Femeia - Încununată cu răsplătiri

       

        Femeia este opera gingașă și plăpândă a Creatorului, tot în același timp, puternică și loială dragostei adevărate. Înzestrată cu calități unice și minunate, femeia a fost creată să fie un ideal a Lui Dumnezeu pe acest pământ. Prin noi, El a plănuit să schimbe locurile unde ne-a așezat.
       Uneori când privesc florile, prin ele văd cum trebuie să fim noi ca femei. Privesc un teren care este plin de buruienii și alte ierburi sălbatice, dar în care a crescut și o floare gingașă care îmi captează atenția cu delicatețea ei, cu frumusețea și perfecțiunea ei unică. Parcă toate ierburile, spini, sau ce o mai înconjoară pălesc în lumina ei. Buruienile, pălămida înțepătoare, spinul, etc, rămân lângă această floare; ea continuă să fie unică, perfectă, gingașă, frumoasă, specială, chiar dacă celelalte buruieni o înconjoară.

        Într-o societate unde toate lucrurile se schimbă într-un ritm galopant și lucrurile nu își mai păstrează frumusețea unicității și a scopului pentru care existăm, ne trezim că ne schimbăm și noi femeile. De ce ca femei, ne schimbăm valorile în familie, în biserică, în comunitate, în societate? De ce nu rămânem la rolurile și locul perfect pentru care am fost create? Deoarece, Satan știe că aceasta ar fi arma noastră cea mai puternică pentru a influența tot ce ne înconjoară, precum o face această floare din mijlocul buruienilor.

        Știți că o floare are capacitatea și puterea de influență să schimbe perspectiva locului, doar păstrându-și esența ei de a fi ceea ce este? Pentru că am grădină și flori, am să dau un exemplu care va pune în lumină ceea ce tocmai am spus. Suntem la începutul primăverii și ca atare, narcisele și frezele sunt cele care sunt primele care se ivesc pentru a ne bucura cu prospețimea și frumusețea lor. Dar odată cu ele au crescut și ierburile sălbatice, spinul, pălămida. Narcisele și frezele și-au păstrat unicitatea și frumusețea chir dacă buruienile erau mult mai multe ca și ele. Frumusețea, gingășia lor, faptul că sunt deosebite, m-au determinat să curăț terenul și locul din preajma lor; am pus mâna pe sapă și am curățit orice urmă de buruiană, orice iarbă, tot. Le-am lucrat pământul, le-am pus îngrășământ natural, iar ele au rămas ca și mai înainte, unice și minunate, strălucind și radiind sub razele soarelui. Au făcut ele ceva ca să schimbe mediul înconjurător? Nu. Ele doar au fost ceea ce erau - narcise, freze. Nu stă în puterea noastră să curățim/schimbăm lumea, dar ceea ce stă în puterea noastră ca locul să fie schimbat/curățit, este ca noi să rămânem doar la originea pentru care am fost create ca femei. Schimbarea vine în urma faptului că tu ai fost ceea ce Dumnezeu a rânduit să fii.

        Creatorul ne-a creat să fim o influență în lumea noastră. Prin felul nostru unic, minunat de a fi ceea ce El a dorit să fim; a pus în noi valori și calități atât de puternice care vor străluci în ciuda răului care ne înconjoară. Doar păstrându-ne esența a ceea ce trebuie să fim vom fi eficiente în planul și lucrarea Lui Dumnezeu în orice domeniu al vieții. Dumnezeu ne încununează cu răsplătiri doar atunci când ne păstrăm unicitatea de a fi femei conform planului Său.

”Fiii ei se scoală şi o numesc fericită; bărbatul ei se scoală şi-i aduce laude zicând: 

Multe fete au o purtare cinstită, dar tu le întreci pe toate.”

Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată. Răsplătiţi-o cu rodul muncii ei şi faptele ei s-o laude la porţile cetăţii! Proverbe 31:28-31

        Prin puterea Lui Dumnezeu vă doresc să fiți ceea ce El a rânduit să fim: femei care influențează mediul care ne înconjoară datorită a ceea ce El ne-a înfăptuit să fim. Încurajez orice femeie să caute să rămână la originea și frumusețea pentru care am fost create, doar așa fiind eficiente pentru un impact pozitiv în societatea în care trăim.

Fie binecuvântată orice femeie cu valorile Domnului Dumnezeu.

Influență & Inspirație

Este Dumnezeu sursa, suportul și scopul succesului tău?



Sunt două lucruri prin care ființa omului își formează felul de a fi: prin inspirație și influență.
Prima dată aș vrea să observ diferențele care caracterizează aceste două puternice moduri prin care omul se formează.

A se inspira = A lua idei, sugestii de undeva sau de la cineva; a se orienta, a se ghida, a se conduce după...
Inspirație = Acțiune de a face să se nască o cugetare. Starea sufletului inspirat de divinitate. Insuflarea adevărurilor de credință, calea sau mijlocul prin care Dumnezeu, prin Duhul Sfânt își face cunoscută voia Sa și adevărurile mântuitoare, indicând persoanelor alese ideile sau chiar cuvintele care trebuie spuse sau scrise pentru a fi cunoscute de oameni.

Influență = Acțiune pe care o persoană o exercită asupra altuia ( pentru a-i schimba caracterul, evoluția,etc), și este capabilă să schimbe, modifice conținutul, concepțiile, sentimentele, deprinderile;
Influent = Persoană care folosește autoritatea și relațiile sale pentru a obține (de obicei) avantaje personale.

Care este deci diferența dintre a fi inspirat și a fi influențat?

• A fi inspirat este că tu alegi, controlezi ceea ce vrei ca sugestie, sfat, orientare, etc. Tu faci selecția.
• A fi influențat este că tu ești schimbat/manipulat indirect pentru ca tu să acționezi sau să gândești într-un anumit mod.

Exod 23:8 „Să nu primești daruri, căci darurile orbesc pe  cei ce  au ochii deschiși și sucesc hotărârile celor drepți.”
Deuteronom 16:19  „căci darurile orbesc ochii înțelepților și sucesc cuvintele celor drepți.”

Care sunt darurile care influențează cel mai mult în vremurile pe care noi le trăim acum?
Într-o lume tot mai virtuală, tot mai dependentă de a fi recunoscut, o lume tot mai influențată de mass-media, modă, muzică și de ce văd ochii: „îmi place, sunt de acord cu tine, wow ești genial/ă, arăți superb, faci o treabă bună, etc”; acestea sunt influențele(darurile) cele mai mari, care sunt exercitate asupra omului: iubirea de sine. Nu vreau să par că sunt o persoană rece, care nu încurajează, care nu apreciază ce este frumos și bun, etc. La fel de umană sunt și eu, ca și oricare de pe acest pământ; doresc să fiu apreciată și încurajată. Dumnezeu este primul care are caracteristica aceasta de a ne încuraja(ex: nu te teme, Sunt cu tine, nu descuraja, luptă-te, nu renunța, fii tare, sunt doar unele din multele cuvinte de încurajare care le găsim în Sfânta Scriptură),și chiar de a ne aprecia (privind doar la cele șapte Biserici din Apocalipsa, observăm că Dumnezeu apreciază calitățile bune ale fiecărei Biserici). Și dacă Dumnezeu are acestă caracteristică, înseamnă că și noi trebuie să ne-o însușim. Problema este când ne axăm doar pe asta sau avem întotdeauna așteptări de felul acesta; este o problemă când ne alimentăm doar cu aprecieri și ne credem superiori.
Mă explic: ce se întâmplă când ceilalți nu sunt de acord cu mine? Ce se întâmplă când mi se spune că fac ceva greșit? Ce se întâmplă când, chiar Duhul Sfânt, Dumnezeu mă corectează? Care este reacția mea? Ce se întâmplă când cel nevoit să fie învățat, sunt chiar eu? Care este reacția mea în fața eșecurilor mele?
Atenția mi-a fost captată de ultima parte a acestor două versete de mai sus: -„darurile orbesc și sucesc hotărârile/cuvintele”- ale cui? A celor drepți! Bătăliile nu se dau pe ceva ce nu se merită sau pe ceva ce nu e valoros. Niciodată! De ceea Petru menționează în epistola sa: „...diavolul...caută pe cine să înghită”(1Petru 5:8), iar Isus specifică pe cine vrea diavolul să înșele: „chiar pe cei aleși”(Matei 24:24, Marcu 13:22).
De aceea chiar și în rândurile credincioșilor, această influență a „darurilor” face mari pagube și distruge chiar și cele mai bune Biserici, prietenii, relații, etc. Această strategie nu e nouă, ci, de-a lungul istoriei Satan a folosit-o în diferite moduri, iar cea din vremurile noastre nu este decât, doar o actualizare.
Omul e în stare să schimbe dreptul, să primească daruri sau să se uite la fața omului, altfel n-ar fi fost nevoie să se dea îndemnul să se ferească de așa ceva. Dacă Dumnezeu poruncește omului să nu fure, să nu ucidă, etc, înseamnă că pornirile acestea se găsesc în firea omenească. De aceea Dumnezeu ne atrage atenția: darurile orbesc ochii celor drepți. Satan nu va veni pe față ca să ne orbească; el va încerca să ne orbească prin daruri care plac firi pământești, astfel dăruind ceva firii prin care nu simte durere, ci plăcere.
A fi influențat nu este un lucru în totalitate rău, ci sursa trebuie cercetată. Dacă nu reușesc să deslușesc sursa influenței, atunci mai bine fi precaut și depărtează-te de acea influență, „Feriți-vă de orice se pare rău”(!Tes 5:22).
A cerceta sursele influențelor cere multă veghere, perspicacitate și consecvență continuă pentru a nu te trezi unde nu ți-ai fi dorit să fi niciodată.
La fel este și cu inspirația. Trebuie să știi să alegi sursele inspiraților tale; deoarece Satan ne poate prezenta/arăta un tablou frumos (ex: felul cum Isus a fost ispitit, felul testării lui Iov) dar în spate să fie un plan minuțios pentru căderea noastră.
Deci fie că alegem să ne inspirăm sau fie că ne lăsăm influențați, trebuie să dăm dovadă de oameni care veghează asupra sufletelor noastre; ca nu cumva să ne stricăm, să ne răzvrătim împotriva legilor sfinte ale Lui Dumnezeu. „Vegheați cu luare aminte asupra sufletelor voastre”(Deut 4:16, 19:23, Iosua 23:11). Sufletul este comoara cea mai de valoroasă pe care omul o deține. De aceea Satan va căuta prin influențe sau prin tablouri bine pictate prin care să ne inspire, pentru a înghiți în întunericul său, sufletul nostru.
O bună întrebare prin care Dumnezeu mă face să privesc, dintr-o perspectivă corectă la cum este ființa mea, este: „Ce influență au asupra mea, cei care mă înconjoară?” M-am oprit vreodată să mă întreb ce influență are asupra mea familia (restrânsă sau lărgită), prieteni, frații și surorile de credință, oamenii societății, etc? Cred că ar fi bine să o facem... Doar persoana care se smerește adânc, va lasă pe Duhul Sfânt să pătrundă cele mai ascunse locuri și să aducă la lumină acele lucruri pe care trebuie să le îndreptăm, acele lucruri și persoane de care să ne depărtăm și acele lucruri de care trebuie să ne pocăim.
Apoi altă întrebare prin care Dumnezeu mă face să îmi verific calitatea a ceea ce sunt, este: „Care este influența ta asupra celor care te înconjoară?” Răspunsul corect nu este nicidecum cel pe care ți-a venit deja în minte. Pentru a afla răspunsul corect trebuie să fii umil și gata să primești/afli adevărul Domnului, și nu al tău.
Alt mijloc prin care Dumnezeu mă ajută să mă văd cum sunt, este cercetarea/încercarea.
Cercetarea/încercarea este mijlocul prin care descopăr dacă Dumnezeu este sursa, suportul, și scopul succesului meu. Iar fiindcă inima este nespus înșelătoare și deznădăjduit de rea(Ier 17:9), de aceea, cercetarea/încercarea trebuie făcută doar cu ajutorul Lui Dumnezeu, deoarece doar Domnul o poate cerceta și încerca în totalitate(1Cron 28:9, Ps 7:9, Prov 17:3, Ier 17:10, 1Tes 2:4, Apoc 2:23).
Un ultim mijloc, pe care vreau să îl menționez, deși mai sunt multe, este: „Cât este Biblia inspirația și influența acțiunilor mele?” Pentru mine personal, Psalmul 119 scoate în evidență cel mai bine importanța Cuvântului în viața credinciosului. De câte ori am parcurs acest Psalm, de atâtea ori am văzut nu numai importanța dar și necesitatea de a strânge și ați însuși Cuvântul Lui Dumnezeu.
Când Dumnezeu este centrul atenției noastre, orice lucru pe care îl facem, orice lucrare, orice faptă, va arăta spre El și nu spre noi; chiar dacă noi le-am înfăptuit, Dumnezeu este sursa, suportul și scopul succesului nostru, deoarece El este pe tron și nu eul nostru.
Felul meu de comportare scot în evidență cine este inspirația mea, și care/cum sunt influențele care mă schimbă.
Prin fiecare moment ce îl trăiesc, Dumnezeu îmi dă oportunitatea ca eu să aleg: ce doresc, ce este important și ce se merită cu adevărat. Nu voi reuși să fac ce este bine întotdeauna (deși mă lupt și mă silesc pentru aceasta), însă, învingător nu este cel care nu greșește, ci acel care niciodată nu abandonează. („Căci cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică” Prov24:16).
Privirile la Cristos este izvorul biruințelor.( „Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus” Evrei 12:2).

Este Dumnezeu sursa, suportul și scopul succesului tău? Doar felul tău de a fi este răspunsul corect!

Îți aduc mulțumire

Cuprinsă de îndoieli și întrebări, privind cum mulți se duc pe calea pe care toți se vor duce, mi-am pus întrebarea: ești gata să pleci?
Nu moartea stârnește teama în noi, o nu, ci nesiguranța; știm unde ne ducem și ce va fi de noi?

Cuprinși de valurile lumii, ne-am legat de pământ, și uităm că suntem cu toți trecători.
Că ceea ce-i veșnic și prețios, valoros, comoara de preț, suntem noi; căci Tatăl pe Fiul Său iubit L-a jertit, o da, pentru noi!

Dăm slavă, mărire Celui ce-a murit pe Calvar, căci din Mâna Lui primim mireasma iubirii sublime cu care ne leagă de cer, dăruindu-ne a Sa nemurire.
O, da ce har, ce mare har să fii atins de a Lui iubire, copleșit să te închini și să nu te saturi să Îl adori...

Așa în starea aceasta smerită de har, doresc să rămân, ca Tu mereu, o Mielule Sfânt să fii Înălțat, și totdeauna glorificat.
Îți aduc pe veci, mulțumirea, căci Tu pentru mine ai murit, și apoi ai înviat, ca eu, să trăiesc veșnic în Împărăția Ta!


Îți mulțumesc Isuse căci în ciuda faptului că nu aveam nimic bun pentru ca să mă iubești, totuși m-ai răscumpărat prin iubirea Ta.
Îmi cunosc bine mișelia și păcatele, de aceea mulțumirea se revarsă prin cuvinte pline de farmec ce clocotesc în toată ființa mea și mă fac să exclam: Ești bun Dumnezeu! Ești Sfânt, ești Măreț! Ești Glorios, o da, ești Minunat! Ești Salvator, Domn și Mântuitor, al meu personal.
Te iubesc din inimă, te iubesc, te iubesc...

Indiferent de circumstațe, Dumnezeu este același

Credința mea nu este bazată
Pe lucrurile pe care le poți face
Am învățat să Te ador pentru ceea ce Ești!

De la El vine Da și Amin
De la El și de la nimeni altcineva
A lui Dumnezeu fie lauda!

Dacă Dumnezeu face ceva, El este Dumnezeu
Dacă nu face, El este Dumnezeu
Dacă poarta se deschide, El este Dumnezeu
Dar dacă se închide, continui să fii Dumnezeu!

Dacă boala vine, El este Dumnezeu
Dacă vindecat sunt, El este Dumnezeu
Dacă totul merge bine, El este Dumnezeu
Dar dacă nu, continui să fii Dumnezeu!

Eu nu Îl laud pentru ceea ce El face

Eu Îl ador pentru ceea ce Este!

Orice s-ar întâmpla, mereu vei fi Dumnezeu

Indiferent de circumstanțe

Ridică mâinile…

Și închină-te întotdeauna zicând:

Dumnezeu este Dumnezeu!

      Astăzi am primit această cântare cu aceste versuri uimitoare. De mult nu mai ascultasem ceva asemănător, cu versuri atât de profunde...care m-au condus în genunchi, înaintea Celui Sfânt. Să stai plecată literalmente în fața Lui, copleșită de prezența Lui. Să te ridici și să continui în aceiași stare de adorare toată ziua, cu lacrimi în ochi, cu sentimente puternice care îmi copleșesc ființa, care mă fac să mă închin, și să mă închin...ce promisiuni mărețe se găsesc în aceste simple cuvinte! El este Dumnezeu! Indiferent de circumstațe El întotdeauna continuă să fie Dumnezeu! Nu se schimbă, rămâne pe tron, Suveran și Stăpân în veci de veci!
Chiar am învățat să Îl ador pentru ceea ce El este?  

”Eu am învățat să te ador nu pentru ceea ce faci, ci pentru ceea ce Ești!”
„Eu nu Te laud pentru ceea ce faci, eu Te ador pentru ceea ce Ești!”
„Indiferent de circumstanțe, mă închin...Tu ești Dumnezeu!”      Aseară, după ce am terminat de citit Biblia, am notat ca rezumat: „Domnul este temeiul meu”(Exod. 15:2). Și mi-am pus întrebarea aceasta: „Este Domnul inspirația mea a tot ceea ce fac? În acțiuni, vorbe, fapte, gânduri, etc?”  Răspunsul meu era nu. Dar, cu un strigăt lăuntric, am zis: îmi doresc mult lucrul acesta, Doamne! Ființa mea să fie mereu inspirată de Tine în tot ceea ce fac!
Astăzi El mi-a trimis aceste versuri. „El este Dumnezeu”. 
Chiar dacă aș încerca să exprim împlinirea și satisfacția care mi-au adus aceste versuri , nu aș putea...Doar continui să mă închin, și să învăț să Îl ador pentru ceea ce El este!
Vă chem să învățăm împreună să Îl adorăm nu pentru ceea ce El face, ci pentru ceea ce El ESTE!

Majestosa adoración

Cristianos brasileños adoran a Dios cantando desde sus balcones en medio de cuarentena

      En esos tiempos de cuarentena donde la gente es cada vez mas afectada emocionalmente por el miedo, por la angustia o verse en la postura de impotencia de parar que nuestra querida gente mayor(y no solo los mayores) se muera, sin consuelo, sin los seres queridos a su lado, sin despedidas...
Un mundo colapsado por el miedo. Pero hay rallos de luz, como el pueblo de Brasil, que atraviesan las tinieblas con un mesaje emocionante: «Gran adoración en toda nuestra nación», dice,"Creemos que la adoración pone de manifiesto el poder de Dios..."

      Os dejo un video que personalmente me emociono hasta las lagrimas...unidos para reconocer su necesidad de Dios...

“Porque vive, puedo creer en el mañana. Porque vive, no hay miedo. Pero sé, sé que mi vida está en manos de mi Jesús, que vive”

      Ver un pueblo unido así, clamando a Dios, rezando y reconocer Su poder, es realmente una bendición en este caos...
Vivimos en un mundo donde si, la esperanza es la ultima que se pierde(eso es lo que dicen...), pero la fe en Dios eso si, es un obstáculo que hay que quitar.
      Sera tan dificil reconocer que nuestra mayor necesitad para las naciones no es un mundo con mas derechos, si no, un mundo donde si exista Dios? No el dios de las iglesias, de las congregaciones o el de cada culto; si no El Dios verdadero, que se deja hallar personalmente al que le busca de todo corazón.

Jeremías 29:13 RVR1960
"y me buscaréis y me hallaréis, porque me buscaréis de todo vuestro corazón."

Nuestra mayor necesidad es Dios! La vida no es para desperdiciarla; la vida es con un propósito!
Dios nos da el propósito por el cuál debemos vivir. Sabes tu propósito?