Majestosa adoración

Cristianos brasileños adoran a Dios cantando desde sus balcones en medio de cuarentena

      En esos tiempos de cuarentena donde la gente es cada vez mas afectada emocionalmente por el miedo, por la angustia o verse en la postura de impotencia de parar que nuestra querida gente mayor(y no solo los mayores) se muera, sin consuelo, sin los seres queridos a su lado, sin despedidas...
Un mundo colapsado por el miedo. Pero hay rallos de luz, como el pueblo de Brasil, que atraviesan las tinieblas con un mesaje emocionante: «Gran adoración en toda nuestra nación», dice,"Creemos que la adoración pone de manifiesto el poder de Dios..."

      Os dejo un video que personalmente me emociono hasta las lagrimas...unidos para reconocer su necesidad de Dios...

“Porque vive, puedo creer en el mañana. Porque vive, no hay miedo. Pero sé, sé que mi vida está en manos de mi Jesús, que vive”

      Ver un pueblo unido así, clamando a Dios, rezando y reconocer Su poder, es realmente una bendición en este caos...
Vivimos en un mundo donde si, la esperanza es la ultima que se pierde(eso es lo que dicen...), pero la fe en Dios eso si, es un obstáculo que hay que quitar.
      Sera tan dificil reconocer que nuestra mayor necesitad para las naciones no es un mundo con mas derechos, si no, un mundo donde si exista Dios? No el dios de las iglesias, de las congregaciones o el de cada culto; si no El Dios verdadero, que se deja hallar personalmente al que le busca de todo corazón.

Jeremías 29:13 RVR1960
"y me buscaréis y me hallaréis, porque me buscaréis de todo vuestro corazón."

Nuestra mayor necesidad es Dios! La vida no es para desperdiciarla; la vida es con un propósito!
Dios nos da el propósito por el cuál debemos vivir. Sabes tu propósito?

Alegeri bune în vremuri de restricții

     

      Am privit la atitudinea unui om credincios, și prea iubit, Daniel, care s-a confruntat cu un atac direct asupra închinării lui, unde a trebuit să facă alegeri în urma căruia credința lui în Dumnezeu a fost probată:
„Toate căpeteniile împărăției, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii și cârmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoțită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălța timp de treizeci de zile rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei. Acum, împărate, întărește oprirea și iscălește porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba după legea mezilor și perșilor, care, odată dată, rămâne neschimbată.” Daniel 6:7-8 (în cazul nostru de față, cu epidemia coronavirus, nu e nici vorba de așa ceva).
Însă lucrurile erau mult mai complicate decât citim în capitolul 6; deoarece capitolul 6 se suprapune cu capitolul 9, unde observăm nu numai invidia căpeteniilor și a dregătorilor, ci era planul celui rău în spatele acțiunilor lor, ca să-l împiedice pe Daniel în decizia lui a a-L căuta pe Dumnezeu, de a fi un mijlocitor și de a afla descoperiri temeinice despre viitor.
„În anul dintâi al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul mezilor, care ajunsese împărat peste împărăția haldeenilor, în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărți că trebuia să treacă șaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia. Și mi-am întors fața spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă.” Daniel 9:1-3
Ce alegeri a făcut Daniel? Iată răspunsul:
-„Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, și de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte.” Daniel 6:10
-„mi-am întors fața spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă.” Daniel 9:3
      Faptul că se ruga de trei ori pe zi putem supune că avea o deprindere în a se închina Domnului (probabil de la Sinagogă) iar faptul alegerii lui de a nu renunța la timpul lui specific în rugăciune, îmi dă certitudinea că Daniel cunoștea importanța rugăciunii de odăiță unde se refugia în a se închina Domnului Dumnezeu, dar și felul corect cum trebuia să se roage iasă în evidență aici căci: ferestrele erau deschise spre Ierusalim, iată deci că el se ruga conform rugăciunii lui Solomon din 1 Împărați 8:48-49 „dacă-Ți vor face rugăciuni cu privirile întoarse spre țara lor, pe care ai dat-o părinților lor, spre cetatea pe care ai ales-o și spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, ascultă din ceruri, din locul locuinței Tale, rugăciunile și cererile lor și fă-le dreptate;”. Daniel studia/cerceta scrierile profetice(din profețiile lui Ieremia a aflat cât timp vor fi robi în Babilon - Ieremia 29:10) și Tora cu mare atenție.
Apoi un alt lucru important care trebuie specificat, este că în urma cercetări în cărți, Daniel a aflat că vremea de captivitatea era pe sfârșite; însă nu s-a oprit doar la faptul că știa ca zilele, lunile de robie erau numărate. „Doamne, știi, Tu ai zis că 70 de ani de robie, după care ne vom întoarce în patria noastră...mă bucur și abia aștept eliberarea poporului!” Daniel nu face asta! Ci i-a atitudini și acționează. Oare ne asemănăm cu el în atitudinile și acțiunile noastre? Majoritatea vorbesc despre împlinirile Apocaliptice...aflăm din cărțile Bibliei ce trebuie să se întâmple, dar câți ne atribuim alegerile lui Daniel în acțiuni, precum a făcut-o el?!
Nu suntem într-o situație similară cu-a lui Daniel(deocamdată), însă putem învăța din alegerile și acțiunile pe care Daniel le-a luat într-o vreme de restricție. Să ne revizuim alegerile și acțiunile pe care le facem în aceste zile tot mai dificile.

      Apoi am privit la atitudinea unui om care avea spatele întors lui Dumnezeu, Manase...
„Dar Manase a fost pricina că Iuda și locuitorii Ierusalimului s-au rătăcit și au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. Domnul a vorbit lui Manase și poporului său, dar ei n-au vrut să asculte. Atunci, Domnul a trimis împotriva lor pe căpeteniile oștirii împăratului Asiriei, care au prins pe Manase și l-au pus în lanțuri. L-au legat cu lanțuri de aramă și l-au dus la Babilon. Când a fost la strâmtoare, s-a rugat Domnului Dumnezeului lui și s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului părinților săi. I-a făcut rugăciuni, și Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile și l-a adus înapoi la Ierusalim, în împărăția lui. Și Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu. După aceea, a zidit afară din cetatea lui David, la apus, spre Ghihon în vale, un zid care se întindea până la Poarta Peștilor și cu care a înconjurat dealul și l-a făcut foarte înalt. A pus și căpetenii de război în toate cetățile întărite ale lui Iuda. A înlăturat din Casa Domnului dumnezeii străini și idolul Astarteei, a dărâmat toate altarele pe care le zidise pe muntele Casei Domnului și la Ierusalim și le-a aruncat afară din cetate. A așezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de mulțumire și de laudă și a poruncit lui Iuda să slujească Domnului Dumnezeului lui Israel. 2 Cronici 33:9-16
      Dumnezeu a vorbit lui Manase și poporului în timpuri de prosperitate, pace, însă nu au vrut să asculte... Vedeți cum aici se precizează că nici Manase, dar, nici poporul n-au vrut să asculte? Indiferent de ceea ce a ales Manase, fiecare din popor putea face propriile lor alegeri. La fel este și în vremurile care le trăim: Dumnezeu vorbește conducătorilor, mai marilor noștri, și popoarelor; fiecare are oportunitatea să aleagă pentru el, deci să nu dăm vina pe alții.
Citiți istoria lui Manase ca să vedeți tot răul și toate urâciunile care le-a înfăptuit el dar și poporul peste care era împărat, ca să puteți înțelege harul lui Dumnezeu care a acționat atunci când acesta la strâmtorare a făcut niște alegeri bune prin care L-a înduplecat pe Domnul: s-a rugat, s-a smerit adânc, I-a făcut rugăciuni... Și Manase a cunoscut că Domnul Este Dumnezeu. Este uimitor! Nu putem pricepe sau cuprinde cu mintea și înțelepciunea noastră cât har are Dumnezeu! Cu siguranță, nici un om pământean nu i-ar mai fi dat vreo șansă lui Manase. De ce? Deoarece numai harul lui Dumnezeu poate acoperi atâta păcat și fărădelege, și numai harul lui Dumnezeu este capabil să dăruiască iertare și răscumpărare deplină. Este minunat și uimitor cum putem lucra împreună cu Dumnezeu pentru a scrie ISTORIA noastră/ a omenirii atunci când ne smerim, ne căim, ne mărturisim păcatele și-L căutăm pe Domnul prin rugăciuni, cereri, post, etc...
      Trăim vremuri unde păcatul este o normalitate, iar normalitatea este o fobie; vremuri unde omul, făptura minunată a Mâinilor Sale întoarce spatele Creatorului. Cunoaștem vremurile care le trăim și știm ce vine.
Întrebarea este: care sunt alegerile și acțiunile mele înaintea lui Dumnezeu?
Am prezentat alegerile lui Daniel, deoarece ele ar trebui să reprezinte pe fiecare credincios. Iar pe Manase l-am prezentat deoarece perspectiva aceasta trebuie să o avem pentru omenire. Există iertare! Există salvare și răscumpărare chiar și pentru cel mai rău popor sau persoană. Trebuie să proclamăm că „Cristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși”(1 Tim. 1:15). Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului:

„Dar, dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârșit și păzește toate legile Mele și face ce este drept și plăcut, va trăi negreșit, nu va muri. Toate fărădelegile pe care le-a făcut i se vor uita! El va trăi din pricina neprihănirii în care a trăit. Doresc Eu moartea păcătosului?”, zice Domnul Dumnezeu. „Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui și să trăiască?” Ezechiel 18:21-23

„Spune-le: ‘Pe viața Mea’, zice Domnul Dumnezeu, ‘că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui și să trăiască.” Ezechiel 33:11a

„Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.” 2 Petru 3:9

Fie că suntem un Daniel, fie că suntem un Manase, Dumnezeu să ne atingă inimile noastre și să ne întoarcem cu fața spre Domnul și să Îl căutăm cu toată inima, cu tot cugetul, și cu toată ființa noastră pe El. Căci Cuvântul lui Dumnezeu aduce speranță și nădejde fiecăruia dintre noi: „Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.„ Ieremia 29:11 

Focalizat pe ceea ce Domnul ți-a pregătit

      La nivel mondial, neamurile se frământă, împărățiile se clatină, oamenii se îngrozesc și se înspăimântă, iar locuitorii lumii tremură din pricina „amenințărilor” cu care se confruntă.
Iar la nivel de credință, care sunt efectele acestor factori care ne înconjoară? Ne alarmăm că s-au închis Bisericile, că nu mai putem să ne adunăm la servicii de rugăciune, propovăduirea Evangheliei,etc?
      Dacă am vedea frumusețea și harul care Dumnezeu ni l-a dăruit în aceste vremuri, ne-am lua ochii de la ce nu avem, și ne-am focaliza pe ce avem. În ultimile decenii Biserica s-a bucurat de libertate, pentru a face orice lucrare pentru propășirea Evangheliei, și dăm slavă Domnului pentru aceasta. Ne-am axat pentru a face cât mai multe lucruri, dar, am neglijat cel mai important lucru: cămăruța.
      Trăim vremuri de har, în care Dumnezeu, la nivel mondial, a creeat un cadru propice pentru a ne rezolva problema mondială a creștinătății: părtășia intimă cu El prin post, Cuvânt și rugăciune, în ascuns/odăiță. Pentru vremurile care ne stau în față, El știe că deficiența noastră nu este că nu am avut părtășie cu frații(deșii este foarte mult loc pentru a corecta și îmbunătății relațiile între noi), sau că nu am avut timp de rugăciune împreună cu Biserica sau hrană prin Cuvânt, conferințe, studii, etc.
Deficiența cea mai acută a Bisericii este cunoașterea intimă și personală a Lui Dumnezeu în odăiță, unde fiecare avem oportunitatea să ne smerim adânc înaintea măreției Lui glorioase; unde avem harul/oportunitatea să ne refacem sau să ne clădim mai bine relația intimă/personală cu Domnul Dumnezeu.. Apoi, avem harul să dedicăm tip de calitate familiei noastre, soț/soție, copii, părinți, etc, unde în urma părtășiei avute cu Domnul în cămăruță prin Cuvânt și rugăciune vom putea repara sau îmbunătății relațiile de familie. Și cu siguranță vom ieși mult mai bine echipați pentru reforme și treziri spirituale pe care ni le dorim la nivel de națiune și chiar la nivel mondial.
După tot ce am văzut și auzit despre amploarea păcatului în lumea aceasta, unde credința credinciosului va fi tot mai testată, iată că Dumnezeu a ascultat rugăciunea copiilor Săi, și ne-a dat un lucru bun/carantina (El este un Tată bun, care dă daruri bune copiilor Săi Matei 7:11) prin care să ne verificăm temelia pe care am clădit sau să verificăm unde avem așezată temelia; deoarece apele și șuvoaiele care se vor năpusti peste toți - și peste cel slab și peste cel tare, cât peste cel rău cât și peste cel bun - ca să nu ne clătinăm și să rămânem tari în nădejde și credință (Luca 6:46-49).
      Vedem harul/binecuvântările pe care Dumnezeu, la nivel mondial le-a pregătit/dăruit poporului Său în vremurile acestea de carantină? Sau ne zbatem, ne dăm peste cap, ne agităm cu lucruri care nu sunt după/în voia sau planul Lui care Îl are pentru noi?
      Focalizarea noastră trebuie să fie pe ceea ce avem acum în Domnul! Să nu pierdem oportunitatea care Dumnezeu ne-o oferă tuturor în acest timp de carantină: odăița. Să ne smerim adânc înaintea Domnului Dumnezeu...
„Poate că se vor smeri cu rugăciuni înaintea Domnului și se va întoarce fiecare de la calea sa cea rea. Căci mare este mânia și urgia cu care a amenințat Domnul pe poporul acesta!” Ieremia 36:7

„dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga și va căuta Fața Mea, și se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara. 2 Cronici 7:14 

„Smeriți-vă înaintea Domnului și El vă va înălța.” Iacov 4:10

Doamne ajută, Doamne dă izbândă fiecăruia care și-au pus inima să caute pe Dumnezeu.