Opriri și descoperiri

 Din nou, suntem la sfârșitul unui alt an care a trecut atât de repede, încât nu am fost suficient de capabili ca să reușim să ne dăm seama de cât de importante au fost momentele, clipele, orele, și oportunitățile care fiecăruia ni s-au dat.

Așezată în fața unei cărți, lecturând, s-au conturat în mintea mea câteva întrebari meditative: 

"Ce am făcut anul acesta ca să Îl cunosc mai mult pe Cel care m-a mântuit? Cât timp am folosit pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu? Câte oportunități am ratat de a asculta glasul și sfaturile Lui? 

Nu mă refer la implicarea mea în lucrările și chemarea ce o avem fiecare, ci la nivel personal, cât m-am oprit să îmi dau interesul să Îl cunosc pe Dumnezeu, să experimentez intensitatea și îmbogățirea Lui?"

Și imediat mi-a venit în minte pilda Domnului Isus din Matei: 

"Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?" Matei 7:22

Oamenii acești chiar făceau lucruri impresionante, care unora dintre noi ni se pare ficțiune. Răspunsul Lui Isus mă înspăimântă: "Atunci, le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege." Matei 7:23

Isus spune în altă ocazie: "Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu." Ioan 17:3

Oare de ce investim mai mult în a face cât mai multe lucrări decât în timpul acela intim, unde descoperim frumusețea Mântuitorului și bogățiile Tatălui? Isus ne atrage atenția că e mai important să Îl cunoaștem, decât slujirea. Maria și-a ales partea cea bună, spunea Isus. Asta nu însemna că ce făcea Marta era rău, doar că Maria s-a oprit din slujire ca să Îl cunoască pe Isus. Prioritatea ei era să Îl cunoască, apoi sunt sigură că își dedica și energia să Îl slujească. 

Ne ocupăm timpul cu foarte multe lucruri dacă e posibil, poate până la extenuare, încât posibilitatea de a ne opri să nu existe. Dar Dumnezeu, cu glasul Său duios de Tată ne spune și astăzi:

"Opriți‐vă și cunoașteți că eu sunt Dumnezeu; voi fi înălțat între neamuri, voi fi înălțat pe pământ!" Psalmul 46:10 VDCL

«Estad quietos y conoced que yo soy Dios; seré exaltado entre las naciones; enaltecido seré en la tierra».

Salmos 46:10 RV2020

Nu vreau să fiu înțeleasă greșit căci nu trebuie să facem lucrări, ba da, dar orice lucru trebuie să izvorască în urma opririi noastre, a părtășiei și a cunoașterii noastre profunde cu Domnul Dumnezeu. Tocmai marile treziri spirituale în lumea întreagă, au avut loc, când oamenii s-au oprit și au cunoscut pe Domnul Dumnezeu. Istoria creștinismului poate fi o sursă de inspirație dacă ne vom opri și o vom citi. Este imposibil să rămâi același, și să nu îți dorești pasiunea și devoțiunea lor în a-L iubi pe Isus Cristos.

"Prin tot ceea ce predic încerc să motivez biserica lui Isus Cristos la o redescoperire a frumuseții Mântuitorului, ca astfel să-L putem iubi din nou cu aceeași intensitate cu care L-au iubit înaintașii noștri." - A.W. Tozer

Tot Tozer spunea cu multe decade înainte: "Vreau să-ți spun că te va costa să-L cunoști pe Isus Cristos, personal și profund. Costă, și cei mai mulți oameni nu sunt dispuși să plătească prețul. Din această cauză cei mai mulți sunt doar creștini obișnuiți, care nu cresc spiritual. Creștinul obișnuit, omul care nu a trecut niciodată dincolo de ceea ce înseamnă un creștin mediocru." 

Mă bucur enorm de toate perioadele în care m-am oprit și L-am mai cunoscut încă puțin pe Dumnezeu. Wow, orice oprire a adus o descoperire minunată de care m-am bucurat și în care sufletul meu chiar a fost încântat de Autor, nu doar de binecuvântările Lui. 

Dar, în același timp, nu pot trece cu vederea că mă doare momentele ratate în care din neglijență, nepăsare, neveghere, etc, nu m-am oprit în a-L cunoaște pe Isus Cristos, Domnul. La fel cum credința fără fapte este moartă, tot la fel dragostea noastră doar declarată, dar fără fapte, față de Tatăl nostru, față de Isus Cristos Mântuitorul nostru, este moartă. 

Deci, măsura dragostei noastre este timpul nostru personal petrecut cu El. Oare cât am făcut-o din dragoste față de El, sau cât din egoism pur, unde am căutat doar binecuvântările, nu și Autorul?

Mă bucur căci Cuvântul Său străpunge inima mea, și desparte "adevărul meu" de adevărata realitate care doar El o deține. Și chiar dacă doare, vreau să accept și să fiu curajoasă și să pot împlini avertismentul pe care ni-l dă Pavel: 

"Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți. Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia Domnului." Efeseni 5:15-17

Doresc să mulțumesc Domnului pentru că El m-a iubit întâi, pe când eram o mare păcătoasă, și astăzi mă iubește mult mai mult, deoarece sunt fiica Lui, și își arată dragostea de Tată, iubindu-mă și instruindu-mă cu blândețe. Mulțumesc Tată!

Fie ca cumpăna dintre ani să fie o oportunitate în care fiecare să ne oprim și să ne cântărim viața noastră cu Dumnezeu, și să începem să ne folosim timpul cu folos, căci zilele sunt tot mai scurte și mai zbuciumate.

Să fim cu toți binecuvântați de Domnul Dumnezeu, Tatăl nostru și de Mântuitorul nostru, Isus Cristos cu cât mai multe opriri în care să Îl descoperim și să Îl cunoaștem tot mai personal și profund. Să nu cunoaștem doar Biblia, ci să cunoaștem și să descoperim frumusețea Autorului - Dumnezeul Unic, Suveran a toate, ca să putem spune: 

"Atunci, Cel Atotputernic va fi desfătarea ta , și îți vei ridica fața spre Dumnezeu." Iov 22:26 (VDC)

Los imprevistos - Pruebas de carácter

 Me despierto cada mañana y antes de empezar cualquier actividad - soy consciente del amor e la bondad de Dios, Él que me ha dado un nuevo día para vivir. Estoy agradecida y feliz de todo lo que el Señor me ha dado y, con la motivación de Su presencia quiero vivir este nuevo día que El tiene preparado para mi. 😇

Pero, ¿saben que? Que eso a veces no dura! ¿Porque? Primero, unos dirían, que soy mujer y mis emociones oscilan a veces drásticamente😂 , segundo, que para mi sería el primero😄, porque a lo largo del día enfrentamos cosas que desestabiliza nuestro buen ánimo, ¿verdad? 

Además de estas cosas existe "el pasado" que todos tenemos; ya sean fracasos, dolor, situaciones difíciles, pecados, pérdidas, engaños, mentiras, malas decisiones, etc. Nuestro pasado no es perfecto. Por eso nuestro enemigo aprovechara desestabilizarnos con todo lo malo de nuestro pasado.

Muy pocas veces acabamos como empezamos: con buen ánimo y motivación. Porque raramente pasa un día sin "incidencias" que nos prueben. Todos pasamos por esto, ya seamos hombres o mujeres, creyente o no. La vida está llena de desafíos, decisiones, pruebas a cada paso. Puede que aveces solo pase en nuestra mente, pero esto no significa que no suframos desequilibrios en nuestro ánimo. En cualquier caso, nos demos cuenta o no, estamos pasando por pruebas. 

Elegir amar y no odiar, elegir la misericordia en lugar de juzgar, elegir ayudar a tu prójimo frente a la ignorancia. Elegir perdonar a los que te han hecho daño. Responder con amabilidad a las personas difíciles. Ser paciente con el apresurado. No hables mal de quienes no te agradan. Elige animar en lugar de ser pesimista. Estos son sólo algunos ejemplos que me vinieron a la mente, pero hay muchas cosas que suceden sin previo aviso y, de alguna manera, habrá una respuesta a lo inesperado, ya sea buena o mala.

Nuestras vidas están llenas de situaciones imprevistas que, queramos admitirlo o no, moldearán nuestro carácter y luego esto se reflejará en nuestra conducta.

Todo progreso en la vida se logra a través del aprendizaje, la adversidad, las pruebas, el sufrimiento y el amor. Toda profesión se aprende con trabajo y esfuerzo, y ¿por qué creemos que para ser mejores personas, más agradables a Dios, se aprende sin exámenes?

Por eso, cada acontecimiento inesperado en nuestra vida son pruebas permitidas por Dios para que aprendamos a escoger el bien, a confiar en el Señor, a amar como Él nos enseñó y a tener una perspectiva eterna.

Hay unos pasajes en la Biblia que me recuerda que a pesar de las pruebas, grandes o pequeñas, malas o peores, etc., hay un salvavida disponible para mi situación.

Hasta ahora, ninguna prueba os ha sobrevenido que no pueda considerarse humanamente soportable. Dios es fiel y no permitirá que seáis puestos a prueba más allá de vuestras fuerzas; al contrario, junto con la prueba os proporcionará también la manera de superarla con éxito. 1 Corintios 10:13 La Palabra

Me encanta esta afirmación: "Dios es fiel" y si permite que seamos probados, también nos dará la manera de superarlos con éxito. Wow! 

Eso es grandioso!

Me han secuestrado la paz y hasta he olvidado la dicha. Pienso que estoy sin fuerza, que se ha agotado del todo mi esperanza en el Señor. Recuerda mi pena amarga que es ajenjo envenenado. 

Me acuerdo constantemente y se me derrumba el ánimo.

Pero algo viene a mi mente que me llena de esperanza: que Tu amor, Señor, no cesa, ni Tu compasión se agota; ¡se renuevan cada día por tu gran fidelidad! Tú eres mi herencia, Señor, por eso confío en Ti. 

Es bueno el Señor con quien confía en Él y lo busca. Lamentaciones 3:21:25 La Palabra

Por eso es muy importante tener la palabra de Dios en mi corazón, porque me ayudará siempre que la necesite. "Pero algo viene a mi mente que me llena de esperanza" - ¿de donde viene a mi mente esa verdad que me salva? Desde mi corazón, donde guardo con disciplina las palabras de mi Dios - Guardo tus palabras en mi corazón para así no pecar contra ti. Salmos 119:11

Queridos, no os asombre como algo inesperado la tremenda prueba desatada contra vosotros. 1 Pedro 4:12

Hay muchos pasajes; sólo hemos abierto un comienzo de lo que existe, para que sepamos que la Palabra de Dios nos enseña a prepararnos para las pruebas inesperadas. La Biblia contiene innumerables ejemplos de personas que enfrentaron pruebas inesperadas. De ellos podemos aprender como atraversarlo. A veces queremos evitar los desafíos, pero ellos nos enseñan cómo afrontarlos con valentía. 

No debemos desanimarnos cuando nuestro ánimo cambie, o cuando un giro inesperado, cambia nuestro día; Dios es fiel - podemos confiar plenamente en Él - Él nos proporcionará también la manera de superarlo con éxito.

Todo lo puedo en Cristo que me fortalece. Filipenses 4:13 RV2020

Puedo salir airoso de toda suerte de pruebas, porque Cristo me da las fuerzas. Filipenses 4:13 BTI

Pero tú, Señor, eres mi escudo, mi gloria, quien me enaltece. SALMOS 3:4 (BTI)

Cuando yo decía: «Mi pie resbala», tu misericordia, Señor, me sostenía. SALMOS 94:18 (RV2020)

Dios es el que me ciñe de fuerza, quien despeja mi camino, 2 SAMUEL 22:33 (RV2020)

Mas tú, Señor, eres escudo alrededor de mí; mi gloria, y el que levanta mi cabeza. SALMOS 3:3 (RV2020)

El centro es Dios, Él es el más importante y, si vemos las cosas de esta manera, nos ayudará a no perder el equilibrio en las pruebas. Su poder y Su bondad será gloriosa para que Su Nombre sea alabado y exaltado.

Comportamente

      Comportamente care ne îndepărtează de inima lui Dumnezeu vor fi catalogate drept admisibile și în unele circumstanțe, chiar bune. 

      Citeam această afirmație în cartea care o lecturam, și am rămas meditativă. M-am oprit, și timp de două zile am încercat să fiu receptivă la Duhul Lui Dumnezeu. Această afirmație răsuna în inima mea...ce  comportamente le catalogăm ca admisibile, ca fiind bune? Îi mai dăm Domnului "voie" să ne vorbească? 

Am privit în urma pașilor mei de când L-am întâlnit pe Isus în mod personal, iar comportamentele mele au fost șlefuite, modelate, prelucrate de Domnul, și recunosc că încă mai are mult de lucrat. 

Însă, am învățat că niciodată nu îmi pot justifica comportamentul ca fiind bun atunci când acesta este rezultatul împlinirii poftelor/dorințelor mele, dacă vreau să mă judec corect. Măsura dreaptă o are doar Dumnezeu, a mea poate fi doar în parte dreaptă, de aceea trebuie să merg la El cu "dreptatea mea" și să fiu dispusă să accept ca Domnul să îmi arate adevărata realitate. Fiindcă Îl iubesc, mă voi sfinți, nu îmi voi justificate căderile, ci voi accepta ca El să îmi arate în realitate cum sunt în fața Lui, deoarece aceasta e cu adevărat ceea ce contează. Cum suntem înaintea Lui.

      Sfințirea este respinsă sau este trecută de noi ca admisibilă, iar curăția/puritatea nu mai este o valoare care trebuie promovată. Îi atribuim lui Dumnezeu 1 Corinteni 13 "Dragostea acoperă totul, suferă totul, dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate..." 

Dumnezeu este dragoste, dar uităm căci EL ESTE și pe deplin Sfânt, Sfânt, Sfânt! Nu vreau să mă înșel singură, și să mă trezesc fără adevărata cunoaștere "Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu"Ioan 17:3, adică fără viața veșnică, ci prefer ca Domnul să mă lumineze de realitatea vieții mele astfel să pot să mă curățesc.

2 Petru 2:20 spune: În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos, se încurcă iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.

1 Corinteni 15:34 – "Veniți-vă în fire cum se cuvine și nu păcătuiți! Căci sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu, spre rușinea voastră o spun."

Coloseni 1:10 – "pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu,"

1 Tesaloniceni 2:12 – "să vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăția și slava Sa."

1 Tesaloniceni 4:3-5  "Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră: să vă feriți de curvie; fiecare din voi să știe să-și stăpânească vasul în sfințenie și cinste, nu în aprinderea poftei, ca neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu."

Romani 6:19 – "Vorbesc omenește, din pricina neputinței firii voastre pământești: după cum odinioară v-ați făcut mădularele voastre roabe ale necurăției și fărădelegii, așa că săvârșeați fărădelegea, tot așa acum trebuie să vă faceți mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeți la sfințirea voastră!"

     Putem să iubim pe Isus, și să continuăm să păcătuim, și să ne depărtăm tot mai mult de Dumnezeu. Fără teamă de Dumnezeu este imposibil să fiu credincioasă Domnului. Fără teamă de Dumnezeu nu pot să îmi văd murdăriile și să caut curățire în jertfa lui Isus. Fără teamă de Dumnezeu nu pot recunoaște că tot ce sunt este doar datorită harului său bogat și a dragostei Sale. 

Teama sfântă Îi dă Lui Dumnezeu locul de cinste cuvenit în viața mea. Frica de Domnul ne ține departe de păcat (Exod 20:20), la fel învățăm că omul,...prin frică de Domnul se abate de la rău(Proverbe 16:6).

Lipsa intimități cu Dumnezeu ne pune în pericolul de a ne crea o variantă proprie/închipuită a Sa( Exod 32:1-8). Este cu neputință să iubești cu adevărat pe cineva pe care nu-l cunoști. Fără frica de Domnul nu-L putem cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu. Moise L-a cunoscut îndeaproape. Vocea și căile Lui Dumnezeu îi erau foarte clare. De altfel, Isus, ne spune: Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine...Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele vin după Mine. (Ioan 10:14,27) Cunoaștere și ascultare/supunere. 

M-am dat seama că este mare har să auzi ce spune Dumnezeu despre cum ești înaintea Lui! De acest lucru depinde alegerea destinului meu etern. Indiferent de eșecurile mele să pot alerga în brațele Tatălui și să caut ispășire în jertfa Fiului Său. Să caut prezența Sa în ciuda alunecărilor și căderilor mele, căci dragostea Sa nemărginită mă cheamă să beneficiez de harul Său. 

Și ce frumusețe este să mă odihnesc la umbra aripilor Sale ori de câte ori Tatăl își găsește plăcere în mine.

Motivación y Fe

Todos tenemos muchos deseos, sueños, ambiciones y aspiramos a muchas cosas. Eso está bien, pero todos sabemos que no es suficiente, porque para lograr una meta se necesita un plan, mucha disciplina, sacrificio, dedicación y trabajo duro para lograrlo. Y por eso, la mayoría de los deseos y sueños lo dejamos ir, sin luchar a conseguirlo, y nos conformamos con mìgas en lugar de tener el pan entero.

Por eso pregunto, ¿que necesitamos para lograr cumplir nuestros sueños? ¿Que nos falta para llegar a las metas? Necesitamos motivación! Si, motivación y fe.

Necesitamos motivación para disciplinarnos y conseguir las metas que nos pongamos. 

¿Que es la motivación y còmo fomentar la motivación para que su motor no se pare?

Motivación = Conjunto de factores internos o externos que determinan en parte las acciones de una persona. Motivo, causa, razón que impulsa a una acción. Estímulo que anima a una persona a actuar de una forma concreta para lograr un objetivo.

Pero la motivación no funciona sin fe. Esas dos funcionan, pero solo si estan juntas. El motor no funciona sin gasolina, pero si se juntan ocurre el milagro de cuales tantos nos beneficiamos hoy en dia.

Aparte de la fe religiosa, en Dios, existe en cada persona el poder de la fe. Dios creò a las personas con ese poder extraordinario para sobrevivir en este mundo. Hay muchas personas no creyentes en Dios, que logran grandes cosas, porque este don lo tenemos todos, ya que todos somos la creación de Dios. Pero, si que es verdad que se hace una separación, una diviciòn en cuando elegimos en que depositamos nuestra fe. 

¿Que es la fe según la Biblia? "La fe es garantía de las cosas que esperamos y certeza de las realidades que no vemos. Por ella obtuvieron nuestros mayores la aprobación de Dios. Por la fe comprendemos que el universo ha sido modelado por la palabra de Dios, de modo que lo visible tiene su origen en lo invisible." Hebreos 11:1-3

¿Que es la fe según el mundo? Confianza, seguridad, esperanza, certidumbre.

La motivación desaparece cuando perdemos la fe. Alimentar la fe nos ayuda ver la motivación y perseverar en ella, para lograr cumplir las metas. La fe en Dios, y la fe que ésta en nosotros, las dos, son un instrumento poderoso que nos ayuda a lograr grandes cosas en este mundo.

Hoy en día, sin ser dramática, o exagerada, las personas ya han perdido casi por completo la fe en Dios, pero también la fe de lograr metas para sus vidas personales. La generación joven ya casi no se atreven a soñar, porque saben que deberían luchar y esforzarse en lograr llegar en las metas de los deseos e sueños, por eso eligen las vías más fáciles y rápidas para subsistir. Comienzan con sueños y esperanzas y terminan desistiendo en el camino.

Los padres aún tienes sueños para sus hijos, los abuelos para sus nietos, pero lo malo es que ellos mismos ya dejan de soñar antes de empezar a volar. 

A veces siento como esa epidemia intenta afectar también mi vida. Y mentiría decir que es fácil oponerse y protegerse. Todo es una lucha constante, y someterse a las disciplinas, veces es como una tortura. Cuando perdemos de vista a Dios, solamente queda la fe depositada en nuestros esfuerzos, pero este camino sin Dios es muy agotador y muy frustrante a largo plazo.

Como creyente en Dios, puedo afirmar que su poder, su gracia y su bondad son mi mayor apoyo en mis debilidades. Tengo un antes sin Dios y un después con Él, y por eso puedo distinguir claramente en mis afirmaciones que lo que soy ahora se debe a que he puesto mi fe en Dios, quien es Todopoderoso, ya que soy solo un ser humano limitado, con recursos limitados y un fin incierto en la Tierra. Pero con Él, puedo trascender todo esto y ser eterno. 

Voy a clamar al Dios altísimo, al Dios que en todo me ayuda. Salmo 57:2 DHHE

Clamaré al Dios Altísimo, al Dios que me favorece. RV2020

¿Cómo conseguimos la motivación y cómo alimentamos la fe?

Averigua si tus sueños, deseos, metas - que estén adecuados para ti y conforme a quien eres.

Enséñame a tener buen juicio y conocimiento, pues confío en tus mandamientos. Salmos 118:66 

Tenlo claro antes de empezar cualquier camino. 

Si alguno de vosotros quiere construir una torre, ¿no se sentará primero a calcular los gastos y comprobar si tiene bastantes recursos para terminarla? No sea que, una vez echados los cimientos, no pueda terminarla, y quede en ridículo ante todos los que, al verlo, dirán: «Ese individuo se puso a construir, pero no pudo terminar. Lucas 14:28-30

Busca la motivación en los lugares que te aconsejan en luchar, no en abandonar.

Los planes se afirman con un buen consejo; Prov. 20:18a

el triunfo depende de los muchos consejeros. Prov. 11:14b

Poner interés en que te gustaría lograr. Inspírate en los que lo han logrado.

Por eso, nosotros, teniendo a nuestro alrededor tantas personas que han demostrado su fe, dejemos a un lado todo lo que nos estorba y el pecado que nos enreda, y corramos con fortaleza la carrera que tenemos por delante. Hebreos 12:1

Persistir cuando no tienes ganas y en los días malos.

Por tanto, tomad toda la armadura de Dios, para que cuando llegue el día malo podáis resistir y permanecer firmes después de haber acabado todo. Efesios 6:13

Poner atención en cultivar ánimos.

No perdáis, pues, el ánimo. El premio que os espera es grande. Hebreos 10:35

Sométanse a la disciplina hoy, no mañana. Lo que haces hoy te ayudará para mañana.

Amar la disciplina es amar el saber; odiar la reprensión es ser ignorante. Prov.12:1

Recuerda cada día que Dios siempre estará allí para animarte y equiparte con lo que necesitas para superar este día también.

No temas, porque yo estoy contigo;no desmayes, porque yo soy tu Dios. Yo te fortaleceré, y siempre te ayudaré, te sustentaré con la diestra de mi justicia. Isaías 41:10

Fortalece tu fe en Dios - y encamina tu motivación en la dirección correcta cuando intenta descarillar.

Confiadle todas vuestras preocupaciones, ya que él se preocupa de vosotros. 1 Pedro 5:7

La senda de los justos es como la luz de la aurora, que va en aumento hasta que el día es perfecto; pero el camino de los malvados es como la oscuridad, y no saben en qué tropiezan.

No te desvíes a la derecha ni a la izquierda; aparta tu pie del mal. Prov. 4:18,19,27

Nunca abandones cuando fallas. Nunca. La práctica constante es la clave para adquirir habilidades y destrezas.

pues siete veces cae el justo y se levanta, pero los malvados se hunden en la desgracia. Prov. 24:16a

Y no es la necesidad lo que me hace hablar así, pues he aprendido a bastarme en cualquier circunstancia. Tengo experiencia de pobreza y de riqueza. Estoy perfectamente entrenado para todo: para estar harto y para pasar hambre, para nadar en la abundancia y para vivir con estrecheces. Puedo salir airoso de toda suerte de pruebas, porque Cristo me da las fuerzas. Filipenses 4:11-13

Ten más fe en Dios que en tus habilidades. Aún cuando dudes en lograrlo apoyate en la bondad de Dios.

Confía plenamente en el Señor y no te fíes de tu inteligencia. Prov. 3:5

Instruirea aduce rod

 

Mi-a plăcut o frază spusă de cineva într-un mesaj: "Fii o soluție, nu o problemă!" 

Sunt cam două luni de atunci, și aparte că sună bine, rimează și dă bine ca lemă, am meditat și am încercat să caut în a o pricepe ca mod de viața pentru mine. Am reflecționat că orice învățătură primită trebuie practicată pentru a obține ✔ de aprobat.

Până nu te pui la un exercițiu, totul e ușor și frumos, asta până când încerci să îl aplici; abia atunci începe școala adevărată a învățării, a aplicării practice. Viața e foarte simplă și ușoară atâta timp cât nu ne punem la provocări care să ne schimbe mintea, inima, caracterul, viața. Totul se complică când începem să punem în practică tot ce știm și cunoaștem. Eșecurile sunt atât de frustrante, deoarece de prea puține ori reușim din prima. "Iar sămânța căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înțelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, șaizeci, altul, treizeci.” Matei 13:23 Nu totdeauna reușim maximul, chiar dacă Cuvântul și pământul e bun. Însă, exersarea cunoașterii totdeauna va aduce rod, chiar dacă nu va fi din prima maximul(sau nu totdeauna), sau 60%, însă poate vom rodi minimul 30%.  Poate minimul nu ne va mulțumi, dar ne va ajuta ca la următoarea dată să obținem mai bune rezultate, pentru că puținul acela sunt resursele necesare în a semăna din nou.

Orice deprindere este o școală a învățării practicii a ceea ce este teoretic. Nu e simplu, nici ușor precum pare. Uneori în viață suntem puși în fața provocărilor când cunoașterea e supusă testului practicării. Alteori, alegem noi să practicăm ceea ce cunoaștem. Ori care ar fi situația, suntem examinați în vederea ajungerii la validarea cunoașteri ca rezultat practic: "el aduce rod." 

Până și prin eșecuri putem rodi dacă suntem atenți la Maestru. Nu trebuie să abandonăm, chiar dacă nu reușim nici cel 30%, deoarece Biblia numește neprihănit chiar și pe cel care nu reușește, dar nu se dă bătut, ci se ridică și încearcă din nou, și din nou, până reușește. Căci cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică...Prov. 24:16 

Instruirea cultivă în noi rezultate care vor dăinui, de aceea nu trebuie să abandonăm niciodată! Vrăjmașul încearcă din răsputeri să nu te mai ridici și să nu mai încerci, căci știe și cunoaște căci orice credincios poate învinge prin faptul căci se ridică și continuă să lupte, căci Cristos este Cel care îl încurajează, Cristos este Cel care îi dă toate resursele, doar el trebuie să se ridice și să exerseze.

Pavel ne descrie în Romani 7:25 lupta firii pământești împotriva Duhului, și vedem că lupta aceasta este crâncenă, ne epuizează, ne obosește și uneori nu reușim să facem ceea ce trebuie, chiar dacă am luptat.

Dar mă bucur căci Pavel termină cu o conotație plină de speranță. Victoria stă în cedare. Cu cât cedăm mai mult controlul Domnului Cristos, cu atât mai mult El va trăi în noi, iar diferența se va vedea! 

Așadar, pentru a fi o soluție trebuie să alegem în a umbla în aplicarea cunoașteri. A fi o soluție este disciplina și răstignirea eu-lui și cedarea în favoarea cârmuiri Duhului. 

Practica este criteriul care stabilește adevărul; pentru a determina dacă o cunoaștere este adevărată, aceasta trebuie să fie validată prin practică. Sursa cunoașterii Adevărului este Biblia, iar exersarea punerii în practică a Adevărului are ca rezultat în a fi o soluție, nu o problemă.

Tocmai de aceea dați-vă toată silința să adăugați la credința voastră – un caracter ales, la caracterul ales – cunoașterea, la cunoaștere – înfrânarea, la înfrânare – răbdarea, la răbdare – evlavia, la evlavie – dragostea frățească, iar la dragostea frățească – iubirea de oameni. Căci, dacă aveți aceste virtuți și dacă sporesc în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ce privește cunoașterea Domnului nostru Isus Cristos. 2 Petru 1:5-8 NTSBR

De aceea, depuneți orice efort ca să adăugați la credința voastră virtutea, la virtute – cunoașterea, la cunoaștere – înfrânarea, la înfrânare – răbdarea, la răbdare – evlavia, la evlavie – dragostea frățească, iar la dragostea frățească – dragostea de oameni. Căci, dacă aceste lucruri sunt într-adevăr ale voastre și abundă printre voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ce privește cunoașterea Domnului nostru Isus Cristos. 2 Petru 1:5-8 NTR

Orice om chibzuit lucrează cu cunoștință... Prov. 13:16

El Defensor

A veces las circunstancias de la vida nos pone frente a situaciones difíciles, y no podemos defendernos y necesitaremos que alguien nos defienda y nos cuide. Todos pasamos por situaciones complicadas en algunos momentos de nuestra vida, porque todos cometemos errores, fallamos, caemos, resbalamos y en esos momentos no somos capaces de sostenernos, no sabemos cómo protegernos ante las acusaciones y los ataques.

¿Quien es nuestro defensor en esos momentos críticos? ¿Quien nos ayuda cuando más lo necesitamos? ¿Sería posible superar la adversidad? ¿Es posible que alguien nos defienda aunque sabría que defendería un culpable?

Hubo momentos en mi vida, cuando me sentí desanimada, abatida, abrumada, sin esperanza y anhelaba la ayuda aunque sabía que en algunos casos yo era la culpable de mi situación y condición. Y Dios siempre estuvo allí, luchando por mí, ayudándome y cuidándome. Sus tiernas palabras me han sostenido y Su palabra alimento mi alma; Su poder es mi fortaleza contra todo enemigo. Entonces, mi ser se calma y la esperanza florece fortaleciendome, porque Él, Jesús es mi Defensor! No solo me defiende, me ayuda, me asesora, me enseña, me corrige y me guia en todo lo bueno, todo lo correcto, etc. 

¿Quién es el que condenará? Cristo es el que murió; más aun, el que también resucitó, el que además está a la derecha de Dios, el que también intercede por nosotros. Romanos 8:34 

Hijitos míos, estas cosas os escribo para que no pequéis. Pero si alguno ha pecado, tenemos un abogado  ante el Padre, a Jesucristo, el justo. Él es la propiciación por nuestros pecados, y no solamente por los nuestros, sino también por los de todo el mundo. 1 Juan 2:1,2

¿Tu a quien tienes como defensor?

“No puedo imaginarme estar ante el Dios Omnipotente sin Jesús como mi Defensor.” Cole Brown

Pienso en mi Salvador y cómo protege y cuida a quienes ama! No los calumnia, no los abandona, los defiende y los ayuda a levantarse para la salvación. Es algo hermoso ¿verdad? 

Pero ¿Cómo serían nuestras relaciones si nos comportamos y daríamos lo que recibimos de ÉL?

 Este es mi mandamiento: que os améis los unos a los otros como yo os he amado. Juan 15:12

Por tanto, si perdonáis a los demás sus ofensas, os perdonará también a vosotros vuestro Padre celestial; pero si no perdonáis a los demás sus ofensas, tampoco vuestro Padre os las perdonará a vosotros. Mateo 6:14,15

Antes sed bondadosos unos con otros, misericordiosos, y perdonaos unos a otros, como Dios también os perdonó en Cristo. Efesios 4:32

Soportaos unos a otros y perdonaos unos a otros, si alguno tiene queja contra otro. Del mismo modo que Cristo os perdonó, así también hacedlo vosotros.  Coloses 3:13

A todos nos gustaría ser tratados con bondad, amor, compasión, gentileza, comprensión y misericordia para gozar de paz, alegría y disfrutar del perdón y de renovación interior ¿verdad? Pues, la clave es:

Así que todas las cosas que queráis que los demás os hagan a vosotros, así también haced vosotros con ellos, pues esto es la Ley y los Profetas.  Mateo 7:12

Elige tratar a los demás como te gustaría ser tratado. Sea un defensor para tu prójimo, no un acusador, porque la humanidad ya tiene un gran acusador, que cada dia nos ataca con culpa, desesperación, acusaciones, reproches, todo un paquete completo.

Pretenții și mofturi

 Suntem într-o epoca a secolului unde prosperitatea și abundența face din noi oameni pretențioși și mofturoși. Dacă cândva eram conștienți de harul Lui Dumnezeu pentru tot ceea ce avem, astăzi, prea puțin mai aflăm în noi sentimentul profund de recunoștință, căci munca, bunurile și bunăstarea noastră este un dar de la Domnul Dumnezeu.

Iată ce am văzut: este bine și frumos ca omul să mănânce și să bea și să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudește sub soare, în toate zilele vieții lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui. Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere și bogății și i-a îngăduit să mănânce din ele, să-și ia partea lui din ele și să se bucure în mijlocul muncii lui: acesta este un dar de la Dumnezeu. Eclesiastul 5:19,20

Ne comportăm ca și cum totul ni se cuvine, deoarece merităm tot ce e mai bun. Autonomia ne face să credem faptul că tot ce avem este prin meritele și eforturile noastre. De aceea spunem: "merit să am lucrul acesta, sau merit să mă bucur de ce am"! Nu ați spus niciodată sau măcar ați gândit asta? Eu mai sunt ispitită să îmi atribui câte un merit, de aici și meditația aceasta...

Pavel spune în 1Cor. 15:10 " Prin harul Lui Dumnezeu sunt ce sunt", deci, e harul Lui Dumnezeu pentru tot ceea ce sunt și pentru tot ceea ce am! Dacă mă pot bucura de ceva, dacă am o viață bună de care mă bucur, acesta este un dar de la Dumnezeu, deci nu sunt meritele mele, ci darul Său plin de har dăruit ființei mele.

Însă există un și mai mare rău, aparte de faptul căci credem că avem merite: aceasta este atitudinea de privilegiați fiindcă suntem copii Lui Dumnezeu și mergem înaintea lui Dumnezeu cu această atitudine deoarece ni se cuvine ca El să ne împlinească toate dorințele și mofturile noastre. Iar dacă nu ne rezolvă pretențiile și mofturile noastre ce facem? Ne întoarcem spre alți dumnezei, dumnezei făuriți de noi, după poftele noastre( 2Timotei 4:3), care par să ne de-a tot ce ne dorește inima noastră?!

"Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laț peste toți cei ce locuiesc pe toată fața pământului. Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului." Luca 21:34-36

Nu vorbesc dintr-o perspectivă ca cineva care stă pe un piedestal, ci ca o persoană care se confruntă și luptă cu puterea întunericului. Suntem saturați de lucruri și totuși atât de nemulțumiți, avem atâta confort și totuși atât de obosiți, există atâta cunoștință accesibilă și totuși suntem atât de goi, etc. 

Cristos ne îndeamnă și ne avertizează: " Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva...vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea..."

Într-o variantă spaniolă spune: "Evitați de asemenea ca inimile voastre să se umple/împietrească cu multele lucruri care vi le oferă lumea..."

Este o luptă continuă cu puterea întunericului care încearcă din răsputeri să răpună chiar și pe cei aleși (Matei:24:24), de aceea, trebuie să fiu cu mare luare aminte la mine însumi, dacă doresc să lupt lupta cea bună a credinței până la capăt.

Personal, cred că pot reuși doar având o relație personală, autentică și continuă cu Dumnezeul pe care ni-L prezintă Biblia, iar acesta implică sacrificiu, efort, timp și cunoașterea Celui Autentic, prin toate acestea dezvoltând și învățând cu adevărat să iubesc pe Domnul Dumnezeul meu cu toată inima mea, cu tot sufletul meu, cu toată puterea mea și cu tot cugetul meu și pe aproapele meu ca pe mine însumi. 

Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. Ioan 17:3

A fi mulțumitor și recunoscător de tot ceea ce suntem și avem, ține de oportunitatea alegerii! Iar alegerea aceasta depinde doar de mine și de tine.

Conocer implica un proceso

Estaba meditando y mis pensamientos fueron tocados profundamente de una realidad que me estremeció con un par de preguntas que se formaron en mi mente: 

¿Quien piensa en el corazón de Dios? ¿Quien deja de pensar en tener beneficios propios y piensa que hay alguien mas importante, mas grande y mas hermoso que mi persona?

¿Quien vela por los intereses que personalmente no lo beneficiaria?

¿En verdad, cuantos conocen al Dios verdadero? Aún respondiendo a estas preguntas positivamente ¿Como se validaría esa verdad como la verdad verdadera?

A unos, a lo mejor ni los afecta descubrir la verdadera verdad sobre este tema, pero ¿Que pasa con aquellos de nosotros que queremos comprobar si vivimos en la verdad de Dios? Porque la realidad, es nuestra manera de vivir, la verdad es lo que hacemos, no solo lo que decimos. La verdad es probada con nuestros hechos en nuestra manera de vivir ante Dios. Si no, sería vivir un engaño de que creía algo que al final se demostró no ser cierto. ¿No os asusta que nos engañemos, en algo tan importante como nuestro destino final, nuestra vida eterna?

Examinaos a vosotros mismos, si estáis firmes en la fe; probaos a vosotros mismos. ¿O no os conocéis a vosotros mismos? ¿No sabéis que Jesucristo está en vosotros? ¡A menos que no paséis la prueba! 2 Corintios 13:5 Reina Valera 2020

Pensad en vuestra manera de vivir y ved si de verdad mantenéis vuestra fe en Cristo. Haced la prueba y, si la pasáis, es porque él vive en vosotros. Pero si no creéis en Cristo de verdad es porque él no está en vosotros. 2 Corintios 13:5 BLB

Estaba hablando con unos amigos sobre el tema de que no hay nadie que quiera a Dios sin interés... 

Pero, después medité en este tema, y estaba algo frustrada que no pude enseñarle con la Palabra, que si se puede llegar a amar a Dios desinteresadamente. Yo defendía el punto que si se puede llegar a amar a Dios de esta forma. Me quedé días meditando en este tema, y mi corazón fue tocado profundamente con estas preguntas que Dios puso en mi mente...¿Soy uno de los que realmente te conoce?¿Puedo amarte sin buscar mi propio beneficio? Mientras reflexionaba sobre estas preguntas, me vinieron a la mente dos personas (además de Jesús) que nos dejaron un ejemplo de amor profundo, un amor que pone a los demás por encima del amor hacía nosotros mismos: Moisés y Pablo. Un amor tan desinteresado, que estaban dispuestos a perder su eternidad con Dios, para que otros la ganen. Un amor tan hermoso, para que la gloria y el poder del Nombre de Dios sea exaltado ante las naciones, y su nombre quede borrado del libro de la vida, o estar separado de Cristos por amor a sus hermanos (Exodo 32:32, Romanos 9:3).

Wow! Leer sus historías de cuán probada quedó demostrado su amor desinteresado, aprenderemos que esto es lo que Cristo quiso enseñarnos cuando dijo: Un mandamiento nuevo os doy: Que os améis unos a otros; como yo os he amado, que también os améis unos a otros. San Juan 13:34

¿Cuál es el tema principal de esta meditación? 

¿Conocemos a Dios? ¿Realmente le damos espacio a Dios para que podamos conocerlo? ¿Cuánto nos habla Él y cuánto le hablamos nosotros a Él? Parece que nos jactamos de conocerlo sin ofrecerle tiempo a darse a conocer...

Si es así, este conocimiento debe ser puesto a prueba, y solo si supera la prueba es verdaderamente una verdad vivida centrada en Dios. En esto sabemos que nosotros lo conocemos, si guardamos sus mandamientos. 1 Juan 2:3

Eu însă...

Când îmi mergea bine, ziceam:

„Nu mă voi clătina niciodată!”

Doamne, prin bunăvoința Ta mă așezaseși pe un munte tare,

dar Ți-ai ascuns Fața și m-am tulburat. Ps. 30:6-7

En mi prosperidad dije yo:

«No seré jamás conmovido»,

porque tú, Señor, con tu favor

me afirmaste como a monte fuerte.

Escondiste tu rostro, fui turbado. Sal. 30:6-7

De ce-ai lăsat o Doamne, ca robul Tău să fie iar smerit?

De ce am fost lăsat să eșuez din nou cumplit?

De ce-am uitat că zilnic bunătatea Ta ma întărit?

De ce am neglijat și-n forțe proprii eu m-am încrezut?

O clipă doar Tu Ți-ai întors privirea

Și robul Tău e tulburat, sa clătinat.

Tu m-ai lăsat din nou să văd, să știu și să cunosc

Că tot ce-i bun în mine, ești doar Tu, o Domnul meu Cristos!

Tu, o Doamne, numai Tu în a Ta bunăvoință

Mă așezase-i cu favoare pe un munte tare

Să nu mă clatin, nici să fiu înfrânt,

În slăbiciunea mea, Tu era-i Cel tare și puternic!

Nu pot să îmi ridic privirea să te privesc o sfânt Isus...

Ci doar mă tângui, mă smeresc

Și-mi plâng vinovăția..

O iartă-mi Doamne, tot ce Ți-am greșit!

Ce ar fi ființa mea fără de harul Tău 

Ce aș face Doamne fără de puterea Ta

Cum aș putea fără de iertarea Ta

Să pot păși alături de prezența Ta?

Cât de măreț, sublim și glorios

Este Mântuitorul care s-a jertfit

Ca un păcătos ca mine

Să fie zilnic mântuit! 

Slăvit să fii, al nost Răscumpărător Isus!

Am meditat la bunătatea Lui Dumnezeu, la puterea Lui care ne susține în fiecare zi, și la dragostea Lui care ne povățuiește zilnic în umblarea noastră pe căile Lui, și m-am cutremurat. Ce ar fi ființa mea fără de tot ce este El?! 

Uneori în stările noastre prospere spirituale, spunem exact ca și psalmistul: Nu vom mai fi niciodată șovăielnici, nesiguri, clătinați! E nevoie doar de o clipă în care Domnul să Își ascundă Fața, și ne tulburăm; vedem cum impuritățile firii pământești ne tulbură, adică scot la iveală ceea ce suntem fără El. Neputința împliniri binelui devine un drum anevoios și greu. Iar slăbiciunile te copleșesc, te secătuiesc de tot ce ai mai bun. 

Ce facem în astfel de situații? Alergăm în brațele Tatălui recunoscând că fără de jertfa Fiului Său nimic nu suntem? Sau, fugim departe de Fața Lui? Și mai este o variantă: să nu faci nimic, să fii indiferent de dragostea și sfințenia Lui, și păcatul să fie o normalitate în trăirea vieții.

Alegerea ne aparține. Fie să putem zice:

Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta.

Nu te bucura de mine, vrăjmașă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși; chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este Lumina mea! Mica 7:7, 8 (VDC)

Ajutorul care ne trebuie - Este la Domnul

Certurile, împotrivirile, disputele și neînțelegerile creează o oportunitate de a fi ispitiți în a căuta consolare, compasiune sau înțelegere acolo unde nu ar trebui. 

Suntem mult mai ispitiți atunci când nu suntem bine; suntem mult mai dispuși provocărilor când ne-am certat, când suntem nervoși, când am greșit, când ni s-a greșit, când suntem nemulțumiți, sau doar obosiți. Vrem sau nu, întâmpinăm aceste provocări, oricât de mult ne străduim să nu le provocăm. Dar, diferența o va face dorința inimii noastre care ne va ajuta să pășim în alegerile care ne vor păzi să ne păstrăm curați, sau să facem ceea ce ne vine din fire!

Ce facem când întâmpinăm aceste lucruri? Ce facem când natura noastră cere dreptate pentru adevărul care credem că îl avem? Cedăm ispitei de a căuta consolare pentru adevărul sau dreptatea noastră acolo unde nu trebuie? ( Exemple: te-ai certat cu părinți sau ai avut o neînțelegere cu o persoană, și cauți pe cineva care să îți arate compasiune, înțelegere, etc - de obicei cauți să îți verși nemulțumirile și în schimb să ți se de-a dreptate și înțelegere - tendința este să vorbești de rău pe cel care ți-a creat nemulțumirea - astfel vrăjmașul ți-a deschis ușa și te îndrumă spre unde nu trebuie să cauți ajutor. Sau, cauți ușurare în lucruri nepotrivite, neadecvate - acele lucruri care îți aduc satisfacție de moment, dar care apoi te umple de vinovăție)

Lupta dintre fire și Duh este foarte crâncenă, de aceea ne este greu să permitem ca adevărul și dreptatea lui Dumnezeu să ne ajute, să ne schimbe conform a ceea ce El vrea să fim sau să facem. Adevărul și dreptatea Lui Dumnezeu este barca noastră de salvare din ispită, iar smerenia ne ajută să ne lăsăm călăuziți de adevărul și dreptatea Lui. Noi nu putem avea prea multă discernere sau înțelepciune în acele momente, însă dacă avem Cuvântul Lui Dumnezeu în noi, acesta ne va arata cum trebuie să fie reacțiile noastre la acele momente când se crează tensiuni și provocări. 

Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea.  Coloseni 3:16 VDC

Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! Psalmul 119:11 VDC

Ce alegem: ce firii îi vine cel mai greu să facă - să se supună Cuvântului Domnului - sau - ne răcorim firea? Ce căutăm și unde căutăm? Ce este important pentru noi în acele momente? Nu răspunsul la aceste întrebări face diferența ci ce alegem în acele momente!

În Tine, Doamne, îmi caut scăparea: să nu rămân de rușine niciodată! 

Scapă-mă în dreptatea Ta și izbăvește-mă ! Pleacă-Ți urechea spre mine și ajută-mi! Psalmul 71:1-2 VDC

Știi care este Cuvântul lui Dumnezeu pentru situația ta? Ei bine, aceea este cea mai eficientă cale spre biruință pentru situația ta! 

De aceea, să căutăm prima dată: unde trebuie, să luăm ce ne trebuie, și să facem ce trebuie.

Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine . Fii ajutorul nostru în fiecare dimineață și izbăvirea noastră la vreme de nevoie! Isaia 33:2 VDC

Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul. Psalmul 121:2 VDC

Ajutorul care ne trebuie - Este la Domnul - da, putem merge la o persoană care să ne ajute, doar dacă împreună este să căutăm ajutorul Domnului pentru situația cu care ne confruntăm. Dar prea puține ori mergem în a căuta dreptatea și adevărul Lui Dumnezeu. De cele mai multe ori căutăm consolare, înțelegere, compasiune, etc - aceste lucruri le cere firea.

 A căuta îndrumarea Lui când trecem prin tensiuni și provocări nu este prima pe lista noastră, dar trebuie să o punem prima pe listă, dacă vrem să fim plăcuți lui Dumnezeu.

Adevărul Subiectiv sau Obiectiv?

 Astăzi, citeam într-o carte, și am rămas din nou uimită cum Dumnezeu ne călăuzește și în cele mai mici detalii, spre răspunsuri la lucruri care poate ne frământă sau ne interesează, dar care fac o mare diferență în viețile noastre (vulpile cele mici, care strică viile C.C. 2:15). 

Cunosc după cele citite din Biblie, că noi nu vom fi aplaudați de lume, așa cum oarecum încearcă lumea industriei să ne educe, dar Isus ne avertizează că dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar, pentru că nu sunteți din lume și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea. Ioan 15:18-19 

Adevărul Subiectiv sau Obiectiv?

Deziluzionată câte o dată că nu avem conversații profunde despre adevărurile Scripturi cu persoane care avem același crez - Isus Cristos, Mântuitorul și Domnul nostru, mă retrag singură și meditez, citesc, studiez, vorbesc cu Dumnezeu... 

Este ca și cum fiecare avem deja formate concluziile noastre și acționăm cam așa: 

Aceasta e opinia și părerea ta personală, ține-o pentru tine, fiecare face cum crede și fiecare face cum înțelege. Uneori se spune asta în mod direct, alteori se susține prin subînțeles. Adevărul este definit acum ca opinia mea personală despre realitate. Adevărul este înlocuit cu corectitudinea, este înlocuit de simțuri și este înlocuit de misticism.

Când vine vorba de religie și moralitate, adevărul este ceea ce spun eu că este. Adevărul este subiectiv, el nu are legătură cu argumentele sau cu faptele. Există adevărul tău și adevărul meu, dar niciun fel de adevăr pe care l-am mărturisi amândoi. Vechea doctrină despre  adevăr trebuie înlocuită cu ideea că de fapt nu există niciun fel de adevăr, dacă prin adevăr înțelegem niște valori aplicabile tuturor culturilor și vremurilor. 

Adevărul, dacă el există, nu există undeva afară, așteptând să fie descoperit, ci este mai degrabă răspunsul meu personal la informațiile care îmi ajung. "Eu nu descopăr adevărul; eu sunt sursa adevărului." Cam așa arată lumea noastră în care trăim. Dacă ceea ce noi experimentăm este adevărat pentru noi, cine ești tu ca să spui că lucrurile nu sunt așa? Mintea noastră își creează propria ei realitate, iar acesta este adevărul pentru noi.

Cumva eram nemulțumită, de mine prima dată, de ce ni se pare atât de dificil să spunem că anumite concepții - sunt greșite, că anumite tipuri de comportament - sunt păcătoase, că suntem influențați de industria divertismentului, a rețelelor sociale, a Hollywood mai mult decât de Biblie! 

Lumea ne influențează mai mult gândirea și comportamentul nostru, a copiilor noștri, iar inimile noastre sunt corupte de plăcerile lumești! Poruncile Lui Dumnezeu sunt învechite, nicidecum o mare plăcere pentru noi! Ferice de omul care se teme de Domnul și care are o mare plăcere pentru poruncile Lui! Psalmul 112:1

Mă întrebam, ce se întâmplă și care este motivul că nu putem vorbi și conversa de tematice și subiecte pe care le trăim, care le întâmpinăm, care le vedem, cu care ne confruntăm?! De ce nu aplicăm adevărul Bibliei pentru a ne educa și instrui pe noi, apoi pe copii noștri, pe cei din jur? 

Ne simțim intimidați nu numai când vine vorba să judecăm starea de pierzare a lumii, ci și când vine vorba să ne judecăm pe noi după Adevăr, să judecăm starea relațiilor noastre cu familia și cu frații noștri de credință. Ne temem să ne expuneam adevărul Biblic, pur și total, pentru că aceasta înseamnă că trebuie să mă confrunt cu realitatea interioară - a mea, unde există doar Eu și Adevărul - care îmi va arata ceea ce sunt cu adevărat. Duhul Lui Dumnezeu trebuie să mă instruiască prima dată pe mine, să mă îndrepte pe mine, să mă învețe pe mine, etc, ca apoi să pot deține un adevăr conform standardelor Lui, și ca apoi acest adevăr să fie trăit și să aibă influență apoi spre cei din jur.

Poruncile  decurg din felul în care am fost făcuți și din felul în care am fost destinați să fim. Noi le interpretăm ca și cum Domnul ar spune: iată ce trebuie să faci, însă Dumnezeu vrea să spună iată cine ești tu. Cele zece porunci decurg din felul în care am fost făcuți și din felul în care am fost destinați să fim.

Îmi plac dezbaterile, și îmi plac să fie ținute pe baza adevărului, nu a adevărului meu, ci al Bibliei, ținute în/cu dragoste și respect. 

Se fac niște descoperiri de o frumusețe extraordinară, în care sufletul se desfată de adevărul care îi aduce eliberare de a fi ce Creatorul a plănuit să fim, iar inima este copleșită de dragostea care aduce har și împuternicire să fim ce El a plănuit să fim! 

Nu sunt o persoană care caută certuri, lupte, sau discordie între oameni, dar văd chemarea lui Dumnezeu să mă las schimbată de Adevărul Lui Dumnezeu și să las ca diferența care o face El în mine să fie văzută, trăită și spusă. 

Exemplu meu este Isus, cum toți Îl puteau aborda, cum El niciodată nu căuta popularitate, ci indiferent de circumstanțe El spunea adevărul, căci El Însuși este Adevărul. 

Isus făcea diferența și o face și astăzi dacă noi ne aderăm la adevărul Său! 

Am evitat conflictele, chiar dacă poate rămâneam rănită și sufeream. Mi se părea mie, că aceasta era cea mai bună strategie de a le arăta că rabd, că iubesc, că nu răspund provocărilor, etc, dar uneori era bine să le fi abordat și confruntat decât, atitudinea de a nu spune nimic. Și puțin câte puțin devenind o persoană lașă. Asta până când Dumnezeu, încetul cu încetul m-a învățat cum trebuie să fie atitudinea și abordarea din perspectiva Lui, nu a mea. 

Ma scos din confortul meu, și mă învață să știu să fac față divergențelor. Încă mai încerc să mă escabullo cum zic spanioli , dar prioritatea mea a devenit ca acțiunile mele să vină în urma cârmuiri Duhului. 

E greu? Foarte greu, dar cu fiecare pas făcut în ascultare de El, alegerea de a asculta de cârmuirea Duhului, nu a mea, devine mai ușoară și mai naturală. De aceea, mă îmbărbătez și mă întăresc în chemarea de a asculta și pășesc mai cu curaj în a-L onora pe Dumnezeu.

Ce este adevărul? Întreba Pilat( Ioan 18:37-38), și mulți de atunci continuă să pună aceeași întrebare. 

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea , Adevărul și Viața . Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Ioan 14:6 VDC

Provocarea care ne stă în față este să trăim în lume, dar provocarea și mai mare este să nu lăsăm ca lumea să nu își facă parte în noi, adică să ne educe după chipul veacului ei. Adevărul trebuie cunoscut, trăit și apoi spus. Compromiterea adevărului micșorează impactul și influența care trebuie să o aibă Adevărul Lui Dumnezeu în viețile noastre și asupra lumii.

Înaintașii credinței au fost gata să plătească, chiar cu viața lor unii, în a trăi și proclama Adevărul Lui Dumnezeu! Cunoșteau Adevărul și erau deținători ai Adevărului, și acesta era standardul trăirii lor. 

Nu erau super eroii, erau ca și noi, oameni cu slăbiciuni și scadențe uneori în viața lor, dar tocmai de aceea se luptau să trăiască la standardul Adevărului care îl cunoșteau și îl dețineau, deoarece aceasta le dădea adevărata valoare.

Când citesc Biblia, și permit Duhului Sfânt ca Adevărul să se formează în mine, și să înceapă să mă influențeze în acțiuni, decizii, alegeri, convingeri, priorități, valori și tot ceea ce eu sunt, adică ceea ce El a plănuit să fiu, adevărul meu este spulberat de Adevărul care sfințește ființa mea după Original.

Recunoașterea Binelui este Antrenarea Mulțumirii

   Este câte o zi când poate suntem încărcați emoțional din ziua anterioară, poate prea obosiți, decepționați, osteniți, fără prea mult chef de înaintare, etc, și atunci când ne ridicăm dimineața, avem o atitudine ca a lui Garfield: otro dia negro - altă zi neagră😅😬 și începem o zi cu o atitudine greșită care ne poate întuneca frumusețea zilei care ne stă înainte.

Binecuvântează, suflete, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui! Psalmul 103:2

   Ne trezim uneori cu atitudini din aceste, să fim sinceri, nu totdeauna suntem cu energie, pozitivi, cu chef și putere... Fac referire la acele zile în care elanul și voioșia ne lipsesc, pozitivismul și cheful ne ocolesc, și vedem în față o zi neagră, vorba lui Garfield.

Cum putem face o zi neagră să devină plăcută și cu satisfacție sufletească? Nu totdeauna avem o atitudine de mulțumire și de pozitivism. Sunt zile când mulțumirea și pozitivismul curg natural de pe buzele noastre, din inimile noastre spre acțiuni și în fapte, dar cred că în cea mai mare parte trebuie să ne-o însușim și să o practicăm ca să ne bucurăm de beneficiile ei, de aceea cred că Pavel ne îndeamnă:

Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Efeseni 5:20 

Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. 1 Tesaloniceni 5:18 

Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig. 1 Timotei 6:6 

   Adevărul este că fiecare din noi poate fi atât de prins cu sine însuși, încât adesea să nu-i mai rămână timp să-I mulțumească lui Dumnezeu, cât și celorlalți din jur, iar aceasta dă naștere la atitudini de nemulțumire și ingratitudine. A nu mulțumi este dovada atitudinii că ți se cuvine, atunci, de ce aș mulțumi? 

Mulțumirea  izvorăște întotdeauna din umilință. Nu ne vom simți întotdeauna mulțumitori, însă ne puteam face timp în fiecare zi să ne amintim de beneficiile pe care le primim, să ne recunoaștem Binefăcătorul - care este Dumnezeu - și să Îi mulțumim pentru binefacerile Lui. 

Avem atâtea binecuvântări, și recunoașterea binelui este antrenarea mulțumirii în vieților noastre!

• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru darul mântuirii și harul să fiu fiica Ta!
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru familia care o am.
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru copii care mi i-ai dat.
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru că am ce mânca și unde locui.
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru că pot gândi coerent și pot munci.
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru că mi-ai dat viață și sănătate și mă pot bucura de ziua de astăzi.
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru frumusețea naturi prin care văd măreția și purtarea ta de grijă a fiecărui lucru.
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru iertarea păcatelor și pentru îndurarea ta nemeritată.
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru credincioșia promisiunilor Tale, pentru Cuvântul Tău care mă învață, mă mustră, mă îndreaptă, îmi dă înțelepciune în neprihănire, oh cât de bun ești Tu!
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru că Ești Infinit față de percepția limitărilor mele, iar prin acesta mă copleșești cu Atotputernicia Ta!

Această listă( este a mea, fiecare să își facă a lui) este doar un început a antrenamentului mulțumirii, pe care trebuie să îl practicăm față de Binefăcător, ca sufletul meu să fie satisfăcut de beneficiile care le aduce mulțumirea în viețile noastre. 

Cei care fac sport știu că, pentru a dezvolta un mușchi, este nevoie cel puțin de o alimentație corectă, antrenament adecvat dar și consecvență continuă. Secretul reușitei stă în practică, consecvență și perseverență!

Thornton Wilder zicea: Putem considera că suntem în viață numai în acele momente în care inimile noastre sunt conștiente de priveliștea comorilor pe care le avem.

   Să nu lăsăm ca provocările zilei să ne împiedice să trăim ziua care ne-a dat-o Domnul! Când suntem mulțumitori, ne simțim mai bine, pentru că, mulțumirea este structura mentală de bază a vieții sufletești.

Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat. Proverbele 15:15

Todos los días del desdichado son difíciles, pero el de corazón alegre tiene un banquete continuo. Proverbios 15.15 RV 2020

Toate zilele omului supărat sunt rele; dar cel cu inima veselă, are o permanentă sărbătoare. Proverbele 15:15 BVA

Toate zilele celui apăsat sunt rele, dar o inimă voioasă este un ospăț necurmat. Proverbele 15:15 VDCL

Alimentare adecvată, disciplină, practică, consecvență și perseverență = rezultate extraordinare! Dar toate aceste practici știm că reușim și putem să le facem sprijinindu-ne pe ajutorul și puterea Lui Dumnezeu.

Reacții potrivite la expunere

Acumulăm multe lucruri în mintea și inima noastră, lucruri negative și pozitive, care ne influențează modul nostru de comportament, de a reacționa, de a acționa față de cei din jurul nostru și față de Dumnezeu. De lucrurile negative trebuie să ne ocupăm, dacă vrem să fim liberi și cu putere de alegere în a pășii în voia lui Dumnezeu, în ascultare de poruncile Lui și în a fi o mireasmă plăcută oriunde.

După un comportament rău, există un păcat necurățat; o reacție neadecvată e răspunsul a unui lucru nerezolvat; după o acțiune nepotrivită poate exista impulsul unei dorințe nestăpânite. 

În spatele a ce se vede, pot exista răni nevindecate care produc amărăciune astfel existând reacții, fapte și gesturi neobișnuite, nepotrivite sau neadecvate. În spatele comportamentelor și a modurilor de acțiune pot exista o alimentare cu lucruri care produc și stârnesc pofte și dorințe care te fac să fii un om fără moralitate și curăție. Dar, există și opțiunea de a fi neveghetori prin care putem crea un ciclu vicios și păcătos care să ne influențeze negativ felul nostru de a fi. 

Sunt multe exemple prin care putem face comparații, dar ideea pe care vreau să o scot în evidență, este: 

Ce am acumulat și ce acumulăm în inima și mintea noastră? Până și cel mai mic lucru nepotrivit și neadecvat ne pot influența comportamentul, temperamentul, reacțiile și acțiunile noastre!

De aceea, este mare nevoie de oameni cu inima curată, căci doar aceștia Îl pot vedea pe Dumnezeu, așa ne spune Isus în Matei 5:8 "Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!" 

Știți de câtă umilire, smerenie și lepădare de sine este nevoie ca să lăsăm și să acceptăm ca Duhul Lui Dumnezeu să scoată la lumină lucrurile care sunt justificate de noi dar, care produc comportamente, reacții, temperamente și acțiunii neadecvate? Apoi câtă muncă este ca acele lucruri să fie curățate și vindecate de Cristos?

Când a fost ultima dată, când s-a făcut ordine în mintea și inima noastră? Când s-a lucrat la lucrul acesta cu seriozitate, fermitate și perseverență? Este o muncă anevoioasă, și majoritatea transmitem această datorie care este a noastră, Lui Dumnezeu! El ne ajută, și ne pune la dispoziție tot harul Său și toate armele Sale prin care putem fi biruitori. Există poate o partea și mai neglijată, faptul că nu știm că ar trebui să facem ordine și curățenie în mintea și inima noastră, deoarece, nu ne expunem mintea nici inima oglinzii Cuvântului Lui Dumnezeu sau nu știm sau nu putem să ne debarasăm de tot ce ne intoxică gândirea și acțiunile noastre. Dar a ne expune unei părtășii profunde cu Dumnezeu ne împuternicește să acționăm în credință, în fapte, în cunoștință, în înfrânare, în răbdare, în evlavie, în dragoste de frați, în iubire de oameni. ( 2 Petru 1:5-7) Când mintea și inima noastră sunt umplute cu Cuvântul Lui Dumnezeu, celelalte lucruri care înainte ocupau spațiu în inima și mintea noastră sunt scoase afară, deoarece se face procesul de înlocuire.

Voi reda câteva versete de beneficiile expunerii la Cuvânt:

• Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii. Evrei 4:12
• Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat . El este un scut pentru cei ce se încred în El. Proverbele 30:5
• Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Ioan 17:17
• Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! Psalmul 119:11
• Astfel, credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. Romani 10:17
• Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea. Psalmul 119:105
• Luați și coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Efeseni 6:17
• Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău. Psalmul 119:9
• Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: ‘Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.’ Matei 4:4 
• ...Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi care credeți. 1 Tesaloniceni 2:13b
• „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-L păzesc!” Luca 11:28
• Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Coloseni 3:16a
• Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. 1Timotei 3:16,17

Un exemplu care mi-a atins inima în mod deosebit, ori de câte ori citesc Biblia, este împăratul Iosia.

Când lui Iosia îi este citită cartea Legii, se îngrozește de câtă murdărie,  nelegiuire și idolatrie exista în viața lui, în popor, și de cât de întinată era modul lor de a trăi în fața lui Dumnezeu.

Iată reacția lui Iosia:

 „Am găsit cartea legii în Casa Domnului.” 

Și Hilchia a dat cartea lui Șafan...

Și Șafan a citit-o înaintea împăratului... Când a auzit împăratul cuvintele din cartea legii, și-a sfâșiat hainele. 

„Duceți-vă și întrebați pe Domnul pentru mine, pentru popor și pentru Iuda, cu privire la cuvintele cărții acesteia care s-a găsit, căci mare este mânia Domnului, care s-a aprins împotriva noastră, pentru că părinții noștri n-au ascultat de cuvintele cărții acesteia și n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea.” 

Pentru că ți s-a mișcat inima, pentru că te-ai smerit înaintea Domnului când ai auzit ce am spus împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, care vor ajunge de spaimă și de blestem, și pentru că ți-ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea Mea, și Eu am auzit›, zice Domnul.

De aceea, iată, te voi adăuga la părinții tăi, vei fi adăugat în pace în mormântul tău și nu-ți vor vedea ochii toate nenorocirile pe care le voi aduce asupra locului acestuia.(Citiți 2 Împărați 22)

"Împăratul stătea pe scaunul lui împărătesc și a făcut legământ înaintea Domnului, îndatorindu-se să urmeze pe Domnul și să păzească poruncile, învățăturile și legile Lui din toată inima și din tot sufletul lui, ca să împlinească astfel cuvintele legământului acestuia, scrise în cartea aceasta. Și tot poporul a intrat în legământ." 

Înainte de Iosia , n-a fost niciun împărat care să se întoarcă la Domnul ca el, din toată inima, din tot sufletul și din toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise, și, chiar după el, n-a fost niciunul ca el. 2 Împăraţilor 23:3, 25

Trecutul neamului lui Iosia a fost tare tumultuos, cu un trecut grozav de idolatrie; Amon, tatăl său a făcut ce este rău înaintea Domnului, bunicul său, Manase a fost pricina pentru care s-au rătăcit poporul și au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimiciseră Domnul dinaintea lui Israel( 2 Împărați 21:9-18) dar avea și pe străbunicul său, Ezechia, care cunoscuse și slujise Dumnezeului adevărat.  

Acest copil, a fost pus împărat la vârsta de opt ani, ca apoi la vârsta de 24 de ani, să înceapă o renovare și o curățire extraordinară în Iuda. Cum este posibil ca acest tânăr, care avusese ca tată, un om nelegiuit ( 2 Cronici 33:21-25) precum bunicul său Manase, să îndepărteze toate urâciunile din toate țările copiilor lui Israel și să facă ca toți cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului, Dumnezeului lor? În tot timpul vieții lui, nu s-au abătut de la Domnul, Dumnezeul părinților lor. (2 Cronici 34)

Cred că Manase nu a mai putut sădi în inima fiului său Amon, dorința de a-L căuta și cunoaște pe Dumnezeu, însă cred căci cu Iosia fructificase fiecare moment ca să-i povestească cum Dumnezeu îl smerise și cum a ajuns să Îl cunoască cu adevărat în urma smereniei și căinței lui înaintea lui Dumnezeu. Aceste lucruri s-au sădit în inima fragedă de copil a lui Iosia, și înconjurat de prieteni cu inimă pentru Dumnezeu, precum Țefania și Ieremia, acest copil ajunge să fie un tânăr care a ales să facă binele și să Îl slujească pe Domnul Dumnezeul adevărat. 

Iosia a ales să facă binele, reacționând cu pocăință, cu curățire și îndreptare, când Oglinda a fost pusă înaintea lui.

Ce aleg să fac când Oglinda îmi arată Adevărul? Ce alegi tu? 

Reacțiile, acțiunile, comportamentele, etc spun ceea ce suntem cu adevărat. Felul nostru de a ne raporta la circumstanțe, probleme, bucurii, căderi, biruințe, orice situație, bună sau rea, este felul nostru de a-L prezenta pe Dumnezeu celor din jur și felul nostru de cât și cum Îl cunoaștem pe Dumnezeu.

Îi veți cunoaște după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini? Tot așa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune. Orice pom care nu face roade bune este tăiat și aruncat în foc. Așa că după roadele lor îi veți cunoaște. Matei 7.16-20

Oboseala care ne slăbește

Această viață agitată și învolburată, pe care atâția dintre noi o trăim, ne aduce într-o stare de oboseală. Oboseala care ne atacă trupul, oboseala care ne atacă mintea și oboseala care ne atacă voința - aceste forme de oboseală se combină și ne crează o oboseală sufletească care ne predispun să cedăm cu ușurință la presiuni, ispite, provocări, lupte, încercări, deoarece ne consumă toată energia și nu ne mai păstrăm nici un pic de energie pentru suflet.

Voința se bucură uneori de efort, trupurile uneori se bucură de intensitatea unei provocări, iar mintea se dezvoltă când trebuie să se concentreze, chiar dacă este obosită, dar sufletul aspiră la odihnă. 

Oboseala sufletească ne afectează relațiile cu oamenii din viața noastră. Când ne confruntăm cu provocări, chiar și cele mai simple și ușoare sunt o lagună enormă în care nu reușim să plutim. 

Condițiile de epuizare experimentează un mai mare număr de emoții negative, care conduc la ceartă, tristețe, amărăciune, pierderea îngăduinței și a răbdării. Avem o tendință mult mai accentuată de a interpreta într-o lumină negativă comentariile celor din jur și cele mai naive comportamente ne irită și ne deranjează. Suntem cârtitori și ne plângem, iar inimile noastre se împietresc, se aspresc, și ce este mai grav, devenim insensibili la vocea blândă a Păstorului care încearcă să ne direcționeze la pășuni verzi și ape de odihnă pentru sufletele noastre.

Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.

El mă paște în pășuni verzi

și mă duce la ape de odihnă;

îmi înviorează sufletul

și mă povățuiește pe cărări drepte

din pricina Numelui Său. Psalmul 23:1-3

Am citit multe cărți despre oameni ai Lui Dumnezeu ( și continui să citesc), din diferite secole, din diferite culturi, oameni care ne-au lăsat un patrimoniu al credinței adevărate, și am realizat că în ciuda faptului că erau foarte ocupați, își păstrau energie, își rezervau timp pentru ași odihni sufletul în Cristos. În ciuda faptului că erau cu programe complete, își rezervau timp pentru suflet, fără grabă, pentru a sta singuri cu Cristos; își rezervau timp pentru relațiile cu familia și cei din jur, Biserică, societate. 

Și ei s-au confruntat cu gestionarea rea a timpului, a odihnei sufletului, dar conștientizați adeseori de problemele care îi trezeau la realitate, trebuiau să își pună în regulă valorile și astfel luau atitudini și decizi prin care își făceau un echilibru pentru sănătatea sufletului. 

Deseori când citesc despre trăirile lor, îmi îndrept dorința spre Dumnezeu: Doamne și eu vreau să te onorez astfel cu/prin viața mea, în locul în care sunt, în poziția care m-ai pus! 

Sufletul meu se înviorează, duhul meu este energizat cu putere, iar voința mea este întărită în alegerea de a-L onora pe Dumnezeu. Când ne apropiem de oamenii care au trăit cu devotament pentru Dumnezeu, simțim patosul lor după Dumnezeu, vedem cum au tânjit după El, cum s-au rugat, cum au luptat și cum L-au căutat cu zel și fără a se opri vreodată să continue apropierea lor de Dumnezeu. Duhul meu se înviorează și sufletul meu tânjește cu o dorință însetată să Îl cunosc așa cum ei L-au cunoscut. 

De aceea, este nevoie să ne organizăm valorile ca prioritate și de extremă importanță, să perseverăm în ele și să căutăm acele lucruri care ne întăresc chemarea și alegerea de a-L iubi pe Dumnezeu.

"De aceea, fraților, căutați cu atât mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea voastră, căci, dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată." 2 Petru 1:10 

"De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească, ațintiți-vă privirile la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, " Evrei 3:1

John Ortberg spunea că putem comite păcate în fiecare zi fără remușcări, deoarece negăm realitatea sufletelor noastre. Spunea că în urma unui sondaj național, anonim, referitor la primele zece ispite pe care oamenii pretind că le întâmpină atunci când e vorba de păcat, chiar și cu garanția faptului că nimeni nu va afla niciodată nu putem totuși suporta să spunem adevărul despre păcatele noastre. 

Lucrul acesta m-a făcut să mă opresc și să meditez: negarea realității ne privează de Adevărul care ne face slobozi. Recunoașterea este una dintre cele mai benefice trăsături de caracter, deoarece ea ne va ajuta să mergem totdeauna în Adevăr. Negarea însă ne va conduce la înșelăciune și pagube. Una este când ne înșeală cineva, dar nu e atât de grav pe cât este să ne înșelăm noi înșine. 

Doamne, te chemăm să ne luminezi și să ne arăți adevărul despre noi, și învață-ne să ne gestionăm bine valorile care aduc beneficii sufletelor noastre, care își găsește odihna doar în Tine. Amin.

Vă las o încurajare prețioasă: https://www.youtube.com/watch?v=lFOXeE6Idew&t=860s

Inimă curată

Scutul meu este în Dumnezeu, care mântuiește pe cei cu inima curată. Psalmul 7:10

Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată! Psalmul 73:1

Lumina este semănată pentru cel neprihănit și bucuria, pentru cei cu inima curată. Psalmul 97:11

Cine iubește curăția inimii și are bunăvoința pe buze este prieten cu împăratul. Proverbele 22:11 

Sămânța care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl țin într-o inimă bună și curată și fac rod în răbdare. Luca 8:15 

Nivelul comunicației în zilele noastre este foarte amplu și extins datorită rețelelor de socializare, și relaționarea evenimentelor nu ia decât câteva clipe ca să se știe orice informație. Însă aceste lucruri ne învață, ne face să tratăm lucrurile cu superficialitate și să dăm crezare aproape la orice, fără să cercetăm sursele. Iar inima omului se contaminează cu tot felul de neadevăruri, falsuri, murdării, bârfe, flecării, etc.

Ținta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun și dintr-o credință neprefăcută. Unii, fiindcă s-au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit și s-au apucat de flecării. 1 Timotei 1:5,6

Beneficiile unei inimii curate sunt nestemate pentru omul care caută să fie plăcut Domnului! El nu le va schimba pe flecării care să îi contaminează inima. Va lupta să și-o păstreze curată, se va îngriji să o curățească și să o alimenteze cu hrană adecvată, căci scopul acestui om este mai presus de înțelegerea lumii în care trăiește. El caută cu tot dinadinsul să umble în voia Tatălui, aducându-i cinste prin viața pe care o trăiește.

Cercetați ce este plăcut înaintea Domnului și nu luați deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiți-le. Efeseni 5:10

Ne lăsăm ademeniți în fața platourilor de prăjituri care vrăjmașul ni le pune sub ochii (Prov. 8:8, 26:22), și astfel lăuntrul nostru este contaminat, pierzând discernerea și claritatea în a vedea și auzi pe Dumnezeu.

A cerceta ce este plăcut înaintea Domnului, cere multă, dar foarte multă muncă împreună cu Dumnezeu, colaborare cu El, ascultare de El, supunere, abandonare și lepădare de sine. 

Toate lucrurile le vrem instant! Rezolvare la probleme, la provocări, încercări, probe, etc. Dar Dumnezeu nu ține cont de dorințele noastre cât ține seama de nevoile noastre și de formarea unui caracter în care să se vadă măreția și puterea Sa. 

Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulți, ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos. 2 Corinteni 2:17 

În comparație cu mulți alții, noi nu negociem atunci când este vorba despre Cuvântul lui Dumnezeu, ca să obținem unele avantaje; ci, (fiind) în Cristos, vorbim cu sinceritate în prezența lui Dumnezeu, ca reprezentanți ai Săi. 2 Corinteni 2.17 BVA

Ne dăm cu părerea, vorbim, spunem, criticăm, judecăm, etc; ușor și instant. Dar câți vorbim cu inima curată, ca reprezentanți ai Lui - din partea Lui Dumnezeu - și înaintea Lui Dumnezeu?

Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului. Evrei 12:4

Ca să biruim în lupta împotriva păcatului, trebuie să ne opunem, să rezistăm ispitei, și să ne împotrivim, dar nu cu superficialitate, ci cu privirile la ținta Căpeteniei noastre, adică la Isus, ascultând de directivele Lui, supuși ordinelor Lui, și ascultători până la capăt chiar dacă uneori sfârșim răniți. Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți. 2 Corinteni 4:8,9 

Frumusețea ascultării este răsplătită când se trece linia de sosire, nu înainte. Culegem răsplătirile când terminăm cursa, când terminăm proba. Dar ca să continuăm în perseverența cursei în care alergăm și luptăm, trebuie să ascultăm de Antrenor, iar ca să ascultăm de Dumnezeu, trebuie să Îl Auzim și Să Îl vedem, dar este nevoie de o inimă curată. 

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! Matei 5:8 

Iar ca să căpătăm premiul, trebuie să terminăm cursa, alergarea, lupta, astfel fiind biruitori prin puterea și ajutorul Celui care ne-a înscris. Niciun ostaș nu se încurcă cu treburile vieții, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste. 2 Timotei 2:4

Nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare toți aleargă, dar numai unul capătă premiul? 

Alergați dar în așa fel ca să căpătați premiul! 1 Corinteni 9:24

Domnul vrea să ne cunoaștem inima: cum este ea? 

Doar Dumnezeu prin Duhul Sfânt ne poate antrena, disciplina, instrui pentru a obține cele mai bune rezultate. Dar ca să putem beneficia de învățătura și instruirea Lui, e nevoie ca noi să ne supunem sub autoritatea Lui și să ascultăm întru-totul de tot ce El ne cere!

Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic! Psalmul 51:10

¡Crea en mí, Dios mío, un corazón limpio,

y renueva un espíritu recto dentro de mí! Salmo 51:10

Îl lăsăm pe Dumnezeu să creeze = să pregătească, să instruiască și să formeze în noi această inimă curată?

Inima omului este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea, de aceea avem nevoie să ne aliniem inima noastră după inima Domnului pentru a fi oameni după inima Lui!