Adevărul Subiectiv sau Obiectiv?

 Astăzi, citeam într-o carte, și am rămas din nou uimită cum Dumnezeu ne călăuzește și în cele mai mici detalii, spre răspunsuri la lucruri care poate ne frământă sau ne interesează, dar care fac o mare diferență în viețile noastre (vulpile cele mici, care strică viile C.C. 2:15). 

Cunosc după cele citite din Biblie, că noi nu vom fi aplaudați de lume, așa cum oarecum încearcă lumea industriei să ne educe, dar Isus ne avertizează că dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar, pentru că nu sunteți din lume și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea. Ioan 15:18-19 

Adevărul Subiectiv sau Obiectiv?

Deziluzionată câte o dată că nu avem conversații profunde despre adevărurile Scripturi cu persoane care avem același crez - Isus Cristos, Mântuitorul și Domnul nostru, mă retrag singură și meditez, citesc, studiez, vorbesc cu Dumnezeu... 

Este ca și cum fiecare avem deja formate concluziile noastre și acționăm cam așa: 

Aceasta e opinia și părerea ta personală, ține-o pentru tine, fiecare face cum crede și fiecare face cum înțelege. Uneori se spune asta în mod direct, alteori se susține prin subînțeles. Adevărul este definit acum ca opinia mea personală despre realitate. Adevărul este înlocuit cu corectitudinea, este înlocuit de simțuri și este înlocuit de misticism.

Când vine vorba de religie și moralitate, adevărul este ceea ce spun eu că este. Adevărul este subiectiv, el nu are legătură cu argumentele sau cu faptele. Există adevărul tău și adevărul meu, dar niciun fel de adevăr pe care l-am mărturisi amândoi. Vechea doctrină despre  adevăr trebuie înlocuită cu ideea că de fapt nu există niciun fel de adevăr, dacă prin adevăr înțelegem niște valori aplicabile tuturor culturilor și vremurilor. 

Adevărul, dacă el există, nu există undeva afară, așteptând să fie descoperit, ci este mai degrabă răspunsul meu personal la informațiile care îmi ajung. Eu nu descopăr adevărul; eu sunt sursa adevărului. Cam așa arată lumea noastră în care trăim. Dacă ceea ce noi experimentăm este adevărat pentru noi, cine ești tu ca să spui că lucrurile nu sunt așa? Mintea noastră își crează propria ei realitate, iar acesta este adevărul pentru noi.

Cumva eram nemulțumită, de mine prima dată, de ce ni se pare atât de dificil să spunem că anumite concepții sunt greșite, că anumite tipuri de comportament sunt păcătoase, că suntem influențați de industria divertismentului, a rețelelor sociale, a Hollywood mai mult decât de Biblie! 

Lumea ne influențează mai mult gândirea și comportamentul nostru, a copiilor noștri, iar inimile noastre sunt corupte de plăcerile lumești! Poruncile Lui Dumnezeu sunt învechite, nicidecum o mare plăcere pentru noi! Ferice de omul care se teme de Domnul și care are o mare plăcere pentru poruncile Lui! Psalmul 112:1

Mă întrebam, ce se întâmplă și care este motivul că nu putem vorbi și conversa de tematice și subiecte pe care le trăim, care le întâmpinăm, care le vedem, cu care ne confruntăm?! De ce nu aplicăm adevărul Bibliei pentru a ne educa și instrui pe noi, apoi pe copii noștri, pe cei din jur? 

Ne simțim intimidați nu numai când vine vorba să judecăm starea de pierzare a lumii, ci și când vine vorba să ne judecăm pe noi după Adevăr, să judecăm starea relațiilor noastre cu familia și cu frații noștri de credință. Ne temem să ne expuneam adevărul Biblic, pur și total, pentru că aceasta înseamnă că trebuie să mă confrunt cu realitatea interioară - a mea, unde există doar Eu și Adevărul - care îmi va arata ceea ce sunt cu adevărat. Duhul Lui Dumnezeu trebuie să mă instruiască prima dată pe mine, să mă îndrepte pe mine, să mă învețe pe mine, etc, ca apoi să pot deține un adevăr conform standardelor Lui, și ca apoi acest adevăr să fie trăit și să aibă influență apoi spre cei din jur.

Poruncile  decurg din felul în care am fost făcuți și din felul în care am fost destinați să fim. Noi le interpretăm ca și cum Domnul ar spune: iată ce trebuie să faci, însă Dumnezeu vrea să spună iată cine ești tu. Cele zece porunci decurg din felul în care am fost făcuți și din felul în care am fost destinați să fim.

Îmi plac dezbaterile, și îmi plac să fie ținute pe baza adevărului, nu a adevărului meu, ci al Bibliei, ținute în/cu dragoste și respect. 

Se fac niște descoperiri de o frumusețe extraordinară, în care sufletul se desfată de adevărul care îi aduce eliberare de a fi ce Creatorul a plănuit să fim, iar inima este copleșită de dragostea care aduce har și împuternicire să fim ce El a plănuit să fim! 

Nu sunt o persoană care caută certuri, lupte, sau discordie între oameni, dar văd chemarea lui Dumnezeu să mă las schimbată de Adevărul Lui Dumnezeu și să las ca diferența care o face El în mine să fie văzută, trăită și spusă. 

Exemplu meu este Isus, cum toți Îl puteau aborda, cum El niciodată nu căuta popularitate, ci indiferent de circumstanțe El spunea adevărul, căci El Însuși este Adevărul. 

Isus făcea diferența și o face și astăzi dacă noi ne aderăm la adevărul Său! 

Am evitat conflictele, chiar dacă poate rămâneam rănită și sufeream. Mi se părea mie, că aceasta era cea mai bună strategie de a le arăta că rabd, că iubesc, că nu răspund provocărilor, etc, dar uneori era bine să le fi abordat și confruntat decât, atitudinea de a nu spune nimic. Și puțin câte puțin devenind o persoană lașă. Asta până când Dumnezeu, încetul cu încetul m-a învățat cum trebuie să fie atitudinea și abordarea din perspectiva Lui, nu a mea. 

Ma scos din confortul meu, și mă învață să știu să fac față divergențelor. Încă mai încerc să mă escabullo cum zic spanioli , dar prioritatea mea a devenit ca acțiunile mele să vină în urma cârmuiri Duhului. 

E greu? Foarte greu, dar cu fiecare pas făcut în ascultare de El, alegerea de a asculta de cârmuirea Duhului, nu a mea, devine mai ușoară și mai naturală. De aceea, mă îmbărbătez și mă întăresc în chemarea de a asculta și pășesc mai cu curaj în a-L onora pe Dumnezeu.

Ce este adevărul? Întreba Pilat( Ioan 18:37-38), și mulți de atunci continuă să pună aceeași întrebare. 

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea , Adevărul și Viața . Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Ioan 14:6 VDC

Provocarea care ne stă în față este să trăim în lume, dar provocarea și mai mare este să nu lăsăm ca lumea să nu își facă parte în noi, adică să ne educe după chipul veacului ei. Adevărul trebuie cunoscut, trăit și apoi spus. Compromiterea adevărului micșorează impactul și influența care trebuie să o aibă Adevărul Lui Dumnezeu în viețile noastre și asupra lumii.

Înaintașii credinței au fost gata să plătească, chiar cu viața lor unii, în a trăi și proclama Adevărul Lui Dumnezeu! Cunoșteau Adevărul și erau deținători ai Adevărului, și acesta era standardul trăirii lor. 

Nu erau super eroii, erau ca și noi, oameni cu slăbiciuni și scadențe uneori în viața lor, dar tocmai de aceea se luptau să trăiască la standardul Adevărului care îl cunoșteau și îl dețineau, deoarce aceasta le dădea adevărata valoare.

Când citesc Biblia, și permit Duhului Sfânt ca Adevărul să se formează în mine, și să înceapă să mă influențeze în acțiuni, decizii, alegeri, convingeri, priorități, valori și tot ceea ce eu sunt, adică ceea ce El a plănuit să fiu, adevărul meu este spulberat de Adevărul care sfințește ființa mea după Original.