Dumnezeu vorbeste, cine ia seama?

In camera, in sufragerie, la intrare am pus cate un aparat de parfumat care la interval de 12, 21,36 de minunte pulverizeaza parfumul care umple casa de miros placut. Insa exista o problema in camera unde dormeam. Nicicum nu reuseam sa ma obisnuiesc cu zgomotul acela cand trebuia sa pulverizeze. Bineanteles, noaptea. De cate ori pulveriza, tresaream si ma trezeam, si tot ziceam ca ma voi scula, si am sa-l scot afara, ca nu reuseam sa ma odihnesc cum trebuie. Dar, am ramas doar la zis, si nu am facut nimic. Intr-o dimineata m-am sculat si observasem ca nu ma mai deranjase zgomotul acela care era insuportabil. Acum pot dormi linistita, nici nu il mai aud. Asta e prima intamplare...
A doua este ca, mi-am cumparat un ceas de mana, desi nu sunt obisnuita cu ele, il pun cand merg la biserica, si in diferite ocazii, iar cand ajungeam acasa, il puneam pe noptiera de langa pat. Mi s-a intamplat acelasi lucru ca si cu zgomotul de la aparatul de parfumat. Tic tac, tic tac, tic tac...de cateva ori m-am sculat si l-am ascuns prin dulap...si surpriza ca iarasi m-am trezit intr-o dimineata si am observat ca deja ma obisnuisem cu ticaitul ceasului si nu imi mai deranja somnul.
De ce povestesc aceste doua intamplari? Poate hazlii pentru multi(si pentru mine a fost in parte), insa Dumnezeu mi-a vorbit in amandoua situatii. Poate pare ciudat, dar Dumnezeu se foloseste de cele mai neansemnate situatii sa ne transmita mesajul Sau pentru noi; numai ca, de multe ori ignoram si nu luam seama la vocea Lui. De aceea m-am decis sa scriu aici, ca poate cineva va lua aminte la vocea Duhului Sfant care se va folosi de orice situatii, mici, sau mai mari sa ne vorbeasca. Nici un lucru nu este banal ca Dumnezeu sa se poate folosi de el, si sa ne vorbeasca.
Bun, acum urmeaza sa spun ceea ce Domnul mi-a spus prin aceste doua situatii..."Asa cum tu te-ai obisnuit cu aceste doua lucruri care te deranjau si nu te lasau sa te odihnesti cum trebuie, tot asa copiii Domnului s-au obisnuit cu pacatele."
Cand am vazut ca de doua ori Domnul imi vorbeste la fel, m-am oprit si am inceput sa meditez profund la acest lucru. Oare cu cate lucruri m-am obisnuit eu, si in fata Domnului sunt pacate?
A se obisnui cu un pacat, e, ca la inceput ne-a deranjat, ne-a mustrat constiinta, ne-a condamnat...vocea Duhului Sfant ne-a vorbit, ne-a invatat, dar daca am ignorat-o pana la urma ne-am obisnuit si e ceva normal; cum sa fie pacat, ca doar nu ma mustra constiinta, nu? Dar cum sa ne mai mustre constiinta cand noi suntem obisnuiti cu pacatul acela in viata noastra?
O, Doamne lumineaza-ne mintea si gandurile, inima din nou, si vorbeste-ne iarasi...si deschide-ne ochii sufletului sa vedem cu ce pacate ne-am obisnuit si sa ne debarasam de ele cat mai repede. Nu ne lasa sa ne inselam singuri, acceptand lucruri care in fata Ta sunt faradelegi, si care ne despart de Tine.
Imi doresc eu sfintenia Domnului Isus Cristos? Cu adevarat imi doresc sa fiu sfant? Daca da, atunci Doamne vorbeste-ne din nou in privinta aceasta, si descopera ceea ce noi am acoperit cu obisnuinta.

Dumnezeu ne vorbeste, cand intr-un fel, cand intr-altul.(Iov 33:14) I-au eu aminte, atunci cand El vine sa ma invete chiar si prin lucruri care par fara importanta? Sau sunt omul care nu ia seama?
Totdeauna cand ne vorbeste Dumnezeu este important si de mare valoare pentru noi.
Te rugam Doamne, indreapta-ne inimile spre Tine, si fa sa luam bine seama la ceea ce Tu ne vorbesti.

Dintr-o data

Cate ganduri navalesc in mintea noastra incercand sa ne doboare, sa ne clatine credinta, sa abandonam lupta cea buna? Foarte multe, tot mai multe...
Planurile celui rau cu privire la copii Domnului, este in fiecare zi acelasi, sa ne inghita, sa ne distruga credinta in Domnul nostru Isus Cristos. Pe orice cale, prin orice mod.
Daca nu prin nemultumire, e prin nepasare, daca nu prin neveghere e prin apasare; sa ne fure pacea, bucuria; judecata, cartire, mandrie, manie, boala, neliniste, amaraciune, necazuri...si multe altele.
De ce atata loveste cel rau in noi? De ce lupta sa ne clatine nadejdea? Pentru ca suntem copii Celui Sfant. 2Timotei 3:12 "De altfel, toti cei ce voiesc sa traiasca cu evlavie in Cristos Isus vor fi prigoniti."
De cine suntem prigoniti? In mod direct, sau prin diferite planuri de diavolul.
Nu ii pasa de cei care sunt deja ai lui, cei care traiesc o viata in neascultare de Domnul. Cu acestia nu are prea multa dificultate sa ii inghita, insa cu copiii Domnului, da, are multa treaba si multa lupta sa se impotriveasca deoarece avem valoare. Avem valoare in ochii Lui Dumnezeu, din pricina Fiului Sau Isus Cristos care ne-a rascumparat cu Insusi pretul vietii Lui. Si vrajmasul totdeauna a dorit ce este a Domnului Dumnezeu, sa fie a lui. A dorit sa fie la fel ca Cel Preainalt. (Isaia14:12-14)
De dimineata diavolul a incercat atat sa ma tulbure...m-am plecat si m-am rugat sa raman biruitoare...am iesit afara si m-am asezat pe o banca, si am continuat sa ma rog. Sa ma rog fierbinte Domnului...
"Doamne intareste-ne ghenunchii slabanogiti, caci nu putem ramane sus fara ca Tu sa ne intaresti,
mainile slabite au nevoie de sprijinul Tau ca sa le putem ridicain Numele Tau...
Da vedere ochilor nostri iarasi, sa vedem din nou prin credinta lucrurile care nu se vad...
Vindeca-ne de surzeala urechilor noastre, ca sa auzim clar vocea Ta care ne vorbeste...Doamne linisteste sufletele noastre, si invioreaza-ne dupa bunatatea Ta..."
Asa batea vantul afara(inca bate), si dintr-o data am observat ca a incetat pentru o clipa, am deschis ochii si atunci Domnul mi-a vorbit: "asa cum vanturile bat, si iar bat iar dintr-o data se opresc, tot asa voi aduce biruinta - dinr-o data!"
A fost o clipa, si din nou vanturile au inceput cu rafalele sale, insa nadejdea mea a crescut, si chiar daca vanturile bat, si iar bat, dar noi copii Celui Atotputernic ne incredem in El, caci nu ne va lasa. El va aduce biruinta, si va zice: "Destul, taceti, liniste".
Ce mult ne iubeste Domnul, caci El este Tatal nostru, si daca avem incredere in El si alergam dupa ajutorul Sau, cu siguranta 6il vom afla.
Credeti ca Domnul uita de copii Sai? Nu dragilor, El nu ne uita si nu ne paraseste. Isaia 49:15b,16 "totusi Eu nu te voi uita cu nici un chip:
Iata ca te-am sapat pe Mainile Mele, si zidurile tale sunt todeauna inaintea ochilor Mei!"
Suntem sapati in Mainile Lui Isus Cristos atunci cand piroanele i-au strapuns Mainile...Cum ar putea sa ne uite?! 
 "In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, caci Eu am biruit lumea." Ioan 16:33b
Diavolul va starni in continuare mari furtuni, si telul lor va fi sa ne umple vasele cu apele intunericului, dar sa nu ne fie frica, caci Isus se va scula si va certa vanturile, daruindu-ne biruinta dintr-o data.