Ajutorul care ne trebuie - Este la Domnul

Certurile, împotrivirile, disputele și neînțelegerile creează o oportunitate de a fi ispitiți în a căuta consolare, compasiune sau înțelegere acolo unde nu ar trebui. 

Suntem mult mai ispitiți atunci când nu suntem bine; suntem mult mai dispuși provocărilor când ne-am certat, când suntem nervoși, când am greșit, când ni s-a greșit, când suntem nemulțumiți, sau doar obosiți. Vrem sau nu, întâmpinăm aceste provocări, oricât de mult ne străduim să nu le provocăm. Dar, diferența o va face dorința inimii noastre care ne va ajuta să pășim în alegerile care ne vor păzi să ne păstrăm curați, sau să facem ceea ce ne vine din fire!

Ce facem când întâmpinăm aceste lucruri? Ce facem când natura noastră cere dreptate pentru adevărul care credem că îl avem? Cedăm ispitei de a căuta consolare pentru adevărul sau dreptatea noastră acolo unde nu trebuie? ( Exemple: te-ai certat cu părinți sau ai avut o neînțelegere cu o persoană, și cauți pe cineva care să îți arate compasiune, înțelegere, etc - de obicei cauți să îți verși nemulțumirile și în schimb să ți se de-a dreptate și înțelegere - tendința este să vorbești de rău pe cel care ți-a creat nemulțumirea - astfel vrăjmașul ți-a deschis ușa și te îndrumă spre unde nu trebuie să cauți ajutor. Sau, cauți ușurare în lucruri nepotrivite, neadecvate - acele lucruri care îți aduc satisfacție de moment, dar care apoi te umple de vinovăție)

Lupta dintre fire și Duh este foarte crâncenă, de aceea ne este greu să permitem ca adevărul și dreptatea lui Dumnezeu să ne ajute, să ne schimbe conform a ceea ce El vrea să fim sau să facem. Adevărul și dreptatea Lui Dumnezeu este barca noastră de salvare din ispită, iar smerenia ne ajută să ne lăsăm călăuziți de adevărul și dreptatea Lui. Noi nu putem avea prea multă discernere sau înțelepciune în acele momente, însă dacă avem Cuvântul Lui Dumnezeu în noi, acesta ne va arata cum trebuie să fie reacțiile noastre la acele momente când se crează tensiuni și provocări. 

Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea.  Coloseni 3:16 VDC

Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! Psalmul 119:11 VDC

Ce alegem: ce firii îi vine cel mai greu să facă - să se supună Cuvântului Domnului - sau - ne răcorim firea? Ce căutăm și unde căutăm? Ce este important pentru noi în acele momente? Nu răspunsul la aceste întrebări face diferența ci ce alegem în acele momente!

În Tine, Doamne, îmi caut scăparea: să nu rămân de rușine niciodată! 

Scapă-mă în dreptatea Ta și izbăvește-mă ! Pleacă-Ți urechea spre mine și ajută-mi! Psalmul 71:1-2 VDC

Știi care este Cuvântul lui Dumnezeu pentru situația ta? Ei bine, aceea este cea mai eficientă cale spre biruință pentru situația ta! 

De aceea, să căutăm prima dată: unde trebuie, să luăm ce ne trebuie, și să facem ce trebuie.

Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine . Fii ajutorul nostru în fiecare dimineață și izbăvirea noastră la vreme de nevoie! Isaia 33:2 VDC

Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul. Psalmul 121:2 VDC

Ajutorul care ne trebuie - Este la Domnul - da, putem merge la o persoană care să ne ajute, doar dacă împreună este să căutăm ajutorul Domnului pentru situația cu care ne confruntăm. Dar prea puține ori mergem în a căuta dreptatea și adevărul Lui Dumnezeu. De cele mai multe ori căutăm consolare, înțelegere, compasiune, etc - aceste lucruri le cere firea.

 A căuta îndrumarea Lui când trecem prin tensiuni și provocări nu este prima pe lista noastră, dar trebuie să o punem prima pe listă, dacă vrem să fim plăcuți lui Dumnezeu.

Adevărul Subiectiv sau Obiectiv?

 Astăzi, citeam într-o carte, și am rămas din nou uimită cum Dumnezeu ne călăuzește și în cele mai mici detalii, spre răspunsuri la lucruri care poate ne frământă sau ne interesează, dar care fac o mare diferență în viețile noastre (vulpile cele mici, care strică viile C.C. 2:15). 

Cunosc după cele citite din Biblie, că noi nu vom fi aplaudați de lume, așa cum oarecum încearcă lumea industriei să ne educe, dar Isus ne avertizează că dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar, pentru că nu sunteți din lume și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea. Ioan 15:18-19 

Adevărul Subiectiv sau Obiectiv?

Deziluzionată câte o dată că nu avem conversații profunde despre adevărurile Scripturi cu persoane care avem același crez - Isus Cristos, Mântuitorul și Domnul nostru, mă retrag singură și meditez, citesc, studiez, vorbesc cu Dumnezeu... 

Este ca și cum fiecare avem deja formate concluziile noastre și acționăm cam așa: 

Aceasta e opinia și părerea ta personală, ține-o pentru tine, fiecare face cum crede și fiecare face cum înțelege. Uneori se spune asta în mod direct, alteori se susține prin subînțeles. Adevărul este definit acum ca opinia mea personală despre realitate. Adevărul este înlocuit cu corectitudinea, este înlocuit de simțuri și este înlocuit de misticism.

Când vine vorba de religie și moralitate, adevărul este ceea ce spun eu că este. Adevărul este subiectiv, el nu are legătură cu argumentele sau cu faptele. Există adevărul tău și adevărul meu, dar niciun fel de adevăr pe care l-am mărturisi amândoi. Vechea doctrină despre  adevăr trebuie înlocuită cu ideea că de fapt nu există niciun fel de adevăr, dacă prin adevăr înțelegem niște valori aplicabile tuturor culturilor și vremurilor. 

Adevărul, dacă el există, nu există undeva afară, așteptând să fie descoperit, ci este mai degrabă răspunsul meu personal la informațiile care îmi ajung. Eu nu descopăr adevărul; eu sunt sursa adevărului. Cam așa arată lumea noastră în care trăim. Dacă ceea ce noi experimentăm este adevărat pentru noi, cine ești tu ca să spui că lucrurile nu sunt așa? Mintea noastră își crează propria ei realitate, iar acesta este adevărul pentru noi.

Cumva eram nemulțumită, de mine prima dată, de ce ni se pare atât de dificil să spunem că anumite concepții sunt greșite, că anumite tipuri de comportament sunt păcătoase, că suntem influențați de industria divertismentului, a rețelelor sociale, a Hollywood mai mult decât de Biblie! 

Lumea ne influențează mai mult gândirea și comportamentul nostru, a copiilor noștri, iar inimile noastre sunt corupte de plăcerile lumești! Poruncile Lui Dumnezeu sunt învechite, nicidecum o mare plăcere pentru noi! Ferice de omul care se teme de Domnul și care are o mare plăcere pentru poruncile Lui! Psalmul 112:1

Mă întrebam, ce se întâmplă și care este motivul că nu putem vorbi și conversa de tematice și subiecte pe care le trăim, care le întâmpinăm, care le vedem, cu care ne confruntăm?! De ce nu aplicăm adevărul Bibliei pentru a ne educa și instrui pe noi, apoi pe copii noștri, pe cei din jur? 

Ne simțim intimidați nu numai când vine vorba să judecăm starea de pierzare a lumii, ci și când vine vorba să ne judecăm pe noi după Adevăr, să judecăm starea relațiilor noastre cu familia și cu frații noștri de credință. Ne temem să ne expuneam adevărul Biblic, pur și total, pentru că aceasta înseamnă că trebuie să mă confrunt cu realitatea interioară - a mea, unde există doar Eu și Adevărul - care îmi va arata ceea ce sunt cu adevărat. Duhul Lui Dumnezeu trebuie să mă instruiască prima dată pe mine, să mă îndrepte pe mine, să mă învețe pe mine, etc, ca apoi să pot deține un adevăr conform standardelor Lui, și ca apoi acest adevăr să fie trăit și să aibă influență apoi spre cei din jur.

Poruncile  decurg din felul în care am fost făcuți și din felul în care am fost destinați să fim. Noi le interpretăm ca și cum Domnul ar spune: iată ce trebuie să faci, însă Dumnezeu vrea să spună iată cine ești tu. Cele zece porunci decurg din felul în care am fost făcuți și din felul în care am fost destinați să fim.

Îmi plac dezbaterile, și îmi plac să fie ținute pe baza adevărului, nu a adevărului meu, ci al Bibliei, ținute în/cu dragoste și respect. 

Se fac niște descoperiri de o frumusețe extraordinară, în care sufletul se desfată de adevărul care îi aduce eliberare de a fi ce Creatorul a plănuit să fim, iar inima este copleșită de dragostea care aduce har și împuternicire să fim ce El a plănuit să fim! 

Nu sunt o persoană care caută certuri, lupte, sau discordie între oameni, dar văd chemarea lui Dumnezeu să mă las schimbată de Adevărul Lui Dumnezeu și să las ca diferența care o face El în mine să fie văzută, trăită și spusă. 

Exemplu meu este Isus, cum toți Îl puteau aborda, cum El niciodată nu căuta popularitate, ci indiferent de circumstanțe El spunea adevărul, căci El Însuși este Adevărul. 

Isus făcea diferența și o face și astăzi dacă noi ne aderăm la adevărul Său! 

Am evitat conflictele, chiar dacă poate rămâneam rănită și sufeream. Mi se părea mie, că aceasta era cea mai bună strategie de a le arăta că rabd, că iubesc, că nu răspund provocărilor, etc, dar uneori era bine să le fi abordat și confruntat decât, atitudinea de a nu spune nimic. Și puțin câte puțin devenind o persoană lașă. Asta până când Dumnezeu, încetul cu încetul m-a învățat cum trebuie să fie atitudinea și abordarea din perspectiva Lui, nu a mea. 

Ma scos din confortul meu, și mă învață să știu să fac față divergențelor. Încă mai încerc să mă escabullo cum zic spanioli , dar prioritatea mea a devenit ca acțiunile mele să vină în urma cârmuiri Duhului. 

E greu? Foarte greu, dar cu fiecare pas făcut în ascultare de El, alegerea de a asculta de cârmuirea Duhului, nu a mea, devine mai ușoară și mai naturală. De aceea, mă îmbărbătez și mă întăresc în chemarea de a asculta și pășesc mai cu curaj în a-L onora pe Dumnezeu.

Ce este adevărul? Întreba Pilat( Ioan 18:37-38), și mulți de atunci continuă să pună aceeași întrebare. 

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea , Adevărul și Viața . Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Ioan 14:6 VDC

Provocarea care ne stă în față este să trăim în lume, dar provocarea și mai mare este să nu lăsăm ca lumea să nu își facă parte în noi, adică să ne educe după chipul veacului ei. Adevărul trebuie cunoscut, trăit și apoi spus. Compromiterea adevărului micșorează impactul și influența care trebuie să o aibă Adevărul Lui Dumnezeu în viețile noastre și asupra lumii.

Înaintașii credinței au fost gata să plătească, chiar cu viața lor unii, în a trăi și proclama Adevărul Lui Dumnezeu! Cunoșteau Adevărul și erau deținători ai Adevărului, și acesta era standardul trăirii lor. 

Nu erau super eroii, erau ca și noi, oameni cu slăbiciuni și scadențe uneori în viața lor, dar tocmai de aceea se luptau să trăiască la standardul Adevărului care îl cunoșteau și îl dețineau, deoarce aceasta le dădea adevărata valoare.

Când citesc Biblia, și permit Duhului Sfânt ca Adevărul să se formează în mine, și să înceapă să mă influențeze în acțiuni, decizii, alegeri, convingeri, priorități, valori și tot ceea ce eu sunt, adică ceea ce El a plănuit să fiu, adevărul meu este spulberat de Adevărul care sfințește ființa mea după Original.

Recunoașterea Binelui este Antrenarea Mulțumirii

   Este câte o zi când poate suntem încărcați emoțional din ziua anterioară, poate prea obosiți, decepționați, osteniți, fără prea mult chef de înaintare, etc, și atunci când ne ridicăm dimineața, avem o atitudine ca a lui Garfield: otro dia negro - altă zi neagră😅😬 și începem o zi cu o atitudine greșită care ne poate întuneca frumusețea zilei care ne stă înainte.

Binecuvântează, suflete, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui! Psalmul 103:2

   Ne trezim uneori cu atitudini din aceste, să fim sinceri, nu totdeauna suntem cu energie, pozitivi, cu chef și putere... Fac referire la acele zile în care elanul și voioșia ne lipsesc, pozitivismul și cheful ne ocolesc, și vedem în față o zi neagră, vorba lui Garfield.

Cum putem face o zi neagră să devină plăcută și cu satisfacție sufletească? Nu totdeauna avem o atitudine de mulțumire și de pozitivism. Sunt zile când mulțumirea și pozitivismul curg natural de pe buzele noastre, din inimile noastre spre acțiuni și în fapte, dar cred că în cea mai mare parte trebuie să ne-o însușim și să o practicăm ca să ne bucurăm de beneficiile ei, de aceea cred că Pavel ne îndeamnă:

Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Efeseni 5:20 

Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. 1 Tesaloniceni 5:18 

Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig. 1 Timotei 6:6 

   Adevărul este că fiecare din noi poate fi atât de prins cu sine însuși, încât adesea să nu-i mai rămână timp să-I mulțumească lui Dumnezeu, cât și celorlalți din jur, iar aceasta dă naștere la atitudini de nemulțumire și ingratitudine. A nu mulțumi este dovada atitudinii că ți se cuvine, atunci, de ce aș mulțumi? 

Mulțumirea  izvorăște întotdeauna din umilință. Nu ne vom simți întotdeauna mulțumitori, însă ne puteam face timp în fiecare zi să ne amintim de beneficiile pe care le primim, să ne recunoaștem Binefăcătorul - care este Dumnezeu - și să Îi mulțumim pentru binefacerile Lui. 

Avem atâtea binecuvântări, și recunoașterea binelui este antrenarea mulțumirii în vieților noastre!

• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru darul mântuirii și harul să fiu fiica Ta!
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru familia care o am.
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru copii care mi i-ai dat.
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru că am ce mânca și unde locui.
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru că pot gândi coerent și pot munci.
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru că mi-ai dat viață și sănătate și mă pot bucura de ziua de astăzi.
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru frumusețea naturi prin care văd măreția și purtarea ta de grijă a fiecărui lucru.
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru iertarea păcatelor și pentru îndurarea ta nemeritată.
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru credincioșia promisiunilor Tale, pentru Cuvântul Tău care mă învață, mă mustră, mă îndreaptă, îmi dă înțelepciune în neprihănire, oh cât de bun ești Tu!
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru că Ești Infinit față de percepția limitărilor mele, iar prin acesta mă copleșești cu Atotputernicia Ta!

Această listă( este a mea, fiecare să își facă a lui) este doar un început a antrenamentului mulțumirii, pe care trebuie să îl practicăm față de Binefăcător, ca sufletul meu să fie satisfăcut de beneficiile care le aduce mulțumirea în viețile noastre. 

Cei care fac sport știu că, pentru a dezvolta un mușchi, este nevoie cel puțin de o alimentație corectă, antrenament adecvat dar și consecvență continuă. Secretul reușitei stă în practică, consecvență și perseverență!

Thornton Wilder zicea: Putem considera că suntem în viață numai în acele momente în care inimile noastre sunt conștiente de priveliștea comorilor pe care le avem.

   Să nu lăsăm ca provocările zilei să ne împiedice să trăim ziua care ne-a dat-o Domnul! Când suntem mulțumitori, ne simțim mai bine, pentru că, mulțumirea este structura mentală de bază a vieții sufletești.

Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat. Proverbele 15:15

Todos los días del desdichado son difíciles, pero el de corazón alegre tiene un banquete continuo. Proverbios 15.15 RV 2020

Toate zilele omului supărat sunt rele; dar cel cu inima veselă, are o permanentă sărbătoare. Proverbele 15:15 BVA

Toate zilele celui apăsat sunt rele, dar o inimă voioasă este un ospăț necurmat. Proverbele 15:15 VDCL

Alimentare adecvată, disciplină, practică, consecvență și perseverență = rezultate extraordinare! Dar toate aceste practici știm că reușim și putem să le facem sprijinindu-ne pe ajutorul și puterea Lui Dumnezeu.

Reacții potrivite la expunere

Acumulăm multe lucruri în mintea și inima noastră, lucruri negative și pozitive, care ne influențează modul nostru de comportament, de a reacționa, de a acționa față de cei din jurul nostru și față de Dumnezeu. De lucrurile negative trebuie să ne ocupăm, dacă vrem să fim liberi și cu putere de alegere în a pășii în voia lui Dumnezeu, în ascultare de poruncile Lui și în a fi o mireasmă plăcută oriunde.

După un comportament rău, există un păcat necurățat; o reacție neadecvată e răspunsul a unui lucru nerezolvat; după o acțiune nepotrivită poate exista impulsul unei dorințe nestăpânite. 

În spatele a ce se vede, pot exista răni nevindecate care produc amărăciune astfel existând reacții, fapte și gesturi neobișnuite, nepotrivite sau neadecvate. În spatele comportamentelor și a modurilor de acțiune pot exista o alimentare cu lucruri care produc și stârnesc pofte și dorințe care te fac să fii un om fără moralitate și curăție. Dar, există și opțiunea de a fi neveghetori prin care putem crea un ciclu vicios și păcătos care să ne influențeze negativ felul nostru de a fi. 

Sunt multe exemple prin care putem face comparații, dar ideea pe care vreau să o scot în evidență, este: 

Ce am acumulat și ce acumulăm în inima și mintea noastră? Până și cel mai mic lucru nepotrivit și neadecvat ne pot influența comportamentul, temperamentul, reacțiile și acțiunile noastre!

De aceea, este mare nevoie de oameni cu inima curată, căci doar aceștia Îl pot vedea pe Dumnezeu, așa ne spune Isus în Matei 5:8 "Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!" 

Știți de câtă umilire, smerenie și lepădare de sine este nevoie ca să lăsăm și să acceptăm ca Duhul Lui Dumnezeu să scoată la lumină lucrurile care sunt justificate de noi dar, care produc comportamente, reacții, temperamente și acțiunii neadecvate? Apoi câtă muncă este ca acele lucruri să fie curățate și vindecate de Cristos?

Când a fost ultima dată, când s-a făcut ordine în mintea și inima noastră? Când s-a lucrat la lucrul acesta cu seriozitate, fermitate și perseverență? Este o muncă anevoioasă, și majoritatea transmitem această datorie care este a noastră, Lui Dumnezeu! El ne ajută, și ne pune la dispoziție tot harul Său și toate armele Sale prin care putem fi biruitori. Există poate o partea și mai neglijată, faptul că nu știm că ar trebui să facem ordine și curățenie în mintea și inima noastră, deoarece, nu ne expunem mintea nici inima oglinzii Cuvântului Lui Dumnezeu sau nu știm sau nu putem să ne debarasăm de tot ce ne intoxică gândirea și acțiunile noastre. Dar a ne expune unei părtășii profunde cu Dumnezeu ne împuternicește să acționăm în credință, în fapte, în cunoștință, în înfrânare, în răbdare, în evlavie, în dragoste de frați, în iubire de oameni. ( 2 Petru 1:5-7) Când mintea și inima noastră sunt umplute cu Cuvântul Lui Dumnezeu, celelalte lucruri care înainte ocupau spațiu în inima și mintea noastră sunt scoase afară, deoarece se face procesul de înlocuire.

Voi reda câteva versete de beneficiile expunerii la Cuvânt:

• Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii. Evrei 4:12
• Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat . El este un scut pentru cei ce se încred în El. Proverbele 30:5
• Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Ioan 17:17
• Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! Psalmul 119:11
• Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. Romani 10:17
• Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea. Psalmul 119:105
• Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Efeseni 6:17
• Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău. Psalmul 119:9
• Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: ‘Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’ Matei 4:4 
• ...Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi care credeți. 1 Tesaloniceni 2:13b
• „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-L păzesc!” Luca 11:28
• Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Coloseni 3:16a
• Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. 1Timotei 3:16,17

Un exemplu care mi-a atins inima în mod deosebit, ori de câte ori citesc Biblia, este împăratul Iosia.

Când lui Iosia îi este citită cartea Legii, se îngrozește de câtă murdărie,  nelegiuire și idolatrie exista în viața lui, în popor, și de cât de întinată era modul lor de a trăi în fața lui Dumnezeu.

Iată reacția lui Iosia:

 „Am găsit cartea legii în Casa Domnului.” 

Și Hilchia a dat cartea lui Șafan...

Și Șafan a citit-o înaintea împăratului... Când a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, și-a sfâșiat hainele. 

„Duceți-vă și întrebați pe Domnul pentru mine, pentru popor și pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărții acesteia care s-a găsit, căci mare este mânia Domnului, care s-a aprins împotriva noastră, pentru că părinții noștri n-au ascultat de cuvintele cărții acesteia și n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.” 

Pentru că ți s-a mișcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, care vor ajunge de spaimă și de blestem, și pentru că ți-ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea Mea, și Eu am auzit›, zice Domnul.

De aceea, iată, te voi adăuga la părinții tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău și nu-ți vor vedea ochii toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia.(Citiți 2 Împărați 22)

"Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc și a făcut legământ înaintea Domnului, îndatorindu-se să urmeze pe Domnul și să păzească poruncile, învățăturile și legile Lui din toată inima și din tot sufletul lui, ca să împlinească astfel cuvintele legământului acestuia, scrise în cartea aceasta. Și tot poporul a intrat în legământ." 

Înainte de Iosia , n-a fost niciun împărat care să se întoarcă la Domnul ca el, din toată inima, din tot sufletul și din toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise, și, chiar după el, n-a fost niciunul ca el. 2 Împăraţilor 23:3, 25

Trecutul neamului lui Iosia a fost tare tumultuos, cu un trecut grozav de idolatrie; Amon, tatăl său a făcut ce este rău înaintea Domnului, bunicul său, Manase a fost pricina pentru care s-au rătăcit poporul și au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimiciseră Domnul dinaintea lui Israel( 2 Împărați 21:9-18) dar avea și pe străbunicul său, Ezechia, care cunoscuse și slujise Dumnezeului adevărat.  

Acest copil, a fost pus împărat la vârsta de opt ani, ca apoi la vârsta de 24 de ani, să înceapă o renovare și o curățire extraordinară în Iuda. Cum este posibil ca acest tânăr, care avusese ca tată, un om nelegiuit ( 2 Cronici 33:21-25) precum bunicul său Manase, să îndepărteze toate urâciunile din toate țările copiilor lui Israel și să facă ca toți cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului, Dumnezeului lor? În tot timpul vieții lui, nu s-au abătut de la Domnul, Dumnezeul părinților lor. (2 Cronici 34)

Cred că Manase nu a mai putut sădi în inima fiului său Amon, dorința de a-L căuta și cunoaște pe Dumnezeu, însă cred căci cu Iosia fructificase fiecare moment ca să-i povestească cum Dumnezeu îl smerise și cum a ajuns să Îl cunoască cu adevărat în urma smereniei și căinței lui înaintea lui Dumnezeu. Aceste lucruri s-au sădit în inima fragedă de copil a lui Iosia, și înconjurat de prieteni cu inimă pentru Dumnezeu, precum Țefania și Ieremia, acest copil ajunge să fie un tânăr care a ales să facă binele și să Îl slujească pe Domnul Dumnezeul adevărat. 

Iosia a ales să facă binele, reacționând cu pocăință, cu curățire și îndreptare, când Oglinda a fost pusă înaintea lui.

Ce aleg să fac când Oglinda îmi arată Adevărul? Ce alegi tu? 

Reacțiile, acțiunile, comportamentele, etc spun ceea ce suntem cu adevărat. Felul nostru de a ne raporta la circumstanțe, probleme, bucurii, căderi, biruințe, orice situație, bună sau rea, este felul nostru de a-L prezenta pe Dumnezeu celor din jur și felul nostru de cât și cum Îl cunoaștem pe Dumnezeu.

Îi veți cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat și aruncat în foc. Așa că după roadele lor îi veți cunoaște. Matei 7.16-20

Oboseala care ne slăbește

Această viață agitată și învolburată, pe care atâția dintre noi o trăim, ne aduce într-o stare de oboseală. Oboseala care ne atacă trupul, oboseala care ne atacă mintea și oboseala care ne atacă voința - aceste forme de oboseală se combină și ne crează o oboseală sufletească care ne predispun să cedăm cu ușurință la presiuni, ispite, provocări, lupte, încercări, deoarece ne consumă toată energia și nu ne mai păstrăm nici un pic de energie pentru suflet.

Voința se bucură uneori de efort, trupurile uneori se bucură de intensitatea unei provocări, iar mintea se dezvoltă când trebuie să se concentreze, chiar dacă este obosită, dar sufletul aspiră la odihnă. 

Oboseala sufletească ne afectează relațiile cu oamenii din viața noastră. Când ne confruntăm cu provocări, chiar și cele mai simple și ușoare sunt o lagună enormă în care nu reușim să plutim. 

Condițiile de epuizare experimentează un mai mare număr de emoții negative, care conduc la ceartă, tristețe, amărăciune, pierderea îngăduinței și a răbdării. Avem o tendință mult mai accentuată de a interpreta într-o lumină negativă comentariile celor din jur și cele mai naive comportamente ne irită și ne deranjează. Suntem cârtitori și ne plângem, iar inimile noastre se împietresc, se aspresc, și ce este mai grav, devenim insensibili la vocea blândă a Păstorului care încearcă să ne direcționeze la pășuni verzi și ape de odihnă pentru sufletele noastre.

Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.

El mă paște în pășuni verzi

și mă duce la ape de odihnă;

îmi înviorează sufletul

și mă povățuiește pe cărări drepte

din pricina Numelui Său. Psalmul 23:1-3

Am citit multe cărți despre oameni ai Lui Dumnezeu ( și continui să citesc), din diferite secole, din diferite culturi, oameni care ne-au lăsat un patrimoniu al credinței adevărate, și am realizat că în ciuda faptului că erau foarte ocupați, își păstrau energie, își rezervau timp pentru ași odihni sufletul în Cristos. În ciuda faptului că erau cu programe complete, își rezervau timp pentru suflet, fără grabă, pentru a sta singuri cu Cristos; își rezervau timp pentru relațiile cu familia și cei din jur, Biserică, societate. 

Și ei s-au confruntat cu gestionarea rea a timpului, a odihnei sufletului, dar conștientizați adeseori de problemele care se îi trezeau la realitate, trebuiau să își pună în regulă valorile și astfel luau atitudini și decizi prin care își făceau un echilibru pentru sănătatea sufletului. 

Deseori când citesc despre trăirile lor, îmi îndrept dorința spre Dumnezeu: Doamne și eu vreau să te onorez astfel cu/prin viața mea, în locul în care sunt, în poziția care m-ai pus! 

Sufletul meu se înviorează, duhul meu este energizat cu putere, iar voința mea este întărită în alegerea de a-L onora pe Dumnezeu. Când ne apropiem de oamenii care au trăit cu devotament pentru Dumnezeu, simțim patosul lor după Dumnezeu, vedem cum au tânjit după El, cum s-au rugat, cum au luptat și cum L-au căutat cu zel și fără a se opri vreodată să continue apropierea lor de Dumnezeu. Duhul meu se înviorează și sufletul meu tânjește cu o dorință însetată să Îl cunosc așa cum ei L-au cunoscut. 

De aceea, este nevoie să ne organizăm valorile ca prioritate și de extremă importanță, să perseverăm în ele și să căutăm acele lucruri care ne întăresc chemarea și alegerea de a-L iubi pe Dumnezeu.

"De aceea, fraților, căutați cu atât mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea voastră, căci, dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată." 2 Petru 1:10 

"De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească, ațintiți-vă privirile la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, " Evrei 3:1

John Ortberg spunea că putem comite păcate în fiecare zi fără remușcări, deoarece negăm realitatea sufletelor noastre. Spunea că în urma unui sondaj național, anonim, referitor la primele zece ispite pe care oamenii pretind că le întâmpină atunci când e vorba de păcat, chiar și cu garanția faptului că nimeni nu va afla niciodată nu putem totuși suporta să spunem adevărul despre păcatele noastre. 

Lucrul acesta m-a făcut să mă opresc și să meditez: negarea realității ne privează de Adevărul care ne face slobozi. Recunoașterea este una dintre cele mai benefice trăsături de caracter, deoarece ea ne va ajuta să mergem totdeauna în Adevăr. Negarea însă ne va conduce la înșelăciune și pagube. Una este când ne înșeală cineva, dar nu e atât de grav pe cât este să ne înșelăm noi înșine. 

Doamne, te chemăm să ne luminezi și să ne arăți adevărul despre noi, și învață-ne să ne gestionăm bine valorile care aduc beneficii sufletelor noastre, care își găsește odihna doar în Tine. Amin.

Vă las o încurajare prețioasă: https://www.youtube.com/watch?v=lFOXeE6Idew&t=860s

Inimă curată

Scutul meu este în Dumnezeu, care mântuiește pe cei cu inima curată. Psalmul 7:10

Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată! Psalmul 73:1

Lumina este semănată pentru cel neprihănit și bucuria, pentru cei cu inima curată. Psalmul 97:11

Cine iubește curăția inimii și are bunăvoința pe buze este prieten cu împăratul. Proverbele 22:11 

Sămânța care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl țin într-o inimă bună și curată și fac rod în răbdare. Luca 8:15 

Nivelul comunicației în zilele noastre este foarte amplu și extins datorită rețelelor de socializare, și relaționarea evenimentelor nu ia decât câteva clipe ca să se știe orice informație. Însă aceste lucruri ne învață, ne face să tratăm lucrurile cu superficialitate și să dăm crezare aproape la orice, fără să cercetăm sursele. Iar inima omului se contaminează cu tot felul de neadevăruri, falsuri, murdării, bârfe, flecării, etc.

Ținta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun și dintr-o credință neprefăcută. Unii, fiindcă s-au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit și s-au apucat de flecării. 1 Timotei 1:5,6

Beneficiile unei inimii curate sunt nestemate pentru omul care caută să fie plăcut Domnului! El nu le va schimba pe flecării care să îi contaminează inima. Va lupta să și-o păstreze curată, se va îngriji să o curățească și să o alimenteze cu hrană adecvată, căci scopul acestui om este mai presus de înțelegerea lumii în care trăiește. El caută cu tot dinadinsul să umble în voia Tatălui, aducându-i cinste prin viața pe care o trăiește.

Cercetați ce este plăcut înaintea Domnului și nu luați deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiți-le. Efeseni 5:10

Ne lăsăm ademeniți în fața platourilor de prăjituri care vrăjmașul ni le pune sub ochii (Prov. 8:8, 26:22), și astfel lăuntrul nostru este contaminat, pierzând discernerea și claritatea în a vedea și auzi pe Dumnezeu.

A cerceta ce este plăcut înaintea Domnului, cere multă, dar foarte multă muncă împreună cu Dumnezeu, colaborare cu El, ascultare de El, supunere, abandonare și lepădare de sine. 

Toate lucrurile le vrem instant! Rezolvare la probleme, la provocări, încercări, probe, etc. Dar Dumnezeu nu ține cont de dorințele noastre cât ține seama de nevoile noastre și de formarea unui caracter în care să se vadă măreția și puterea Sa. 

Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulți, ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos. 2 Corinteni 2:17 

În comparație cu mulți alții, noi nu negociem atunci când este vorba despre Cuvântul lui Dumnezeu, ca să obținem unele avantaje; ci, (fiind) în Cristos, vorbim cu sinceritate în prezența lui Dumnezeu, ca reprezentanți ai Săi. 2 Corinteni 2.17 BVA

Ne dăm cu părerea, vorbim, spunem, criticăm, judecăm, etc; ușor și instant. Dar câți vorbim cu inima curată, ca reprezentanți ai Lui - din partea Lui Dumnezeu - și înaintea Lui Dumnezeu?

Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului. Evrei 12:4

Ca să biruim în lupta împotriva păcatului, trebuie să ne opunem, să rezistăm ispitei, și să ne împotrivim, dar nu cu superficialitate, ci cu privirile la ținta Căpeteniei noastre, adică la Isus, ascultând de directivele Lui, supuși ordinelor Lui, și ascultători până la capăt chiar dacă uneori sfârșim răniți. Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți. 2 Corinteni 4:8,9 

Frumusețea ascultării este răsplătită când se trece linia de sosire, nu înainte. Culegem răsplătirile când terminăm cursa, când terminăm proba. Dar ca să continuăm în perseverența cursei în care alergăm și luptăm, trebuie să ascultăm de Antrenor, iar ca să ascultăm de Dumnezeu, trebuie să Îl Auzim și Să Îl vedem, dar este nevoie de o inimă curată. 

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! Matei 5:8 

Iar ca să căpătăm premiul, trebuie să terminăm cursa, alergarea, lupta, astfel fiind biruitori prin puterea și ajutorul Celui care ne-a înscris. Niciun ostaș nu se încurcă cu treburile vieții, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste. 2 Timotei 2:4

Nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare toți aleargă, dar numai unul capătă premiul? 

Alergați dar în așa fel ca să căpătați premiul! 1 Corinteni 9:24

Domnul vrea să ne cunoaștem inima: cum este ea? 

Doar Dumnezeu prin Duhul Sfânt ne poate antrena, disciplina, instrui pentru a obține cele mai bune rezultate. Dar ca să putem beneficia de învățătura și instruirea Lui, e nevoie ca noi să ne supunem sub autoritatea Lui și să ascultăm întru-totul de tot ce El ne cere!

Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic! Psalmul 51:10

¡Crea en mí, Dios mío, un corazón limpio,

y renueva un espíritu recto dentro de mí! Salmo 51:10

Îl lăsăm pe Dumnezeu să creeze = să pregătească, să instruiască și să formeze în noi această inimă curată?

Inima omului este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea, de aceea avem nevoie să ne aliniem inima noastră după inima Domnului pentru a fi oameni după inima Lui!

Shabat - desfătarea biruinței

Dumnezeu alege cum să lucreze, deoarece capacitatea noastră este afectată de păcat și nu putem vedea consecințele. De aceea El a făcut planuri pentru noi, astfel dacă ne punem în concordanță cu planul Lui, ajungem biruitori la sfârșitul tuturor lucrurilor care le întâmpinăm. Nu este minunat căci Domnul a pregătit pentru fiecare zi, pentru fiecare ocazie, biruința? Lăudat să fie Numele Lui glorios!
Se sfârșește o zi, o săptămână, o lună, sau un an și gârboviți, obosiți, cu regrete, nemulțumiți de noi înșine și poate și de ceilalți, venim înaintea Domnului cu rușine căci din nou am eșuat. De ce? Pentru că umblăm în planurile și puterea noastră și nu în ale Domnului. Umblăm prin propriile puteri, bazați pe înțelepciunea noastră, umblăm în planurile noastre. Și în loc ca, la sfârșit de zi, săptămâna, etc, să venim cu reverență înaintea Lui Dumnezeu căci datorită planului Său așa de minunat, am încheiat cu bine, cu pace, bucurie, cu biruință, venim cerșind din nou, milă, iertare. Nu mă refer că este rău să facem lucrul acesta, este foarte bine să o facem cât mai repede, și să nu lăsăm să treacă timpul ca să ne învățăm cu păcatul; dar, cum suntem cel mai mult atunci când venim înaintea Lui: Biruitori sau învinși? Cu mulțumiri sau cu regrete? 

Cercetarea aceasta ne este folositoare pentru a cunoaște cât suntem de eficienți în planul inițial al Lui Dumnezeu pentru Om: Proslăvirea Lui.
În exercitarea credinței noastre, este cu neputință să nu ne luptăm cu îndoieli, neîncredere, cu întrebări și lucruri care ne pândesc la tot pasul ca să nu pășim în faptele credinței, dar există o frumusețe care Cristos o apreciază cel mai mult la un ucenic al Său - ascultarea chemării Lui: vino după Mine, urmează-Mă! Știu că îți este greu în bătăliile crunte prin care treci, dar alege ușa ascultării de vocea Mea, vino căci te voi conduce la ape de odihnă, și pășuni verzi, unde sufletul tău va găsi putere în a se bucura întotdeauna de odihna Mea! 
Și în cele mai grele clipe ale vieții să putem zice/cânta:

Te iubesc, Doamne,

Oh, mila Ta nu mă abandonează niciodată.

În toate zilele mele

Am fost ținut în mâinile Tale.

Din momentul în care mă trezesc

Și până când îmi pun capul,

Voi cânta despre bunătatea lui Dumnezeu.

Toată viața mea ai fost credincios

Toată viața mea ai fost atât, atât de bun

Cu fiecare respirație pe care o pot lua

Voi cânta despre bunătatea lui Dumnezeu

Iubesc vocea Ta

M-ai condus prin foc și

În cele mai întunecate nopți

Ești aproape ca nimeni altul

Te-am cunoscut ca Tată

Te-am cunoscut ca Prieten

Am trăit/trăiesc în bunătatea lui Dumnezeu

Bunătatea Ta aleargă după mine, aleargă după mine

Cu viața mea predată, sunt predat acum, îți dau totul!      

Goodness of God - Ed Cash Ben Fielding Jason Ingram Brian Johnson Jenn Johnson

Avem ideile acestei meditații de mult timp scrise, dar aseară am terminat de citit cartea - Rămânând în puterea Sa - Gwen Wilkerson, și în toată lecturarea am fost atât mișcată de câtă suferința a îndurat această femeie, și totuși în TOATE să vadă frumusețea bunătății lui Dumnezeu! Este impresionat! Am plâns, m-am întărit, mi-am cerut iertare Domnului, și mi-am schimbat din nou direcția emoțiilor și sentimentelor mele înspre Dumnezeu. 

Gwen a fost întrebată de nenumărate ori, care este secretul ca să trăiești o viață de izbândă în această lume, iar ia a dat un răspuns simplu: a trăi fiecare moment al fiecărei zile prin puterea Sa! 

Eu aș adăuga încă un răspuns tot atât de simplu, care l-am văzut din perspectiva mea când am terminat de citit cartea: a îndrăznit să creadă mereu și să se odihnească în bunătatea Lui Dumnezeu indiferent că s-a luptat cu crâncene întrebări, deznădejde, descurajare, furie, etc!

Și gândul mi s-a dus la ideile acestei meditații - a te odihni în Cristos. 

O explicație a clarificat oarecum începutul cunoașterii perspectivei ce o am acum despre ziua de odihnă, despre Shabat. Și am început cu  începutul, începutului.
„În ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.” Geneza 2:2 VDC
Dar ce? Dumnezeu obosește? Nu puteam înțelege cuvintele "S-a odihnit". Pentru mine era ceva de genul "no sens" expresia aceasta, sau mi se părea ieșită din context. Așa că o lăsam și mergeam mai departe cu cititul. Dar ori de câte ori începeam Biblia să o citesc, iarăși trebuia să încep cu începutul, așa că din nou această afirmație îmi stârnea curiozitatea și dorința de a capta explicația a ce vroia Dumnezeu să înțeleg prin aceasta.
Dar asta până într-o zi când am auzit o explicație care da, a dat (cred eu) un sens corect a acestei afirmații. Slăvit să fie Domnul pentru oamenii care au mult mai multă lumină dar și mult mai multă pregătire, studiu, decât una ca mine, dar care totuși caută să învețe tot la multe despre El. Așa beneficiez și eu de claritate; mulțumim Domnului pentru astfel de oameni, bogați în cunoștințe, informații și iluminare din partea Duhului Sfânt. Sunt o mare binecuvântare pentru omenire, precum și pentru mine.
Persoana aceasta spunea: 

„Expresia "S-a odihnit" vrea să spună că Dumnezeu S-a bucurat, S-a desfătat de toată lucrarea Lui; a sărbătorit a celebrat finalitatea lucrări Lui, toate erau în armonie, fără păcat, toate erau bune; nicidecum se referă că Dumnezeu a obosit, și de aceea S-a odihnit.”
Atunci am exclamat: Woooow, așa da! Aceasta are sens, și nu numai; asta demonstrează ceea ce Scriptura declară: "Nu știi? Nu ai auzit? Iahve este Dumnezeul Etern. El este Creatorul întregului pământ. El nu obosește, nici nu are nevoie de odihnă; iar capacitatea Lui de înțelegere a lucrurilor este imposibil de explorat." Isaia 40:28 BVA2015

Iar Isus spune: Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Matei 11:28 Deci, El este Dătătorul odihnei, și cineva, poate să dea, numai dacă are acel lucru.

În acel moment a fost o explozie în mintea mea. Aveam nevoie de timp să ordonez toate ideile care se conturau în mintea mea. Normal, că mi-a luat ceva timp, să le așez/trec corect după Scriptură. Dar, e un deliciu să cercetezi ce Duhul îți descoperă. Trăiești spusele lui David: "Învățăturile Tale sunt desfătarea mea și sfătuitorii mei." Psalmul 119:24 VDC

Iată deci un rezumat scurt la deliciul descoperit:

Shabatul dincolo de a fi doar o zi, este o stare pe care Dumnezeu vrea să ne-o dea la fiecare, o stare de odihnă de toate luptele noastre sufletești și lumești, o odihnă de toată teama și de toate lucrurile care ne-au distras atenția de la Cel pentru care am fost creați. O odihnă care nu implică lipsa oricărei activități, ci lipsa oricărui lucru care ne distrage atenția de la Dumnezeu, de la Cristos și de la călăuzirea Duhului.

Din Cartea Evrei, îmi pot da seama că, înainte de a fi o zi, Shabatul trebuie să fie o stare sufletească, și anume, acea stare sufletească pe care a avut-o Dumnezeu după ce l-a creat pe om; a vrut să creeze atunci o starea sufletească a unei sărbători pe care o primesc toți aceia care umblă în împlinirea lucrările Lui. El le dă această sărbătoare a celebrării victoriei care aduce mulțumire, satisfacție, desfătare sufletului care nu va obosi, nici nu va osteni (Isaia 40:31) în a lupta cea bună a credinței pentru a ajunge la deplina odihnă/sărbătoare cerească împreună cu Domnul și Regele nostru, Mântuitorul și Mirele nostru!

 (Apocalipsa 14:13)

"Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov”, căci gura Domnului a vorbit."  Isaia 58:13, 14

Avem multe lupte, multe lucruri poate nu prea plăcute prin care trecem, dar făgăduința rezultatului ne este promisă: odihna celebrării și a desfătării în Domnul unde vom vedea măreția minunată a planurilor Sale care sunt perfecte. De aceea, trăind prin puterea Sa, cum zicea Gwen, ajungem să putem să ne odihnim în Cristos, oricât de trudiți, obosiți, descumpăniți, frustrați, descurajați, osteniți, suntem uneori, cu necredința și incertitudinea viitorului, să alegem mereu și mereu rămânerea în ascultare de directivele Lui care ne conduc la serbarea și desfătarea biruinței Sale! 

Fii curajos, curajoasă: Ești sub protecția Atotputernicului! Suntem fii și fiicele Lui!

Urmează-ți Păstorul

Isus a umblat smerit în planul Tatălui - Filipeni 2:6-8, Ioan 14:11,12 , iar în urma pașilor Lui sa văzut măreția și glorioasa Prezență divină în care umbla Isus. Iar rezultatele erau că oamenii lăudau și slăveau pe Dumnezeu, și aceste rezultate dăinuie până astăzi.

Păstorul Cel Bun, ne cheamă și pe noi, să ascultăm de glasul Lui și să Îl urmăm, ca Dumnezeu să fie slăvit și glorificat!

 

"Portarul îi deschide și oile aud glasul lui; el își cheamă oile pe nume și le scoate din staul. 

După ce și-a scos toate oile, merge înaintea lor; și oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. 

Nu merg deloc după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. 

Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine,

Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine." Ioan 10:3,4,5,14,27

Puține propuneri care pot fi luate în considerare pentru ajutorul nostru în a-L urma:

Prețuiește instrucțiunile Domnului care îți pot salva viața eternă

Prețuiește și investește în relația ta de Tată și fiu/fiică cu Dumnezeu
Caută cu toată ființa ta să fii cât mai aproape de Păstor, de Dumnezeu
Alege ascultarea de Domnul și de instrucțiunile/poruncile Lui
Fii perseverent și nu abandona chiar dacă uneori eșuezi groaznic
Folosește resursele Lui Dumnezeu puse la dispoziția ta
Fii exigent cu tine, nu te scuza

Curăță-te de fiecare dată când te murdărești
Păstrează-te curat, nu după standardul lumii, ci al Scripturii
Permite-I Lui Dumnezeu accesul, El să te îndrume

Fii bucuros de chemarea de a fii: fiu și fiică a Lui
Nu descuraja niciodată
Nu abandona niciodată

Nu te teme și nu-ți fie frică de zgomotele și umbrele inamicilor

Crede întodeauna în Domnul Dumnezeu, și crede-L totdeauna pe Dumnezeu!

Experiență sau autenticitate?

"Saul a trimis niște oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare de proroci, care proroceau cu Samuel în frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimișii lui Saul și au început și ei să prorocească. Au spus lui Saul lucrul acesta; el a trimis alți oameni și au prorocit și ei. A mai trimis alții a treia oară și au prorocit și ei. 

Atunci, Saul s-a dus el însuși la Rama. Ajungând la fântâna cea mare fără apă, care este la Secu, a întrebat: „Unde sunt Samuel și David?” I s-a răspuns: „Sunt în Naiot, lângă Rama.” Și s-a îndreptat spre Naiot, lângă Rama. Duhul lui Dumnezeu a venit și peste el și Saul și-a văzut de drum, prorocind până la sosirea lui în Naiot, lângă Rama. S-a dezbrăcat de haine și a prorocit și el înaintea lui Samuel și s-a aruncat dezbrăcat la pământ toată ziua aceea și toată noaptea. De aceea se zice: „Oare și Saul este între proroci?"1 Samuel 19: 20-24

Saul prorocește toată ziua și toată noaptea. Wow, impresionant! 

Știți contextul când se întâmplă aceasta? Când Saul urmărea să omoare pe David. Da, să omoare pe David! 

Lecturând istoria lui Saul, am rămas o vreme meditând...și mi-am notat:

"Saul nu era nicidecum un proroc(sau un om cu inimă temătoare de Dumnezeu) și totuși când vine în prezența celor autentici iată că duhul lui Dumnezeu a pus stăpânire pe el (traducere din RV2020). A fi împreună cu cei credincioși nu ne face credincioși, a simți prezența lui Dumnezeu peste noi, nu înseamnă că suntem în voii Lui, că suntem plăcuți Lui, sau că suntem a Lui! 

Ar trebui să ne cutremurăm de acest adevăr!

Te poți molipsi pe lângă cei autentici, dar niciodată nu vei fi un autentic. Poți proroci, poți vorbi în limbi îngerești, etc (1Corinteni 13), acestea nu dovedesc autenticitatea noastră. 

Saul a ieșit din prezența manifestantă a celor autentici și credeți că s-a pocăit de păcatele lui, a încetat să mai urmărească pe David? Nu! După o experiență așa de extraordinară, toți ne-am aștepta ca Saul să ia decizii drastice de pocăință, așa-i? Dar nu se întâmplă asta, ci Saul continuă și face fapte peste fapte groaznice.

Câți dintre noi nu trăim experiențe extraordinare când suntem împreună cu ceilalți, dar câte din aceste experiențe ne conduc apoi la o apropiere autentică, de Dumnezeu? Ne aprindem ușor ca paiele, și durăm tot atât cât arde un pai! De aceea, trebuie, ca după orice experiență trăită să ne cercetăm și să vedem dacă aceasta ne-a condus la o apropiere și la o teamă sfântă de Dumnezeu! 

Uneori Dumnezeu ne surprinde prin forme directe, prin care ne trezește la realități, poate nu chiar plăcute. Dar totdeauna El are gânduri de pace și nu de nenorocire, chiar dacă uneori credem că nu este așa. Dar Dumnezeu este singurul care ne va prezenta realitatea personalității și a caracterului nostru, dar cu speranța unei viitor cu nădejde, în ciuda faptului că nu suntem ce trebuie să fim înaintea Lui. De aceea, cred că atunci Dumnezeu îi dăduse o șansă lui Saul să își vină în fire, dar Saul nu face nimic cu harul care Dumnezeu i-l oferise. Dumnezeul pe care L-am cunoscut citind Scriptura, a oferit șansa salvări oricărui om care se întoarce cu toată ființa lui la Dumnezeu. Nu a respins pe nimeni, nici chiar pe cel mai crud popor precum, Ninive. Pentru că este scris: "Tu asculți rugăciunea, de aceea toți oamenii vor veni la Tine." Psalmul 65:2"

Ne-am obișnuit să fim consumatori de experiențe fără să facem nimic cu viața noastră. Continuăm să venim acolo unde doi sau trei sunt adunați în Numele Domnului, și poate ne înșelăm că și noi suntem autentici. Mă înfior...oh, Doamne Isuse, cât din ce trăim este autentic cu Tine? Poporul Israel a trăit experiențe uluitoare cu Tine, și prezența Ta a fost manifestată cu o putere înfricoșătoare, și totuși doar doi au crezut cu adevărat în Tine, doar doi au fost autentici în relația lor cu Tine, doar doi au crezut în puterea Ta transformatoare, doar doi au crezut în promisiunile Tale și au pășit în ele, astfel doar doi au avut privilegiul să intre în țara Canaan...mă cutremur la gândul acesta...ar trebui să ne oprim și să luăm în serios relația noastră cu Tine, nu să fim doar niște consumatori de experiențe care nu ne schimbă cu nimic lăuntrul nostru, faptele noastre, trăirea noastră păcătoasă. Rămânem la fel de legați de patimi și de păcate, oh iartă-ne de superficialitatea noastră trăită de atâtea ori în relația noastră cu Tine, iartă-ne...

Tu Doamne, Dumnezeule ești bun și milos și ne dai și nouă o altă inimă precum i-ai dat și lui Saul, și e datoria noastră să o păzim mai mult decât orice, pentru ca viața să curgă din interiorul nostru...

Ah, vrem să prețuim oportunitățile de a ne apropia cu adevărat de Tine, nu să ne mulțumim cu "aprinderi" trecătoare prin care să ne înșelăm singuri, sfârșitul ne-ar îngrozi.

Cu cât mă apropii de prezența Domnului, cu atât îmi văd superficialitatea și nevoia urgentă de a fi autentic în relația mea cu El. 

De ce să ne irosim timpul și ani cu superficialitatea, de ce să trăim fără autenticitatea a ceea ce spunem că suntem? Dar acest lucru cere muncă grea împreună cu Dumnezeu, suntem dispuși la aceasta? Este nevoie să ne lipim de oameni autentici și pasionați de glorificarea Lui Dumnezeu. 

Îmi plac enorm oameni pasionați de glorificarea lui Dumnezeu. De ce? Pentru că mă determină și pe mine la acțiune, mă provoacă să îmi doresc autenticitate și nu superficialitate!

Știi tu ce trebuie să faci? 3ª

Ceea ce vedea acum era total diferit față de priveliștea care o văzuse la început. Peisajul era sumbru și întunecos, care îți dădea fiori, iar cei de pe margini nu mai aveau nimic a face cu persoanele pe care ea îi văzuse la început. Doar cei din mijloc rămăseseră aceiași, iar mintea ei fu luminată ca un fulger: era o bătălie spirituală! Priveliștea și atmosfera se schimbase total. 

"Noi nu avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești." Efeseni 6: 10-17 

Identificarea inamicului fusese făcută. Ți se făcea sângele ca gheața la cum arăta acum priveliștea. Inima ei bătea cu putere, simțind furia și violența inamicului. O simplă mișcare a ochilor o salvă: Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus...Acest simplu gest îi protejă inima și mintea ei. Dacă privea la ea, vedea doar un imposibil enorm; dacă privea la vrăjmași, o umplea groaza și era conștientă că nu va birui, dar dacă privea la Isus, El îi va spune adevărul de cine este, cum este și ce trebuie să facă!

Versetele din Filipeni au continuat să iasă la iveală: "De aceea, luați toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămâneți în picioare după ce veți fi biruit totul. Stați gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii. "Efeseni 6:13,14 

A fost surprinsă totuși că avea siguranță, chiar dacă priveliștea era înfricoșătoare, chiar dacă inima ei bătea cu putere, chiar dacă inamicul răcnea ca un leu. Tăria ei venea din credința și ascultarea de Însuși Dumnezeul Atotputernic care era cu ea și cu cei din mijlocul cercului! Cuvântul strâns în inima ei erau ca un izvor nestăvilit, care scoteau promisiunile Lui Dumnezeu, iar aceste promisiuni reprezentau voia Lui Dumnezeu, iar promisiunile acestea au zugrăvit o imagină profetică în inima ei, a locului unde trebuia să meargă: până la capăt! Biruința era câștigată! 

Trebuia să parcurgă drumul spre biruință, chiar dacă totul din jur părea să spună opusul. Nimeni și nimic nu puteau să o oprească să fie biruitoare. Doar ea însăși putea fi unicul obstacol; însă cu toată inima ei tânjea să fie plăcută Tatălui, să fie plăcută Mântuitorului și Duhului Sfânt. Era ce avea mai scump și prețios. Era o altă oportunitate ideală să valideze acest adevăr. 

Se cufundă în promisiunile Lui Dumnezeu, și în mintea ei se gândi la David, un tânăr fără armura soldatului pregătit de luptă, însă el avea pusă armătura Lui Dumnezeu fără ca cei din jur să o vadă. Cât de încrezător fusese David, cât de plin de încredere și cât de curajos... În zilele noastre unii l-am numi arogat, însă el știa că abilitatea sa venea de la Dumnezeu. Era total dependent de Dumnezeu. Se gândi la Iosua și Caleb, și ei astăzi ar fi numiți persoane a unui ideal irealizabil, niște îngâmfați și niște aroganți, niște oameni nerealiști. Dar cei doi știau voia Lui Dumnezeu, și cunoșteau că Domnul era cu ei. Se gândi la Iosif, ce caracter, ce teamă de Dumnezeu deținea acest tânăr, în ciuda a fi singur și departe de orice ajutor omenesc. Se gândi la Daniel, ce om devotat și pasionat pentru credința Lui în Dumnezeu. Estera, o fată cu un curaj extraordinar de ași salva poporul. Toți aceștia astăzi cred că ar fi etichetați ca fiind: aroganți, lăudăroși, nerealiști, fanatici, îngâmfați, prepotenți, înfumurați.

Parcă timpul se oprise în loc, în timp ce izvorul umpluseră mintea și inima ei cu adevărurile a ceea ce ESTE DUMNEZEU pentru toți cei care se încred pe deplin în El! Biruința este a Domnului! 

Viața autentică va fi mereu o luptă continuă, și trebuia să fie perseverentă și vigilentă. Dar, oare nu era ea în voia Lui, în locul dorit de El, și pregătită, instruită de Însuși Duhul Sfânt? Era împuternicită să meargă pe drumul biruinței, chiar dacă lupta va fi crâncenă uneori, chiar dacă mulți abia așteptau să vadă cum va fi înfrântă și căzută. Ea cunoștea ADEVĂRUL, că indiferent de ce va fi, biruința este a Domnului! Va continua să rămână în prezența BIRUITORULUI! 

Și dintr-o dată sa trezit din somn... Înțelese tot ce nu pricepuse: fusese un vis. Un vis prin care Dumnezeu îi descoperise tainele Lui! 

"Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuiește, căci până și noaptea îmi dă îndemnuri inima." Psalmul 16:7                                                         

                                                                                                                                            Sfârșit

Știi tu cum trebuie să fii? 2ª

În duhul ei, totuși ceva o neliniștea, simțea o atmosferă tensionată și nu reușea să identifice ce sau de ce: "O, Tată, ceva nu este bine, dar știu că Tu la momentul potrivit îmi vei descoperi, căci Tu ești puterea mea, în tot ce fac, Tu îmi luminezi cărarea, Tu ești ocrotirea mea..."

Cei de pe margine totuși încercau să caute ceva, prin care să câștige curajul pe care îl aveau la început. Iar cel care mai devreme fusese necuviincios cu ea, rosti același lucru neplăcut, prin care stârni râsetele și aprobarea celor de pe margini. Atmosfera din nou s-a încins, râsete și glume prin care ea se simțea biciuită ca și cu niște bice de ocară. Ea rămase stupefiată, uluită și șocată! Nu putea crede că fapta dinainte nu fusese o ne-veghere, ci atacul începuse oarecum atunci la început, iar acum era un atac direct, prin care vroia să o defăimeze, să o denigreze. Credea că era un joc, cu limite prin care respectul celuilalt nu trebuia să fie călcat în picioare. Din nou nu înțelegea de ce cei de pe margini nu se comportau după statutul care îl aveau! Ce se întâmplase cu jocul? 

Picioarele îi erau ca de plumb, și încercă să se miște, dar parcă nu o ascultau, dar se luptă să meargă; ieși din cerc fără să zică vreun cuvânt sau vreo explicație și se îndreptă spre mașină, unde scoase o robă cu care se îmbrăcă și reveni înapoi în mijlocul cercului. Oarecum jocul se desfășura extrem de ciudat, straniu, iar în mintea ei erau lucruri la care nu le găsea sens, însă cunoștea bine cum trebuia să acționeze. Se proșternu la pământ în timp ce toți ceilalți o priveau buimăciți, și ca și cum ceilalți nu mai contau, zise:

"Tată... cine suntem noi, și ce avem noi bun, care să nu fi primit de la Tine? Suntem o mâna de țărână, o pulbere, un abur care se ridică puțintel și apoi piere. Omul este creația Mâinilor tale, și cât de nepătrunse sunt lucrările Tale în tot ce ai creat, cum am putea noi pricepe ceea ce suntem, fără ca Tu să ne descoperi? Nelegiuirile nostre mărturisesc împotriva noastră, lucrează pentru Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre sunt multe, am păcătuit împotriva Ta, iartă-ne! Tu, care ești nădejdea noastră, Mântuitorul nostru la vreme de nevoie, mântuiește-ne în mila Ta nemărginită. Tu ești în mijlocul nostru, Doamne, și Numele Tau este chemat peste noi, nu ne părăsi, nu rupe legământul Tău cu noi! Căci, Doamne, ne recunoaștem răutatea noastră și nelegiuirea, căci am păcătuit împotriva Ta. Niciunul nu este ca Tine, Doamne! Mare ești Tu și mare este Numele Tău prin puterea Ta. Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu și un Împărat veșnic. El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui. De glasul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naștere la fulgere și ploaie și scoate vântul din cămările lui. Atunci, orice om se vede cât este de prost cu știința lui, suntem o nimica toată... Dar, Tu ești partea noastră, Tată, Tu Domnul Dumnezeu care ai întocmit totul, noi suntem sămânța de urmași care a fost profețită prin Isaia(Is. 53), suntem moștenirea câștigată de jertfa Fiului Tău Isus Cristos, iar ce valoros este pentru noi lucrul acesta căci Tu Doamne Isuse ne-ai curățit și ne-ai dat neprihănirea Ta prin care suntem justificați înaintea tronului sfânt a Lui Dumnezeu. Recunoaștem că suntem păcătoși și recunoaștem marea noastră nevoie a neprihănirii Fiului Tău, ca să putem să ne apropiem de scaunul îndurări Tale,  ca să căpătăm har pentru vremuri de nevoi, iar astăzi suntem în nevoii, avem nevoie de harul Tău, Doamne Dumnezeule! Suntem neprihăniți doar prin Tine Isuse Cristoase, Domnul și Răscumpărătorul nostru! Suntem curați prin sângele Mielului,  oh cât de glorioasă este lucrarea aceasta în noi! Mulțumiri aducem Celui care a dat, Celui care a împlinit, și Celui care lucrează! 

Cu buzele tremurând începu să fredoneze încet, un imn care ieșise la iveală, ca o apă nestăvilită:

Nu pot uita vreodată

Iubirea arătată de Isus;

M-a îmbrăcat în haine albe

A pus pe mine podoabele din cer!

El mi-a dat haină de nuntă

Ce privirea o încântă orișicui

Şi în mine, a pus o taină:

E iubirea arătată omului!

Trăiască Domnul,

El este Stânca mea

În care mă încred!

Trăiască Domnul,

El este Stânca mea și Cetățuia mea! 

Și viața când va trece,

Nu vreau să-mi fie rece inima,

Că vreau să-I cânt iubirea

La Cel ce nemurirea-n dar mi-a dat!

Dumnezeu îmi dă tărie

Să Îi cânt cu bucurie numai Lui,

În necaz și clipe grele,

Îmi trimite mângâiere, Harul Lui!

Iar când cei răi, pe urme,

Doreau să-mi ia viața, am zărit

O Cetate de scăpare,

Ajutor şi alinare, la necaz

Din groapa cea adâncă

M-a pus să stau pe Stâncă mâna Lui

Și în turnul de scăpare

Fericit, cânt o cântare Domnului!

Cu ochii plini de lacrimi, cutremurată de sfințenia Domnului, avea certitudinea că era învrednicită de harul Lui Cristos, și ocrotită de grija Tatălui, așa că se ridică împuternicită să țină piept la orice va urma. Dar când a deschis ochii, priveliștea o făcu să tresalte atât de mult în duhul ei, că respiră adânc și încercă să respire calm și cu încredere...

Oare chiar era pregătită pentru ce urma?

Va urma...

Știi tu cine ești? 1ª

"De ce se afla aici?" își zise. Se afla într-un grup cu mai mulți tineri și îi plăcea să fie cu ei; era ca o doică printre ei. Fiecare implicare o făcea cu pasiune, deoarece chiar Dumnezeu sădise în ea o inimă care să-i poată iubi astfel. Dădu din umeri, nedumerită totuși de situație... Dar dacă era totuși aici, își zise, se va bucura de părtășia cu ei. 

Era împreună cu ceilalți, fusese chemată și propusă să joace un joc împreună cu mai mulți, în care trebuia să îți alegi câteva valorile, iar aceste valori trebuiau puse în dezbateri de cealaltă echipă. Așa că, fiecare și-a reunit echipa: unii pentru ași alege valorile, iar ceilalți să își pregătească argumente contradictorii cu care ar putea ataca. Scopul acestui joc era: cei care reprezentau valorile să rămână până la sfârșit neschimbători și să nu își schimbe opinia a ceea susțineau ca valoare în ciuda contraatacurilor. Era interesant, așa că acceptă propunerea. 

Era o zi frumoasă, iar locația era și mai frumoasă. Doar privind la peisajul care te înconjura, aveai o pace și un entuziasm, care te făcea să tragi aer adânc în piept și să te bucuri. Un loc verde, cu suișuri și coborâșuri, cu alei lungi și șerpuite printre brazi și copacii falnici care se înălțau. Florile gingașe intensificau uluitor frumusețea locului. Soarele strălucea intens, iar razele sale luminoase pătrundeau în peisaj creând efecte puternice între zonele perfect luminoase și cele umbrite, întunecoase. 

Pentru o clipă a rămas tăcută și meditativă..."oare cum de se afla aici, și de ce"? Nu își amintea cum ajunsese în acel loc; oare de ce nu avea habar de asta? Dar, deodată auzi susurul blând al Creatorului șoptindu-i: "Vei face o treabă nemaipomenită! Cum ai observat tu claritatea dintre locurile luminoase și cele umbrite, tot astfel ceea ce am sădit Eu în tine va străluci fără pic de umbră. Numele Meu va fi lăudat și înălțat." 

Era obișnuită cu vocea Lui, cu toate acestea de fiecare dată era surprinsă și buimăcită uneori de cum ea, putea sta de vorbă cu El, de cum îi schimbase Dumnezeu viața și ce clar Îi recunoștea glasul. Pentru câteva momente stătu în acea conversație cu Creatorul care era Cel mai în măsură să o direcționeze spre ce dorea El ca ea să prezinte. Îi mulțumi Lui Dumnezeu pentru Duhul Lui care mereu o învăța, și îi dădu slavă Mântuitorului care mereu o salva din orice circumstanță, situație. Toată puterea, gloria, slava și onoarea erau pe deplin ale Lui! Dar, El era tare bun cu ia, căci, fără să priceapă, totuși împărtășea bucuria cu ea. Se ridică plină de entuziasm și poate peste măsură de încântată, și se îndreptă spre locul unde avea să se țină jocul. 

Era un loc amplu, luminos: ca o poiană. Trecu pe lângă echipa contrară care glumeau și se distrau de minune ca și cum ar fi câștigat deja competiția. Unul din băieți în entuziasmul de care erau cuprinși, după ce ea trecuse de ei, spuse ceva necuviincios, la care ceilalți îl aprobară. Ea se înfioră, dar cu toate acestea, îi scuzară oarecum: "încerca să mă distragă și să mă intimideze," își zise în sinea ei. 

În câteva minute erau cu toți așezați în cerc: cei aflați în mijloc erau cei care trebuiau să își susțină valorile până la capăt, iar cei de pe marginea cercului, erau cei care vor contraataca. Poziția era oarecum strategică, ca să te simți încolțit din orice unghi, fără urmă de scăpare.

Era o atmosferă foarte jubilară. Care mai de care vorbeau și asigurau că nu vor putea reuși să fie învinși. Însăși ea o făcu. "Va fi o încântare pentru mine să vă spun NU, NU, NU la toate ofertele voastre."

În tumultul acela, fiul ei la câțiva pași de ea, i se adresă :" Mami..." Dar înainte ca să poată răspunde, unul din cei din echipa adversă, de pe margine, începu să râdă și să își bată joc de fiul ei.

"Hei, cum se poate încă să îi spui mami? Spune-i și tu pe nume, nu mai ești un copil!" Toți cei de pe margini au început să râdă și să glumească disprețuitor.

Era cea mai de preț valoare pe care ea o avea să o apere, fără ca ceilalți să știe că deja jocul începuse, iar ea avea de gând să profite de această situație. Toate celălalte valori derivau din aceasta. Se dusese destul de aproape de persoana aceea, care era un băiat calificat cu cunoștințe, învățat, pe care ea îi stima lucrarea și slujirea. Își drese glasul, inspiră profund, și oarecum vroia ca cuvintele ei să aibă tonul și timbru Celui pe care Îl reprezenta...

"De ce ar trebui să îmi spună pe nume? Voi toți îmi spuneți pe nume! Însă doar copii mei pot să îmi spună mamă, doar ei au privilegiul acesta! De ce ar renunța la acest privilegiu fiul meu? De ce aș renunța eu la acest privilegiu să mi se zică mamă? Dumnezeu a investit/așteptat mii de ani ca noi să putem să-I zicem Tată; când Fiul Său a venit, El ne-a arătat cât de mult tânjește Dumnezeu ca noi să Îl numim: TATĂ, cât de mult Își dorește să ne fie TATĂ! Doar știi exemplele din Evanghelii, când ucenicii Îi cer Lui Isus să îi învețe să se roage, iar El începe cu acest cuvânt atât de tandru și iubitor: Tatăl nostru care ești în ceruri... Apoi nu ai observat cât de mult Isus Îl prezintă pe Dumnezeu, înaintea ucenicilor cât și a celorlalți, ca Tată? E uimitor, să știi! E ceva extraordinar, cum Isus Cristos ne învață, ne arată, și ne dovedește că avem pe Tată ca Dumnezeu! Nu știu dacă realizăm aceasta când rostim acest uimitor adevăr: 

Dumnezeul Atotputernic, Unic, Veșnic, Cel Sfânt, Cel Viu, Cel Bun și Milostiv...îți pot înșira toate atributele Lui, dacă este cazul! Acest Dumnezeu ESTE TATĂL NOSTRU! WOW! E uimitor și uluitor! 

Acest cuvânt - TATĂ - atunci când îl rostești, să știi că El cuprinde toate atributele lui Dumnezeu. E nemaipomenit, așa-i?

Acest incredibil cuvânt când îl rostesc mă poziționează într-o relație de familie uluitoare, având ca Tată pe Dumnezeu; El este Tatăl iar eu fiica Sa. Nu mai suntem un oarecare, suntem fiii Lui! Să Îl ai pe Dumnezeu pentru tine ca Tată, este că El este autoritatea supremă ce o ai peste viața ta, El este mai presus de orice și oricine. Dumnezeu a dat ce-a avut mai scump, pe Fiul Său ca să primim acest drept de fii ca să putem să avem intrare la Tatăl! Atunci cum am putea renunța la dreptul care ni s-a dat? 

Iată deci ce valoarea am primit și ce prețioasă trebuie să fie aceasta pentru fiecare dintre noi! Suntem copii Lui, iar Dumnezeu este Tatăl nostru! Va trebui să trăim ca atare, ca fii de Dumnezeu, căci El este Tatăl nostru! Nu mai suntem niște simpli oameni! Va trebui să onorăm statutul pe care l-am primit. Wow, nu e minunat și extraordinar? Cine merita să primească așa ceva? Niciunul dintre noi! Nimeni! Sunt onorată și în același timp nevrednică că am primit o astfel de comoară, o astfel de valoare! O voi păstra cu scumpătate și voi trăi ca fiică a Lui, onorând dreptul care mi l-a dat Tatăl! 

Trebuie să trăim conform a ceea ce suntem; să Îi dăm cinstea și onoarea care I se cuvine. O trăire reverențioasă, supusă și în ascultare de voia Lui.  Așa că nu, nu voi renunța să mi se spună mamă, cum nici nu voi renunța să merg la Dumnezeul meu și să pot să Îi spun "Ava" adică "Tată!" Sunt copleșită de acest adevăr și nespus de bucuroasă, căci Dumnezeul Atotputernic, Adevărat, Cel Glorios și Cel de necuprins, care a făcut cerurile cu galaxiile lui uimitoare, pământul și tot ce este pe el,  El este Cel care m-a întocmit după chipul și asemănarea Lui, El Este Tatăl meu! Sunt onorată că m-a ales să-I fiu fiică!

Trăise fiecare cuvânt rostit cu o intensitate maximă, și se simțea copleșită de dragostea Tatălui. Fiecare colțișor din ființa ei tânjea să răspundă acestei dragoste: Eu Îl iubesc pentru că El m-a iubit întâi!

Era ceva straniu, dar n-au contraatacat, n-au zis nimic; îi vedea oarecum stingheriți, chiar dacă nu ziceau nimic. 

"Oare cum va reacționa la următorul atac? Va putea rămâne pe poziție?"

Va urma...

Dorința cunoașterii

Așezată pe un leagăn în fața casei, se uita în zare și în timp ce admira priveliștea, gândurile ei fusese captate de măreția și frumusețea Celui care toate le-a creat. Cum era posibil ca atâția oameni să nu creadă în Creatorul care cu atâta măestrie, iscusință și gingășie s-a ocupat în detaliu de fiecare lucru, chiar și de cel mai mărunt? Îi veni în minte Psalmul 19:1-11

Cerurile spun slava lui Dumnezeu,

și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.

O zi istorisește alteia acest lucru,

o noapte dă de știre alteia despre el.

Și aceasta, fără vorbe, fără cuvinte,

al căror sunet să fie auzit,

dar răsunetul lor străbate tot pământul

și glasul lor merge până la marginile lumii.

În ceruri El a întins un cort soarelui,

și soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă,

se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:

răsare la un capăt al cerurilor

și își isprăvește drumul la celălalt capăt;

nimic nu se ascunde de căldura lui.

Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul;

mărturia Domnului este adevărată și-i dă înțelepciune celui neștiutor.

Orânduirile Domnului sunt fără prihană și veselesc inima;

poruncile Domnului sunt curate și luminează ochii.

Frica de Domnul este curată și ține pe vecie;

judecățile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.

Ele sunt mai de preț decât aurul, decât mult aur curat;

sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.

Robul Tău primește și el învățătura de la ele;

pentru cine le păzește răsplata este mare.

Medită la adâncimea acestor cuvinte, și cu privirea în zare către linia orizontului, se lăsă fermecată de învățătura pe care Domnul i-o dădea prin Creația Lui. Își adusese aminte de nenumărate momente, când Dumnezeu prin natură o învățase lucruri prețioase și benefice pentru sufletul ei prin cele mai neînsemnate munci ale pământului, prin frumusețea florilor, prin tăria și rezistența buruienilor, de bucuria munci, prin farmecul unei simple semințe care poartă în ea viața și originalitatea, de beneficiul muncii perseverente, printr-o floare în mijlocul plantelor țepoase, ea pur si simplu continuă să fie ce e creată să fie, indiferent de ce o înconjoară, prin gingășia și delicatețea florilor, în dulceața și aroma fructelor, a legumelor... Ce minunăție, ce comori și valori se ascund în tot ce El a creat, ca omul să se bucure și să găsească încântare pentru Creator! Mereu o uimea câtă cunoștință afla în toate acestea despre Dumnezeu. Wow, avea multe comori adunate și strânse doar prin simplu fapt că Îl vedea pe Creator, în creație. Se bucură de fiecare amintire, și zâmbi în colțul gurii. 

Ai făcut atâtea izvoare prin care putem să te cunoaștem pe Tine, Doamne Dumnezeule, și totuși de ce nu luăm seama?! Creația - pământul și tot ce cuprinde el, cerurile și mulțimea infinită și nepătrunsă a galaxiilor, Cuvântul Tău, Biblia, un izvorul nesecat. Nimic nu te poate cuprinde sau descrie pe deplin, căci Ești de nepătruns, Doamne Dumnezeule. Dar totuși sufletul nostru tânjește după tine, și strigă după relația cu Creatorul! Descoperă-ne Duhule Sfinte frumusețea și slava Lui Cristos, și învață-ne Dumnezeule să te cunoaștem cu adevărat cum și cine Ești Tu cu adevărat. Prea mult ne înșelăm și ne facem dumnezei pe gustul nostru, după dorințele noastre, dar Doamne vrem să te cunoaștem cu adevărat! Oameni s-au scârbit de religii și datini care nu ajută la nimic, și asta e și vina noastră noastră că nu vor să mai audă de Tine, căci ne-am făurit dumnezeii noștri proprii, fără să ne apropiem să te cunoaștem cu adevărat pe Tine, întinând mărturia a ceea ce Ești cu adevărat. Iartă-ne, iartă-ne Doamne Dumnezeule , iartă-ne și ne spală de orice întinăciune care știrbește frumusețea și sfințenia Ta, te rugăm, Dumnezeule adevărat! 

Rămase smerită înaintea Creatorului, suspinând uneori cu lacrimi în ochi. Cum a ajuns omenirea atât de mult să se depărteze de Dumnezeu?! Simțea în inima ei chemarea această profundă să se apropie și să Îl cunoască pe Dumnezeu tot mai mult, și să curețe toate lucrurile care nu Îl reprezentau cu adevărat pe Dumnezeul adevărat. Cunoștea în sufletul ei că orice schimbare trebuia să înceapă cu ia însăși. Inima ei pe deplin tânjea să descopere frumusețea, splendoarea și slava Celui care o chema. Avea ochii înlăcrimați, de tristețea ce o simțea față de atâția oameni care respingeau chemarea Tatălui, dar totuși avea și o bucurie deplină, căci ființa ei era încântată, fermecată de harul care îl primise, să Îl cunoască pe El! Își ridică privirea spre imensul cer albastru, și mulțumi cu toată ființa ei Tatălui, Fiului, și Duhului Sfânt. Trebuia să se îmbărbăteze și să întărească, pentru toate provocările care cunoștea că îi vor sta înainte. Va trebui zilnic să se echipeze cu curaj, ca slava Lui să fie glorificată.

"Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu". Ioan 17:3

"Să-L cunoaștem , să căutăm să-L cunoaștem pe Domnul! Căci El Se ivește ca zorile dimineții și va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul." Osea 6:3

"Așa vorbește Domnul: „Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui, ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ. Căci în acestea găsesc plăcere Eu”, zice Domnul." Ieremia 9:23,24

Îmi place nespus de mult chemarea aceasta de a-L cunoaște pe Dumnezeu! E uluitoare! Vreau să răspund cu toata inima mea acestei chemări, cu tot sufletul meu, cu tot cugetul meu și cu toată puterea mea! Vreau să Îl descopăr pe Dumnezeu în frumusețea măreției Lui glorioase, dar și în cutremurătoarea-I sfințenie. Aceasta este dorința mea, alegerea mea, hotărârea mea cât și umblarea mea în chemarea uimitoare ce am primit-o. Te invit și te provoc la această călătorie și pe tine, suflet însetat. Vino și tu!