Ceea ce vedea acum era total diferit față de priveliștea care o văzuse la început. Peisajul era sumbru și întunecos, care îți dădea fiori, iar cei de pe margini nu mai aveau nimic a face cu persoanele pe care ea îi văzuse la început. Doar cei din mijloc rămăseseră aceiași, iar mintea ei fu luminată ca un fulger: era o bătălie spirituală! Priveliștea și atmosfera se schimbase total.
Identificarea inamicului fusese făcută. Ți se făcea sângele ca gheața la cum arăta acum priveliștea. Inima ei bătea cu putere, simțind furia și violența inamicului. O simplă mișcare a ochilor o salvă: Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus...Acest simplu gest îi protejă inima și mintea ei. Dacă privea la ea, vedea doar un imposibil enorm; dacă privea la vrăjmași, o umplea groaza și era conștientă că nu va birui, dar dacă privea la Isus, El îi va spune adevărul de cine este, cum este și ce trebuie să facă!
Versetele din Filipeni au continuat să iasă la iveală: "De aceea, luați toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămâneți în picioare după ce veți fi biruit totul. Stați gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii. "Efeseni 6:13,14
A fost surprinsă totuși că avea siguranță, chiar dacă priveliștea era înfricoșătoare, chiar dacă inima ei bătea cu putere, chiar dacă inamicul răcnea ca un leu. Tăria ei venea din credința și ascultarea de Însuși Dumnezeul Atotputernic care era cu ea și cu cei din mijlocul cercului! Cuvântul strâns în inima ei erau ca un izvor nestăvilit, care scoteau promisiunile Lui Dumnezeu, iar aceste promisiuni reprezentau voia Lui Dumnezeu, iar promisiunile acestea au zugrăvit o imagină profetică în inima ei, a locului unde trebuia să meargă: până la capăt! Biruința era câștigată!
Trebuia să parcurgă drumul spre biruință, chiar dacă totul din jur părea să spună opusul. Nimeni și nimic nu puteau să o oprească să fie biruitoare. Doar ea însăși putea fi unicul obstacol; însă cu toată inima ei tânjea să fie plăcută Tatălui, să fie plăcută Mântuitorului și Duhului Sfânt. Era ce avea mai scump și prețios. Era o altă oportunitate ideală să valideze acest adevăr.
Se cufundă în promisiunile Lui Dumnezeu, și în mintea ei se gândi la David, un tânăr fără armura soldatului pregătit de luptă, însă el avea pusă armătura Lui Dumnezeu fără ca cei din jur să o vadă. Cât de încrezător fusese David, cât de plin de încredere și cât de curajos... În zilele noastre unii l-am numi arogat, însă el știa că abilitatea sa venea de la Dumnezeu. Era total dependent de Dumnezeu. Se gândi la Iosua și Caleb, și ei astăzi ar fi numiți persoane a unui ideal irealizabil, niște îngâmfați și niște aroganți, niște oameni nerealiști. Dar cei doi știau voia Lui Dumnezeu, și cunoșteau că Domnul era cu ei. Se gândi la Iosif, ce caracter, ce teamă de Dumnezeu deținea acest tânăr, în ciuda a fi singur și departe de orice ajutor omenesc. Se gândi la Daniel, ce om devotat și pasionat pentru credința Lui în Dumnezeu. Estera, o fată cu un curaj extraordinar de ași salva poporul. Toți aceștia astăzi cred că ar fi etichetați ca fiind: aroganți, lăudăroși, nerealiști, fanatici, îngâmfați, prepotenți, înfumurați.
Parcă timpul se oprise în loc, în timp ce izvorul umpluseră mintea și inima ei cu adevărurile a ceea ce ESTE DUMNEZEU pentru toți cei care se încred pe deplin în El! Biruința este a Domnului!
Viața autentică va fi mereu o luptă continuă, și trebuia să fie perseverentă și vigilentă. Dar, oare nu era ea în voia Lui, în locul dorit de El, și pregătită, instruită de Însuși Duhul Sfânt? Era împuternicită să meargă pe drumul biruinței, chiar dacă lupta va fi crâncenă uneori, chiar dacă mulți abia așteptau să vadă cum va fi înfrântă și căzută. Ea cunoștea ADEVĂRUL, că indiferent de ce va fi, biruința este a Domnului! Va continua să rămână în prezența BIRUITORULUI!
Și dintr-o dată sa trezit din somn... Înțelese tot ce nu pricepuse: fusese un vis. Un vis prin care Dumnezeu îi descoperise tainele Lui!
"Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuiește, căci până și noaptea îmi dă îndemnuri inima." Psalmul 16:7
Cine ești tu? - Fiu/fiică de Dumnezeu!
Cum trebuie să fii? - Curat, sfânt, și învrednicit prin neprihănirea lui Cristos de a trăi astfel!
Ce trebuie să faci? - Luptă lupta cea bună a credinței, până la capăt! Alege mereu să rămâi/revii în prezența Lui!
Doamne, numai Tu poți veni în ajutor celui slab ca și celui tare, vino în ajutorul nostru, Doamne, Dumnezeul nostru! Căci pe Tine ne sprijinim și în Numele Tău avem încredere, Doamne, Tu ești Dumnezeul nostru! Dreapta Domnului se înalță; dreapta Domnului câștigă biruința! Lucrează din pricina Numelui Tău, oh scump Isuse! Nu vom muri, ci voi trăi și vom povesti lucrările Domnului.
Dumnezeu lasă să vedem doar câteva frânturi uneori de cum sunt bătăliile spirituale; ochii noștri sunt împiedicați să vadă, deoarece noi doar știm și cunoaștem că avem de luptat: împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești. Omul duhovnicesc identifică lucrarea vrăjmașului, și acționează duhovnicește. El vede cu ochii duhului, și discerne prin duhul bătăliile spirituale care vor să ne direcționeze sufletul, deoarece sufletul este etern. Ori va merge în rai, ori în iad. Oricare ar fi destinația lui, sufletul nostru este etern!
De aceea Dumnezeu ne cheamă să fim întăriți de marea putere a Lui și să ne îmbrăcăm cu toată armura Lui pentru a rezista vicleniei diavolului. Dumnezeu are puterea de a face schimbări reale și de durată în viața noastră, de aceea El dorește să și trăiască în noi, să fie Cel care ne cârmuiește viața. Dumnezeu ne invită să venim la El cu curaj, să ne apropiem de El cu credință, să ne apropiem cu frică și cutremur, și să căutăm să ne apropiem mereu și mereu de Dumnezeu. Prin rugăciune constantă se creează o temelie spirituală solidă, o relație autentică cu Dumnezeu; Cuvântul Lui ne ajută să rămânem puternici în momentele dificile, și ne ajută să fim vigilenți și perceptivi spiritual.
"En consecuencia, ya que hemos sido justificados mediante la fe, tenemos paz con Dios por medio de nuestro Señor Jesucristo. También por medio de Él, y mediante la fe, tenemos acceso a esta gracia en la cual nos mantenemos firmes. Así que nos regocijamos en la esperanza de alcanzar la gloria de Dios. Y no solo en esto, sino también en nuestros sufrimientos, porque sabemos que el sufrimiento produce perseverancia; la perseverancia, entereza de carácter; la entereza de carácter, esperanza. Y esta esperanza no nos defrauda, porque Dios ha derramado su amor en nuestro corazón por el Espíritu Santo que nos ha dado." Romanos 5:1-5 NVI
"De aceea, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos. Tot prin El, și prin credință, avem acces la acest har în care stăm fermi. Așa că ne bucurăm în speranța dobândirii slavei lui Dumnezeu. Și nu numai în aceasta, ci și în suferințele noastre, pentru că știm că:
suferința produce perseverență;
perseverența, forță de caracter;
tăria caracterului, speranță.
Și această nădejde nu ne dezamăgește, pentru că Dumnezeu și-a revărsat dragostea în inimile noastre prin Duhul Sfânt pe care ni l-a dat." Romani 5:1-5 (traducere literară NVI)
Perseverența necesită curaj, foarte mult curaj!
Curaj de a fi ceea ce Dumnezeu vrea să fii - Fiul Său!
Curaj de a fii cum El cere să fii - curat și sfânt!
Și curaj pentru ce trebuie să faci - să lupți lupta cea bună a credinței, până la capăt! Să alegi mereu, indiferent de căderi sau alunecări să revii în Prezența Lui Glorioasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu