Singurătatea

Viața are etapele ei, și prin aceste etape uneori ne aflăm singuri, alteori ne simțim singuri, și poate altă dată, suntem lăsați singuri... Oricare ar fi circumstanțele, singurătatea este neplăcută și uneori dureroasă.

Am citit diferite studii despre singurătate, am citit cărți despre autori care s-au confruntat cu singurătatea, și am citit Biblia, unde am observat că mulți oameni de-a lungul istoriei, au experimentat singurătatea în viețile lor, iar aceasta pe mine mă ajută să cunosc, căci toți vom trece prin stări sau momente de singurătate. Eu însumi am experimentat în diferite etape, singurătatea, de aceea am putut identifica pericolele care pot să ne afecteze viața.

Caracterul și temperamentul fiecăruia ne vor ajuta mai mult sau mai puțin în impactul cu așa zisă perioadă de trecere "prin singurătate". Unii suferă mai mult, alții se descurcă mai bine în gestionarea sentimentelor  a emoțiilor, a circumstanțelor. Însă, adevărul este că, indiferent de vrem sau nu să recunoaștem, pe toți ne afectează, într-o oarecare măsură singurătatea, indiferent de cum am ajuns acolo.

Poate uneori alegem să ne retragem singuri, ca Isus, alteori ne simțim singuri, ca Ilie, sau poate chiar am fost dați uitări sau părăsiți precum spune Iov. Și puțin câte puțin din fiecare circumstanță s-a format un cerc care ne înconjoară: cercul singurătății. 

Am citit în studii, că unul dintre cele mai îngrozitoare sentimente pe care un om le poate trăi și unul dintre acele sentimente pe care fiecare persoană încearcă, cât poate de mult, să le evite - este sentimentul că ești singur și părăsit. În ciuda faptului că tecnologia ne ajută să ne putem conecta mai repede și foarte ușor cu oricine de oriunde, totuși statisticele spun că tinerii de vârsta 18-24 de ani este cea mai afectată, 35% declarând că se simt singuri, depășind 20% în cazul celor peste 75 de ani, deoarece accentul actual pus pe succesul individual și profesional a slăbit legăturile tradiționale de vecinătate și comunitate. 

Tema singurătății este luată în vizorul celor de la OMS( Organización Mundial de la Salud) ca fiind o amenințare globală.

Oare nu ar trebui să fim mult mai atenți în a trata această problemă ca să nu ne cauzeze daune ființelor noastre, familiilor noastre, comunităților noastre?

M-am dus cu gândul că și Isus a trecut prin momente când a experimentat acest sentiment al singurătăți...

„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Matei 27:46, Marcu 15:34

Eu una aș fi fost fără speranță dacă totul se oprea aici...Dar Luca menționează cum Isus dă la o parte durerea singurătăți și alege să se încreadă în ceea ce cunoștea despre Tatăl Său: Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!” Luca 23:46

Când ne trezim în pustiul singurătății, singura noastră nădejde este că El - Dumnezeu - este cu noi! 

Chiar dacă tindem să credem că suntem singuri, sau că am fost părăsiți și lăsați singuri și abandonați, însă niciodată nu trebuie să credem că suntem singuri în cercul singurătății! Dumnezeu este în/cu noi!

Sentimentele și emoțiile noastre trebuiesc gestionate corect, după cunoașterea Cuvântului, și să alegem să credem că în ciuda faptului, cum ne simțim, El este credincios Cuvântului Său, El este Omniprezent, așa că, nu este nici un loc unde să fim noi ca El, Dumnezeu să nu fie prezent! Ce minunat!

Atunci când singurătatea ne înghite, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne schimbăm atenția de pe ce nu avem, pe ceea ce avem. 

Și ce anume avem? Avem pe Dumnezeu Însuși! Avem cea mai bună hrană - Cuvântul Său, care este dătător de viață! Avem o comunitate unde Cristos ne-a așezat - Biserica Sa! Avem Totul în Cristos Isus Domnul și Mântuitorul nostru!

M-am uitat la două definiții și la diferențele care le deosebesc. Ce înseamnă a se plictisi și ce înseamnă singurătate.

A SE PLICTISI =  A cădea într-o ușoară depresiune sufletească (cauzată de lipsa de ocupație, de monotonie, de singurătate, etc.)

SINGURĂTATE = Care nu este însoțit de nimeni, fără tovarăș, fără altcineva. Singuratic, părăsit, retras, izolat. 

O definiție afirmă că „singurătatea este o conștientizare dureroasă a faptului că ne lipsește un contact apropiat și semnificativ cu ceilalți”. Implică un sentiment de gol interior, izolare și o dorință intensă. De asemenea, te poți simți trist, anxios sau inferior pentru că nu te poți conecta cu alte persoane sau cu o anumită persoană.

În schimb a fi singuri este o alegere a noastră de a ne odihni, a medita,  a ne ruga,  a studia, de a căuta directive pentru a merge mai departe, a ne inspira, a comunica cu Dumnezeu; pot fi en motive, dar singurătatea este ceva diferit. Singurătatea este un sentiment emoțional care ne generează stări de anxietate, tulburare, depresie, nemulțumire de viață, etc. 

"...am rămas numai eu singur..." 1 Împărați 19:10, spune Ilie...dar, era singur Ilie, sau se simțea singur? Obadia îi vorbește de 100 de proroci, iar Dumnezeu îi dă o cifră considerabilă pe lângă a ceea ce el crede a fi singurul; șapte mii de bărbați ce nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal și a căror gură nu l-au sărutat. 

Ilie se simțea singur, și sentimentul singurătății emoțional generează o reacție pe atât de penibilă cât și absurdă, mai ales după biruința extraordinară de pe muntele Carmel:

"El s-a dus în pustie, unde, după un drum de o zi, a șezut sub un ienupăr și dorea să moară zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinții mei." 1 Împărați 19:4

Multe persoane nu știu că suferă de singurătate, și chiar foarte mulți vor nega problema aceasta. De ce? Deoarece ei își umple timpul cu multe, multe lucruri, deoarece încearcă să acopere simptomele singurătății cu ocupații, ca să nu iasă la iveală solitudinea ce o trăiesc înlăuntrul lor, astfel fără să realizeze se formează dependențele. 

Totdeauna se apelează la ceva: telefon, cumpărături, filme, divertisment, mâncare, televizor, rețele sociale, distracție, droguri, alcool, sex, relații neadecvate, jocuri, etc.

Așa se formează dependențele; din a încerca să tratăm o boală sufletească, spirituală, duhovnicească cu lucruri neadecvate, nefolositoare, cu lucruri materiale, încercând să umplem golul singurătății.

În spate la orice dependență există lucruri de care omul fuge. Orice persoană care ajunge să fie dependentă (de  alcoolism, droguri, tutun, exces de mâncare, cumpărături, dependent de pornografie, masturbare; dependent de rețele sociale, de like-uri, cumpărături, haine, muncă, jocuri, sport, etc) îți va spune că niciodată intenția lui la început nu a fost să ajungă acolo unde se află acum: un dependent de lucruri care îl distrug.

Dependență = înrobit, obligat. Dependența este reprezentată de pofta nestăpânită și continuă pentru ceea ce a dezvoltat-o. Se creează un mecanism motivațional bazat pe plăcere, dar care produce pagube. Este orice modalitate de prevenție sau adaptare la stres. Este modul prin care încercăm să reducem stresul pe care îl simțim. Dependența este și o nevoie inconștientă de a umple un gol interior sau o nevoie inconștientă de a ”amorți” ceea ce simțim.

Dependența este atât psihologică, cât și comportamentală. Ia se prezintă în două tipuri: dependență de substanțe(chimice) și dependență de comportament(adicții fără substanțe chimice). 

Dependențele sunt caracterizate prin dorință, constrângere și incapacitatea de a spune STOP utilizării unor substanțe sau obiceiuri disfuncționale. Dependențele creează efecte precum depresie, singurătate, sinucid, însă obiceiurile sunt o deprindere câștigată prin supunere la anumite acțiuni, care mereu trebuie actualizate, adică totdeauna este nevoie de efort pentru a păstra acel obicei, însă la dependență nu îi trebuie efort sau alegere, ea te face incapacitat și neputincios de a alege; înrobit în fața independenței.

Persoanele care se confruntă cu dependențele confundă dependența cu obiceiul. 

Dependența – este o componentă psihologică/ fizică în care persoana este în imposibilitatea de a controla aspectele dependenței fără ajutor din cauza condițiilor mentale sau fizice implicate.

Obiceiul – se face prin alegere. Persoana are puterea să aleagă când să se oprească și se va opri. Obiceiul este o deprindere câștigată prin repetare și disciplină consecventă. Cu siguranță, există și obiceiuri bune și obiceiuri rele, dar componenta psihologică/ fizică apare doar la dependență, nu și la obicei. Mulți dependenți neagă că au renunțat la voință și insistă să repete: „Pot renunța oricând la asta”.

Ce facem și la ce apelăm atunci când ne simțim închiși în cercul singurătății, când ne plictisim, când suntem triști, neînțeleși, nevalorați, etc? 

Redau doar câteva exemple ale alegerilor noastre atunci când tratăm rău și greșit stările noastre:

Când ești plictisit → telefon, filme, rețele sociale, jocuri, mâncare, etc

Când ești trist, supărat, mâhnit, amărât, abătut; melancolic, deznădăjduit (m-am săturat, sunt lipsit de energie, nu am nici un chef, sunt singur, sunt obosit de tot și de toate, nu mai pot) → izolare și noncomunicare cu oricine ar vrea să te ajute - în schimb se apelează la lucruri care pe moment îți amorțește și îți înlătură sentimentele și emoțiile cu care te lupți, etc.

Când te simți singur → accepți orice anturaj, numai să scapi de sentimentul de singurătate.

Când ești neînțeles → oricine e bun dacă te susține sau îți oferă aprobare; oricine sau orice lucru e bun dacă îți oferă plăcere și ușurare pe moment, etc.

Când suntem răniți sau abandonați → ne izolăm, cârtim, ne plângem de ceilalți cât și de situațiile prin care trecem, etc.

Când nu suntem apreciați sau valoroși ca persoane → Instinctiv vedem doar aspectele negative; ne plângem constant de milă, pierdem "măsura dreaptă", căutăm refugiu în ce ne împlinește, etc.

Putem să enumera multe exemple, dar cel mai bine este să ne oprim fiecare și să comparăm acțiunile noastre și să tratăm bine cu ajutorul Duhului și cu directivele Bibliei stările noastre emoționale, astfel ne dezvoltând dependențe dăunătoare.

Care sunt stările cu care te confrunți și ce daune aduc acestea în viața ta?

Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. Psalmul 46:1 (VDC)

Doamne, Dumnezeul nostru...Tu ești adăpostul ființelor noastre când totul din jur se prăbușește! Domnul este sprijinul nostru când toate puterile noastre se epuizează! Tu, Dumnezeul Cel Mare, ești ajutorul nostru în orișice necesitate am întâmpina!

Ești singură dependență bună și necesară în viețile noastre, care niciodată nu ne va distruge - dependența de Tine Dumnezeu! Această dependență nu va fi o slăbiciune ci ea este sursa noastră de putere, pace și odihnă. 

Dar această dependență de Dumnezeu se manifestă diferit de cele descrise mai sus, deoarece cere din partea noastră implicare,  comuniune constantă, ascultare și recunoașterea faptului că fără îndrumarea Lui nimic nu putem face.

Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic. Ioan 15:5 (VDC)

Prospețime și Vitalitate

Nu copiaţi comportarea şi obiceiurile acestei lumi, ci purtaţi-vă ca oameni buni, având prospeţime în tot ce faceţi şi gândiţi. Atunci veţi învăţa din propria experienţă cât de bune vor fi căile Sale pentru voi. (NT pe înţelesul tuturor). Romani 12:2

Cum am reacționa dacă, cineva, ne-ar spune că viața noastră e frumoasă, e bună, doar că hmm☝ ne lipsește un mic detaliu: prospețime. Care ar fi reacția noastră?

Ce înseamnă prospețime, și ce importanță are lucrul acesta în viața noastră? Este esențială prospețimea în viața personală cât și în cea creștină?

Atenția mea a fost captată în privința acestui aspect când Domnul a vorbit. Ce facem când Dumnezeu vorbește? Căci El vorbește în multe feluri, dar noi nu luăm seama, Iov 33:14.

Este foarte important când Dumnezeu vorbește, indiferent cui, deoarece noi ar trebui să fim cu atenția sporită ca din acel mesaj să putem lua ceva în mod personal și să îl fructificăm pentru a dezvolta în noi un caracter nobil, plăcut lui Dumnezeu.

Prospețime = Care are sau care păstrează calități de strălucire, de vitalitate, de tinerețe, care exprimă sănătate etc. Calitatea de a fi sau de a părea nou, tânăr, viu, fraged, gingaș, suav. 

Biblia face referire la prospețime în termeni de înnoire.

Înnoire = A se împrospăta, a se redeștepta, a se regenera. 

A se înnoi = 1) A se face ca nou. 

                     2) A se îmbrăca cu ceva nou; a-și pune haine noi.  

                     3) fig. A deveni mai proaspăt. 

Prospețimea credinciosului = Vitalitate spirituală care vine dintr-o relație continuă și profundă cu Dumnezeu, manifestată printr-o transformare a caracterului, o dragoste autentică pentru ceilalți și o viață plină de roadele Duhului. Se cultivă prin pocăință constantă, ascultare de cuvântul lui Dumnezeu, închinare și căutarea puterii Duhului Sfânt.

Lipsa prospețimei - De ce îmi lipsește?

Lipsa de prospețime în relația noastră cu Dumnezeu este adesea rezultatul unui proces gradual în care rutina și autosuficiența înlocuiesc pasiunea inițială. De obicei, nu se întâmplă peste noapte, ci mai degrabă prin micile scadențe spirituale. Când relația cu Dumnezeu devine ceva mecanic, în loc de o căutare pasională, se pierde prospețimea și uimirea față de Dumnezeu.

Cum ne căpătăm din nou prospețimea?

Pentru menținerea unei relații proaspete cu Dumnezeu, se necesită cultivarea unei conexiuni vibrante, sincere și constante. Conform principiilor spirituale, acest lucru se realizează prin reînnoirea angajamentului, înlocuirea monotoniei și menținerea unei inimi deschise la ascultare și schimbare din partea Creatorului. El este Singurul care ne poate menține la un stagiu optim în care să nu ne pierdem din vitalitate. 

Îmi vine un exemplu perfect pentru a reda acest aspect, cum un om și-a păstrat prospețimea vitalității: "Și astăzi, sunt tot așa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg în fruntea voastră." Citiți tot Iosua 14:6-15 

Caleb avea optzeci și cinci de ani când spune această afirmație! Wow! Mereu când trec cu citirea prin acest pasaj, îmi înnoiesc curajul și pasiunea de a-mi păstra inima curată și a urma în totul calea Domnului precum acest viteaz. Este o sursă de încurajare pentru mine, căci este posibil ca și cu mine să se poate împlini Cuvântul Scripturii: 

Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme și nu încetează să aducă rod. Ieremia 17:7,8.

Cei sădiți în Casa Domnului înverzesc în curțile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade și la bătrânețe; sunt plini de suc și verzi, ca să arate că Domnul este drept, El, Stânca mea, în care nu este nelegiuire. Psalmul 92:13-15

Până la bătrânețea voastră Eu voi fi Același, până la căruntețele voastre vă voi sprijini. V-am purtat și tot vreau să vă mai port, să vă sprijin și să vă mântuiesc. Isaia 46:4

A rămâne cu calitățile optime de vitalitate înseamnă să îți menții prospețimea pentru a fi destoinic în orice lucrare bună, 2 Timotei 2:21,22 și a rodi roada Duhului, Galateni 5:22,23.

Dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc. Isaia 40:31 

Și să vă înnoiți în duhul minții voastre și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care le dă adevărul. Efeseni 4:23,24

De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi. 2 Corinteni 4:16

Doamne, Tatăl nostru, mulțumim căci Tu mereu ne vorbești și ne îndrumi în bunătate. Mulțumim căci Tu lucrezi în noi prospețime și vitalitate, ca să fim plăcuți Ție, bucurându-ne în același timp de binecuvântările și biruințele Tale dăruite robilor Tăi! Te lăudăm căci Tu ești puterea noastră, Tu ești Mântuitorul și Domnul vieților noastre. Cât de minunate sunt lucrările Tale, și cât de înfricoșată este sfințenia Ta! Mărit să fie Domnul oștirilor! El ne înalță și tot El ne coboară; cât de bun este El cu fiecare dintre noi! Domnul este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și plin de bunătate. Isus Hristos este același ieri și azi și în veci! Amin

Atrași de oportunități

Aflându-se în fața atâtor oportunități, puterea de a alege era copleșitoare și obositoare, însă exista și o atracție pe măsură în mijlocul atâtor oportunități - îmbiind firea la plăcere, satisfacție și distragere. Nu neapărat plăceri păcătoase sau indecente, ci desfătări de care doar omul pământesc se bucură dar neavând nimic de oferit și omului duhovnicesc.

"La oricare", se justifică el, "i-ar fi greu să știe ce trebuie să aleagă; care oportunitate, dintre cele multe care le avea în față, este adecvată și bună pentru mine?"

Dar, cel mai greu filtru prin care trebuia să își verifice alegerea era pasul cel mai delicat: era voia Lui Dumnezeu? Era ceea ce Dumnezeu pregătise pentru el? Avea echiparea și împuternicirea de la Cel Suveran pentru a face ceea ce vroia să aleagă?

Pentru un timp, își dădu interesul să caute răspunsul lui Dumnezeu, dar lucrul acesta cerea dedicație și colaborare cu Însuși Dumnezeu prin Cuvânt, rugăciune, post, și cugetare la cine este el în Dumnezeu. Trebuia efort și implicare în a urma o călăuzire fină dar, fermă din partea Lui Dumnezeu. 

Se simțea uneori împovărat de îndatorirea aceasta, și încercă să își ușureze această povară prin lucruri care se simțea bine. Și așa, pe parcurs, puțin câte puțin, ademenit de lucruri care îi produceau ușurare și satisfacție de moment, pierdu din vedere dorința de a afla planul Lui Dumnezeu specific și special pentru el. De aceea, chiar și lucrurile mărunte, care trebuiau să-i fie o normalitate, erau grele de făcut, deoarece fără să își de-a seama, alunecarea la vale cu greu se poate opri, de aceea totul devenea tot mai dificil.

Jefuit de interesul de-a afla voia Tatălui, își formă o rutină: să aleagă ce credea că este bine și bun pentru el, fără să mai aibă în considerare alte oportunități prin care Dumnezeu încerca să îi atragă atenția. 

Cu toate acestea, în inima lui exista ceva ce doar Unul singur cunoștea cu adevărat; ceva care îl făcuse să nu își de-a cu adevărat tot interesul să cunoască directivele Lui Dumnezeu pentru viața sa: 

Neîncrederea că planurile care Dumnezeu le are pentru el sunt bune. Dumnezeu intenționa să îl priveze în a experimenta o viață cu plăceri sau desfătări așa cum el și-o imaginase.

Însă, prin vorbirea și discuțiile cu ceilalți, ziceai totuși că umbla în planul specific a Lui Dumnezeu trasat pentru el. Mediul înconjurător nu prea îl ajuta să-și vină în fire, deoarece cei mai mulți făceau aceleași greșeli ca și el, dezvoltând o stare de mediocritate. 

Dar, Dumnezeu vorbește în multe rânduri și în multe chipuri, căci El este credincios Cuvântului Său, oferind omului oportunități de călăuzire spre a-L găsi și cunoaște tot mai mult. 

Și ori de câte ori unul dintre acești micuți Îl aude, se oprește, ia seama, își dă interesul să caute, să afle planul Lui Dumnezeu, special și specific pentru el, omenirea are șansa de a vedea măreția și puterea Lui Dumnezeu strălucind.

Ființele umane tind să aleagă calea cea mai ușoară și plăcută lor și rareori aspiră la măreția pe care Dumnezeu a pus-o la îndemâna lor pentru a străluci pentru slava Împăratului, sună în mintea lui.

Este nevoie de curaj, valoare și încredere deplină în Dumnezeu pentru a înfrunta obstacolele și adversitățile pentru a vedea puterea lui Dumnezeu în acțiune, așa precum a făcut-o Ezechia împotriva împăratului Asiriei.

Omul trebuie să lupte împotriva tentației de a se mulțumi cu mai puțin, deoarece fiecare ființă umană are o chemare unică în viață; fiecare dintre ei au o chemare extraordinară, cu un scop măreț de a ieși în evidență cu ceea ce este Dumnezeu pentru ei. Era Duhul Domnului care îi luminase mintea, iar inima lui auzise cuvintele acestea care l-au străpuns. 

Era conștient că avusese parte de mare har din partea Tatălui. Trebuia să își întoarcă privirile spre Fața Tatălui și să permită ca iubirea Lui să lucreze în viața-i zbuciumată. Și, cu teamă dar totuși cu încredere, păși în prezența Lui Sfântă.

Nu uita că Dumnezeu este credincios, plin de bunătate și îndurare și nu va îngădui să fim tentați peste puterile noastre (1 Cor. 10:13), Cuvântul Domnului ieșea la iveală ca un izvor, adăpând sufletul lui însetat. El are un plan desăvârșit, prin care fiecare copil al Său să fie antrenat în a deosebi clar și deslușit vocea Păstorului ( Ioan 10:1-21). Dumnezeu dorește ca copii Săi să reflecteze măreția și strălucirea Sa. El, nu este mulțumit cu credincioși care sunt lipsiți de prospețimea și strălucirea slavei Sale.

De-a lungul vremurilor, toți cei valoroși au trecut prin acest antrenament, își zisese el de data aceasta, dar datorită vremurilor abundente în care trăim, poate, că acum s-a intensificat probele, nu fiind mai grele, ci mai multe, astfel abundența aducând cu sine enorme oportunități de alegere prin care suntem ispitiți (2 Timotei 3:1-5). Este foarte greu, pentru că vremurile sunt grele și anevoioase unde fiecare alegere cere un mare efort spiritual care constituie dificultăți care trebuiesc înfruntate. Dar Dumnezeu a pregătit o armătură specială care trebuie luată pentru a birui totul. ( Efeseni 6:10-17)

Credinciosul este într-o continuă luptă, și nu își poate permite niciodată să lase garda jos: "Nu vă lăsați seduși sau luați prin surprindere. Vrăjmașul vostru, diavolul, umblă ca un leu care răcnește și caută (în permanență) pe cine să devoreze". 1 Petru 5:8 (traducere literală din versiunea spaniolă BLP) 

Era copleșit de dragostea Tatălui, și acceptă cu umilință disciplina și mustrarea care aveau ca scop îndreptarea și corectarea. Greșise mult în ultima vreme, alegând ce credea el că este bine, dar avusese parte de har, și avea să lase cârma vieții lui, Celui care pregătise un viitor atât de extraordinar pentru el.

Mereu, indiferent de anotimpuri, vremuri și culturi, Dumnezeu a avut și continuă să aibă oameni care aleg să afle, să aleagă dar să și rămână în planul și voia Lui, ca apoi să caute în permanență să fie plăcuți Lui. 

Facem parte dintre ei? Urechea aude glasul Domnului care cheamă să fie descoperit, ca apoi ochii să vadă pe Cel ce este Domn și Răscumărător?(Isaia 42:5 Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.)

Oare este nevoie să ajungem la porci, ca să ne venim în fire, și să recunoaștem adevărata realitate: unde suntem, cine suntem și cine este Tatăl nostru?

Când cineva L-a întrebat pe Isus: „Doamne, oare sunt puțini cei salvați?” El i-a răspuns: 

„Dați-vă tot interesul să intrați pe poarta strâmtă. Pentru că mulți vor intenționa să intre, dar nu vor putea". 

De ce nu vor putea, m-am întrebat, doar au intenție - dorință să intre? 

Deoarece a rămas doar intenția și dorința, dar și-au pierdut interesul, râvna pentru lucrurile importante și valoroase.  Nu au încredere că Dumnezeu are planuri și lucruri bune pentru om. Irosesc resursele în alegeri care le slăbesc forțele. Vor să intre, dar nu mai au putere și nu mai reușesc să facă pași care i-ar pune la adăpost.

Unii se întreabă dacă Dumnezeu mai trimite ajutor sau oare mai ajută El pe cei care caută ajutorul la El. Dar mai degrabă, cred că ar trebui să ne întrebăm pe noi înșine dacă mai avem încredere și nădejde (aceasta fiind credința) în Dumnezeu, căci Biblia este plină de exemple unde ne este arătată credincioșia Domnului de a ajuta pe toți cei care Îl caută.

De asemenea, Cuvântul Domnului este plin de exemple care ne încurajează și ne ajută să îndrăznim să aspirăm la lucruri mărețe și extraordinare, să nu ne conformăm în a fi creștini mediocri. 

Când oameni s-au hotărât, în așa măsură că și-au pus inima să înțeleagă, s-au disciplinat înaintea Dumnezeului viu, iar El care este credincios Cuvântului Său, totdeauna și-a arătat și continuă să Își arate măreția și puterea-I cutremurătoare.

Copiii, tineri, adulți și mai vârsnici, tuturor ne stau în față zile și ani, mai mulți sau mai puțini, plini de oportunități și ocazii. Să nu uităm niciodată, că fiecare zi pe care o trăim vine însoțită cu bunătatea Lui Dumnezeu, care va fi sprijinul celui care va fi interesat de ajutorul și puterea Lui pentru a trăi o viață plăcută și extraordinară. Ce facem cu bunătatea Lui, cu siguranță va face diferența.

Trăim într-o societate în care atât cei din biserică cât și cei din lume se confruntă cu gestionarea indeciziilor.  Indecizia este dificultatea persistentă în alegerea între opțiuni rezonabile. Nu este lene mentală; apare atunci când creierul încearcă să se îmbunătățească sub presiune, într-un mediu incert, pentru a se proteja de pierderi și a menține o imagine de sine competentă. Decizia implică costuri - timp, efort și risc. Atunci când acest cost este perceput ca fiind ridicat, sistemul de alertă - orbit de aversiunea față de pierderi - amână alegerea.

Viața modernă oferă multe alternative și o bogăție de informații. Acest exces de opțiuni crește comparația și alimentează anticiparea regretului, ducând la analize suplimentare, ceea ce, la rândul său, provoacă anxietate și amânare.

De aceea, cred că este așa de mare nevoie ca Dumnezeu să ne arate direcția și voia Sa în mijlocul atâtor oportunități de alegere, pentru că doar umblarea în voia Sa, oferă protecția autorității Împăratului, astfel fiind protejați de anxietăți, tulburări, frică, deznădejde, teamă, etc, lucruri de care vedem că tot mai mulți sunt afectați. Da, vom întâmpina multe adversități și încercări, de altfel ca toți pământeni, însă cu Dumnezeu putem face față oricărui obstacol, marcând o diferență clară a unei altfel de dragoste, ce o purtăm în noi (Matei 5:38-48).

Însă eu sunt totdeauna cu Tine,

Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;

mă vei călăuzi cu sfatul Tău,

apoi mă vei primi în slavă.

Pe cine altul am eu în cer afară de Tine?

Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.

Carnea și inima pot să mi se prăpădească,

fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea mea de moștenire.

Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier;

Tu nimicești pe toți cei ce-Ți sunt necredincioși.

Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu:

pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost,

ca să povestesc toate lucrările Tale. Psalmul 73:23-28

Fie să spunem din toată inima cu toți: Doamne, călăuzește-mă pe calea plăcută Ție. Psalmul 5:8 (VDC)

Expuestos al poder de la Palabra

Ya ha pasado una semana desde que comenzamos el reto de leer la Biblia en 90 días. 👏

Bueno, creo que ha sido una semana interesante diría yo😉, donde una persona empieza a identificar algunos problemas con la disciplina personal. Y allí la mayoría, hmmm🙇, ya empiezan a pensar que aún pueden lograrlo, pero, a lo mejor en otro momento. El comienzo de algo importante siempre provoca un estado de inseguridad e impotencia, por muy capaz que uno se sienta. Por eso es tan importante formar parte de un grupo, porque allí nos motivamos mutuamente, al vernos lograr lo que queremos. 

Allí encontraremos la motivación necesaria para lograrlo. 

De manera que, si uno de los miembros padece, todos los miembros se conduelen, y si uno de los miembros recibe honores, todos los miembros se regocijan con él. Ahora bien, ustedes son el cuerpo de Cristo, y cada uno de ustedes es un miembro con una función particular. 1 Corintios 13:26,27

Piensen en todos los deportes, trabajos, proyectos, etc que se hacen en equipo, la celebración de la victoria es impresionante. ¡Ninguna celebración en solitario no iguala la de un equipo! Por que trabajar en un grupo para lograr algo, aumenta la motivación y la dopamina, nos fortalece el sentido de pertenencia, fortalecen los vínculos con las personas, y nos hacen reconocer el esfuerzo, no sólo el resultado. La celebración genera bienestar y estimula al equipo a alcanzar nuevos objetivos. 

Mejor son dos que uno, pues reciben mejor paga por su trabajo. 

Porque si caen, el uno levantará a su compañero; pero ¡ay del que está solo! Cuando caiga, no habrá otro que lo levante. 

También, si dos duermen juntos, se calientan mutuamente, pero ¿cómo se calentará uno solo? 

Uno solo puede ser vencido, pero dos presentan resistencia. El cordón de tres hilos no se rompe fácilmente. Eclesiastés 4:9-12

“No entiendes nada”, dirán algunos, o “¡Yo no entiendo nada!”, dirán otros.

Pero yo preguntaría: ¿Dónde estamos más expuestos para que Dios obre en nosotros?

O, somos como tantos otros, ¿hemos dejado de creer que Dios puede cumplir sus promesas si una persona lo busca y aún más importante, se expone a Su palabra para conocer cómo agradar a Dios?

Pero cuando todas las cosas se exponen a la luz, quedan al descubierto, porque la luz lo descubre todo. Efesios 5:13 RV2020 

Cuando nos exponemos a la luz, solo la LUZ tiene el poder de traer claridad (Juan 3:19-21). 

Así que yo diría, que lo más importante que puedo hacer es motivar a mis prójimos a que se expongan a la Palabra de Dios, o exponerles la Palabra; porque el resto es obra del Espíritu Santo en sus corazones - Juan 16:8-11 El Consolador...convencerá al mundo de pecado, de justicia y de juicio. 

La colaboración es muy importante, tanto entre Dios y nosotros, como entre nosotros y nuestros prójimos - en ambas direcciones. Porque así es como se sientan las bases de una relación. Una relación sobre algo que es real y verdadero. La base es muy importante, y la base es la Palabra de Dios, porque allí Dios nos forman y nos enseña de quien es El.

Tenemos al mejor aliado con nosotros - Romanos 8:31 - así que ¡Vamossss!✅

Aprovechar bien el tiempo

   

Hoy, 26 enero, 2026, hemos empezado un plan de leer la Biblia en 90 días con un grupo de jóvenes. 🙏😇😍

Habrá días con mucho animo, pero también sé por experiencia que habrá días difíciles y pasaremos por tentaciones para rendirnos. Pero quiero decir que Dios nos tiene preparado la ayuda que cada uno de nosotros necesitamos en cada momento, para poder afrontar los desafíos y salir victoriosos. Aparte de eso, Dios preparó mucho gozo y deleite a lo largo del proceso de guardar Su palabra en nuestros corazones. Doy fe de eso, ya que practico esta disciplina.😍

      Puedo decir que cada vez que he superado un reto, siempre reconozco que solo pude hacerlo con la ayuda que El Señor me dio. He confiado en Su fuerza y ​​no en mis debilidades, y he podido lograr lo que nunca pensé que sería capaz. A veces nos ponemos limites en intentar superarnos; a pesar de lo que nosotros podemos, nuestro Padre tiene recursos ilimitados, si confiamos en Él. Dios está listo en bendecirnos con todo lo que necesitamos para lograr desafiar lo imposible.

Si tengo fe, no es en algo absurdo; tengo fe porque Su palabra ha sido testada y comprobada como auténtica a través del tiempo por aquellos que han confiado plenamente en Dios.

Con agradecimiento a mi Dios, pero también a todos los jóvenes que se apuntaron al reto de este plan, quiero confiar que Dios hará cumplir Su Palabra en todos nosotros que en El confiaremos.

Tú encenderás mi lámpara;

El Señor, mi Dios, alumbrará mis tinieblas.

Contigo desbarataré ejércitos

y con mi Dios asaltaré ciudades amuralladas.

En cuanto a Dios, perfecto es su camino

y acrisolada(exquisita) palabra del Señor;

escudo es a todos los que en él esperan.

¿Quién es Dios sino solo el Señor?

¿Y qué roca hay fuera de nuestro Dios?

Dios es el que me reviste de poder

y quien hace perfecto mi camino;

quien hace mis pies como de gacela

y me afirma en las alturas;

quien adiestra mis manos para la batalla,

para tensar con mis brazos el arco de bronce.

Me diste, asimismo, el escudo de tu salvación;

tu diestra me sustentó

y tu benignidad me ha engrandecido.

Ensanchaste mis pasos debajo de mí

y mis pies no han resbalado.          Salmos 18:28-36

Dios, Padre nuestro, te damos gracias porque nos ayudas en aprovechar bien el tiempo, y ser atentos en todo lo que Tú Señor nos quieres hablar. Nos das la oportunidad de estar quietos en Tu presencia para que puedas darte a conocer. Oh, Dios, pon temor en cada corazón por medio de Tu Palabra, para aprender a respetarte y valorarte.

Somos agradecidos por Tu bondad que cada día nos acompaña y nos anima a estar más cerca de Ti. Gracias Jesús, en Tu nombre te pedimos la ayuda que tanto la necesitamos. Amen. 

Opriri și descoperiri

 Din nou, suntem la sfârșitul unui alt an care a trecut atât de repede, încât nu am fost suficient de capabili ca să reușim să ne dăm seama de cât de importante au fost momentele, clipele, orele, și oportunitățile care fiecăruia ni s-au dat.

Așezată în fața unei cărți, lecturând, s-au conturat în mintea mea câteva întrebari meditative: 

"Ce am făcut anul acesta ca să Îl cunosc mai mult pe Cel care m-a mântuit? Cât timp am folosit pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu? Câte oportunități am ratat de a asculta glasul și sfaturile Lui? 

Nu mă refer la implicarea mea în lucrările și chemarea ce o avem fiecare, ci la nivel personal, cât m-am oprit să îmi dau interesul să Îl cunosc pe Dumnezeu, să experimentez intensitatea și îmbogățirea Lui?"

Și imediat mi-a venit în minte pilda Domnului Isus din Matei: 

"Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?" Matei 7:22

Oamenii acești chiar făceau lucruri impresionante, care unora dintre noi ni se pare ficțiune. Răspunsul Lui Isus mă înspăimântă: "Atunci, le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege." Matei 7:23

Isus spune în altă ocazie: "Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu." Ioan 17:3

Oare de ce investim mai mult în a face cât mai multe lucrări decât în timpul acela intim, unde descoperim frumusețea Mântuitorului și bogățiile Tatălui? Isus ne atrage atenția că e mai important să Îl cunoaștem, decât slujirea. Maria și-a ales partea cea bună, spunea Isus. Asta nu însemna că ce făcea Marta era rău, doar că Maria s-a oprit din slujire ca să Îl cunoască pe Isus. Prioritatea ei era să Îl cunoască, apoi sunt sigură că își dedica și energia să Îl slujească. 

Ne ocupăm timpul cu foarte multe lucruri dacă e posibil, poate până la extenuare, încât posibilitatea de a ne opri să nu existe. Dar Dumnezeu, cu glasul Său duios de Tată ne spune și astăzi:

"Opriți‐vă și cunoașteți că eu sunt Dumnezeu; voi fi înălțat între neamuri, voi fi înălțat pe pământ!" Psalmul 46:10 VDCL

«Estad quietos y conoced que yo soy Dios; seré exaltado entre las naciones; enaltecido seré en la tierra».

Salmos 46:10 RV2020

Nu vreau să fiu înțeleasă greșit căci nu trebuie să facem lucrări, ba da, dar orice lucru trebuie să izvorască în urma opririi noastre, a părtășiei și a cunoașterii noastre profunde cu Domnul Dumnezeu. Tocmai marile treziri spirituale în lumea întreagă, au avut loc, când oamenii s-au oprit și au cunoscut pe Domnul Dumnezeu. Istoria creștinismului poate fi o sursă de inspirație dacă ne vom opri și o vom citi. Este imposibil să rămâi același, și să nu îți dorești pasiunea și devoțiunea lor în a-L iubi pe Isus Cristos.

"Prin tot ceea ce predic încerc să motivez biserica lui Isus Cristos la o redescoperire a frumuseții Mântuitorului, ca astfel să-L putem iubi din nou cu aceeași intensitate cu care L-au iubit înaintașii noștri." - A.W. Tozer

Tot Tozer spunea cu multe decade înainte: "Vreau să-ți spun că te va costa să-L cunoști pe Isus Cristos, personal și profund. Costă, și cei mai mulți oameni nu sunt dispuși să plătească prețul. Din această cauză cei mai mulți sunt doar creștini obișnuiți, care nu cresc spiritual. Creștinul obișnuit, omul care nu a trecut niciodată dincolo de ceea ce înseamnă un creștin mediocru." 

Mă bucur enorm de toate perioadele în care m-am oprit și L-am mai cunoscut încă puțin pe Dumnezeu. Wow, orice oprire a adus o descoperire minunată de care m-am bucurat și în care sufletul meu chiar a fost încântat de Autor, nu doar de binecuvântările Lui. 

Dar, în același timp, nu pot trece cu vederea că mă doare momentele ratate în care din neglijență, nepăsare, neveghere, etc, nu m-am oprit în a-L cunoaște pe Isus Cristos, Domnul. La fel cum credința fără fapte este moartă, tot la fel dragostea noastră doar declarată, dar fără fapte, față de Tatăl nostru, față de Isus Cristos Mântuitorul nostru, este moartă. 

Deci, măsura dragostei noastre este timpul nostru personal petrecut cu El. Oare cât am făcut-o din dragoste față de El, sau cât din egoism pur, unde am căutat doar binecuvântările, nu și Autorul?

Mă bucur căci Cuvântul Său străpunge inima mea, și desparte "adevărul meu" de adevărata realitate care doar El o deține. Și chiar dacă doare, vreau să accept și să fiu curajoasă și să pot împlini avertismentul pe care ni-l dă Pavel: 

"Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți. Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia Domnului." Efeseni 5:15-17

Doresc să mulțumesc Domnului pentru că El m-a iubit întâi, pe când eram o mare păcătoasă, și astăzi mă iubește mult mai mult, deoarece sunt fiica Lui, și își arată dragostea de Tată, iubindu-mă și instruindu-mă cu blândețe. Mulțumesc Tată!

Fie ca cumpăna dintre ani să fie o oportunitate în care fiecare să ne oprim și să ne cântărim viața noastră cu Dumnezeu, și să începem să ne folosim timpul cu folos, căci zilele sunt tot mai scurte și mai zbuciumate.

Să fim cu toți binecuvântați de Domnul Dumnezeu, Tatăl nostru și de Mântuitorul nostru, Isus Cristos cu cât mai multe opriri în care să Îl descoperim și să Îl cunoaștem tot mai personal și profund. Să nu cunoaștem doar Biblia, ci să cunoaștem și să descoperim frumusețea Autorului - Dumnezeul Unic, Suveran a toate, ca să putem spune: 

"Atunci, Cel Atotputernic va fi desfătarea ta , și îți vei ridica fața spre Dumnezeu." Iov 22:26 (VDC)

Los imprevistos - Pruebas de carácter

 Me despierto cada mañana y antes de empezar cualquier actividad - soy consciente del amor e la bondad de Dios, Él que me ha dado un nuevo día para vivir. Estoy agradecida y feliz de todo lo que el Señor me ha dado y, con la motivación de Su presencia quiero vivir este nuevo día que El tiene preparado para mi. 😇

Pero, ¿saben que? Que eso a veces no dura! ¿Porque? Primero, unos dirían, que soy mujer y mis emociones oscilan a veces drásticamente😂 , segundo, que para mi sería el primero😄, porque a lo largo del día enfrentamos cosas que desestabiliza nuestro buen ánimo, ¿verdad? 

Además de estas cosas existe "el pasado" que todos tenemos; ya sean fracasos, dolor, situaciones difíciles, pecados, pérdidas, engaños, mentiras, malas decisiones, etc. Nuestro pasado no es perfecto. Por eso nuestro enemigo aprovechara desestabilizarnos con todo lo malo de nuestro pasado.

Muy pocas veces acabamos como empezamos: con buen ánimo y motivación. Porque raramente pasa un día sin "incidencias" que nos prueben. Todos pasamos por esto, ya seamos hombres o mujeres, creyente o no. La vida está llena de desafíos, decisiones, pruebas a cada paso. Puede que aveces solo pase en nuestra mente, pero esto no significa que no suframos desequilibrios en nuestro ánimo. En cualquier caso, nos demos cuenta o no, estamos pasando por pruebas. 

Elegir amar y no odiar, elegir la misericordia en lugar de juzgar, elegir ayudar a tu prójimo frente a la ignorancia. Elegir perdonar a los que te han hecho daño. Responder con amabilidad a las personas difíciles. Ser paciente con el apresurado. No hables mal de quienes no te agradan. Elige animar en lugar de ser pesimista. Estos son sólo algunos ejemplos que me vinieron a la mente, pero hay muchas cosas que suceden sin previo aviso y, de alguna manera, habrá una respuesta a lo inesperado, ya sea buena o mala.

Nuestras vidas están llenas de situaciones imprevistas que, queramos admitirlo o no, moldearán nuestro carácter y luego esto se reflejará en nuestra conducta.

Todo progreso en la vida se logra a través del aprendizaje, la adversidad, las pruebas, el sufrimiento y el amor. Toda profesión se aprende con trabajo y esfuerzo, y ¿por qué creemos que para ser mejores personas, más agradables a Dios, se aprende sin exámenes?

Por eso, cada acontecimiento inesperado en nuestra vida son pruebas permitidas por Dios para que aprendamos a escoger el bien, a confiar en el Señor, a amar como Él nos enseñó y a tener una perspectiva eterna.

Hay unos pasajes en la Biblia que me recuerda que a pesar de las pruebas, grandes o pequeñas, malas o peores, etc., hay un salvavida disponible para mi situación.

Hasta ahora, ninguna prueba os ha sobrevenido que no pueda considerarse humanamente soportable. Dios es fiel y no permitirá que seáis puestos a prueba más allá de vuestras fuerzas; al contrario, junto con la prueba os proporcionará también la manera de superarla con éxito. 1 Corintios 10:13 La Palabra

Me encanta esta afirmación: "Dios es fiel" y si permite que seamos probados, también nos dará la manera de superarlos con éxito. Wow! 

Eso es grandioso!

Me han secuestrado la paz y hasta he olvidado la dicha. Pienso que estoy sin fuerza, que se ha agotado del todo mi esperanza en el Señor. Recuerda mi pena amarga que es ajenjo envenenado. 

Me acuerdo constantemente y se me derrumba el ánimo.

Pero algo viene a mi mente que me llena de esperanza: que Tu amor, Señor, no cesa, ni Tu compasión se agota; ¡se renuevan cada día por tu gran fidelidad! Tú eres mi herencia, Señor, por eso confío en Ti. 

Es bueno el Señor con quien confía en Él y lo busca. Lamentaciones 3:21:25 La Palabra

Por eso es muy importante tener la palabra de Dios en mi corazón, porque me ayudará siempre que la necesite. "Pero algo viene a mi mente que me llena de esperanza" - ¿de donde viene a mi mente esa verdad que me salva? Desde mi corazón, donde guardo con disciplina las palabras de mi Dios - Guardo tus palabras en mi corazón para así no pecar contra ti. Salmos 119:11

Queridos, no os asombre como algo inesperado la tremenda prueba desatada contra vosotros. 1 Pedro 4:12

Hay muchos pasajes; sólo hemos abierto un comienzo de lo que existe, para que sepamos que la Palabra de Dios nos enseña a prepararnos para las pruebas inesperadas. La Biblia contiene innumerables ejemplos de personas que enfrentaron pruebas inesperadas. De ellos podemos aprender como atraversarlo. A veces queremos evitar los desafíos, pero ellos nos enseñan cómo afrontarlos con valentía. 

No debemos desanimarnos cuando nuestro ánimo cambie, o cuando un giro inesperado, cambia nuestro día; Dios es fiel - podemos confiar plenamente en Él - Él nos proporcionará también la manera de superarlo con éxito.

Todo lo puedo en Cristo que me fortalece. Filipenses 4:13 RV2020

Puedo salir airoso de toda suerte de pruebas, porque Cristo me da las fuerzas. Filipenses 4:13 BTI

Pero tú, Señor, eres mi escudo, mi gloria, quien me enaltece. SALMOS 3:4 (BTI)

Cuando yo decía: «Mi pie resbala», tu misericordia, Señor, me sostenía. SALMOS 94:18 (RV2020)

Dios es el que me ciñe de fuerza, quien despeja mi camino, 2 SAMUEL 22:33 (RV2020)

Mas tú, Señor, eres escudo alrededor de mí; mi gloria, y el que levanta mi cabeza. SALMOS 3:3 (RV2020)

El centro es Dios, Él es el más importante y, si vemos las cosas de esta manera, nos ayudará a no perder el equilibrio en las pruebas. Su poder y Su bondad será gloriosa para que Su Nombre sea alabado y exaltado.

Comportamente

      Comportamente care ne îndepărtează de inima lui Dumnezeu vor fi catalogate drept admisibile și în unele circumstanțe, chiar bune. 

      Citeam această afirmație în cartea care o lecturam, și am rămas meditativă. M-am oprit, și timp de două zile am încercat să fiu receptivă la Duhul Lui Dumnezeu. Această afirmație răsuna în inima mea...ce  comportamente le catalogăm ca admisibile, ca fiind bune? Îi mai dăm Domnului "voie" să ne vorbească? 

Am privit în urma pașilor mei de când L-am întâlnit pe Isus în mod personal, iar comportamentele mele au fost șlefuite, modelate, prelucrate de Domnul, și recunosc că încă mai are mult de lucrat. 

Însă, am învățat că niciodată nu îmi pot justifica comportamentul ca fiind bun atunci când acesta este rezultatul împlinirii poftelor/dorințelor mele, dacă vreau să mă judec corect. Măsura dreaptă o are doar Dumnezeu, a mea poate fi doar în parte dreaptă, de aceea trebuie să merg la El cu "dreptatea mea" și să fiu dispusă să accept ca Domnul să îmi arate adevărata realitate. Fiindcă Îl iubesc, mă voi sfinți, nu îmi voi justificate căderile, ci voi accepta ca El să îmi arate în realitate cum sunt în fața Lui, deoarece aceasta e cu adevărat ceea ce contează. Cum suntem înaintea Lui.

      Sfințirea este respinsă sau este trecută de noi ca admisibilă, iar curăția/puritatea nu mai este o valoare care trebuie promovată. Îi atribuim lui Dumnezeu 1 Corinteni 13 "Dragostea acoperă totul, suferă totul, dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate..." 

Dumnezeu este dragoste, dar uităm căci EL ESTE și pe deplin Sfânt, Sfânt, Sfânt! Nu vreau să mă înșel singură, și să mă trezesc fără adevărata cunoaștere "Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu"Ioan 17:3, adică fără viața veșnică, ci prefer ca Domnul să mă lumineze de realitatea vieții mele astfel să pot să mă curățesc.

2 Petru 2:20 spune: În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos, se încurcă iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.

1 Corinteni 15:34 – "Veniți-vă în fire cum se cuvine și nu păcătuiți! Căci sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu, spre rușinea voastră o spun."

Coloseni 1:10 – "pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu,"

1 Tesaloniceni 2:12 – "să vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăția și slava Sa."

1 Tesaloniceni 4:3-5  "Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră: să vă feriți de curvie; fiecare din voi să știe să-și stăpânească vasul în sfințenie și cinste, nu în aprinderea poftei, ca neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu."

Romani 6:19 – "Vorbesc omenește, din pricina neputinței firii voastre pământești: după cum odinioară v-ați făcut mădularele voastre roabe ale necurăției și fărădelegii, așa că săvârșeați fărădelegea, tot așa acum trebuie să vă faceți mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeți la sfințirea voastră!"

     Putem să iubim pe Isus, și să continuăm să păcătuim, și să ne depărtăm tot mai mult de Dumnezeu. Fără teamă de Dumnezeu este imposibil să fiu credincioasă Domnului. Fără teamă de Dumnezeu nu pot să îmi văd murdăriile și să caut curățire în jertfa lui Isus. Fără teamă de Dumnezeu nu pot recunoaște că tot ce sunt este doar datorită harului său bogat și a dragostei Sale. 

Teama sfântă Îi dă Lui Dumnezeu locul de cinste cuvenit în viața mea. Frica de Domnul ne ține departe de păcat (Exod 20:20), la fel învățăm că omul,...prin frică de Domnul se abate de la rău(Proverbe 16:6).

Lipsa intimități cu Dumnezeu ne pune în pericolul de a ne crea o variantă proprie/închipuită a Sa( Exod 32:1-8). Este cu neputință să iubești cu adevărat pe cineva pe care nu-l cunoști. Fără frica de Domnul nu-L putem cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu. Moise L-a cunoscut îndeaproape. Vocea și căile Lui Dumnezeu îi erau foarte clare. De altfel, Isus, ne spune: Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine...Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele vin după Mine. (Ioan 10:14,27) Cunoaștere și ascultare/supunere. 

M-am dat seama că este mare har să auzi ce spune Dumnezeu despre cum ești înaintea Lui! De acest lucru depinde alegerea destinului meu etern. Indiferent de eșecurile mele să pot alerga în brațele Tatălui și să caut ispășire în jertfa Fiului Său. Să caut prezența Sa în ciuda alunecărilor și căderilor mele, căci dragostea Sa nemărginită mă cheamă să beneficiez de harul Său. 

Și ce frumusețe este să mă odihnesc la umbra aripilor Sale ori de câte ori Tatăl își găsește plăcere în mine.