M-am născut într-o familie de creștini, o familie numeroasă. Bineînțeles că am fost învățați să iubim pe Dumnezeu, să Îl onorăm cu viețile noastre, și să credem în El și să fim oameni demni în societate. Am văzut autenticitate în trăirea lor cu Dumnezeu, și cum cu încredere alergau la El.
Din inerție am decis și eu să mă botez, însă nu avusesem o întâlnire personală care să spun că a fost cea care m-a determinat să Îl aleg pe Dumnezeu ca Tată, pe Isus ca Domn și Mântuitor personal.
Nu eram eu o creștină autentică în viața personală, însă mă chinuiam să par a fi una. În repetate rânduri am avut rugăciuni ascultate prin care recunoaște-am că doar Dumnezeu a lucrat.
Totuși o dorință exista în inima mea (sădită de Dumnezeu acolo, „A pus în inima lor chiar și gândul veșniciei,” Ecles. 3:11), de a cunoaște dacă există Dumnezeu. Deși zbuciumul pe care îl trăiam înlăuntrul meu, era la stagiile cele mai ridicate, a fost clipe când în agonia descurajării mele, cădeam înaintea Domnului strigând după ajutor, la care El îmi răspundea, dovedindu-mi că El există; însă mă întorceam după scurt timp la cursul vieții mele. Îmi pierdusem chiar interesul pentru viață...Cred că păcatul mă înfășurase atât de lesne, că a trebuit o intervenție miraculoasă pentru a fi eliberată; iar această intervenție a venit.
Pe scurt aceasta a fost viața mea până la întâlnirea mea cu Dumnezeu...
Era în perioada sărbătorilor de iarnă, mai precis în ziua de 31 decembrie... Nu terminasem pregătirile, așa că am rămas acasă, dar familia a mers la Biserică. Eram singură în casă, și când eram la una din ultimele lucruri pe care le mai aveam de făcut, deodată, foarte clar am auzit o voce:"Carmen...s-a terminat, ori cu lumea ori cu Mine! Nu mai poți continua așa!" Nu pot explica, dar știam că era glasul Domnului... Nu Îl auzisem niciodată așa în mod personal...
Apoi din nou mi-a vorbit:"Trebuie să alegi în seara asta, ori cu lumea, ori trăiești doar pentru Mine, dar așa, nu mai poți continua." Nu erau închipuiri... Tot ce trăisem până atunci oarecum cu Domnul poate au fost închipuiri, însă nu în seara aceea. Poate unora vă sună dur ceea ce Dumnezeu mi-a zis. Însă cuvintele acestea erau îmbrăcate cu atâta dragoste și îndurare că am căzut în genunchii, iar răspunsul meu imediat a fost: "Oh, Doamne...te aleg pe Tine, orice ar fi, oricât de greu va fi, te aleg pe Tine..." Cristos a fost ferm, dar plinătatea dragostea-i Sale mi-a dat siguranța, că de acum încolo cu El, totul va fi bine. Și așa continuă să fie. Nu că nu am întâmpinat necazuri, suferințe; ba da, am întâmpinat și voi mai întâmpina, dar în/cu El, Domnul, continui să fiu în siguranță.
A fost și rămâne alegerea care mi-a schimbat viața și trăirea. Este alegerea cea mai înțeleaptă și bună care am putut să o iau în tot decursul vieții mele. Mi-am dăruit viața în Mâinile Lui, mi-am cerut iertare și am acceptat iertarea care mi-a oferit-o; deși, mie mi-a trebuit o bucată de timp bună, să mă iert pe mine însumi. Deoarece văzând-mi mișelia, păcatele, vina și rușinea mea în prezența sfințeniei Sale... nu reușeam să înțeleg cum am putut să trăiesc cum am trăit! Cum mă poate iubi Dumnezeul acesta Sfânt pe mine o păcătoasă! Eram îngrozită de greutatea vinei... Dar Dumnezeu m-a ajutat în procesul vindecări.Cred că atât este de grea vina păcatului, încât partea cea mai grea în procesul iertării, este să te ierți tu pe tine însuți; și acest lucru este posibil doar dacă lăsăm pe Duhul Sfânt să ne ajute. Din acea zi viața mea s-a schimbat în totalitate. Cele vechi s-au dus, și toate s-au făcut noi. Vă asigur că atunci când Îl cunoașteți pe Dumnezeu, veți urî păcatul și plăcerile acestei lumi. Vom fi în continuare ispitiți, tentați, poftiți, etc de satan, însă dacă avem privirile îndreptate spre ținta Căpeteniei noastre, adică la Isus (Evrei 12:2), vom găsi mijlocul care a fost pregătit de El, pentru a ieși din ea biruitori (1Cor 10:13). Iar dacă se întâmplă din ne-veghere să păcătuim, „avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Cristos, Cel neprihănit” (1Ioan 2:1) să venim la El cu părere de rău, să ne pocăim și să ne lăsăm/depărtăm de acel lucru prin care am păcătuit.
A urmat jumătate de an în care gândul meu zi și noapte era într-o continuă comuniune cu Dumnezeu. Pur și simplu mă captiva cu dragostea Sa. Nu îmi mai doream nimic, decât să fiu cu Domnul meu să fiu doar a Lui. Eram atât de nevrednica de iubirea cu care în fiecare zi mă înconjura... Însă Domnul mă ajuta să lupt și să calc prin credință înspre El. Ceea ce regretam era timpul care am fost departe de Domnul și că L-am nesocotit, ducând o viață neplăcută Lui.
A venit vara și am mers în România... Acolo am fost într-o tabără de vară unde mărturiseam tuturor cum Domnul m-a iertat și mi-a tămăduit viața. Credeți că puteam ține gura închisă și să nu Îl mărturisesc pe Salvatorul meu? Acum viața, care înainte nu o prețuiam, știam că e un dar, care trebuia trăită din plin pentru Cristos. În tot acest timp de jumătate de an, Domnul, a prelucrat vasul meu, cum numai El poate: Meșterul și Olarul, Cel care m-a făcut. Semnele atingerii Lui Dumnezeu începeau să se vadă, nu doar înăuntru, ci și în afară. Nimeni nu mă obliga să mă sfințesc sau să mă schimb; ci pur și simplu era răspunsul care decurgea din atingerile Domnului Isus.
În ultima duminică înainte să ne întoarcem în Spania, într-o duminica la programul de dimineață, la o rugăciune normală, El a turnat în vasul meu din plin, din Duhul Lui Cel Sfânt...
A făcut o sărbătoare care și astăzi o trăiesc.
Cristos a ridicat marama de pe ochii mei, și L-am cunoscut ca Domn, Răscumpărător, Mântuitor, Tată, Medic, etc...Când inima omului se întoarce la Domnul Isus Cristos, vălul este ridicat. Omul este orbit din cauza păcatului din viața sa. De aceea când omul răspunde chemării lui Cristos și acceptă neprihănirea Lui, ești eliberat de păcat, vina este iertată și vălul este ridicat: „Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată” 2Cor 3:16. Cu vălul dat la o parte, credincioși sunt în stare să vadă gloria lui Dumnezeu revelată în Cristos(Ioan 1:14). Păcatul este cea mai grea povară din univers. El îngreuiază inima și mintea omului, așa încât să nu putem simți, nici gândi drept. Numai Cristos poate să ridice păcatul din viața ta, ca să poți vedea gloria și măreția harului Său. Atunci când marama este ridicată, necredința se risipește precum întunericul, ca și atunci când răsare soarele.
Dumnezeu m-a umplut de o nespusă bucurie și fericire, care nici nu trece și nici nu se termină. Fiecare zi este o oportunitate de a onora chemarea care mi-a fost făcută, iar trăirea mea să nu fie altceva decât o jertfă de bun miros prin care Domnul Isus Cristos să fie proslăvit. Vocea Lui, astăzi continuă să îmi vorbească. Clară, fermă și plină de dragoste. Sunt prețioase clipele când Îi aud glasul și este minunat să stăm de vorbă. Privesc în anii care au trecut de când suntem împreună și lucrul acesta mă face să exclam: „Ești Glorios, Ești Minunat, Ești Majestos! Ești Sfânt, Ești Drept, Ești Vrednic! Te laud pentru că ai Fost, Ești și vei Fi! Lucrarea mea de laudă este pentru Tine, Dumnezeul meu! Inima mea este plină de farmecul iubirii Tale; ea se desfată în parfumul dragostei Tale! Plăcerea mea este să mă apropii de Tine, să te ascult și să te ador! Tu ești Dumnezeul Atotputernic care mă faci părtașă firii Tale dumnezeiești prin care sunt mai mult decât biruitoare! Tu mă faci să iubesc neprihănirea și să mă depărtez de fărădelege! În veci te voi lăuda printre popoare și voi vesti totdeauna bunătățile și îndurările Tale veșnice!”
Nu găsesc alt har mai mare și mai nemeritat, decât faptul că sunt răscumpărată de Cristos și că am intrare la Tatăl(Efes. 2:18) prin Isus Cristos și că m-a numit copilul Său (1Ioan 3:1). El mi-a dăruit multe haruri mari și nemeritate, și niciodată nu voi putea să Îi răsplătesc; însă faptul că El este Domnul și Mântuitorul meu personal este cel mai mare dar/har! Îi mulțumesc pentru că El mi-a dat har după har, de aceea zic: slăvit și preamărit să fie Numele Domnului Dumnezeu în veci de veci. Amin.
Încheierea expunerii mărturiei mele de credință în Isus Cristos, este asemenea cu ceea ce spune Pavel în 2Cor. 5:20 „vă rugăm fierbinte, în Numele lui Cristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu!”
Vrei să cunoști dacă există Dumnezeu? Ascultă-I chemarea! Acceptă-I chemarea! Împacă-te cu Dumnezeu și mărturisește-L pe Isus Cristos ca Domn și Mântuitor personal, și cu siguranță acest lucru va fi cea mai bună și înțeleaptă alegere pe care o faci în viața care El, Dumnezeu ți-a dăruit-o.
Domnul Dumnezeu să ne ajute ca toate alegerile care le facem să conducă la viață veșnică. Fiți binecuvântați.
