A dobândi echilibrul – Partea a 2ª

Pavel îl avertizează pe Timotei: Îți cer aceste lucruri având în vedere că va veni timpul când oamenii nu vor mai accepta doctrina corectă; ci își vor desemna învățători care vor fi solicitați să le prezinte (numai) ce vor ei să audă. 2 Timotei 4:3 BVA 

Problema nu este că nu va fi folosit Cuvântul, ci va fi folosit din Cuvânt, doar Cuvântul care aduce beneficii proprii și care vor susține dorințele și poftele/plăcerile proprii. Eul propriu să fie satisfăcut, nicidecum Domnul și Salvatorul - Isus Cristos! Cred că nu trebuie prea multe explicații, ci doar să ne uităm puțin în jurul nostru și la acțiunile noastre: – Eu să fiu bine! De ce să sufăr eu? De ce să rabd tocmai eu? Taci tu, nu eu! Eu să câștig, nu contează metoda ci scopul! Eul propriu pus pe tron este foarte exigent în a i se satisface dorințele și poftele, etc. 

Tot la fel, modul cum Îl abordăm pe Dumnezeu ne arată cine este pe tron. Vrem beneficiile dar nu și pe Binefăcător, vrem darurile dar nu și pe Dătătorul, și am realizat că aceasta se întâmplă deoarece sfințenia Lui Dumnezeu ne deranjează viața de plăceri deșarte de care suntem atrași.

Dar cum se ajunge în situațiile acestea? Hmm, cred că mai simplu decât ne-am aștepta, căci în Evrei 12:1 partea a doua, traducerea din RV2020 mi se pare că redă cel bine felul subtil de cum lucrează păcatul: y del pecado que nos embauca – și păcatul care ne înșeală, asta ar fi traducerea literală dar, m-am oprit la acest cuvânt embaucar, deoarece redă tare bine cum lucrează păcatul –  Cuvântul provine din vechiul termen "embabucar", format din prefixul "en-" și cuvântul "baba" (a saliva). Inițial, se referea la a face pe cineva să creadă ceva prostesc sau absurd, lăsându-l sedus sau captivat. 

Ce înseamnă să salivezi la ceva, să fii sedus, captivat? Înseamnă că lucrul acela îți place și ți-l dorești, și vei încerca să îl obții. Asta înseamnă a fi prins în capcană, a fi convins că ce ai văzut îți place sau a fi persuadat să participi. Fiecare, la un moment dat în viață, cred că ne-am dat seama ce înseamnă să fii embaucado (sedus, fermecat, captivat) de ceva sau cineva, în situații bune sau rele.

Forma păcatului de a ne atrage este subtilă. ambalată în forme atrăgătoare, fermecătoare, care nu ne avertizează de pericol. Așa au mers cărturari și farisei și au încercat și pe Isus: Tu dar ce zici? 

Ce e așa rău? am zice...dar aceasta e doar momeala cu care să fim prinși – și păcatul care ne înfășoară așa de lesne sau – și păcatul care ne înșeală.

De câte ori nu am auzit și noi întrebarea aceasta, așa cum iau pus-o lui Isus:  Tu dar ce zici?  

Deja când se pune accentul pe tine, te simți important, și, hmmm...ce oportunitate ai primit în sfârșit să fii luat în seamă, asa-i? Să fim sinceri, toți, absolut la toți ne place și ne simțim bine să ne spunem părerea, căci părerea mea devine importantă pentru un moment. Rareori sunt situațiile când nu avem sau nu dorim să ne spunem părerea. 

Părerea noastră, în cazul de față, mă refer la interpretarea noastră a ceea ce este scris.

Și așa de blând am auzit cum Duhul mi-a arătat un alt adevăr: Puțini sunt cei care mă mai vor ca Învățător! 

Ispititorul va încerca să schimbe direcția de la ce spune Dumnezeu, prin Cuvântul Său și să pună accentul pe ce spune omul - Tu, tu ce zici?! Asta fiind părerea ta, interpretată față de ce este scris dar care și răspunde beneficiilor noastre.

Ispititorul - Niciodată nu ne va aduce lumină (căci el nu poate, diavolul locuiește în întuneric, el însuși este întuneric) - prin TOT Cuvântul Scripturii - ci, va folosi fragmete prin care să căpătăm beneficiile care ni le dorim, după cele care poftim, după cele care salivăm – așa cum spune Iacov 1:14 BVA Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui dorință păcătoasă, neținând seama căci TU trebuie să rămâi ascultător și plăcut lui Dumnezeu în totalitate. Ispititorul nu ne va aminti că TU trebuie să fii plăcut și ascultător lui Dumnezeu, ci va încerca cu tot alaiul său să ne abată de la voia cea bună, plăcută și desăvârșită a lui Dumnezeu, ca să nu auzim cuvintele pline de iubire și tandrețe ale Tatălui: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea” – "Bine, rob bun și credincios". 

Să nu fiu interpretată sau înțeleasă greșit căci este rău, sau nu este bine să fii învățător al Cuvântului, nicidecum, căci El a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători Efeseni 4:11. 

Ci problemele încep când – își vor desemna învățători care vor fi solicitați să le prezinte (numai) ce vor ei să audă. 2 Timotei 4:3 BVA. Sau – Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgați de seamă să nu vă înșele cineva. Fiindcă vor veni mulți în Numele Meu...Căci se vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși, vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși. Matei 24:4,5,24 Sau –"Ei se laudă că-L cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuși și netrebnici pentru orice faptă bună." Tit 1:16

Este de mare trebuință să fie învățători ai Cuvântului; (fiecare credincios este un învățător, în casa și în familia lui, la locul de muncă, între vecini, etc), de aceea toți trebuiesc să stea în școală instruirii Duhului Sfânt prin Cuvânt ca tot ce vor aduce poporului, sau vor spune celorlalți să aibă efectele găsite în Scripturi(redau câteva exemple):

– După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?” Fapte 2:37

– Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri. Matei 5:16 

– De aceea și noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem să vă umpleți de cunoștința voiei Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu, întăriți cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare cu bucurie. Coloseni 1:9-11 

– Să aveți o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. 1 Petru 2:12

– Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus și mulțumiți , prin El, lui Dumnezeu Tatăl. Coloseni 3:17

– Tu însă vorbește lucruri care se potrivesc cu învățătura sănătoasă... dă-te pe tine însuți pildă de fapte bune în toate privințele. Iar în învățătură, dă dovadă de curăție, de vrednicie, de vorbire sănătoasă și fără cusur, ca potrivnicul să rămână de rușine și să nu poată să spună nimic rău de noi. Tit: 2:1,7,8

Părerea mea, sau a altora, nu contează atunci când vine vorba de Scriptură - ce este scris - e scris. Dumnezeu nu se schimbă nici nu va coborî standerdele pentru a mulțumi sau satisface plăcerile noastre deșarte. 

De aceea, o interpretarea corectă a Scripturii are nevoie de o relație strânsă cu Dumnezeu, Fiul și Duhul Sfânt. O relație armonioasă și autentică, bazată pe a tot ce este scris. O colaborare zilnică cu Duhul Lui Dumnezeu. Înseamnă cunoașterea și deosebirea între ce este bine și rău conform Scripturii, aceasta fiind echilibrul credinciosului – o performanță dobândită în urma dedicării a tot ceea ce iubește. Cunoașterea atributelor cât și cunoașterea caracterului Lui Dumnezeu ne va ajuta să ne dăm silințele dar ne va determina să Îl iubim cu adevărat pentru ce ESTE, nu doar pentru ce face.

În orice categorie am vrea să dăm un exemplu de performanță, știm și cunoaștem căci performanța se câștigă cu disciplină continuă, efort, muncă, asumarea responsabilităților; căci performanța sunt rezultatele a tot ceea ce nu numai că ți-ai dorit, ci a alegerilor tale ori de câte ori ți s-a ivit ocazia să te antrenezi. Performanța este claritatea obiectivelor tale și a procesului tău unde ți-ai dedicat timpul, puterea, și pasiunea. 

Performanța noastră determină – Rezultatul! Modul în care sunt aplicate abilitățile, cunoștințele și resursele produc un rezultat calitativ sau nu, de aceea modul aplicativ contează enorm.

Nici un ostaş nu rămâne prins în treburile vieţii dacă vrea să-i placă celui care l-a înrolat. Iar când cineva ia parte la o competiţie, nu e încununat dacă nu respectă legile competiţiei. 1 Timotei 2:4-5 BINT09

Cunoștințele reprezintă informația teoretică, abilitățile sunt capacitatea de a o pune în practică, iar resursele susțin procesul de aplicare.

Ce este echilibrul Scripturii? 

Echilibrul Scripturii reprezintă o armonia perfectă dintre har și adevăr, combinând cuvântul scris cu aplicarea practică. Ne ajută să evităm extremele precum legalismul strict sau permisivitatea excesivă, oferind în același timp îndrumare morală, înțelepciune divină și pace interioară pentru a înfrunta provocările vieții. Isus este modelul perfect și desăvârșit, El fiind exemplul de la care trebuie să învățăm. Să-I studiem comportamentul, învățătura, pildele, acțiunile, etc. 

Nu fi prea neprihănit și nu te arăta prea înțelept. Pentru ce să te pierzi singur? Dar nu fi nici peste măsură de rău și nu fi fără minte. Pentru ce vrei să mori înainte de vreme? Bine este să ții la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o lași din mână, căci cine se teme de Dumnezeu scapă din toate acestea. Înțelepciunea face pe cel înțelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate. Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască. Eclesiastul 7:16-20

Mi-a venit în minte imaginea acelui om care merge pe o coardă, viața lui depinzând de ceea ce a învățat și a practicat. Dar totuși trebuie să țină cont de a nu fi prepotent în fața faptului, sărbătorind victoria înainte de a o câștiga. Trebuie să fie vigilent și atent în tot momentul, chiar dacă a căpătat abilitatea de a-și ține echilibrul pe coardă. De fiecare dată trebuie să nu se de-a prea neprihănit și nu a se da prea înțelept, conform versetului de sus, căci astfel s-ar pierde singur, din pricina mândriei sale.

Trebuie avut în vedere, înălțimea, căci cu cât aceasta este mai înaltă cu atât viața este pusă în pericol. Nu este tot una să merg la o înălțime de jumătate de metru, cu a merge la 10, 20, 50 metri! Cu cât învățătura este mai înaltă/profundă cu atât mai mult trebuie aplicat principiul echilibrului. 

Dacă învață cineva pe oameni învățătură deosebită și nu se ține de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Cristos și de învățătura care duce la evlavie, este plin de mândrie și nu știe nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost și a certurilor de cuvinte, din care se nasc pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricați la minte, lipsiți de adevăr și care cred că evlavia este un izvor de câștig. Ferește-te de astfel de oameni. 1 Timotei 3:3-5

Căci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană, nu încăpățânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuș, nici lacom de câștig mârșav, ci să fie primitor de oaspeți, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat, să se țină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învățătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învățătura sănătoasă și să înfrunte pe potrivnici. Tit 1:7-9

Trebuie să fie un echilibru între Har și Adevăr: Adevărul fără Har duce la legalism, judecată aspră, condamnare și incapacitatea omului de a se ridica la standardele cerute. Harul fără Adevăr riscă să devină o ieftinire a harului, o trecere cu vederea a păcatului, o compromitere morală. 

Isus a unit Adevărul cu Harul, formând un echilibru perfect: așezând Adevărul într-un mod care demască păcatul, dar înconjurând persoana cu Har pentru a o ridica și a o transforma. 

Exemplul femeii prinse în adulter (Ioan 8), ne lasă un model demn de urmat și de dorit. Isus nu a desființat Adevărul (recunoscând gravitatea faptei prin îndemnul „nu mai păcătui”, El Însuși fiind Adevărul), dar a refuzat să o condamne, oferindu-i Harul și șansa unui nou început. Acest model arată că ele nu se contrazic, ci se completează, Harul devenind resursa prin care Adevărul devine realitate în viața practică.

Isus ne-a arătat cum să echilibrăm balanța formându-ne un echilibru, în așa fel încât nu doar să nu stricăm Legea, ci, să și o împlinim, folosind Adevărul împreună cu Harul.

Pentru aceasta trebuie să cunoaștem bine Tot Adevărul - Cuvântul Său, ca să putem să ne formăm și să dobândim acest echilibru, astfel să știm de fiecare dată să îl folosim. Dar și atunci când credem că am dobândit un echilibru, trebuie să rămânem vegheatori și dependenți în fiecare moment de ajutorul și călăuzirea Duhului Sfânt, care ne va conduce în tot adevărul Scripturii, având o inimă plină de îndurare și milostivă, încetă la mânie, plină de bunătate și credincioșie - Coloseni 3:12-14, astfel fiind păziți de momeala și capcanele vrăjmașului.

Atunci când folosim Cuvântul este ca și cum am merge pe o coardă întinsă. Un echilibru dificil și delicat în același timp, un echilibru între aspirații și realizări, putere și slăbiciune, convingere și fragilitate. Este viața altora în joc, cât și a noastră.

"Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat." 1 Corinteni 9:27

"și dă-te pe tine însuți pildă de fapte bune în toate privințele. Iar în învățătură, dă dovadă de curăție, de vrednicie, de vorbire sănătoasă și fără cusur, ca potrivnicul să rămână de rușine și să nu poată să spună nimic rău de noi." Tit 2:7,8

Echilibru

Atunci, cărturarii și fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului și au zis lui Isus: „Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?” 

Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus și le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Ioan 8:3-5, 7

Fariseii nu ar fi venit la Isus și să Îl abordeze dacă nu ar fi avut o bază sau o susținere a Legi, de aceea ei afirmă: Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei. 

Care era scopul fariseilor? – Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos și scria cu degetul pe pământ. Ioan 8:6 

Descopăr întotdeauna în urma citirii Scripturii, care este scopul cunoștinței Bibliei, și cum este folosită cunoștința, sunt două mari valori ale credinciosului care trebuiesc folosite cu iscusință. Este de extremă importanță să descoperim răspunsul nostru sincer la aceste întrebări, deoarece răspunsul este cârma direcției care poate duce la finaluri diferite. 

Zic dar: umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești. Galateni 5:16 Duhul ne va conduce în ascultare și credincioșie de Dumnezeu, rodind roada Duhului (citiți tot Galateni 5), iar firea pământească ne conduce foarte departe de importanța și esența Scripturii – Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Galateni 5:14, Marcu 12:28-31, Matei 22:36-40

Un învățător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus și I-a zis: „Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?” ( Leviticul 19:18) El a răspuns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” „Bine ai răspuns”, i-a zis Isus; „fă așa și vei avea viața veșnică.” Luca 10:25-28

Meditând la ce ar face Cristos în diferite circumstanțe, Duhul Domnului mi-a adus în minte această relatare din Ioan, și apoi alte versete și alte relatări care mi-au atras atenția dar și curiozitatea în a afla ce și cum vroia să mă învețe.

Cred că ratăm așa de multe ori ceea ce vrea Duhul să ne învețe din pricina multori factori: 

–lipsa cunoașterii Cuvântului, 

–neglijența în ascultarea glasului Păstorului, 

–necredința, 

–propriile noastre beneficii, 

–ignoranța,

–fățărnicia, 

–expunerea unei imagini, 

–propriile noastre concepții dobândite din afara Cuvântului sau 

–pe baza a unor versete exclusive, nu în totalitatea Cuvântului (ați desființat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră - așa cum spune Isus în Marcu 7:6-13), etc. 

Toate acestea, să zic așa, cam le știm toți dar, suntem leneși, căci cunoașterea se dobândește prin implicare, dedicație, timp, jertfire, devoțiune, credincioșie, practică, etc, însă cunoștința este dobândirea unor informații fără practică, totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare. Mulți pot avea cunoștință de cine sunt eu, dar puțini sunt cei care mă cunosc cine și cum sunt eu cu adevărat. Mulți pot avea cunoștințe despre a conduce un auto, dar numai cei care au început a face practică, au început să cunoască cum acele cunoștințe îl pot călăuzi în a deveni un bun șofer.

Mi-a plăcut mult o expresie care o spunea John Bevere – "Mulți doresc să cunoască ce spune Biblia, dar puțini sunt cei care doresc să cunoască și Autorul Scripturii" – iar această afirmație mi-a adus aminte un cuvânt a Lui Isus – "Norodul acesta se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine". Matei 15:8

Isus ne-a asigurat căci Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu, Ioan 14:26, dar pentru aceasta trebuie să adunăm Cuvântul Său în inimile noastre și că doar prin totalitatea Cuvântului Său putem să dobândim echilibrul necesar: Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. 2 Timotei 3:16,17

Ce are a face relatarea din Ioan 8, cu a dobândi un echilibru în folosirea Cuvântului, în trăirea Cuvântului, în împlinirea Cuvântului?

Asta a fost și uimirea mea, când pentru prima dată am unit relatarea aceasta din Ioan 8 cu Matei 5, unde Matei redă o afirmație pe care o face Isus: Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Matei 5:17

Dacă Isus face această afirmație - am venit nu să stric Legea, ci să împlinesc – întrebare – cum a reușit Isus să echilibreze balanța în așa fel, încât nu doar să nu strice Legea, ci, să și o împlinească în relatarea din Ioan 8(dar și în multe altele)?

Asta a fost întrebarea Duhului pentru mine prin care să mă învețe căci echilibrul în viața credinciosului este vital în a rămâne plăcut în voia Lui Dumnezeu. Așa că la muncă, am zis 📖📚.

Deci, m-am oprit în repetate rânduri, am studiat, am cugetat, am așteptat să văd ce are să îmi zică Domnul, dar nu prin lenevie, ci cercetând tot ce El mă învăța și tot ce îmi aducea aminte, căci Cristos, Învățătorul dorește să ne învețe toate lucrurile, să ne aducă aminte tot ce ne-a spus prin Cuvânt(acesta fiind ca și o școală, clasa I, II...X, XII, facultate, doctorat, o școală nesfârșită și de necuprins și totuși cu o simplitate atât de neînțeleasă de mulți), pentru ca la momentele dificile când avem nevoie de discernământ și înțelepciune în folosirii Cuvântului Scripturi să avem echilibrul necesar în care Dumnezeu să fie mereu glorificat și onorat.

Nu puțină mi-a fost mirarea, când Duhul mi-a adus aminte ce este scris în Legea cu privire la cazul relatat din Ioan 8. Așa că am mers la Lege să verific...

Dacă un om preacurvește cu o femeie măritată, dacă preacurvește cu nevasta aproapelui său, omul acela și femeia aceea preacurvari să fie pedepsiți cu moartea. Leviticul 20:10 (interesat este să citiți tot Leviticul 20, nu doar versetul 10)

Dacă se va găsi un bărbat culcat cu o femeie măritată, să moară amândoi: și bărbatul care s-a culcat cu femeia, și femeia. Să curățești astfel răul din mijlocul lui Israel. Deuteronomul 22:22 

Cât de des ne lăsăm înșelați datorită faptului căci nu știm TOT Cuvântul! Cum ne va învăța Duhul toate lucrurile când nu avem tot Cuvântul strâns în inima și mintea noastră? Pentru mine a fost din nou o reconfirmare în a citi, citi și iar citi Cuvântul Scripturii, deoarece Duhul Lui se va ocupa de a mă învăța, și mă repet, nu prin lenevie, ci lucrând împreună cu El, 1 Corinteni 3:9.

Așa că, prima descoperire a fost căci fariseii au venit la Isus doar cu femeia prinsă în preacurvie, și au afirmat doar o parte a Legii: Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei, dar Legea spunea clar: să moară amândoi - omul acela și femeia aceea preacurvari să fie pedepsiți cu moartea. 

Atunci m-am întrebat: oare de câte ori nu am făcut și noi așa? De câte ori am folosit doar ce ne beneficiază? De câte ori nu am folosit ceva ce este scris pentru a osândi pe aproapele? Aici ar fi bine să ne oprim să ne verificăm cum se raportează Isus la noi atunci când noi suntem în situații care ne-am compromis cu păcatul? Sau cum ne dorim să se raporteze Isus la noi în situațiile în care călcam din neveghere credincioșia fața de El?

Când citesc Evangheliile am observat la Isus acest echilibru chiar și atunci când a mustrat, a iertat, a judecat, a iubit, a dăruit, a spus adevărul, etc – toate acțiunile Lui arată un echilibru iscusit prin care mulți din vremea Lui rămâneau uimiți, dar care și astăzi stârnește aceeași mirare pentru mulți.

"Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuși Mi-a poruncit ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc." Ioan 12:49

Apoi mi-a venit în minte ispitirea lui Isus; cât de șiret a încercat diavolul să folosească Cuvântul: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; și ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră. 

Dar Isus ne arată, ne învață căci echilibrul se dobândește prin totalitatea a tot ce Dumnezeu a spus: „De asemenea, este scris”, a zis Isus: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.” "Isus i-a răspuns: Este scris.. ."(citiți Matei 4: 1-11, Luca 4:1-13)

Pe cei numiți aleși de Cuvântul Lui Dumnezeu, diavolul va încerca să îi înșele cu/prin Scriptură, îndemnându-i să îl folosească fragmentat în beneficiul lor. 

Alt lucru care am observat este că prin tot ce la ispitit diavolul pe Isus, a încercat să îi ofere beneficii care Îl scoteau din voia Tatălui: Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis. Ioan 5:30

Era flămând - tentația de a -Și satisface nevoile

Tocmai s-a botezat - ispitirea de a-și demonstra identitatea de Fiu al lui Dumnezeu 

Loialitatea în schimbul stăpânirii și slavei - tentația loialității lui Isus față de Dumnezeu.

Este rău să folosim Cuvântul Scripturii în beneficiul nostru? Nu, dacă nu se încalcă alte porunci ale Lui Dumnezeu, și Da, dacă îl folosim în beneficiul nostru încălcând alte porunci ale Lui Dumnezeu. 

Isus ne arată căci El mereu a urmărit să împlinească TOTUL pentru a rămâne în voia cea bună, plăcută și desăvârșită a Tatălui: Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Matei 3:15

 

Continuara...