Comportamente

      Comportamente care ne îndepărtează de inima lui Dumnezeu vor fi catalogate drept admisibile și în unele circumstanțe, chiar bune. 

      Citeam această afirmație în cartea care o lecturam, și am rămas meditativă. M-am oprit, și timp de două zile am încercat să fiu receptivă la Duhul Lui Dumnezeu. Această afirmație răsuna în inima mea...ce  comportamente le catalogăm ca admisibile, ca fiind bune? Îi mai dăm Domnului "voie" să ne vorbească? 

Am privit în urma pașilor mei de când L-am întâlnit pe Isus în mod personal, iar comportamentele mele au fost șlefuite, modelate, prelucrate de Domnul, și recunosc că încă mai are mult de lucrat. 

Însă, am învățat că niciodată nu îmi pot justifica comportamentul ca fiind bun atunci când acesta este rezultatul împlinirii poftelor/dorințelor mele, dacă vreau să mă judec corect. Măsura dreaptă o are doar Dumnezeu, a mea poate fi doar în parte dreaptă, de aceea trebuie să merg la El cu "dreptatea mea" și să fiu dispusă să accept ca Domnul să îmi arate adevărata realitate. Fiindcă Îl iubesc, mă voi sfinți, nu îmi voi justificate căderile, ci voi accepta ca El să îmi arate în realitate cum sunt în fața Lui, deoarece aceasta e cu adevărat ceea ce contează. Cum suntem înaintea Lui.

      Sfințirea este respinsă sau este trecută de noi ca admisibilă, iar curăția/puritatea nu mai este o valoare care trebuie promovată. Îi atribuim lui Dumnezeu 1 Corinteni 13 "Dragostea acoperă totul, suferă totul, dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate..." 

Dumnezeu este dragoste, dar uităm căci EL ESTE și pe deplin Sfânt, Sfânt, Sfânt! Nu vreau să mă înșel singură, și să mă trezesc fără adevărata cunoaștere "Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu"Ioan 17:3, adică fără viața veșnică, ci prefer ca Domnul să mă lumineze de realitatea vieții mele astfel să pot să mă curățesc.

2 Petru 2:20 spune: În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos, se încurcă iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.

1 Corinteni 15:34 – "Veniți-vă în fire cum se cuvine și nu păcătuiți! Căci sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu, spre rușinea voastră o spun."

Coloseni 1:10 – "pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu,"

1 Tesaloniceni 2:12 – "să vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăția și slava Sa."

1 Tesaloniceni 4:3-5  "Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră: să vă feriți de curvie; fiecare din voi să știe să-și stăpânească vasul în sfințenie și cinste, nu în aprinderea poftei, ca neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu."

Romani 6:19 – "Vorbesc omenește, din pricina neputinței firii voastre pământești: după cum odinioară v-ați făcut mădularele voastre roabe ale necurăției și fărădelegii, așa că săvârșeați fărădelegea, tot așa acum trebuie să vă faceți mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeți la sfințirea voastră!"

     Putem să iubim pe Isus, și să continuăm să păcătuim, și să ne depărtăm tot mai mult de Dumnezeu. Fără teamă de Dumnezeu este imposibil să fiu credincioasă Domnului. Fără teamă de Dumnezeu nu pot să îmi văd murdăriile și să caut curățire în jertfa lui Isus. Fără teamă de Dumnezeu nu pot recunoaște că tot ce sunt este doar datorită harului său bogat și a dragostei Sale. 

Teama sfântă Îi dă Lui Dumnezeu locul de cinste cuvenit în viața mea. Frica de Domnul ne ține departe de păcat (Exod 20:20), la fel învățăm că omul,...prin frică de Domnul se abate de la rău(Proverbe 16:6).

Lipsa intimități cu Dumnezeu ne pune în pericolul de a ne crea o variantă proprie/închipuită a Sa( Exod 32:1-8). Este cu neputință să iubești cu adevărat pe cineva pe care nu-l cunoști. Fără frica de Domnul nu-L putem cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu. Moise L-a cunoscut îndeaproape. Vocea și căile Lui Dumnezeu îi erau foarte clare. De altfel, Isus, ne spune: Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine...Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele vin după Mine. (Ioan 10:14,27) Cunoaștere și ascultare/supunere. 

M-am dat seama că este mare har să auzi ce spune Dumnezeu despre cum ești înaintea Lui! De acest lucru depinde alegerea destinului meu etern. Indiferent de eșecurile mele să pot alerga în brațele Tatălui și să caut ispășire în jertfa Fiului Său. Să caut prezența Sa în ciuda alunecărilor și căderilor mele, căci dragostea Sa nemărginită mă cheamă să beneficiez de harul Său. 

Și ce frumusețe este să mă odihnesc la umbra aripilor Sale ori de câte ori Tatăl își găsește plăcere în mine.