Iubesc pocainta care unii o numesc"grea"

Matei 22:36,37 
„Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege? 
 Isus i-a raspuns: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.
Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca.”

Pocainta usoara - Pocainta grea

Cum este pocainta pentru mine? Grea sau usoara?
Este grea atunci cand nu imi plac poruncile si caile Domnului. Este grea atunci cand iubesc mai mult libertatea lumii, mai mult decat sfintirea.
Atunci cand este usoara pocainta? Cand iubesc pe Domnul Dumnezeu din toata inima, si din tot sufletul si cu tot cugetul meu. Imi este usoara atunci cand Il iubesc si este o mare bucurie sa implinesc tot ceea ce mi se cere(Cuvantul Scripturii). Nimic nu mi se pare greu atunci cand dragostea mea pentru Cristos este mult mai mare decat orice dorinta a mea. Ex: mai placut este firii mele sa hoinareasca aiurea fara vreun rost anume, sau vreo respansabilitate sau obligatie, decat sa fie disciplinata, sa citeasca Cuvantul Lui Dumnezeu, sa se roage, sa studieze, sa rabde, sa sufere, sa ierte, sa mearga la rugaciune, la biserica, etc. Nu-i asa?
Dar, atunci cand iubesc pe Cristos, mie atat de usor sa Il ascult, sa ma supun, sa iubesc, sa iert, sa rabd, sa abandonez placerile firii ...si tot ceea ce ar veni sau s-ar ivi nu ma va desparti de El deoarece voi face tot posibilul sa Ii fiu pe plac.
De aceea de multe ori, si mai ales in vremurile de azi, multora pocainta a devenit o sarcina grea de dus, deoarece iubesc mai mult lumea decat pe Cristos. Iubim mai mult moda, decat smerenia, iubim mai mult popularitatea decat un om ascuns al inimii. Reguliile bisericii sunt absurde si conducerea este obligata sa schimbe reguliile ca sa nu piarda oi. Dar oare nu sunt ele deja pierdute? Sunt pierdute, chiar daca vin la biserica, chiar daca fac lucrari in Casa Domnului. Ne inselam singuri. Reguliile biserici nu trebuie sa ni se para grele sau fara sens deoarece iata ce spune Pavel in epistola catre Evrei 13:17
"Ascultati de mai marii vostri si fiti-le supusi, caci ei privegheaza asupra sufletelor voastre, ca unii care au sa dea socoteala de ele; pentru ca sa poata face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinand, caci asa ceva nu v-ar fi de niciun folos."
Ascultarea face mai mult decat jertfele( 1Samuel 15:22) iar supunerea o facem pentru Domnul.(1Petru 2:13)
Citirea Cuvantului nu trebuie sa fie un chin, ci o dorinta aprinsa in a cunoaste si a face tot mai mult ce este frumos si placut inaintea Domnului nostru, Isus Cristos.
Rugaciunea nu va fi o plictiseala, ci o minunata partasie cu Domnul Isus. Pe ghenunchi ma darui lui Dumnezeu. Implinirea Cuvantului va fi desfatarea sufletului. Iubindu-L pe Dumnezeu nu voi intampina dificultati  ca sa implinesc si sa pazesc poruncile Lui. Trebuie sa Il slujesc pe Dumnezeu nu pentru ceea ce imi da, sau mai stiu eu ce alte lucruri; Il slujesc pentru ca Il iubesc din toata inima si din tot sufletul meu. Pocainta este o modalitate de viata, este o hotarare de schimbare venita din inima, nu de pe buze. Rugaciunea de pocainta este doar inceputul, nu si lucrarea completa, deoarece atunci cand va apare roada neprihanirii, fiinta omului este schimbata si ceea ce inainte ii era greu si anevoios sa faca, acum este o bucurie si o placere sa le implineasca deoarece inima lui iubeste pe Dumnezeu. Cu cat vom cauta mai mult prezenta Lui, Il vom iubi mai mult si dragostea noastra arzatoare pentru El va face orice si oricand. Inradacinati intr-o astfel de dragoste inflacarata, pazirea poruncilor Lui nu va fi o povara, ci o incantare, iar dragostea Lui Dumnezeu ne va tine sa fim oameni pocaiti.
Voia Ta, nu voia mea! Aceste cuvinte rostite de Mantuitorul nostru in gradina Ghetismani au fost un exemplu pentru noi. Dragostea si ascultarea de Tatal a fost mult mai mari decat dorinta sau voia Lui. 
Dumnezeu ne-a creat ca sa Il iubim, nu sa fim slujitori, deoarece slujitori avea si are pe ingeri. El ne-a creat ca sa Il iubim si sa avem partasie cu El, iar slujirea va lua nastere in urma iubirii. Isus il intreba pe Petru:"Simone fiul lui Iona, Ma iubesti?(Ioan 21:15-17) iar Petru raspune: "Da, Doamne, stii ca Te iubesc" iar Isus i-a zis: "paste oile Mele", iar aceasta se repeta de trei ori. Intersant este ca Isus il intreaba daca Il iubeste apoi ii spune "paste oile Mele". Il vom sluji pe Dumnezeu deoarece dragostea noastra pentru El ne determina sa facem totul pentru Domnul. Isus Cristos L-a ascultat intru-totul pe Dumnezeu pentru ca I-si iubea Tatal, nu de frica sau din obligatie.
Concluzia finala este aceasta: daca dam vina pe unul sau pe altul, si ca, imi este greu sa fii pocait, este caci nu Il iubim pe Cristos din toata inima si din tot sufletul, ci iubim mai mult dorintele si placerile noastre. Ne iubim mai mult pe noi decat pe Cristos. Facem ce este mai bine pentru noi, nu ceea ce este frumos si placut Lui Dumnezeu. 
 Tefania 2:1 "Veniti-va in fire si cercetati-va..." 

Iubesc pocainta care unii o numesc "grea", deoarece jugul Lui Cristos este bun, si sarcina usoara(Matei 11:30), si urasc pocainta "usoara" care multi o traiesc(2Timotei4:3). 
Iata un gand adevarat spus de John Bevere:
"Ceea ce cauti constituie obiectul dragostei tale."(Coloseni 3:1,2,5)

Ce este Dragostea?

Dragostea - Ce este dragostea?

Daca as incerca sa definesc ce este dragostea, iar cuvintele mele le-as pune alaturi 1Corinteni 13, toate vor pali.

Dragostea este Insusi Dumnezeu. 1Ioan 4:16b
"Dumnezeu este dragoste; si cine ramane in dragoste ramane in Dumnezeu, si Dumnezeu ramane in el."
Cunoscund-L si avandu-L pe Dumnezeu stim, cunoastem, si actuam cu/in dragostea.

Nu suntem in stare sa iubim daca Dumnezeu nu este in noi, Nu suntem in stare sa iertam, sa ne jerfim, sa suferim, sa rabdam, sa ne daruim, sa ajutam...si lista e fara sfarsit, deoarece fara Dumnezeu, nu vom reusi, nimic.
Astazi se vorbeste la nivel mondial, despre dragoste. Majoritatea vorbesc despre o dragoste ce si-a pierdut esenta, farmecul, si mai ales puritatea; a ramas doar ambalajul. Felul lumii despre dragoste intr-o vreme ca aceasta, este...care ar fi cuvantul care sa spuna ce inseamna dragostea din zilele noastre? Nu gasesc un cuvant care sa arate deteriorarea grava a dragostei.

Privind la cruce intelegem caci numai un Dumnezeu care este Dragoste a lasat pe unicul Sau Fiu sa moara pentru noi, facand posibila rascumpararea noastra. Privind la cruce descoperim ce este dragostea. Poate de aceea dragostea si-a pierdut parfumul inmiresmat, deoarece privirile nu mai sunt indreptate spre Dumnezeu, ci spre lume. Tot mai multi doresc asemanarea cu lumea, si tot mai putini asemanarea cu Dumnezeu. De aceea dragostea se intrebuinteaza tot mai egoist si mai murdar.

Ce va urez astazi tuturor? Va urez sa cautati sa-L cunoasteti si sa-L aveti pe Dumnezeu si astfel dobanditi esenta dragostei si nu ambalajul.
Tuturor va doresc sa aveti parte de Dragoste=Dumnezeu.
Daca se vorbeste despre dragoste, primul meu gand se indreapta la Cristos, la jertfa de pe Calvar. La dragostea pura, sfanta, fara margini...Singura asemanare care o caut este sa fiu asemenea lui Cristos, deoarece doar astfel dobandesc atributele dragostei adevarate.
Dar tu?

Dumnezeul meu, a fost, este si va ramanea Bun...

Psalmul 106:1
Laudati pe Domnul! Laudati pe Domnul, caci este bun, caci indurarea Lui tine in veci!

Am crezut, cred si voi continua sa cred ca Dumnezeu este bun! 

In toate lucrurile, Dumnezeu, este bun si minunat. Nu trebuie niciodata sa ne indoim de bunatatea si dragostea Lui. Mai bine zis: daca ma indoiesc de bunatatea si credinciosia Domnului, este caci inca nu I-am cunoscut caracterul. Nu am vazut slava maretiei Lui. Niciodata Dumnezeu nu ne nedreptateste sau profita de de noi deoarece El are toata puterea. Niciodata!
De ce spun aceste lucruri? Pe parcursul citiri Bibliei, in special Vechiul Testament, am descoperit unele lucruri care m-au facut sa meditez profund si sa ma cercetez. Sa ma certetez cu de-amanuntul, atat cat este in puterea mea, si cat nu este, Domnul, sa faca complectarea.
Dumnezeu a ales dintre popoare pe poporul Israel ca popor al Sau. A facut mari minuni pentru el, l-a ocrotit si l-a izbavit cu mana tare de vrajmasii sai, si totusi acest popor iubit de Domnul, s-a razvratit impotriva Domnului si au cartit ori de cate ori au intampinat dificultati.
Daca suntem multumiti de ceea ce face Dumnezeu in viata noastra, gura noastra lauda pe Domnul, daca se schimba putin confortul nostru, si in viata noastra incepe un lant de incercari, stiti ce facem, nu? Cartim. Nu ne ajung bani... parca Domnul nu stie! Nu avem un loc de munca... ca si cum Domnul ar fi orb! Avem necazuri... de parca Domnul nu le-ar avea in control pe toate! Nu toti cartesc, insa cei care nu sunt inradacinati profund in convingerea ca Domnul este Domn Dumnezeu viu in veci de veci si toate, toate le tine in control, incep cartirea.
Exact asa faceau poporul Israel. Studiind mai profund cartile Vechiului Testament, am observat lucrul acesta cu mare frecventa. Atunci cand intanleau o dificultate, carteau si se razvrateau impotriva lui Moise si a Lui Dumnezeu. Asa m-am intristat, deoarece cat de ranit era Dumnezeu prin comportamentul lor razvratit si incapatanat. Nici nu e de mirare caci Domnul s-a maniat pe ei si dorea sa ii nimiceasca. Am stat si am meditat, exact asta facem si noi ori de cate ori cartim, ranim inima Lui Dumnezeu si aprindem mania Lui asupra noastra. Cartirea vine atat de subtil incat trece neobservata adeseori. Am sa dau un exemplu din viata mea; este iarna, e frig si e normal sa ai cald in casa, asa-i? E, bun, din cauza ca curentul este atat de scump, si bani sunt mai putini, am decis sa facem economie si sa nu folosim caloriferele. Copii mici nu avem, iar care ii avem sunt mari si mai mult sunt la scoala de cat acasa. Deci, eu sunt cea care este toata ziua in casa si zgribula. Vai ce frig e in casa, vai ce ghetarie e in casa, vai si iar vai. Asta pana cand am inceput sa citesc acum doua saptamani Vechiul Testament, si am descoperit ca ceea ce eu faceam defapt era cartire. Abia atunci am vazut caci cu comportamentul meu ziceam: Doamne, din cauza ta sufar frig, deoarece daca as avea mai multi bani, mi-as putea permite sa pun caloriferele, dar asa stau si zgribul; nici macar cu gandul n-am indraznit sa zic asa ceva, nicidecum cu vorba, dar, prin vaicareala mea asta ziceam defapt, nu?! Cuvantul Domnului m-a curatit de acest rau, slava Lui.
Cu toata economia care am facut-o asteptam factura sa vedem cat am economisit. O, si mare ne-a fost surprinderea caci ne arata ca am consumat mai mult ca anul trecut, cand am avut in priza zi/noapte cinci calorifere cu consum redus. Stiti ce? Cartirea mea a adus roade frumoase, nu?! Dupa fapta si rasplata.
Cartire =  a-si exprima mereu nemultumirea prin murmure sau critici; a se plange, a protesta, a-si manifesta nemultumirea.
Multumesc Domnului caci m-a invatat sa fiu mai atenta la lucrurile banale si marunte dar care strica viile mari; sa fiu atenta la lucrurile mici care se strecoara si aduc nemultumirea, astfel avand grija sa nu pacatuiesc si sa nu ma razvratesc impotriva Domnului atragand mania Lui si nu binecuvantarea asupra mea. Acum multumesc Domnului ca am o casa, este adevarat mai rece, dar plina de armonie si pace. Acum slavesc pe Domnul caci a randuit in dreptul meu sa pot avea casa, caci sunt atatia care nu au nimic, si totusi eu am o casa, frumoasa. Imi vine in gand in timp ce scriu ca am mai gresit intr-un lucru. Curios, nu? Acel care doreste sa se sfinteasca, Domnul il ajuta. Trebuia sa ma rog Domnului sa vina si sa incalzeasca El casa, caci toata puterea este a Lui. Doamne, inunda Tu casa noastra, ca astfel ochii nostri sa fie atintiti la tine si nu la lucruri trecatoare care ne fac sa pacatuim departandu-ne de Tine. Am pacatuit, da in nestiinta, dar am suparat si L-am intristat pe Domnul, imi cer iertare Doamne caci prin comportamentul meu m-am razvratit impotriva Ta, iarta-ma!
Domnul doreste o mireasa fara pata, fara zbarcitura, de aceea ii ajuta pe cei care doresc sa se curateasca. Psalmul 25:8,9 "Domnul este bun si drept: de aceea arata El pacatosilor calea.
  El face pe cei smeriti sa umble in tot ce este drept. El invata pe cei smeriti calea Sa."
Dupa o astfel de mireasa, curand El va veni.
Mai avem frica de Domnul? Mai tremuram in fata Cuvantului Sau si a prezentel Lui? Cautam prezenta lumii sau prezenta Domnului?
Doamne vin inaintea Ta, oh, Dumnezeule, si declar ca te cunosc si ca te slujesc, nu de pe buze, ci din inima, Tata. In momente de cumpana, de primejdie, raman cu aceasi dorinta aprinsa de a Te lauda si glorifica, caci am cunoscut si cunoasc bunatatea si dragostea Ta. Incercarea si focul cuptorului nu vor face decat sa arate mai mult caci credinta mea este inradacinata adanc in Tine. Cuptorul nu va face decat sa curateasca tot ce este rau, pacatos...multumesc Doamne, caci Tu lucrezi in mine ca astfel sa pot face parte din mireasa Ta dupa care curand, curand Tu vei veni Isuse.
Dumnezeul meu nu greseste, nu abuzeaza, nu ingaduie mai mult decat pot duce. Dumnezeul meu este bun, credincios, sfant, minunat, indurator, glorios...Dumnezeu a fost dintotdeauna asa, este si va ramane in vecii vecilor. Amin.
Daca crezi altceva, este caci tu te-ai schimbat, nu El! Sau poate ca gresesti deoarece nu ai mai gustat de multa vreme din El, si din nou vina este a ta. Caci daca gusti din Domnul vezi caci El este bun.(Psalmul 34:8) Oricare ar fi justificarea, problema e la noi, nu la Domnul. Sa fim sinceri, sa ne cercetam, si sa recunoastem caci Domnul Dumnezeu a ramas Acelasi. Sa ne curatim degrab si sa ne intoarcem in prezenta Lui.
Tu ce zici despre Domnul Dumnezeul tau?! Ce zic faptele tale despre Dumnezeu?!