Dorința cunoașterii

Așezată pe un leagăn în fața casei, se uita în zare și în timp ce admira priveliștea, gândurile ei fusese captate de măreția și frumusețea Celui care toate le-a creat. Cum era posibil ca atâția oameni să nu creadă în Creatorul care cu atâta măestrie, iscusință și gingășie s-a ocupat în detaliu de fiecare lucru, chiar și de cel mai mărunt? Îi veni în minte Psalmul 19:1-11

Cerurile spun slava lui Dumnezeu,

și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.

O zi istorisește alteia acest lucru,

o noapte dă de știre alteia despre el.

Și aceasta, fără vorbe, fără cuvinte,

al căror sunet să fie auzit,

dar răsunetul lor străbate tot pământul

și glasul lor merge până la marginile lumii.

În ceruri El a întins un cort soarelui,

și soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă,

se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:

răsare la un capăt al cerurilor

și își isprăvește drumul la celălalt capăt;

nimic nu se ascunde de căldura lui.

Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul;

mărturia Domnului este adevărată și-i dă înțelepciune celui neștiutor.

Orânduirile Domnului sunt fără prihană și veselesc inima;

poruncile Domnului sunt curate și luminează ochii.

Frica de Domnul este curată și ține pe vecie;

judecățile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.

Ele sunt mai de preț decât aurul, decât mult aur curat;

sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.

Robul Tău primește și el învățătura de la ele;

pentru cine le păzește răsplata este mare.

Medită la adâncimea acestor cuvinte, și cu privirea în zare către linia orizontului, se lăsă fermecată de învățătura pe care Domnul i-o dădea prin Creația Lui. Își adusese aminte de nenumărate momente, când Dumnezeu prin natură o învățase lucruri prețioase și benefice pentru sufletul ei prin cele mai neînsemnate munci ale pământului, prin frumusețea florilor, prin tăria și rezistența buruienilor, de bucuria munci, prin farmecul unei simple semințe care poartă în ea viața și originalitatea, de beneficiul muncii perseverente, printr-o floare în mijlocul plantelor țepoase, ea pur si simplu continuă să fie ce e creată să fie, indiferent de ce o înconjoară, prin gingășia și delicatețea florilor, în dulceața și aroma fructelor, a legumelor... Ce minunăție, ce comori și valori se ascund în tot ce El a creat, ca omul să se bucure și să găsească încântare pentru Creator! Mereu o uimea câtă cunoștință afla în toate acestea despre Dumnezeu. Wow, avea multe comori adunate și strânse doar prin simplu fapt că Îl vedea pe Creator, în creație. Se bucură de fiecare amintire, și zâmbi în colțul gurii. 

Ai făcut atâtea izvoare prin care putem să te cunoaștem pe Tine, Doamne Dumnezeule, și totuși de ce nu luăm seama?! Creația - pământul și tot ce cuprinde el, cerurile și mulțimea infinită și nepătrunsă a galaxiilor, Cuvântul Tău, Biblia, un izvorul nesecat. Nimic nu te poate cuprinde sau descrie pe deplin, căci Ești de nepătruns, Doamne Dumnezeule. Dar totuși sufletul nostru tânjește după tine, și strigă după relația cu Creatorul! Descoperă-ne Duhule Sfinte frumusețea și slava Lui Cristos, și învață-ne Dumnezeule să te cunoaștem cu adevărat cum și cine Ești Tu cu adevărat. Prea mult ne înșelăm și ne facem dumnezei pe gustul nostru, după dorințele noastre, dar Doamne vrem să te cunoaștem cu adevărat! Oameni s-au scârbit de religii și datini care nu ajută la nimic, și asta e și vina noastră noastră că nu vor să mai audă de Tine, căci ne-am făurit dumnezeii noștri proprii, fără să ne apropiem să te cunoaștem cu adevărat pe Tine, întinând mărturia a ceea ce Ești cu adevărat. Iartă-ne, iartă-ne Doamne Dumnezeule , iartă-ne și ne spală de orice întinăciune care știrbește frumusețea și sfințenia Ta, te rugăm, Dumnezeule adevărat! 

Rămase smerită înaintea Creatorului, suspinând uneori cu lacrimi în ochi. Cum a ajuns omenirea atât de mult să se depărteze de Dumnezeu?! Simțea în inima ei chemarea această profundă să se apropie și să Îl cunoască pe Dumnezeu tot mai mult, și să curețe toate lucrurile care nu Îl reprezentau cu adevărat pe Dumnezeul adevărat. Cunoștea în sufletul ei că orice schimbare trebuia să înceapă cu ia însăși. Inima ei pe deplin tânjea să descopere frumusețea, splendoarea și slava Celui care o chema. Avea ochii înlăcrimați, de tristețea ce o simțea față de atâția oameni care respingeau chemarea Tatălui, dar totuși avea și o bucurie deplină, căci ființa ei era încântată, fermecată de harul care îl primise, să Îl cunoască pe El! Își ridică privirea spre imensul cer albastru, și mulțumi cu toată ființa ei Tatălui, Fiului, și Duhului Sfânt. Trebuia să se îmbărbăteze și să întărească, pentru toate provocările care cunoștea că îi vor sta înainte. Va trebui zilnic să se echipeze cu curaj, ca slava Lui să fie glorificată.

"Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu". Ioan 17:3

"Să-L cunoaștem , să căutăm să-L cunoaștem pe Domnul! Căci El Se ivește ca zorile dimineții și va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul." Osea 6:3

"Așa vorbește Domnul: „Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui, ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ. Căci în acestea găsesc plăcere Eu”, zice Domnul." Ieremia 9:23,24

Îmi place nespus de mult chemarea aceasta de a-L cunoaște pe Dumnezeu! E uluitoare! Vreau să răspund cu toata inima mea acestei chemări, cu tot sufletul meu, cu tot cugetul meu și cu toată puterea mea! Vreau să Îl descopăr pe Dumnezeu în frumusețea măreției Lui glorioase, dar și în cutremurătoarea-I sfințenie. Aceasta este dorința mea, alegerea mea, hotărârea mea cât și umblarea mea în chemarea uimitoare ce am primit-o. Te invit și te provoc la această călătorie și pe tine, suflet însetat. Vino și tu!