„Toate căpeteniile împărăției, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii și cârmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoțită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălța timp de treizeci de zile rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei. Acum, împărate, întărește oprirea și iscălește porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba după legea mezilor și perșilor, care, odată dată, rămâne neschimbată.” Daniel 6:7-8 (în cazul nostru de față, cu epidemia coronavirus, nu e nici vorba de așa ceva).
Însă lucrurile erau mult mai complicate decât citim în capitolul 6; deoarece capitolul 6 se suprapune cu capitolul 9, unde observăm nu numai invidia căpeteniilor și a dregătorilor, ci era planul celui rău în spatele acțiunilor lor, ca să-l împiedice pe Daniel în decizia lui a a-L căuta pe Dumnezeu, de a fi un mijlocitor și de a afla descoperiri temeinice despre viitor.
„În anul dintâi al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul mezilor, care ajunsese împărat peste împărăția haldeenilor, în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărți că trebuia să treacă șaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia. Și mi-am întors fața spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă.” Daniel 9:1-3
Ce alegeri a făcut Daniel? Iată răspunsul:
-„Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, și de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte.” Daniel 6:10
-„mi-am întors fața spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă.” Daniel 9:3
Faptul că se ruga de trei ori pe zi putem supune că avea o deprindere în a se închina Domnului (probabil de la Sinagogă) iar faptul alegerii lui de a nu renunța la timpul lui specific în rugăciune, îmi dă certitudinea că Daniel cunoștea importanța rugăciunii de odăiță unde se refugia în a se închina Domnului Dumnezeu, dar și felul corect cum trebuia să se roage iasă în evidență aici căci: ferestrele erau deschise spre Ierusalim, iată deci că el se ruga conform rugăciunii lui Solomon din 1 Împărați 8:48-49 „dacă-Ți vor face rugăciuni cu privirile întoarse spre țara lor, pe care ai dat-o părinților lor, spre cetatea pe care ai ales-o și spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, ascultă din ceruri, din locul locuinței Tale, rugăciunile și cererile lor și fă-le dreptate;”. Daniel studia/cerceta scrierile profetice(din profețiile lui Ieremia a aflat cât timp vor fi robi în Babilon - Ieremia 29:10) și Tora cu mare atenție.
Apoi un alt lucru important care trebuie specificat, este că în urma cercetări în cărți, Daniel a aflat că vremea de captivitatea era pe sfârșite; însă nu s-a oprit doar la faptul că știa ca zilele, lunile de robie erau numărate. „Doamne, știi, Tu ai zis că 70 de ani de robie, după care ne vom întoarce în patria noastră...mă bucur și abia aștept eliberarea poporului!” Daniel nu face asta! Ci i-a atitudini și acționează. Oare ne asemănăm cu el în atitudinile și acțiunile noastre? Majoritatea vorbesc despre împlinirile Apocaliptice...aflăm din cărțile Bibliei ce trebuie să se întâmple, dar câți ne atribuim alegerile lui Daniel în acțiuni, precum a făcut-o el?!
Nu suntem într-o situație similară cu-a lui Daniel(deocamdată), însă putem învăța din alegerile și acțiunile pe care Daniel le-a luat într-o vreme de restricție. Să ne revizuim alegerile și acțiunile pe care le facem în aceste zile tot mai dificile.
Apoi am privit la atitudinea unui om care avea spatele întors lui Dumnezeu, Manase...
„Dar Manase a fost pricina că Iuda și locuitorii Ierusalimului s-au rătăcit și au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. Domnul a vorbit lui Manase și poporului său, dar ei n-au vrut să asculte. Atunci, Domnul a trimis împotriva lor pe căpeteniile oștirii împăratului Asiriei, care au prins pe Manase și l-au pus în lanțuri. L-au legat cu lanțuri de aramă și l-au dus la Babilon. Când a fost la strâmtoare, s-a rugat Domnului Dumnezeului lui și s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului părinților săi. I-a făcut rugăciuni, și Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile și l-a adus înapoi la Ierusalim, în împărăția lui. Și Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu. După aceea, a zidit afară din cetatea lui David, la apus, spre Ghihon în vale, un zid care se întindea până la Poarta Peștilor și cu care a înconjurat dealul și l-a făcut foarte înalt. A pus și căpetenii de război în toate cetățile întărite ale lui Iuda. A înlăturat din Casa Domnului dumnezeii străini și idolul Astarteei, a dărâmat toate altarele pe care le zidise pe muntele Casei Domnului și la Ierusalim și le-a aruncat afară din cetate. A așezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de mulțumire și de laudă și a poruncit lui Iuda să slujească Domnului Dumnezeului lui Israel. 2 Cronici 33:9-16
Dumnezeu a vorbit lui Manase și poporului în timpuri de prosperitate, pace, însă nu au vrut să asculte... Vedeți cum aici se precizează că nici Manase, dar, nici poporul n-au vrut să asculte? Indiferent de ceea ce a ales Manase, fiecare din popor putea face propriile lor alegeri. La fel este și în vremurile care le trăim: Dumnezeu vorbește conducătorilor, mai marilor noștri, și popoarelor; fiecare are oportunitatea să aleagă pentru el, deci să nu dăm vina pe alții.
Citiți istoria lui Manase ca să vedeți tot răul și toate urâciunile care le-a înfăptuit el dar și poporul peste care era împărat, ca să puteți înțelege harul lui Dumnezeu care a acționat atunci când acesta la strâmtorare a făcut niște alegeri bune prin care L-a înduplecat pe Domnul: s-a rugat, s-a smerit adânc, I-a făcut rugăciuni... Și Manase a cunoscut că Domnul Este Dumnezeu. Este uimitor! Nu putem pricepe sau cuprinde cu mintea și înțelepciunea noastră cât har are Dumnezeu! Cu siguranță, nici un om pământean nu i-ar mai fi dat vreo șansă lui Manase. De ce? Deoarece numai harul lui Dumnezeu poate acoperi atâta păcat și fărădelege, și numai harul lui Dumnezeu este capabil să dăruiască iertare și răscumpărare deplină. Este minunat și uimitor cum putem lucra împreună cu Dumnezeu pentru a scrie ISTORIA noastră/ a omenirii atunci când ne smerim, ne căim, ne mărturisim păcatele și-L căutăm pe Domnul prin rugăciuni, cereri, post, etc...
Trăim vremuri unde păcatul este o normalitate, iar normalitatea este o fobie; vremuri unde omul, făptura minunată a Mâinilor Sale întoarce spatele Creatorului. Cunoaștem vremurile care le trăim și știm ce vine.
Întrebarea este: care sunt alegerile și acțiunile mele înaintea lui Dumnezeu?
Am prezentat alegerile lui Daniel, deoarece ele ar trebui să reprezinte pe fiecare credincios. Iar pe Manase l-am prezentat deoarece perspectiva aceasta trebuie să o avem pentru omenire. Există iertare! Există salvare și răscumpărare chiar și pentru cel mai rău popor sau persoană. Trebuie să proclamăm că „Cristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși”(1 Tim. 1:15). Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului:
„Dar, dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârșit și păzește toate legile Mele și face ce este drept și plăcut, va trăi negreșit, nu va muri. Toate fărădelegile pe care le-a făcut i se vor uita! El va trăi din pricina neprihănirii în care a trăit. Doresc Eu moartea păcătosului?”, zice Domnul Dumnezeu. „Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui și să trăiască?” Ezechiel 18:21-23
„Spune-le: ‘Pe viața Mea’, zice Domnul Dumnezeu, ‘că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui și să trăiască.” Ezechiel 33:11a
„Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.” 2 Petru 3:9
Fie că suntem un Daniel, fie că suntem un Manase, Dumnezeu să ne atingă inimile noastre și să ne întoarcem cu fața spre Domnul și să Îl căutăm cu toată inima, cu tot cugetul, și cu toată ființa noastră pe El. Căci Cuvântul lui Dumnezeu aduce speranță și nădejde fiecăruia dintre noi: „Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.„ Ieremia 29:11
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu