Pazeste-ti inima mai mult ca orice, caci din ea ies izvoarele vietii. Proverbe 4:23
Intr-o seara eram in sufragerie pe canapea impreuna cu sotul, stand la povesti inainte de culcare. La un moment dat imi zice: "Draga, ti-a coborat inima la genunchi?" Si-a inceput sa rada...ca sa intelegeti de ce a spus lucrul acesta va trebui sa va spun ca eram imbracata cu o pijama la care paltaloni aveau cate o inima la fiecare genunchi. Nu era prima data cand o imbracam, avand in vedere ca o am de ceva timp. Dar se pare ca de data aceata i s-a parut amuzant. Am ras si eu impreuna cu el, bineanteles dar, imediat mi-a venit cateva ganduri care m-au condus la o meditatie. "Ar fi extraordinar daca inima noastra ne-ar conduce pe genunchi in loc sa ne conduca in locuri departe de Dumnezeu. Ar fi nemapomenit daca inima ne-ar conduce in umilinta, supunere, si recunoasterea autoritatii Lui Dumnezeu. Ar fi intelept daca inima ne-ar conduce la pareri decente despre noi insine. Ar fi minunat daca inima ne-ar calauzi mereu la fapte bune. Ce multe castiguri am avea..."
Gandurile acestea ma purtau de la un lucru la altul. Dragostea Lui Dumnezeu fata de noi s-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimis in lume pe Singurul Lui Fiu ca noi sa traim...aducand ispasire pacatelor noastre. (1Ioan 4:9,10) Inima Lui Dumnezeu a fost mahnita cand omenirea a pierdut orice urma a dragostei pe care El o sadise in inima omului. Rautatea era la culme si Dumnezeu s-a mahnit...in inima Lui. Mahnit=intristat, indurerat, suparat, trist... Un singur om a capatat mila Domnului, Noe. (Geneza6)
Din cate stiu, gandurile nu se intristeaza, dar ele da, produc stari neplacute sau placute. Nici mintea, nici stomacul, etc, nu se pot mahni. Intr-o oarecare masura ele vor fi afectate, in urma stari placute sau neplacute, dar cea care se mahneste si se intristeaza este inima. Dar tot inima este cea care iubeste, se bucura, iarta, daruieste s.a.m.d. Inima este cea care detine controlul simtemintelor. Mintea/gandurile ma pot influenta, dar ele nu simt. De aceea Domnul Isus spune caci visteria omului este inima. Din ea scoatem lucruri bune sau rele, depinde cum suntem, buni sau rai. Inima poate fi un izvor de bogatii, asa cum este inima Lui Dumnezeu. Dragostea Lui pentru omenire L-a condus sa Isi daruiasca Unicul Fiu pentru ca noi sa putem fi salvati si mantuiti. Dragostea Lui pentru mine si tine a fost atat de mare incat si-a intors privirile cand Fiul Sau agoniza in rugaciune in gradina Ghetimani, apoi batut de Insusi creatia Manilor Sale; rastignit pe dealul Golgotei. Niciodata nu vom putea pricepe in totalitate imensa Lui dragoste aratata fata de noi. Nu vom putea pricepe, dar putem iubi ca si El. Da putem iubi ca si Cristos, nu sunt cuvintele mele intr-o clipa de entuziasm, sunt chiar cuvintele Lui: "Va dau o porunca noua: Sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii." (Ioan 13:34)
Cristos nu ne cere sa iubim pe Dumnezeu, asa precum El ne-a iubit. Nu suntem in stare de asa ceva, de aceea a fost nevoie ca El sa o faca. Ci ne cere sa daruim dragostea cu care noi suntem iubiti de El unii altora. Scopul este sa facem ceea ce El a facut.
Cum ar fi viata mea daca in ochii mei, in manile, urechile, vorbele mele...in toate s-ar vedea inima mea?
Cat de folositoare as fi celor din jur daca as trai iubirea ca un mod pratic, nu doar teoretic.
Cum s-ar bucura Domnul, daca as lasa sa curga mai departe dragostea Lui pentru altii, si nu as fi asa de egoista, ingropand ceea ce eu primesc in dar de la El.
Tot ceea ce primim in dar este un talant ce trebuie sa-l punem in negot, nu pentru beneficiul nostru, ci pentru prosperitatea Imparatiei Stapanului. Si imparatia Lui Dumnezeu este formata nu numai din mine, ci din toti acei care sunt ucenicii Domnului Isus Cristos. De aceea Isus ne invata, sa ne iubim unii pe altii.(Ioan 13:34, 15:12,17)
Tot ceea ce am primit si primim este de la Dumnezeu(1Cronici 29:14,16), si ce important este sa investim ceea ce El ne daruieste. Dar mai este un lucru... Daca am cunoaste cata implinire, satisfactie, bucurie ne aduce dragostea aratata... Cat de improspatata este inima noastra datorita beneficiilor aduse de o dragoste daruita... Daca inima lui Dumnezeu s-a mahnit atunci cand omenirea a ajuns atat de departe de scopul pentru care fusese creat, cum credeti ca era inima Lui Dumnezeu atunci cand si-a aratat dragostea fata de noi prin faptul ca a daruit pe unicul Lui Fiu sa moara pentru pacatele noastre, astfel oferind o cale de restaurare? Nu cred ca ar fi fost mahnita, ci din contra cred ca a fost implinita de faptul ca El ne-a iubit intai(1Ioan 4:19), si ne-a iubit pana la capat. (Ioan 13:1), daruindu-ne iertare, mantuire si vindecare. Toate acestea fiindca inima Lui Dumnezeu era/este plina de har; plina de dragoste pentru mine si tine.
Dumnezeu doreste sa dam harul Lui mai departe si cu siguranta sa investim ceea primim prin har. Niciodata nu ne da ceva care sa fie doar al nostru, ci sa impartasim si cu altii, pentru ca darurile(harul) Lui Dumnezeu totdeauna vor aduce castig atunci cand sunt oferite si altora. Nu poti sa vezi beneficiile decat doar atunci cand oferi... Daruiesti, iubesti, ierti, rabzi, te bucuri, suferi, te rogi, studiezi, canti, zambesti, umbli in adevar, sfatuiesti, asculti, inveti, meditezi, si multe altele. Sa nu asteptam sa ni se faca, deoarece de mult a fost facut primul pas. El n-a iubit intai, acum e randul nostru sa facem. Faptele noastre dovedesc cum este inima noastra. Inima Lui Dumnezeu este plina de har fata de noi in fiecare zi, fara sa meritam nici macar un strop din el. Dar cum este inima mea? De ce nu beneficiem de lucrurile care Dumnezeu le-a lasat ca sa avem o inima asemanatoare ca a Lui, si sa ne bucuram asa cum se bucura El? Harul primit si daruit mai departe imi improspateaza inima si o umple tot mai mult viata Lui Cristos.
Sa nu ma las inselata de gandul care cel rau doreste sa il sadeasca in inima mea: "Eu iubesc, dar asa mai in ascuns, sau la distanta". De fapt iubirea mereu are roade care sunt vizibile(1Corinteni 13).
