Acest tânăr se aseamănă cu persoana din povestirea anterioară. Deoarece amândoi sunt frământați: unul nu face ce trebuie și celălalt știe că îi lipsește ceva. Amândouă persoane au deficiențe care le pune în pericol viața sufletului care este eternă: viața veșnică! Amândouă persoane trebuie să ia o hotărâre de a asculta sau nu de instrucțiunile care le pot salva viața.
Cel mai probabil este că anticipa oarecum răspunsul lui Isus, după cum pune întrebarea: ce-mi mai lipsește? "Ce bine să fac" e o întrebare care nu mă expune unui test, ci doar a lua cunoștință de ce ar trebui să fac, însă întrebarea "ce-mi mai lipsește", o da, ne face foarte vulnerabili. E o întrebare cu care ne identificăm pe noi înșine și la care vom primi o evaluare. E uimitor! Cine s-ar mai supune astăzi la un asemenea test? Ai luat nouă, ai trecut aproape cu brio evaluarea. Și pe deasupra Isus este examinatorul, și aparte de aceasta să fii în centru atenției, să ai spectatori la evaluarea ta?! Oh, cred că cam toți ne-am mulțumi și ne-am duce repede în bancă.
Oarecum cred că aștepta ca Isus să valoreze efortul lui: "Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinerețea mea" și să îl scutească de "acel lucru", care cum am spus, probabil știa că îi lipsește. Dumnezeu nu a făcut-o nici în cazul lui Saul (când se justifică de neascultarea lui față de ceea ce îi ceruse Dumnezeu să facă, 1 Samuel 15), nici în cazul niciunuia de pe paginile Scripturi. El mereu va spune o evaluare adevărată, dreaptă și fără a ține cont de cine credem noi că suntem.
Deci, e de luat în considerare toate aceste aspecte când ne gândim la această relatare:
- Isus este Cel care examina și dădea nota la examen, nu un om oarecare
- Tânărul s-a apropiat de Isus - deci el ia inițiativa să se apropie
- apoi, vrea să afle dacă ce face, face bine - ce să fac
- dar, mai face un pas prin care se face vulnerabil - ce-mi mai lipsește.
"Isus s-a uitat cu dragoste, și i-a zis: dacă vrei să fi perfect(traducere din RV2020) sau varianta Cornilescu: Isus s-a uitat țintă la el, l-a iubit, și i-a zis: Îți lipsește un lucru." Relatarea o găsim în Marcu 10:17-27, Matei 19:16-26, Luca 18:18-29.
Sunt multe lucruri care pot fi învățate din această relatare, dar de data aceasta vreau să scot în evidență, este supunerea la un test înaintea lui Isus, și El să fie Cel care să ne facă evaluarea - eu mă verific personal înaintea Lui:"Verificați-vă personal...oare nu realizați că Isus Cristos este în voi?" Îndemna Pavel pe Corinteni, iar pe noi astăzi Domnul.
Avem în noi de multe ori sentimentul sau certitudinea că "ne mai lipsește ceva" prin care să fim biruitori, prin care să fim mai plăcuți Domnului, mai eficienți în tot ce facem, însă poate suntem mai grav decât acest tânăr deoarece nici măcar nu mai punem la verificare acel sentiment/certitudine care încearcă să iasă la iveală, care ne-ar salva sau ne-ar ajuta, dacă l-am pune la o verificare ca apoi să luăm hotărârea să urmam instrucțiunile Domnului care au mereu ca și capăt de traseu - viața veșnică!
Dumnezeu totdeauna ne va spune adevărul, ce facem cu el depinde de noi: plecăm întristați, ne justificăm, căutăm argumente prin care să fim absolviți de ce ne lipsește acel lucru în viața noastră sau primim diagnosticul împreună cu rețeta, tratamentul care Cristos ni-l oferă? Chiar dacă acest tânăr s-a făcut vulnerabil în fața lui Isus și a oamenilor, totuși pleacă fără să ia o hotărâre cu privire la viața lui eternă. Cealaltă persoană din povestirea din 1ª parte, decide, se hotărăște să se supună la "tratamentul" dat în urma evaluări. De multe ori și noi, ne evaluăm, apoi mergem mai departe, și cerem Domnului să ne evalueze și El, în caz de suntem prea toleranți cu noi înșine, iar Dumnezeu, ca un Tată bun ne spune adevărul, ne dă instrucțiuni pentru a rămâne în siguranță, iar noi, luăm notițele și le punem un sertar, ca apoi să așteptăm să se facă minunea în viețile noastre. Sau avem altă strategie: Dumnezeu ne dă niște instrucțiuni, sfaturi, călăuzire, îndemnuri, tratament, fie ele numite cum vrem noi, și a fost șocant să descopăr că luăm aceste lucruri și i le transmitem prin rugăciune înapoi lui Dumnezeu! O, da! Facem asta, de cele mai multe ori cu tot ce El ne cere prin Cuvântul Său, să facem. De aceea nu ne maturizăm spiritual, și nu avem o creștere sănătoasă. Verificați-vă personal rugăciunile, și apoi comparați rugăciunea cu tot ce ne cere Biblia nouă să facem!
Folosesc doar un exemplu, deși putem face comparație cu orice poruncă din vechiul sau noul Testament, cu care voi compara o rugăciune simplă ca să scot în evidență ce mult ne place să fim leneși...voi folosi ca mod de comparație porunca cea mai mare.
„Care este cea dintâi dintre toate poruncile?” Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: «Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este un singur Domn» și: «Să-L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta.» Iată porunca dintâi. Marcu 12:28-30
Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu:
- toată inima ta
- tot sufletul tău
- tot cugetul tău
- toată puterea ta
Iar Domnul ne spune: Eu mereu te ajut și te voi ajuta, dar e inima ta, e sufletul tău, e cugetul tău, e puterea ta - care va trebui să le pui TU în acțiune! TU trebuie să impulsionezi toate acestea:
Ca toată inima ta să Mă iubească, dăruiește-Mi toată ascultarea ta. Ca tot sufletul tău să Mă iubească direcționează toate dorințele tale înspre Mine. Ca tot cugetul tău să Mă iubească înnoiește-ți mintea cu Cuvântul Meu zilnic. Ca să poți să Mă iubești cu toată puterea Ta, alege, fii hotărât, luptă, și fii credincios până la capăt! Eu nu pot face ce TU trebuie să faci!
Înainte ca să te grăbești, meditează la aceste lucruri... Știu, știu toate celălalte versete care spun că despărțiți de Mine nu putem face nimic, nu te bizui pe înțelepciunea ta etc, le știu. Dar ce scot în evidență este că noi nu facem ce trebuie să facem, în ciuda faptului că Dumnezeu ne dă toate resursele, ne ajută, ne încurajează, ne dă direcție, ne dă prin Duhului Lui Cel Sfânt TOT ce avem nevoie!
Dar suntem o generație care așteaptă ca totul, dacă e posibil, să facă Dumnezeu, și lenevim de îndatoririle noastre față de ascultarea noastră de tot ce El ne cere. Dacă Isus Cristos este în noi, dacă Duhul Sfânt locuiește în noi, eu pot accesa toate resursele Lui ca să înfăptuiesc toate cerințele Lui, dar ca toate acestea să fie înfăptuite va trebui să folosesc toată inima mea, tot sufletul meu, tot cugetul meu, toată puterea mea. Dacă eu eșuez nu este că nu m-am rugat suficient, sau căci Dumnezeu nu m-a ascultat, că nu m-a ajutat, etc; ci că eu nu mi-am făcut partea, nu am făcut ce El mi-a cerut. Eu trebuie să îmi impulsionez toata ființa mea în acțiune - în ascultare de tot ce Dumnezeu îmi cere. Îmi imaginez ce ridicol este când mă rog Lui Dumnezeu ca El să fie cu mine, când Cuvântul îmi asigură aceasta. El locuiește în mine, că uneori Își manifestă prezența sau nu, dar în orice moment El este cu mine. El nu minte, nici nu ne înșeală.
E o altă temă, că noi, nu suntem credincioși și nu împlinim cerința Lui: "Rămâne-Ți în Mine!" "Despărțiți de Mine nu puteți face nimic", ca apoi, da, noi să umblăm departe de El, și ne trezim singuri pe puterile noastre lamentabile.
Noi însă, suntem puternici doar atunci când lucrăm împreună cu Dumnezeu, și când umblăm în Prezența Lui Glorioasă, când ascultăm de directivele Lui, etc.
Domnul S-a uitat la el și a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai și izbăvește-l pe Israel din mâna lui Madian! Oare nu te trimit Eu?" Judecătorii 6:14
În tot ce Dumnezeu ne cere, în orice poruncă dată, este puterea și autoritatea Lui pentru noi ca să putem fi tu și eu, mai mult decât biruitori!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu