Atunci, cărturarii și fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului și au zis lui Isus: „Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?”
Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus și le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Ioan 8:3-5, 7
Fariseii nu ar fi venit la Isus și să Îl abordeze dacă nu ar fi avut o bază sau o susținere a Legi, de aceea ei afirmă: Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei.
Care era scopul fariseilor? – Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos și scria cu degetul pe pământ. Ioan 8:6
Descopăr întotdeauna în urma citirii Scripturii, care este scopul cunoștinței Bibliei, și cum este folosită cunoștința, sunt două mari valori ale credinciosului care trebuiesc folosite cu iscusință. Este de extremă importanță să descoperim răspunsul nostru sincer la aceste întrebări, deoarece răspunsul este cârma direcției care poate duce la finaluri diferite.
Zic dar: umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești. Galateni 5:16 Duhul ne va conduce în ascultare și credincioșie de Dumnezeu, rodind roada Duhului (citiți tot Galateni 5), iar firea pământească ne conduce foarte departe de importanța și esența Scripturii – Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Galateni 5:14, Marcu 12:28-31, Matei 22:36-40
Un învățător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus și I-a zis: „Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?” ( Leviticul 19:18) El a răspuns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” „Bine ai răspuns”, i-a zis Isus; „fă așa și vei avea viața veșnică.” Luca 10:25-28
Meditând la ce ar face Cristos în diferite circumstanțe, Duhul Domnului mi-a adus în minte această relatare din Ioan, și apoi alte versete și alte relatări care mi-au atras atenția dar și curiozitatea în a afla ce și cum vroia să mă învețe.
Cred că ratăm așa de multe ori ceea ce vrea Duhul să ne învețe din pricina multori factori:
–lipsa cunoașterii Cuvântului,
–neglijența în ascultarea glasului Păstorului,
–necredința,
–propriile noastre beneficii,
–ignoranța,
–fățărnicia,
–expunerea unei imagini,
–propriile noastre concepții dobândite din afara Cuvântului sau
–pe baza a unor versete exclusive, nu în totalitatea Cuvântului (ați desființat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră - așa cum spune Isus în Marcu 7:6-13), etc.
Toate acestea, să zic așa, cam le știm toți dar, suntem leneși, căci cunoașterea se dobândește prin implicare, dedicație, timp, jertfire, devoțiune, credincioșie, practică, etc, însă cunoștința este dobândirea unor informații fără practică, totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare. Mulți pot avea cunoștință de cine sunt eu, dar puțini sunt cei care mă cunosc cine și cum sunt eu cu adevărat. Mulți pot avea cunoștințe despre a conduce un auto, dar numai cei care au început a face practică, au început să cunoască cum acele cunoștințe îl pot călăuzi în a deveni un bun șofer.
Mi-a plăcut mult o expresie care o spunea John Bevere – "Mulți doresc să cunoască ce spune Biblia, dar puțini sunt cei care doresc să cunoască și Autorul Scripturii" – iar această afirmație mi-a adus aminte un cuvânt a Lui Isus – "Norodul acesta se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine". Matei 15:8
Isus ne-a asigurat căci Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu, Ioan 14:26, dar pentru aceasta trebuie să adunăm Cuvântul Său în inimile noastre și că doar prin totalitatea Cuvântului Său putem să dobândim echilibrul necesar: Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. 2 Timotei 3:16,17
Ce are a face relatarea din Ioan 8, cu a dobândi un echilibru în folosirea Cuvântului, în trăirea Cuvântului, în împlinirea Cuvântului?
Asta a fost și uimirea mea, când pentru prima dată am unit relatarea aceasta din Ioan 8 cu Matei 5, unde Matei redă o afirmație pe care o face Isus: Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Matei 5:17
Dacă Isus face această afirmație - am venit nu să stric Legea, ci să împlinesc – întrebare – cum a reușit Isus să echilibreze balanța în așa fel, încât nu doar să nu strice Legea, ci, să și o împlinească în relatarea din Ioan 8(dar și în multe altele)?
Asta a fost întrebarea Duhului pentru mine prin care să mă învețe căci echilibrul în viața credinciosului este vital în a rămâne plăcut în voia Lui Dumnezeu. Așa că la muncă, am zis 📖📚.
Deci, m-am oprit în repetate rânduri, am studiat, am cugetat, am așteptat să văd ce are să îmi zică Domnul, dar nu prin lenevie, ci cercetând tot ce El mă învăța și tot ce îmi aducea aminte, căci Cristos, Învățătorul dorește să ne învețe toate lucrurile, să ne aducă aminte tot ce ne-a spus prin Cuvânt(acesta fiind ca și o școală, clasa I, II...X, XII, facultate, doctorat, o școală nesfârșită și de necuprins și totuși cu o simplitate atât de neînțeleasă de mulți), pentru ca la momentele dificile când avem nevoie de discernământ și înțelepciune în folosirii Cuvântului Scripturi să avem echilibrul necesar în care Dumnezeu să fie mereu glorificat și onorat.
Nu puțină mi-a fost mirarea, când Duhul mi-a adus aminte ce este scris în Legea cu privire la cazul relatat din Ioan 8. Așa că am mers la Lege să verific...
Dacă un om preacurvește cu o femeie măritată, dacă preacurvește cu nevasta aproapelui său, omul acela și femeia aceea preacurvari să fie pedepsiți cu moartea. Leviticul 20:10 (interesat este să citiți tot Leviticul 20, nu doar versetul 10)
Dacă se va găsi un bărbat culcat cu o femeie măritată, să moară amândoi: și bărbatul care s-a culcat cu femeia, și femeia. Să curățești astfel răul din mijlocul lui Israel. Deuteronomul 22:22
Cât de des ne lăsăm înșelați datorită faptului căci nu știm TOT Cuvântul! Cum ne va învăța Duhul toate lucrurile când nu avem tot Cuvântul strâns în inima și mintea noastră? Pentru mine a fost din nou o reconfirmare în a citi, citi și iar citi Cuvântul Scripturii, deoarece Duhul Lui se va ocupa de a mă învăța, și mă repet, nu prin lenevie, ci lucrând împreună cu El, 1 Corinteni 3:9.
Așa că, prima descoperire a fost căci fariseii au venit la Isus doar cu femeia prinsă în preacurvie, și au afirmat doar o parte a Legii: Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei, dar Legea spunea clar: să moară amândoi - omul acela și femeia aceea preacurvari să fie pedepsiți cu moartea.
Atunci m-am întrebat: oare de câte ori nu am făcut și noi așa? De câte ori am folosit doar ce ne beneficiază? De câte ori nu am folosit ceva ce este scris pentru a osândi pe aproapele? Aici ar fi bine să ne oprim să ne verificăm cum se raportează Isus la noi atunci când noi suntem în situații care ne-am compromis cu păcatul? Sau cum ne dorim să se raporteze Isus la noi în situațiile în care călcam din neveghere credincioșia fața de El?
Când citesc Evangheliile am observat la Isus acest echilibru chiar și atunci când a mustrat, a iertat, a judecat, a iubit, a dăruit, a spus adevărul, etc – toate acțiunile Lui arată un echilibru iscusit prin care mulți din vremea Lui rămâneau uimiți, dar care și astăzi stârnește aceeași mirare pentru mulți.
"Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuși Mi-a poruncit ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc." Ioan 12:49
Apoi mi-a venit în minte ispitirea lui Isus; cât de șiret a încercat diavolul să folosească Cuvântul: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; și ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră.
Dar Isus ne arată, ne învață căci echilibrul se dobândește prin totalitatea a tot ce Dumnezeu a spus: „De asemenea, este scris”, a zis Isus: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.” "Isus i-a răspuns: Este scris.. ."(citiți Matei 4: 1-11, Luca 4:1-13)
Pe cei numiți aleși de Cuvântul Lui Dumnezeu, diavolul va încerca să îi înșele cu/prin Scriptură, îndemnându-i să îl folosească fragmentat în beneficiul lor.
Alt lucru care am observat este că prin tot ce la ispitit diavolul pe Isus, a încercat să îi ofere beneficii care Îl scoteau din voia Tatălui: Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis. Ioan 5:30
Era flămând - tentația de a -Și satisface nevoile
Tocmai s-a botezat - ispitirea de a-și demonstra identitatea de Fiu al lui Dumnezeu
Loialitatea în schimbul stăpânirii și slavei - tentația loialității lui Isus față de Dumnezeu.
Este rău să folosim Cuvântul Scripturii în beneficiul nostru? Nu, dacă nu se încalcă alte porunci ale Lui Dumnezeu, și Da, dacă îl folosim în beneficiul nostru încălcând alte porunci ale Lui Dumnezeu.
Isus ne arată căci El mereu a urmărit să împlinească TOTUL pentru a rămâne în voia cea bună, plăcută și desăvârșită a Tatălui: Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Matei 3:15
Continuara...
