Cuprinsă de îndoieli și întrebări, privind cum mulți se duc pe calea pe care toți se vor duce, mi-am pus întrebarea: ești gata să pleci?
Nu moartea stârnește teama în noi, o nu, ci nesiguranța; știm unde ne ducem și ce va fi de noi?
Cuprinși de valurile lumii, ne-am legat de pământ, și uităm că suntem cu toți trecători.
Că ceea ce-i veșnic și prețios, valoros, comoara de preț, suntem noi; căci Tatăl pe Fiul Său iubit L-a jertit, o da, pentru noi!
Dăm slavă, mărire Celui ce-a murit pe Calvar, căci din Mâna Lui primim mireasma iubirii sublime cu care ne leagă de cer, dăruindu-ne a Sa nemurire.
O, da ce har, ce mare har să fii atins de a Lui iubire, copleșit să te închini și să nu te saturi să Îl adori...
Așa în starea aceasta smerită de har, doresc să rămân, ca Tu mereu, o Mielule Sfânt să fii Înălțat, și totdeauna glorificat.
Îți aduc pe veci, mulțumirea, căci Tu pentru mine ai murit, și apoi ai înviat, ca eu, să trăiesc veșnic în Împărăția Ta!
Îți mulțumesc Isuse căci în ciuda faptului că nu aveam nimic bun pentru ca să mă iubești, totuși m-ai răscumpărat prin iubirea Ta.
Îmi cunosc bine mișelia și păcatele, de aceea mulțumirea se revarsă prin cuvinte pline de farmec ce clocotesc în toată ființa mea și mă fac să exclam: Ești bun Dumnezeu! Ești Sfânt, ești Măreț! Ești Glorios, o da, ești Minunat! Ești Salvator, Domn și Mântuitor, al meu personal.
Te iubesc din inimă, te iubesc, te iubesc...
Frumos, Domnul să te binecuvinteze!
RăspundețiȘtergere