Sunt două lucruri prin care ființa omului își formează felul de a fi: prin inspirație și influență.
Prima dată aș vrea să observ diferențele care caracterizează aceste două puternice moduri prin care omul se formează.
A se inspira = A lua idei, sugestii de undeva sau de la cineva; a se orienta, a se ghida, a se conduce după...
Inspirație = Acțiune de a face să se nască o cugetare. Starea sufletului inspirat de divinitate. Insuflarea adevărurilor de credință, calea sau mijlocul prin care Dumnezeu, prin Duhul Sfânt își face cunoscută voia Sa și adevărurile mântuitoare, indicând persoanelor alese ideile sau chiar cuvintele care trebuie spuse sau scrise pentru a fi cunoscute de oameni.
Influență = Acțiune pe care o persoană o exercită asupra altuia ( pentru a-i schimba caracterul, evoluția,etc), și este capabilă să schimbe, modifice conținutul, concepțiile, sentimentele, deprinderile;
Influent = Persoană care folosește autoritatea și relațiile sale pentru a obține (de obicei) avantaje personale.
Care este deci diferența dintre a fi inspirat și a fi influențat?
- A fi inspirat este că tu alegi, controlezi ceea ce vrei ca sugestie, sfat, orientare, etc. Tu faci selecția.
- A fi influențat este că tu ești schimbat/manipulat indirect pentru ca tu să acționezi sau să gândești într-un anumit mod.
Deuteronom 16:19 „căci darurile orbesc ochii înțelepților și sucesc cuvintele celor drepți.”
Care sunt darurile care influențează cel mai mult în vremurile pe care noi le trăim acum?
Într-o lume tot mai virtuală, tot mai dependentă de a fi recunoscut, o lume tot mai influențată de mass-media, modă, muzică și de ce văd ochii: „îmi place, sunt de acord cu tine, wow ești genial/ă, arăți superb, faci o treabă bună, etc”; acestea sunt influențele(darurile) cele mai mari, care sunt exercitate asupra omului: iubirea de sine. Nu vreau să par că sunt o persoană rece, care nu încurajează, care nu apreciază ce este frumos și bun, etc. La fel de umană sunt și eu, ca și oricare de pe acest pământ; doresc să fiu apreciată și încurajată. Dumnezeu este primul care are caracteristica aceasta de a ne încuraja(ex: nu te teme, Sunt cu tine, nu descuraja, luptă-te, nu renunța, fii tare, sunt doar unele din multele cuvinte de încurajare care le găsim în Sfânta Scriptură),și chiar de a ne aprecia (privind doar la cele șapte Biserici din Apocalipsa, observăm că Dumnezeu apreciază calitățile bune ale fiecărei Biserici). Și dacă Dumnezeu are acestă caracteristică, înseamnă că și noi trebuie să ne-o însușim. Problema este când ne axăm doar pe asta sau avem întotdeauna așteptări de felul acesta; este o problemă când ne alimentăm doar cu aprecieri și ne credem superiori.
Mă explic: ce se întâmplă când ceilalți nu sunt de acord cu mine? Ce se întâmplă când mi se spune că fac ceva greșit? Ce se întâmplă când, chiar Duhul Sfânt, Dumnezeu mă corectează? Care este reacția mea? Ce se întâmplă când cel nevoit să fie învățat, sunt chiar eu? Care este reacția mea în fața eșecurilor mele?
Atenția mi-a fost captată de ultima parte a acestor două versete de mai sus: -„darurile orbesc și sucesc hotărârile/cuvintele”- ale cui? A celor drepți! Bătăliile nu se dau pe ceva ce nu se merită sau pe ceva ce nu e valoros. Niciodată! De ceea Petru menționează în epistola sa: „...diavolul...caută pe cine să înghită”(1Petru 5:8), iar Isus specifică pe cine vrea diavolul să înșele: „chiar pe cei aleși”(Matei 24:24, Marcu 13:22).
De aceea chiar și în rândurile credincioșilor, această influență a „darurilor” face mari pagube și distruge chiar și cele mai bune Biserici, prietenii, relații, etc. Această strategie nu e nouă, ci, de-a lungul istoriei Satan a folosit-o în diferite moduri, iar cea din vremurile noastre nu este decât, doar o actualizare.
Omul e în stare să schimbe dreptul, să primească daruri sau să se uite la fața omului, altfel n-ar fi fost nevoie să se dea îndemnul să se ferească de așa ceva. Dacă Dumnezeu poruncește omului să nu fure, să nu ucidă, etc, înseamnă că pornirile acestea se găsesc în firea omenească. De aceea Dumnezeu ne atrage atenția: darurile orbesc ochii celor drepți. Satan nu va veni pe față ca să ne orbească; el va încerca să ne orbească prin daruri care plac firi pământești, astfel dăruind ceva firii prin care nu simte durere, ci plăcere.
A fi influențat nu este un lucru în totalitate rău, ci sursa trebuie cercetată. Dacă nu reușesc să deslușesc sursa influenței, atunci mai bine fi precaut și depărtează-te de acea influență, „Feriți-vă de orice se pare rău”(!Tes 5:22).
A cerceta sursele influențelor cere multă veghere, perspicacitate și consecvență continuă pentru a nu te trezi unde nu ți-ai fi dorit să fi niciodată.
La fel este și cu inspirația. Trebuie să știi să alegi sursele inspiraților tale; deoarece Satan ne poate prezenta/arăta un tablou frumos (ex: felul cum Isus a fost ispitit, felul testării lui Iov) dar în spate să fie un plan minuțios pentru căderea noastră.
Deci fie că alegem să ne inspirăm sau fie că ne lăsăm influențați, trebuie să dăm dovadă de oameni care veghează asupra sufletelor noastre; ca nu cumva să ne stricăm, să ne răzvrătim împotriva legilor sfinte ale Lui Dumnezeu. „Vegheați cu luare aminte asupra sufletelor voastre”(Deut 4:16, 19:23, Iosua 23:11). Sufletul este comoara cea mai de valoroasă pe care omul o deține. De aceea Satan va căuta prin influențe sau prin tablouri bine pictate prin care să ne inspire, pentru a înghiți în întunericul său, sufletul nostru.
O bună întrebare prin care Dumnezeu mă face să privesc, dintr-o perspectivă corectă la cum este ființa mea, este: „Ce influență au asupra mea, cei care mă înconjoară?” M-am oprit vreodată să mă întreb ce influență are asupra mea familia (restrânsă sau lărgită), prieteni, frații și surorile de credință, oamenii societății, etc? Cred că ar fi bine să o facem... Doar persoana care se smerește adânc, va lasă pe Duhul Sfânt să pătrundă cele mai ascunse locuri și să aducă la lumină acele lucruri pe care trebuie să le îndreptăm, acele lucruri și persoane de care să ne depărtăm și acele lucruri de care trebuie să ne pocăim.
Apoi altă întrebare prin care Dumnezeu mă face să îmi verific calitatea a ceea ce sunt, este: „Care este influența ta asupra celor care te înconjoară?” Răspunsul corect nu este nicidecum cel pe care ți-a venit deja în minte. Pentru a afla răspunsul corect trebuie să fii umil și gata să primești/afli adevărul Domnului, și nu al tău.
Alt mijloc prin care Dumnezeu mă ajută să mă văd cum sunt, este cercetarea/încercarea.
Cercetarea/încercarea este mijlocul prin care descopăr dacă Dumnezeu este sursa, suportul, și scopul succesului meu. Iar fiindcă inima este nespus înșelătoare și deznădăjduit de rea(Ier 17:9), de aceea, cercetarea/încercarea trebuie făcută doar cu ajutorul Lui Dumnezeu, deoarece doar Domnul o poate cerceta și încerca în totalitate(1Cron 28:9, Ps 7:9, Prov 17:3, Ier 17:10, 1Tes 2:4, Apoc 2:23).
Un ultim mijloc, pe care vreau să îl menționez, deși mai sunt multe, este: „Cât este Biblia inspirația și influența acțiunilor mele?” Pentru mine personal, Psalmul 119 scoate în evidență cel mai bine importanța Cuvântului în viața credinciosului. De câte ori am parcurs acest Psalm, de atâtea ori am văzut nu numai importanța dar și necesitatea de a strânge și ați însuși Cuvântul Lui Dumnezeu.
Când Dumnezeu este centrul atenției noastre, orice lucru pe care îl facem, orice lucrare, orice faptă, va arăta spre El și nu spre noi; chiar dacă noi le-am înfăptuit, Dumnezeu este sursa, suportul și scopul succesului nostru, deoarece El este pe tron și nu eul nostru.
Felul meu de comportare scot în evidență cine este inspirația mea, și care/cum sunt influențele care mă schimbă.
Prin fiecare moment ce îl trăiesc, Dumnezeu îmi dă oportunitatea ca eu să aleg: ce doresc, ce este important și ce se merită cu adevărat. Nu voi reuși să fac ce este bine întotdeauna (deși mă lupt și mă silesc pentru aceasta), însă, învingător nu este cel care nu greșește, ci acel care niciodată nu abandonează. („Căci cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică” Prov24:16).
Privirile la Cristos este izvorul biruințelor.( „Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus” Evrei 12:2).
Este Dumnezeu sursa, suportul și scopul succesului tău? Doar felul tău de a fi este răspunsul corect!
