Oboseala care ne slăbește

Această viață agitată și învolburată, pe care atâția dintre noi o trăim, ne aduce într-o stare de oboseală. Oboseala care ne atacă trupul, oboseala care ne atacă mintea și oboseala care ne atacă voința - aceste forme de oboseală se combină și ne crează o oboseală sufletească care ne predispun să cedăm cu ușurință la presiuni, ispite, provocări, lupte, încercări, deoarece ne consumă toată energia și nu ne mai păstrăm nici un pic de energie pentru suflet.

Voința se bucură uneori de efort, trupurile uneori se bucură de intensitatea unei provocări, iar mintea se dezvoltă când trebuie să se concentreze, chiar dacă este obosită, dar sufletul aspiră la odihnă. 

Oboseala sufletească ne afectează relațiile cu oamenii din viața noastră. Când ne confruntăm cu provocări, chiar și cele mai simple și ușoare sunt o lagună enormă în care nu reușim să plutim. 

Condițiile de epuizare experimentează un mai mare număr de emoții negative, care conduc la ceartă, tristețe, amărăciune, pierderea îngăduinței și a răbdării. Avem o tendință mult mai accentuată de a interpreta într-o lumină negativă comentariile celor din jur și cele mai naive comportamente ne irită și ne deranjează. Suntem cârtitori și ne plângem, iar inimile noastre se împietresc, se aspresc, și ce este mai grav, devenim insensibili la vocea blândă a Păstorului care încearcă să ne direcționeze la pășuni verzi și ape de odihnă pentru sufletele noastre.

Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.

El mă paște în pășuni verzi

și mă duce la ape de odihnă;

îmi înviorează sufletul

și mă povățuiește pe cărări drepte

din pricina Numelui Său. Psalmul 23:1-3

Am citit multe cărți despre oameni ai Lui Dumnezeu ( și continui să citesc), din diferite secole, din diferite culturi, oameni care ne-au lăsat un patrimoniu al credinței adevărate, și am realizat că în ciuda faptului că erau foarte ocupați, își păstrau energie, își rezervau timp pentru ași odihni sufletul în Cristos. În ciuda faptului că erau cu programe complete, își rezervau timp pentru suflet, fără grabă, pentru a sta singuri cu Cristos; își rezervau timp pentru relațiile cu familia și cei din jur, Biserică, societate. 

Și ei s-au confruntat cu gestionarea rea a timpului, a odihnei sufletului, dar conștientizați adeseori de problemele care se îi trezeau la realitate, trebuiau să își pună în regulă valorile și astfel luau atitudini și decizi prin care își făceau un echilibru pentru sănătatea sufletului. 

Deseori când citesc despre trăirile lor, îmi îndrept dorința spre Dumnezeu: Doamne și eu vreau să te onorez astfel cu/prin viața mea, în locul în care sunt, în poziția care m-ai pus! 

Sufletul meu se înviorează, duhul meu este energizat cu putere, iar voința mea este întărită în alegerea de a-L onora pe Dumnezeu. Când ne apropiem de oamenii care au trăit cu devotament pentru Dumnezeu, simțim patosul lor după Dumnezeu, vedem cum au tânjit după El, cum s-au rugat, cum au luptat și cum L-au căutat cu zel și fără a se opri vreodată să continue apropierea lor de Dumnezeu. Duhul meu se înviorează și sufletul meu tânjește cu o dorință însetată să Îl cunosc așa cum ei L-au cunoscut. 

De aceea, este nevoie să ne organizăm valorile ca prioritate și de extremă importanță, să perseverăm în ele și să căutăm acele lucruri care ne întăresc chemarea și alegerea de a-L iubi pe Dumnezeu.

"De aceea, fraților, căutați cu atât mai mult să vă întăriți chemarea și alegerea voastră, căci, dacă faceți lucrul acesta, nu veți aluneca niciodată." 2 Petru 1:10 

"De aceea, frați sfinți, care aveți parte de chemarea cerească, ațintiți-vă privirile la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, adică Isus, " Evrei 3:1

John Ortberg spunea că putem comite păcate în fiecare zi fără remușcări, deoarece negăm realitatea sufletelor noastre. Spunea că în urma unui sondaj național, anonim, referitor la primele zece ispite pe care oamenii pretind că le întâmpină atunci când e vorba de păcat, chiar și cu garanția faptului că nimeni nu va afla niciodată nu putem totuși suporta să spunem adevărul despre păcatele noastre. 

Lucrul acesta m-a făcut să mă opresc și să meditez: negarea realității ne privează de Adevărul care ne face slobozi. Recunoașterea este una dintre cele mai benefice trăsături de caracter, deoarece ea ne va ajuta să mergem totdeauna în Adevăr. Negarea însă ne va conduce la înșelăciune și pagube. Una este când ne înșeală cineva, dar nu e atât de grav pe cât este să ne înșelăm noi înșine. 

Doamne, te chemăm să ne luminezi și să ne arăți adevărul despre noi, și învață-ne să ne gestionăm bine valorile care aduc beneficii sufletelor noastre, care își găsește odihna doar în Tine. Amin.

Vă las o încurajare prețioasă: https://www.youtube.com/watch?v=lFOXeE6Idew&t=860s