„dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga și va căuta Fața Mea, și se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara. 2 Cronici 7:14 

„Smeriți-vă înaintea Domnului și El vă va înălța.” Iacov 4:10

Doamne ajută, Doamne dă izbândă fiecăruia care și-au pus inima să caute pe Dumnezeu.

Marama ridicată

    Călătoria mea în Israel și multe aberați și învățături care se predau în școli, apoi alte lucruri care se spun prin tot felul de rețele, discursuri sau legi - ca să nu zic că ni se impun - astăzi în societatea noastră, m-a determinat să îmi scriu mărturia mea de credință. De ce? Deoarece mulți cred că oamenii se încreștinează/îndoctrinează din tradiție, pentru că așa erau părinții lor, sau alte motivații care nu au o legătură directă cu Dumnezeu. Însă oameni ca mine, Îl cunosc pe Isus Cristos; își predau viața Lui. Deoarece numai dacă guști din dragostea Lui poți cunoaște, crede și descoperi adevărata fericire și împlinire. Tocmai de aceea, e nevoie să mărturisim că Dumnezeu lucrează în mod personal și în zilele noastre.
      M-am născut într-o familie de creștini, o familie numeroasă. Bineînțeles că am fost învățați să iubim pe Dumnezeu, să Îl onorăm cu viețile noastre, și să credem în El și să fim oameni demni în societate. Am văzut autenticitate în trăirea lor cu Dumnezeu, și cum cu încredere alergau la El.
Din inerție am decis și eu să mă botez, însă nu avusesem o întâlnire personală care să spun că a fost cea care m-a determinat să Îl aleg pe Dumnezeu ca Tată, pe Isus ca Domn și Mântuitor personal.
Nu eram eu o creștină autentică în viața personală, însă mă chinuiam să par a fi una. În repetate rânduri am avut rugăciuni ascultate prin care recunoaște-am că doar Dumnezeu a lucrat.
      Totuși o dorință exista în inima mea (sădită de Dumnezeu acolo, „A pus în inima lor chiar și gândul veșniciei,” Ecles. 3:11), de a cunoaște dacă există Dumnezeu. Deși zbuciumul pe care îl trăiam înlăuntrul meu, era la stagiile cele mai ridicate, a fost clipe când în agonia descurajării mele, cădeam înaintea Domnului strigând după ajutor, la care El îmi răspundea, dovedindu-mi că El există; însă mă întorceam după scurt timp la cursul vieții mele. Îmi pierdusem chiar interesul pentru viață...Cred că păcatul mă înfășurase atât de lesne, că a trebuit o intervenție miraculoasă pentru a fi eliberată; iar această intervenție a venit.
Pe scurt aceasta a fost viața mea până la întâlnirea mea cu Dumnezeu...
      Era în perioada sărbătorilor de iarnă, mai precis în ziua de 31 decembrie... Nu terminasem pregătirile, așa că am rămas acasă, dar familia a mers la Biserică. Eram singură în casă, și când eram la una din ultimele lucruri pe care le mai aveam de făcut, deodată, foarte clar am auzit o voce:"Carmen...s-a terminat, ori cu lumea ori cu Mine! Nu mai poți continua așa!" Nu pot explica, dar știam că era glasul Domnului... Nu Îl auzisem niciodată așa în mod personal...
Apoi din nou mi-a vorbit:"Trebuie să alegi în seara asta, ori cu lumea, ori trăiești doar pentru Mine, dar așa, nu mai poți continua." Nu erau închipuiri... Tot ce trăisem până atunci oarecum cu Domnul poate au fost închipuiri, însă nu în seara aceea. Poate unora vă sună dur ceea ce Dumnezeu mi-a zis. Însă cuvintele acestea erau îmbrăcate cu  atâta dragoste și îndurare că am căzut în genunchii, iar răspunsul meu imediat a fost: "Oh, Doamne...te aleg pe Tine, orice ar fi, oricât de greu va fi, te aleg pe Tine..." Cristos a fost ferm, dar plinătatea dragostea-i Sale mi-a dat siguranța, că de acum încolo cu El, totul va fi bine. Și așa continuă să fie. Nu că nu am întâmpinat necazuri, suferințe; ba da, am întâmpinat și voi mai întâmpina, dar în/cu El, Domnul, continui să fiu în siguranță.
      A fost și rămâne alegerea care mi-a schimbat viața și trăirea. Este alegerea cea mai înțeleaptă și bună care am putut să o iau în tot decursul vieții mele. Mi-am dăruit viața în Mâinile Lui, mi-am cerut iertare și am acceptat iertarea care mi-a oferit-o; deși, mie mi-a trebuit o bucată de timp bună, să mă iert pe mine însumi. Deoarece văzând-mi mișelia, păcatele, vina și rușinea mea în prezența sfințeniei Sale... nu reușeam să înțeleg cum am putut să trăiesc cum am trăit! Cum mă poate iubi Dumnezeul acesta Sfânt pe mine o păcătoasă! Eram îngrozită de greutatea vinei... Dar Dumnezeu m-a ajutat în procesul vindecări.Cred că atât este de grea vina păcatului, încât partea cea mai grea în procesul iertării, este să te ierți tu pe tine însuți; și acest lucru este posibil doar dacă lăsăm pe Duhul Sfânt să ne ajute. Din acea zi viața mea s-a schimbat în totalitate. Cele vechi s-au dus, și toate s-au făcut noi. Vă asigur că atunci când Îl cunoașteți pe Dumnezeu, veți urî păcatul și plăcerile acestei lumi. Vom fi în continuare ispitiți, tentați, poftiți, etc de satan, însă dacă avem privirile îndreptate spre ținta Căpeteniei noastre, adică la Isus (Evrei 12:2), vom găsi mijlocul care a fost pregătit de El, pentru a ieși din ea biruitori (1Cor 10:13). Iar dacă se întâmplă din ne-veghere să păcătuim, „avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Cristos, Cel neprihănit” (1Ioan 2:1) să venim la El cu părere de rău, să ne pocăim și să ne lăsăm/depărtăm de acel lucru prin care am păcătuit.
A urmat jumătate de an în care gândul meu zi și noapte era într-o continuă comuniune cu Dumnezeu. Pur și simplu mă captiva cu dragostea Sa. Nu îmi mai doream nimic, decât să fiu cu Domnul meu să fiu doar a Lui. Eram atât de nevrednica de iubirea cu care în fiecare zi mă înconjura... Însă Domnul mă ajuta să lupt și să calc prin credință înspre El. Ceea ce regretam era timpul care am fost departe de Domnul și că L-am nesocotit, ducând o viață neplăcută Lui.
      A venit vara și am mers în România... Acolo am fost într-o tabără de vară unde mărturiseam tuturor cum Domnul m-a iertat și mi-a tămăduit viața. Credeți că puteam ține gura închisă și să nu Îl mărturisesc pe Salvatorul meu? Acum viața, care înainte nu o prețuiam, știam că e un dar, care trebuia trăită din plin pentru Cristos. În tot acest timp de jumătate de an, Domnul, a prelucrat vasul meu, cum numai El poate: Meșterul și Olarul, Cel care m-a făcut. Semnele atingerii Lui Dumnezeu începeau să se vadă, nu doar înăuntru, ci și în afară. Nimeni nu mă obliga să mă sfințesc sau să mă schimb; ci pur și simplu era răspunsul care decurgea din atingerile Domnului Isus.
În ultima duminică înainte să ne întoarcem în Spania, într-o duminica la programul de dimineață, la o rugăciune normală, El a turnat în vasul meu din plin, din Duhul Lui Cel Sfânt...
A făcut o sărbătoare care și astăzi o trăiesc.
      Cristos a ridicat marama de pe ochii mei, și L-am cunoscut ca Domn, Răscumpărător, Mântuitor, Tată, Medic, etc...Când inima omului se întoarce la Domnul Isus Cristos, vălul este ridicat. Omul este orbit din cauza păcatului din viața sa. De aceea când omul răspunde chemării lui Cristos și acceptă neprihănirea Lui, ești eliberat de păcat, vina este iertată și vălul este ridicat: „Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată” 2Cor 3:16. Cu vălul dat la o parte, credincioși sunt în stare să vadă gloria lui Dumnezeu revelată în Cristos(Ioan 1:14). Păcatul este cea mai grea povară din univers. El îngreuiază inima și mintea omului, așa încât să nu putem simți, nici gândi drept. Numai Cristos poate să ridice păcatul din viața ta, ca să poți vedea gloria și măreția harului Său. Atunci când marama este ridicată, necredința se risipește precum întunericul, ca și atunci când răsare soarele.
      Dumnezeu m-a umplut de o nespusă bucurie și fericire, care nici nu trece și nici nu se termină. Fiecare zi este o oportunitate de a onora chemarea care mi-a fost făcută, iar trăirea mea să nu fie altceva decât o jertfă de bun miros prin care Domnul Isus Cristos să fie proslăvit. Vocea Lui, astăzi continuă să îmi vorbească. Clară, fermă și plină de dragoste. Sunt prețioase clipele când Îi aud glasul și este minunat să stăm de vorbă. Privesc în anii care au trecut de când suntem împreună și lucrul acesta mă face să exclam: „Ești Glorios, Ești Minunat, Ești Majestos! Ești Sfânt, Ești Drept, Ești Vrednic! Te laud pentru că ai Fost, Ești și vei Fi! Lucrarea mea de laudă este pentru Tine, Dumnezeul meu!  Inima mea este plină de farmecul iubirii Tale; ea se desfată în parfumul dragostei Tale! Plăcerea mea este să mă apropii de Tine, să te ascult și să te ador! Tu ești Dumnezeul Atotputernic care mă faci părtașă firii Tale dumnezeiești prin care sunt mai mult decât biruitoare! Tu mă faci să iubesc neprihănirea și să mă depărtez de fărădelege! În veci te voi lăuda printre popoare și voi vesti totdeauna bunătățile și îndurările Tale veșnice!”
Nu găsesc alt har mai mare și mai nemeritat, decât faptul că sunt răscumpărată de Cristos și că am intrare la Tatăl(Efes. 2:18) prin Isus Cristos și că m-a numit copilul Său (1Ioan 3:1). El mi-a dăruit multe haruri mari și nemeritate, și niciodată nu voi putea să Îi răsplătesc; însă faptul că El este Domnul și Mântuitorul meu personal este cel mai mare dar/har! Îi mulțumesc pentru că El mi-a dat har după har, de aceea zic: slăvit și preamărit să fie Numele Domnului Dumnezeu în veci de veci. Amin.
      Încheierea expunerii mărturiei mele de credință în Isus Cristos, este asemenea cu ceea ce spune Pavel în 2Cor. 5:20 „vă rugăm fierbinte, în Numele lui Cristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu!”
Vrei să cunoști dacă există Dumnezeu? Ascultă-I chemarea! Acceptă-I chemarea! Împacă-te cu Dumnezeu și mărturisește-L pe Isus Cristos ca Domn și Mântuitor personal, și cu siguranță acest lucru va fi cea mai bună și înțeleaptă alegere pe care o faci în viața care El, Dumnezeu ți-a dăruit-o.
Domnul Dumnezeu să ne ajute ca toate alegerile care le facem să conducă la viață veșnică. Fiți binecuvântați.