Inimă curată

Scutul meu este în Dumnezeu, care mântuiește pe cei cu inima curată. Psalmul 7:10

Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată! Psalmul 73:1

Lumina este semănată pentru cel neprihănit și bucuria, pentru cei cu inima curată. Psalmul 97:11

Cine iubește curăția inimii și are bunăvoința pe buze este prieten cu împăratul. Proverbele 22:11 

Sămânța care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl țin într-o inimă bună și curată și fac rod în răbdare. Luca 8:15 

Nivelul comunicației în zilele noastre este foarte amplu și extins datorită rețelelor de socializare, și relaționarea evenimentelor nu ia decât câteva clipe ca să se știe orice informație. Însă aceste lucruri ne învață, ne face să tratăm lucrurile cu superficialitate și să dăm crezare aproape la orice, fără să cercetăm sursele. Iar inima omului se contaminează cu tot felul de neadevăruri, falsuri, murdării, bârfe, flecării, etc.

Ținta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun și dintr-o credință neprefăcută. Unii, fiindcă s-au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit și s-au apucat de flecării. 1 Timotei 1:5,6

Beneficiile unei inimii curate sunt nestemate pentru omul care caută să fie plăcut Domnului! El nu le va schimba pe flecării care să îi contaminează inima. Va lupta să și-o păstreze curată, se va îngriji să o curățească și să o alimenteze cu hrană adecvată, căci scopul acestui om este mai presus de înțelegerea lumii în care trăiește. El caută cu tot dinadinsul să umble în voia Tatălui, aducându-i cinste prin viața pe care o trăiește.

Cercetați ce este plăcut înaintea Domnului și nu luați deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiți-le. Efeseni 5:10

Ne lăsăm ademeniți în fața platourilor de prăjituri care vrăjmașul ni le pune sub ochii (Prov. 8:8, 26:22), și astfel lăuntrul nostru este contaminat, pierzând discernerea și claritatea în a vedea și auzi pe Dumnezeu.

A cerceta ce este plăcut înaintea Domnului, cere multă, dar foarte multă muncă împreună cu Dumnezeu, colaborare cu El, ascultare de El, supunere, abandonare și lepădare de sine. 

Toate lucrurile le vrem instant! Rezolvare la probleme, la provocări, încercări, probe, etc. Dar Dumnezeu nu ține cont de dorințele noastre cât ține seama de nevoile noastre și de formarea unui caracter în care să se vadă măreția și puterea Sa. 

Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulți, ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos. 2 Corinteni 2:17 

În comparație cu mulți alții, noi nu negociem atunci când este vorba despre Cuvântul lui Dumnezeu, ca să obținem unele avantaje; ci, (fiind) în Cristos, vorbim cu sinceritate în prezența lui Dumnezeu, ca reprezentanți ai Săi. 2 Corinteni 2.17 BVA

Ne dăm cu părerea, vorbim, spunem, criticăm, judecăm, etc; ușor și instant. Dar câți vorbim cu inima curată, ca reprezentanți ai Lui - din partea Lui Dumnezeu - și înaintea Lui Dumnezeu?

Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului. Evrei 12:4

Ca să biruim în lupta împotriva păcatului, trebuie să ne opunem, să rezistăm ispitei, și să ne împotrivim, dar nu cu superficialitate, ci cu privirile la ținta Căpeteniei noastre, adică la Isus, ascultând de directivele Lui, supuși ordinelor Lui, și ascultători până la capăt chiar dacă uneori sfârșim răniți. Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți. 2 Corinteni 4:8,9 

Frumusețea ascultării este răsplătită când se trece linia de sosire, nu înainte. Culegem răsplătirile când terminăm cursa, când terminăm proba. Dar ca să continuăm în perseverența cursei în care alergăm și luptăm, trebuie să ascultăm de Antrenor, iar ca să ascultăm de Dumnezeu, trebuie să Îl Auzim și Să Îl vedem, dar este nevoie de o inimă curată. 

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu! Matei 5:8 

Iar ca să căpătăm premiul, trebuie să terminăm cursa, alergarea, lupta, astfel fiind biruitori prin puterea și ajutorul Celui care ne-a înscris. Niciun ostaș nu se încurcă cu treburile vieții, dacă vrea să placă celui ce l-a scris la oaste. 2 Timotei 2:4

Nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare toți aleargă, dar numai unul capătă premiul? 

Alergați dar în așa fel ca să căpătați premiul! 1 Corinteni 9:24

Domnul vrea să ne cunoaștem inima: cum este ea? 

Doar Dumnezeu prin Duhul Sfânt ne poate antrena, disciplina, instrui pentru a obține cele mai bune rezultate. Dar ca să putem beneficia de învățătura și instruirea Lui, e nevoie ca noi să ne supunem sub autoritatea Lui și să ascultăm întru-totul de tot ce El ne cere!

Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic! Psalmul 51:10

¡Crea en mí, Dios mío, un corazón limpio,

y renueva un espíritu recto dentro de mí! Salmo 51:10

Îl lăsăm pe Dumnezeu să creeze = să pregătească, să instruiască și să formeze în noi această inimă curată?

Inima omului este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea, de aceea avem nevoie să ne aliniem inima noastră după inima Domnului pentru a fi oameni după inima Lui!

Shabat - desfătarea biruinței

Dumnezeu alege cum să lucreze, deoarece capacitatea noastră este afectată de păcat și nu putem vedea consecințele. De aceea El a făcut planuri pentru noi, astfel dacă ne punem în concordanță cu planul Lui, ajungem biruitori la sfârșitul tuturor lucrurilor care le întâmpinăm. Nu este minunat căci Domnul a pregătit pentru fiecare zi, pentru fiecare ocazie, biruința? Lăudat să fie Numele Lui glorios!
Se sfârșește o zi, o săptămână, o lună, sau un an și gârboviți, obosiți, cu regrete, nemulțumiți de noi înșine și poate și de ceilalți, venim înaintea Domnului cu rușine căci din nou am eșuat. De ce? Pentru că umblăm în planurile și puterea noastră și nu în ale Domnului. Umblăm prin propriile puteri, bazați pe înțelepciunea noastră, umblăm în planurile noastre. Și în loc ca, la sfârșit de zi, săptămâna, etc, să venim cu reverență înaintea Lui Dumnezeu căci datorită planului Său așa de minunat, am încheiat cu bine, cu pace, bucurie, cu biruință, venim cerșind din nou, milă, iertare. Nu mă refer că este rău să facem lucrul acesta, este foarte bine să o facem cât mai repede, și să nu lăsăm să treacă timpul ca să ne învățăm cu păcatul; dar, cum suntem cel mai mult atunci când venim înaintea Lui: Biruitori sau învinși? Cu mulțumiri sau cu regrete? 

Cercetarea aceasta ne este folositoare pentru a cunoaște cât suntem de eficienți în planul inițial al Lui Dumnezeu pentru Om: Proslăvirea Lui.
În exercitarea credinței noastre, este cu neputință să nu ne luptăm cu îndoieli, neîncredere, cu întrebări și lucruri care ne pândesc la tot pasul ca să nu pășim în faptele credinței, dar există o frumusețe care Cristos o apreciază cel mai mult la un ucenic al Său - ascultarea chemării Lui: vino după Mine, urmează-Mă! Știu că îți este greu în bătăliile crunte prin care treci, dar alege ușa ascultării de vocea Mea, vino căci te voi conduce la ape de odihnă, și pășuni verzi, unde sufletul tău va găsi putere în a se bucura întotdeauna de odihna Mea! 
Și în cele mai grele clipe ale vieții să putem zice/cânta:

Te iubesc, Doamne,

Oh, mila Ta nu mă abandonează niciodată.

În toate zilele mele

Am fost ținut în mâinile Tale.

Din momentul în care mă trezesc

Și până când îmi pun capul,

Voi cânta despre bunătatea lui Dumnezeu.

Toată viața mea ai fost credincios

Toată viața mea ai fost atât, atât de bun

Cu fiecare respirație pe care o pot lua

Voi cânta despre bunătatea lui Dumnezeu

Iubesc vocea Ta

M-ai condus prin foc și

În cele mai întunecate nopți

Ești aproape ca nimeni altul

Te-am cunoscut ca Tată

Te-am cunoscut ca Prieten

Am trăit/trăiesc în bunătatea lui Dumnezeu

Bunătatea Ta aleargă după mine, aleargă după mine

Cu viața mea predată, sunt predat acum, îți dau totul!      

Goodness of God - Ed Cash Ben Fielding Jason Ingram Brian Johnson Jenn Johnson

Avem ideile acestei meditații de mult timp scrise, dar aseară am terminat de citit cartea - Rămânând în puterea Sa - Gwen Wilkerson, și în toată lecturarea am fost atât mișcată de câtă suferința a îndurat această femeie, și totuși în TOATE să vadă frumusețea bunătății lui Dumnezeu! Este impresionat! Am plâns, m-am întărit, mi-am cerut iertare Domnului, și mi-am schimbat din nou direcția emoțiilor și sentimentelor mele înspre Dumnezeu. 

Gwen a fost întrebată de nenumărate ori, care este secretul ca să trăiești o viață de izbândă în această lume, iar ia a dat un răspuns simplu: a trăi fiecare moment al fiecărei zile prin puterea Sa! 

Eu aș adăuga încă un răspuns tot atât de simplu, care l-am văzut din perspectiva mea când am terminat de citit cartea: a îndrăznit să creadă mereu și să se odihnească în bunătatea Lui Dumnezeu indiferent că s-a luptat cu crâncene întrebări, deznădejde, descurajare, furie, etc!

Și gândul mi s-a dus la ideile acestei meditații - a te odihni în Cristos. 

O explicație a clarificat oarecum începutul cunoașterii perspectivei ce o am acum despre ziua de odihnă, despre Shabat. Și am început cu  începutul, începutului.
„În ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.” Geneza 2:2 VDC
Dar ce? Dumnezeu obosește? Nu puteam înțelege cuvintele "S-a odihnit". Pentru mine era ceva de genul "no sens" expresia aceasta, sau mi se părea ieșită din context. Așa că o lăsam și mergeam mai departe cu cititul. Dar ori de câte ori începeam Biblia să o citesc, iarăși trebuia să încep cu începutul, așa că din nou această afirmație îmi stârnea curiozitatea și dorința de a capta explicația a ce vroia Dumnezeu să înțeleg prin aceasta.
Dar asta până într-o zi când am auzit o explicație care da, a dat (cred eu) un sens corect a acestei afirmații. Slăvit să fie Domnul pentru oamenii care au mult mai multă lumină dar și mult mai multă pregătire, studiu, decât una ca mine, dar care totuși caută să învețe tot la multe despre El. Așa beneficiez și eu de claritate; mulțumim Domnului pentru astfel de oameni, bogați în cunoștințe, informații și iluminare din partea Duhului Sfânt. Sunt o mare binecuvântare pentru omenire, precum și pentru mine.
Persoana aceasta spunea: 

„Expresia "S-a odihnit" vrea să spună că Dumnezeu S-a bucurat, S-a desfătat de toată lucrarea Lui; a sărbătorit a celebrat finalitatea lucrări Lui, toate erau în armonie, fără păcat, toate erau bune; nicidecum se referă că Dumnezeu a obosit, și de aceea S-a odihnit.”
Atunci am exclamat: Woooow, așa da! Aceasta are sens, și nu numai; asta demonstrează ceea ce Scriptura declară: "Nu știi? Nu ai auzit? Iahve este Dumnezeul Etern. El este Creatorul întregului pământ. El nu obosește, nici nu are nevoie de odihnă; iar capacitatea Lui de înțelegere a lucrurilor este imposibil de explorat." Isaia 40:28 BVA2015

Iar Isus spune: Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Matei 11:28 Deci, El este Dătătorul odihnei, și cineva, poate să dea, numai dacă are acel lucru.

În acel moment a fost o explozie în mintea mea. Aveam nevoie de timp să ordonez toate ideile care se conturau în mintea mea. Normal, că mi-a luat ceva timp, să le așez/trec corect după Scriptură. Dar, e un deliciu să cercetezi ce Duhul îți descoperă. Trăiești spusele lui David: "Învățăturile Tale sunt desfătarea mea și sfătuitorii mei." Psalmul 119:24 VDC

Iată deci un rezumat scurt la deliciul descoperit:

Shabatul dincolo de a fi doar o zi, este o stare pe care Dumnezeu vrea să ne-o dea la fiecare, o stare de odihnă de toate luptele noastre sufletești și lumești, o odihnă de toată teama și de toate lucrurile care ne-au distras atenția de la Cel pentru care am fost creați. O odihnă care nu implică lipsa oricărei activități, ci lipsa oricărui lucru care ne distrage atenția de la Dumnezeu, de la Cristos și de la călăuzirea Duhului.

Din Cartea Evrei, îmi pot da seama că, înainte de a fi o zi, Shabatul trebuie să fie o stare sufletească, și anume, acea stare sufletească pe care a avut-o Dumnezeu după ce l-a creat pe om; a vrut să creeze atunci o starea sufletească a unei sărbători pe care o primesc toți aceia care umblă în împlinirea lucrările Lui. El le dă această sărbătoare a celebrării victoriei care aduce mulțumire, satisfacție, desfătare sufletului care nu va obosi, nici nu va osteni (Isaia 40:31) în a lupta cea bună a credinței pentru a ajunge la deplina odihnă/sărbătoare cerească împreună cu Domnul și Regele nostru, Mântuitorul și Mirele nostru!

 (Apocalipsa 14:13)

"Dacă îți vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, și Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău Iacov”, căci gura Domnului a vorbit."  Isaia 58:13, 14

Avem multe lupte, multe lucruri poate nu prea plăcute prin care trecem, dar făgăduința rezultatului ne este promisă: odihna celebrării și a desfătării în Domnul unde vom vedea măreția minunată a planurilor Sale care sunt perfecte. De aceea, trăind prin puterea Sa, cum zicea Gwen, ajungem să putem să ne odihnim în Cristos, oricât de trudiți, obosiți, descumpăniți, frustrați, descurajați, osteniți, suntem uneori, cu necredința și incertitudinea viitorului, să alegem mereu și mereu rămânerea în ascultare de directivele Lui care ne conduc la serbarea și desfătarea biruinței Sale! 

Fii curajos, curajoasă: Ești sub protecția Atotputernicului! Suntem fii și fiicele Lui!

Urmează-ți Păstorul

Isus a umblat smerit în planul Tatălui - Filipeni 2:6-8, Ioan 14:11,12 , iar în urma pașilor Lui sa văzut măreția și glorioasa Prezență divină în care umbla Isus. Iar rezultatele erau că oamenii lăudau și slăveau pe Dumnezeu, și aceste rezultate dăinuie până astăzi.

Păstorul Cel Bun, ne cheamă și pe noi, să ascultăm de glasul Lui și să Îl urmăm, ca Dumnezeu să fie slăvit și glorificat!

 

"Portarul îi deschide și oile aud glasul lui; el își cheamă oile pe nume și le scoate din staul. 

După ce și-a scos toate oile, merge înaintea lor; și oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. 

Nu merg deloc după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. 

Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine,

Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine." Ioan 10:3,4,5,14,27

Puține propuneri care pot fi luate în considerare pentru ajutorul nostru în a-L urma:

Prețuiește instrucțiunile Domnului care îți pot salva viața eternă

Prețuiește și investește în relația ta de Tată și fiu/fiică cu Dumnezeu
Caută cu toată ființa ta să fii cât mai aproape de Păstor, de Dumnezeu
Alege ascultarea de Domnul și de instrucțiunile/poruncile Lui
Fii perseverent și nu abandona chiar dacă uneori eșuezi groaznic
Folosește resursele Lui Dumnezeu puse la dispoziția ta
Fii exigent cu tine, nu te scuza

Curăță-te de fiecare dată când te murdărești
Păstrează-te curat, nu după standardul lumii, ci al Scripturii
Permite-I Lui Dumnezeu accesul, El să te îndrume

Fii bucuros de chemarea de a fii: fiu și fiică a Lui
Nu descuraja niciodată
Nu abandona niciodată

Nu te teme și nu-ți fie frică de zgomotele și umbrele inamicilor

Crede întodeauna în Domnul Dumnezeu, și crede-L totdeauna pe Dumnezeu!

Experiență sau autenticitate?

"Saul a trimis niște oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare de proroci, care proroceau cu Samuel în frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimișii lui Saul și au început și ei să prorocească. Au spus lui Saul lucrul acesta; el a trimis alți oameni și au prorocit și ei. A mai trimis alții a treia oară și au prorocit și ei. 

Atunci, Saul s-a dus el însuși la Rama. Ajungând la fântâna cea mare fără apă, care este la Secu, a întrebat: „Unde sunt Samuel și David?” I s-a răspuns: „Sunt în Naiot, lângă Rama.” Și s-a îndreptat spre Naiot, lângă Rama. Duhul lui Dumnezeu a venit și peste el și Saul și-a văzut de drum, prorocind până la sosirea lui în Naiot, lângă Rama. S-a dezbrăcat de haine și a prorocit și el înaintea lui Samuel și s-a aruncat dezbrăcat la pământ toată ziua aceea și toată noaptea. De aceea se zice: „Oare și Saul este între proroci?"1 Samuel 19: 20-24

Saul prorocește toată ziua și toată noaptea. Wow, impresionant! 

Știți contextul când se întâmplă aceasta? Când Saul urmărea să omoare pe David. Da, să omoare pe David! 

Lecturând istoria lui Saul, am rămas o vreme meditând...și mi-am notat:

"Saul nu era nicidecum un proroc(sau un om cu inimă temătoare de Dumnezeu) și totuși când vine în prezența celor autentici iată că duhul lui Dumnezeu a pus stăpânire pe el (traducere din RV2020). A fi împreună cu cei credincioși nu ne face credincioși, a simți prezența lui Dumnezeu peste noi, nu înseamnă că suntem în voii Lui, că suntem plăcuți Lui, sau că suntem a Lui! 

Ar trebui să ne cutremurăm de acest adevăr!

Te poți molipsi pe lângă cei autentici, dar niciodată nu vei fi un autentic. Poți proroci, poți vorbi în limbi îngerești, etc (1Corinteni 13), acestea nu dovedesc autenticitatea noastră. 

Saul a ieșit din prezența manifestantă a celor autentici și credeți că s-a pocăit de păcatele lui, a încetat să mai urmărească pe David? Nu! După o experiență așa de extraordinară, toți ne-am aștepta ca Saul să ia decizii drastice de pocăință, așa-i? Dar nu se întâmplă asta, ci Saul continuă și face fapte peste fapte groaznice.

Câți dintre noi nu trăim experiențe extraordinare când suntem împreună cu ceilalți, dar câte din aceste experiențe ne conduc apoi la o apropiere autentică, de Dumnezeu? Ne aprindem ușor ca paiele, și durăm tot atât cât arde un pai! De aceea, trebuie, ca după orice experiență trăită să ne cercetăm și să vedem dacă aceasta ne-a condus la o apropiere și la o teamă sfântă de Dumnezeu! 

Uneori Dumnezeu ne surprinde prin forme directe, prin care ne trezește la realități, poate nu chiar plăcute. Dar totdeauna El are gânduri de pace și nu de nenorocire, chiar dacă uneori credem că nu este așa. Dar Dumnezeu este singurul care ne va prezenta realitatea personalității și a caracterului nostru, dar cu speranța unei viitor cu nădejde, în ciuda faptului că nu suntem ce trebuie să fim înaintea Lui. De aceea, cred că atunci Dumnezeu îi dăduse o șansă lui Saul să își vină în fire, dar Saul nu face nimic cu harul care Dumnezeu i-l oferise. Dumnezeul pe care L-am cunoscut citind Scriptura, a oferit șansa salvări oricărui om care se întoarce cu toată ființa lui la Dumnezeu. Nu a respins pe nimeni, nici chiar pe cel mai crud popor precum, Ninive. Pentru că este scris: "Tu asculți rugăciunea, de aceea toți oamenii vor veni la Tine." Psalmul 65:2"

Ne-am obișnuit să fim consumatori de experiențe fără să facem nimic cu viața noastră. Continuăm să venim acolo unde doi sau trei sunt adunați în Numele Domnului, și poate ne înșelăm că și noi suntem autentici. Mă înfior...oh, Doamne Isuse, cât din ce trăim este autentic cu Tine? Poporul Israel a trăit experiențe uluitoare cu Tine, și prezența Ta a fost manifestată cu o putere înfricoșătoare, și totuși doar doi au crezut cu adevărat în Tine, doar doi au fost autentici în relația lor cu Tine, doar doi au crezut în puterea Ta transformatoare, doar doi au crezut în promisiunile Tale și au pășit în ele, astfel doar doi au avut privilegiul să intre în țara Canaan...mă cutremur la gândul acesta...ar trebui să ne oprim și să luăm în serios relația noastră cu Tine, nu să fim doar niște consumatori de experiențe care nu ne schimbă cu nimic lăuntrul nostru, faptele noastre, trăirea noastră păcătoasă. Rămânem la fel de legați de patimi și de păcate, oh iartă-ne de superficialitatea noastră trăită de atâtea ori în relația noastră cu Tine, iartă-ne...

Tu Doamne, Dumnezeule ești bun și milos și ne dai și nouă o altă inimă precum i-ai dat și lui Saul, și e datoria noastră să o păzim mai mult decât orice, pentru ca viața să curgă din interiorul nostru...

Ah, vrem să prețuim oportunitățile de a ne apropia cu adevărat de Tine, nu să ne mulțumim cu "aprinderi" trecătoare prin care să ne înșelăm singuri, sfârșitul ne-ar îngrozi.

Cu cât mă apropii de prezența Domnului, cu atât îmi văd superficialitatea și nevoia urgentă de a fi autentic în relația mea cu El. 

De ce să ne irosim timpul și ani cu superficialitatea, de ce să trăim fără autenticitatea a ceea ce spunem că suntem? Dar acest lucru cere muncă grea împreună cu Dumnezeu, suntem dispuși la aceasta? Este nevoie să ne lipim de oameni autentici și pasionați de glorificarea Lui Dumnezeu. 

Îmi plac enorm oameni pasionați de glorificarea lui Dumnezeu. De ce? Pentru că mă determină și pe mine la acțiune, mă provoacă să îmi doresc autenticitate și nu superficialitate!

Știi tu ce trebuie să faci? 3ª

Ceea ce vedea acum era total diferit față de priveliștea care o văzuse la început. Peisajul era sumbru și întunecos, care îți dădea fiori, iar cei de pe margini nu mai aveau nimic a face cu persoanele pe care ea îi văzuse la început. Doar cei din mijloc rămăseseră aceiași, iar mintea ei fu luminată ca un fulger: era o bătălie spirituală! Priveliștea și atmosfera se schimbase total. 

"Noi nu avem de luptat împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în locurile cerești." Efeseni 6: 10-17 

Identificarea inamicului fusese făcută. Ți se făcea sângele ca gheața la cum arăta acum priveliștea. Inima ei bătea cu putere, simțind furia și violența inamicului. O simplă mișcare a ochilor o salvă: Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus...Acest simplu gest îi protejă inima și mintea ei. Dacă privea la ea, vedea doar un imposibil enorm; dacă privea la vrăjmași, o umplea groaza și era conștientă că nu va birui, dar dacă privea la Isus, El îi va spune adevărul de cine este, cum este și ce trebuie să facă!

Versetele din Filipeni au continuat să iasă la iveală: "De aceea, luați toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteți împotrivi în ziua cea rea și să rămâneți în picioare după ce veți fi biruit totul. Stați gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcați cu platoșa neprihănirii. "Efeseni 6:13,14 

A fost surprinsă totuși că avea siguranță, chiar dacă priveliștea era înfricoșătoare, chiar dacă inima ei bătea cu putere, chiar dacă inamicul răcnea ca un leu. Tăria ei venea din credința și ascultarea de Însuși Dumnezeul Atotputernic care era cu ea și cu cei din mijlocul cercului! Cuvântul strâns în inima ei erau ca un izvor nestăvilit, care scoteau promisiunile Lui Dumnezeu, iar aceste promisiuni reprezentau voia Lui Dumnezeu, iar promisiunile acestea au zugrăvit o imagină profetică în inima ei, a locului unde trebuia să meargă: până la capăt! Biruința era câștigată! 

Trebuia să parcurgă drumul spre biruință, chiar dacă totul din jur părea să spună opusul. Nimeni și nimic nu puteau să o oprească să fie biruitoare. Doar ea însăși putea fi unicul obstacol; însă cu toată inima ei tânjea să fie plăcută Tatălui, să fie plăcută Mântuitorului și Duhului Sfânt. Era ce avea mai scump și prețios. Era o altă oportunitate ideală să valideze acest adevăr. 

Se cufundă în promisiunile Lui Dumnezeu, și în mintea ei se gândi la David, un tânăr fără armura soldatului pregătit de luptă, însă el avea pusă armătura Lui Dumnezeu fără ca cei din jur să o vadă. Cât de încrezător fusese David, cât de plin de încredere și cât de curajos... În zilele noastre unii l-am numi arogant, însă el știa că abilitatea sa venea de la Dumnezeu. Era total dependent de Dumnezeu. Se gândi la Iosua și Caleb, și ei astăzi ar fi numiți persoane a unui ideal irealizabil, niște îngâmfați și niște aroganți, niște oameni nerealiști. Dar cei doi știau voia Lui Dumnezeu, și cunoșteau că Domnul era cu ei. Se gândi la Iosif, ce caracter, ce teamă de Dumnezeu deținea acest tânăr, în ciuda de a fi singur și departe de orice ajutor omenesc. Se gândi la Daniel, ce om devotat și pasionat pentru credința Lui în Dumnezeu. Estera, o fată cu un curaj extraordinar de ași salva poporul. Toți aceștia astăzi cred că ar fi etichetați ca fiind: aroganți, lăudăroși, nerealiști, fanatici, îngâmfați, prepotenți, înfumurați.

Parcă timpul se oprise în loc, în timp ce izvorul umpluseră mintea și inima ei cu adevărurile a ceea ce ESTE DUMNEZEU pentru toți cei care se încred pe deplin în El! Biruința este a Domnului! 

Viața autentică va fi mereu o luptă continuă, și trebuia să fie perseverentă și vigilentă. Dar, oare nu era ea în voia Lui, în locul dorit de El, și pregătită, instruită de Însuși Duhul Sfânt? Era împuternicită să meargă pe drumul biruinței, chiar dacă lupta va fi crâncenă uneori, chiar dacă mulți abia așteptau să vadă cum va fi înfrântă și căzută. Ea cunoștea ADEVĂRUL, că indiferent de ce va fi, biruința este a Domnului! Va continua să rămână în prezența BIRUITORULUI! 

Și dintr-o dată sa trezit din somn... Înțelese tot ce nu pricepuse: fusese un vis. Un vis prin care Dumnezeu îi descoperise tainele Lui! 

"Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuiește, căci până și noaptea îmi dă îndemnuri inima." Psalmul 16:7                                                         

                                                                                                                                            Sfârșit

Știi tu cum trebuie să fii? 2ª

În duhul ei, totuși ceva o neliniștea, simțea o atmosferă tensionată și nu reușea să identifice ce sau de ce: "O, Tată, ceva nu este bine, dar știu că Tu la momentul potrivit îmi vei descoperi, căci Tu ești puterea mea, în tot ce fac, Tu îmi luminezi cărarea, Tu ești ocrotirea mea..."

Cei de pe margine totuși încercau să caute ceva, prin care să câștige curajul pe care îl aveau la început. Iar cel care mai devreme fusese necuviincios cu ea, rosti același lucru neplăcut, prin care stârni râsetele și aprobarea celor de pe margini. Atmosfera din nou s-a încins, râsete și glume prin care ea se simțea biciuită ca și cu niște bice de ocară. Ea rămase stupefiată, uluită și șocată! Nu putea crede că fapta dinainte nu fusese o ne-veghere, ci atacul începuse oarecum atunci la început, iar acum era un atac direct, prin care vroia să o defăimeze, să o denigreze. Credea că era un joc, cu limite prin care respectul celuilalt nu trebuia să fie călcat în picioare. Din nou nu înțelegea de ce cei de pe margini nu se comportau după statutul care îl aveau! Ce se întâmplase cu jocul? 

Picioarele îi erau ca de plumb, și încercă să se miște, dar parcă nu o ascultau, dar se luptă să meargă; ieși din cerc fără să zică vreun cuvânt sau vreo explicație și se îndreptă spre mașină, unde scoase o robă cu care se îmbrăcă și reveni înapoi în mijlocul cercului. Oarecum jocul se desfășura extrem de ciudat, straniu, iar în mintea ei erau lucruri la care nu le găsea sens, însă cunoștea bine cum trebuia să acționeze. Se proșternu la pământ în timp ce toți ceilalți o priveau buimăciți, și ca și cum ceilalți nu mai contau, zise:

"Tată... cine suntem noi, și ce avem noi bun, care să nu fi primit de la Tine? Suntem o mâna de țărână, o pulbere, un abur care se ridică puțintel și apoi piere. Omul este creația Mâinilor tale, și cât de nepătrunse sunt lucrările Tale în tot ce ai creat, cum am putea noi pricepe ceea ce suntem, fără ca Tu să ne descoperi? Nelegiuirile nostre mărturisesc împotriva noastră, lucrează pentru Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre sunt multe, am păcătuit împotriva Ta, iartă-ne! Tu, care ești nădejdea noastră, Mântuitorul nostru la vreme de nevoie, mântuiește-ne în mila Ta nemărginită. Tu ești în mijlocul nostru, Doamne, și Numele Tau este chemat peste noi, nu ne părăsi, nu rupe legământul Tău cu noi! Căci, Doamne, ne recunoaștem răutatea noastră și nelegiuirea, căci am păcătuit împotriva Ta. Niciunul nu este ca Tine, Doamne! Mare ești Tu și mare este Numele Tău prin puterea Ta. Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu și un Împărat veșnic. El a făcut pământul prin puterea Lui, a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui, a întins cerurile prin priceperea Lui. De glasul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naștere la fulgere și ploaie și scoate vântul din cămările lui. Atunci, orice om se vede cât este de prost cu știința lui, suntem o nimica toată... Dar, Tu ești partea noastră, Tată, Tu Domnul Dumnezeu care ai întocmit totul, noi suntem sămânța de urmași care a fost profețită prin Isaia(Is. 53), suntem moștenirea câștigată de jertfa Fiului Tău Isus Cristos, iar ce valoros este pentru noi lucrul acesta căci Tu Doamne Isuse ne-ai curățit și ne-ai dat neprihănirea Ta prin care suntem justificați înaintea tronului sfânt a Lui Dumnezeu. Recunoaștem că suntem păcătoși și recunoaștem marea noastră nevoie a neprihănirii Fiului Tău, ca să putem să ne apropiem de scaunul îndurări Tale,  ca să căpătăm har pentru vremuri de nevoi, iar astăzi suntem în nevoii, avem nevoie de harul Tău, Doamne Dumnezeule! Suntem neprihăniți doar prin Tine Isuse Cristoase, Domnul și Răscumpărătorul nostru! Suntem curați prin sângele Mielului,  oh cât de glorioasă este lucrarea aceasta în noi! Mulțumiri aducem Celui care a dat, Celui care a împlinit, și Celui care lucrează! 

Cu buzele tremurând începu să fredoneze încet, un imn care ieșise la iveală, ca o apă nestăvilită:

Nu pot uita vreodată

Iubirea arătată de Isus;

M-a îmbrăcat în haine albe

A pus pe mine podoabele din cer!

El mi-a dat haină de nuntă

Ce privirea o încântă orișicui

Şi în mine, a pus o taină:

E iubirea arătată omului!

Trăiască Domnul,

El este Stânca mea

În care mă încred!

Trăiască Domnul,

El este Stânca mea și Cetățuia mea! 

Și viața când va trece,

Nu vreau să-mi fie rece inima,

Că vreau să-I cânt iubirea

La Cel ce nemurirea-n dar mi-a dat!

Dumnezeu îmi dă tărie

Să Îi cânt cu bucurie numai Lui,

În necaz și clipe grele,

Îmi trimite mângâiere, Harul Lui!

Iar când cei răi, pe urme,

Doreau să-mi ia viața, am zărit

O Cetate de scăpare,

Ajutor şi alinare, la necaz

Din groapa cea adâncă

M-a pus să stau pe Stâncă mâna Lui

Și în turnul de scăpare

Fericit, cânt o cântare Domnului!

Cu ochii plini de lacrimi, cutremurată de sfințenia Domnului, avea certitudinea că era învrednicită de harul Lui Cristos, și ocrotită de grija Tatălui, așa că se ridică împuternicită să țină piept la orice va urma. Dar când a deschis ochii, priveliștea o făcu să tresalte atât de mult în duhul ei, că respiră adânc și încercă să respire calm și cu încredere...

Oare chiar era pregătită pentru ce urma?

Va urma...

Știi tu cine ești? 1ª

"De ce se afla aici?" își zise. Se afla într-un grup cu mai mulți tineri și îi plăcea să fie cu ei; era ca o doică printre ei. Fiecare implicare o făcea cu pasiune, deoarece chiar Dumnezeu sădise în ea o inimă care să-i poată iubi astfel. Dădu din umeri, nedumerită totuși de situație... Dar dacă era totuși aici, își zise, se va bucura de părtășia cu ei. 

Era împreună cu ceilalți, fusese chemată și propusă să joace un joc împreună cu mai mulți, în care trebuia să îți alegi câteva valorile, iar aceste valori trebuiau puse în dezbateri de cealaltă echipă. Așa că, fiecare și-a reunit echipa: unii pentru ași alege valorile, iar ceilalți să își pregătească argumente contradictorii cu care ar putea ataca. Scopul acestui joc era: cei care reprezentau valorile să rămână până la sfârșit neschimbători și să nu își schimbe opinia a ceea susțineau ca valoare în ciuda contraatacurilor. Era interesant, așa că acceptă propunerea. 

Era o zi frumoasă, iar locația era și mai frumoasă. Doar privind la peisajul care te înconjura, aveai o pace și un entuziasm, care te făcea să tragi aer adânc în piept și să te bucuri. Un loc verde, cu suișuri și coborâșuri, cu alei lungi și șerpuite printre brazi și copacii falnici care se înălțau. Florile gingașe intensificau uluitor frumusețea locului. Soarele strălucea intens, iar razele sale luminoase pătrundeau în peisaj creând efecte puternice între zonele perfect luminoase și cele umbrite, întunecoase. 

Pentru o clipă a rămas tăcută și meditativă..."oare cum de se afla aici, și de ce"? Nu își amintea cum ajunsese în acel loc; oare de ce nu avea habar de asta? Dar, deodată auzi susurul blând al Creatorului șoptindu-i: "Vei face o treabă nemaipomenită! Cum ai observat tu claritatea dintre locurile luminoase și cele umbrite, tot astfel ceea ce am sădit Eu în tine va străluci fără pic de umbră. Numele Meu va fi lăudat și înălțat." 

Era obișnuită cu vocea Lui, cu toate acestea de fiecare dată era surprinsă și buimăcită uneori de cum ea, putea sta de vorbă cu El, de cum îi schimbase Dumnezeu viața și ce clar Îi recunoștea glasul. Pentru câteva momente stătu în acea conversație cu Creatorul care era Cel mai în măsură să o direcționeze spre ce dorea El ca ea să prezinte. Îi mulțumi Lui Dumnezeu pentru Duhul Lui care mereu o învăța, și îi dădu slavă Mântuitorului care mereu o salva din orice circumstanță, situație. Toată puterea, gloria, slava și onoarea erau pe deplin ale Lui! Dar, El era tare bun cu ia, căci, fără să priceapă, totuși împărtășea bucuria cu ea. Se ridică plină de entuziasm și poate peste măsură de încântată, și se îndreptă spre locul unde avea să se țină jocul. 

Era un loc amplu, luminos: ca o poiană. Trecu pe lângă echipa contrară care glumeau și se distrau de minune ca și cum ar fi câștigat deja competiția. Unul din băieți în entuziasmul de care erau cuprinși, după ce ea trecuse de ei, spuse ceva necuviincios, la care ceilalți îl aprobară. Ea se înfioră, dar cu toate acestea, îi scuzară oarecum: "încerca să mă distragă și să mă intimideze," își zise în sinea ei. 

În câteva minute erau cu toți așezați în cerc: cei aflați în mijloc erau cei care trebuiau să își susțină valorile până la capăt, iar cei de pe marginea cercului, erau cei care vor contraataca. Poziția era oarecum strategică, ca să te simți încolțit din orice unghi, fără urmă de scăpare.

Era o atmosferă foarte jubilară. Care mai de care vorbeau și asigurau că nu vor putea reuși să fie învinși. Însăși ea o făcu. "Va fi o încântare pentru mine să vă spun NU, NU, NU la toate ofertele voastre."

În tumultul acela, fiul ei la câțiva pași de ea, i se adresă :" Mami..." Dar înainte ca să poată răspunde, unul din cei din echipa adversă, de pe margine, începu să râdă și să își bată joc de fiul ei.

"Hei, cum se poate încă să îi spui mami? Spune-i și tu pe nume, nu mai ești un copil!" Toți cei de pe margini au început să râdă și să glumească disprețuitor.

Era cea mai de preț valoare pe care ea o avea să o apere, fără ca ceilalți să știe că deja jocul începuse, iar ea avea de gând să profite de această situație. Toate celălalte valori derivau din aceasta. Se dusese destul de aproape de persoana aceea, care era un băiat calificat cu cunoștințe, învățat, pe care ea îi stima lucrarea și slujirea. Își drese glasul, inspiră profund, și oarecum vroia ca cuvintele ei să aibă tonul și timbru Celui pe care Îl reprezenta...

"De ce ar trebui să îmi spună pe nume? Voi toți îmi spuneți pe nume! Însă doar copii mei pot să îmi spună mamă, doar ei au privilegiul acesta! De ce ar renunța la acest privilegiu fiul meu? De ce aș renunța eu la acest privilegiu să mi se zică mamă? Dumnezeu a investit/așteptat mii de ani ca noi să putem să-I zicem Tată; când Fiul Său a venit, El ne-a arătat cât de mult tânjește Dumnezeu ca noi să Îl numim: TATĂ, cât de mult Își dorește să ne fie TATĂ! Doar știi exemplele din Evanghelii, când ucenicii Îi cer Lui Isus să îi învețe să se roage, iar El începe cu acest cuvânt atât de tandru și iubitor: Tatăl nostru care ești în ceruri... Apoi nu ai observat cât de mult Isus Îl prezintă pe Dumnezeu, înaintea ucenicilor cât și a celorlalți, ca Tată? E uimitor, să știi! E ceva extraordinar, cum Isus Cristos ne învață, ne arată, și ne dovedește că avem pe Tată ca Dumnezeu! Nu știu dacă realizăm aceasta când rostim acest uimitor adevăr: 

Dumnezeul Atotputernic, Unic, Veșnic, Cel Sfânt, Cel Viu, Cel Bun și Milostiv...îți pot înșira toate atributele Lui, dacă este cazul! Acest Dumnezeu ESTE TATĂL NOSTRU! WOW! E uimitor și uluitor! 

Acest cuvânt - TATĂ - atunci când îl rostești, să știi că El cuprinde toate atributele lui Dumnezeu. E nemaipomenit, așa-i?

Acest incredibil cuvânt când îl rostesc mă poziționează într-o relație de familie uluitoare, având ca Tată pe Dumnezeu; El este Tatăl iar eu fiica Sa. Nu mai suntem un oarecare, suntem fiii Lui! Să Îl ai pe Dumnezeu pentru tine ca Tată, este că El este autoritatea supremă ce o ai peste viața ta, El este mai presus de orice și oricine. Dumnezeu a dat ce-a avut mai scump, pe Fiul Său ca să primim acest drept de fii ca să putem să avem intrare la Tatăl! Atunci cum am putea renunța la dreptul care ni s-a dat? 

Iată deci ce valoarea am primit și ce prețioasă trebuie să fie aceasta pentru fiecare dintre noi! Suntem copii Lui, iar Dumnezeu este Tatăl nostru! Va trebui să trăim ca atare, ca fii de Dumnezeu, căci El este Tatăl nostru! Nu mai suntem niște simpli oameni! Va trebui să onorăm statutul pe care l-am primit. Wow, nu e minunat și extraordinar? Cine merita să primească așa ceva? Niciunul dintre noi! Nimeni! Sunt onorată și în același timp nevrednică că am primit o astfel de comoară, o astfel de valoare! O voi păstra cu scumpătate și voi trăi ca fiică a Lui, onorând dreptul care mi l-a dat Tatăl! 

Trebuie să trăim conform a ceea ce suntem; să Îi dăm cinstea și onoarea care I se cuvine. O trăire reverențioasă, supusă și în ascultare de voia Lui.  Așa că nu, nu voi renunța să mi se spună mamă, cum nici nu voi renunța să merg la Dumnezeul meu și să pot să Îi spun "Ava" adică "Tată!" Sunt copleșită de acest adevăr și nespus de bucuroasă, căci Dumnezeul Atotputernic, Adevărat, Cel Glorios și Cel de necuprins, care a făcut cerurile cu galaxiile lui uimitoare, pământul și tot ce este pe el,  El este Cel care m-a întocmit după chipul și asemănarea Lui, El Este Tatăl meu! Sunt onorată că m-a ales să-I fiu fiică!

Trăise fiecare cuvânt rostit cu o intensitate maximă, și se simțea copleșită de dragostea Tatălui. Fiecare colțișor din ființa ei tânjea să răspundă acestei dragoste: Eu Îl iubesc pentru că El m-a iubit întâi!

Era ceva straniu, dar n-au contraatacat, n-au zis nimic; îi vedea oarecum stingheriți, chiar dacă nu ziceau nimic. 

"Oare cum va reacționa la următorul atac? Va putea rămâne pe poziție?"

Va urma...

Dorința cunoașterii

Așezată pe un leagăn în fața casei, se uita în zare și în timp ce admira priveliștea, gândurile ei fusese captate de măreția și frumusețea Celui care toate le-a creat. Cum era posibil ca atâția oameni să nu creadă în Creatorul care cu atâta măestrie, iscusință și gingășie s-a ocupat în detaliu de fiecare lucru, chiar și de cel mai mărunt? Îi veni în minte Psalmul 19:1-11

Cerurile spun slava lui Dumnezeu,

și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.

O zi istorisește alteia acest lucru,

o noapte dă de știre alteia despre el.

Și aceasta, fără vorbe, fără cuvinte,

al căror sunet să fie auzit,

dar răsunetul lor străbate tot pământul

și glasul lor merge până la marginile lumii.

În ceruri El a întins un cort soarelui,

și soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă,

se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:

răsare la un capăt al cerurilor

și își isprăvește drumul la celălalt capăt;

nimic nu se ascunde de căldura lui.

Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul;

mărturia Domnului este adevărată și-i dă înțelepciune celui neștiutor.

Orânduirile Domnului sunt fără prihană și veselesc inima;

poruncile Domnului sunt curate și luminează ochii.

Frica de Domnul este curată și ține pe vecie;

judecățile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.

Ele sunt mai de preț decât aurul, decât mult aur curat;

sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.

Robul Tău primește și el învățătura de la ele;

pentru cine le păzește răsplata este mare.

Medită la adâncimea acestor cuvinte, și cu privirea în zare către linia orizontului, se lăsă fermecată de învățătura pe care Domnul i-o dădea prin Creația Lui. Își adusese aminte de nenumărate momente, când Dumnezeu prin natură o învățase lucruri prețioase și benefice pentru sufletul ei prin cele mai neînsemnate munci ale pământului, prin frumusețea florilor, prin tăria și rezistența buruienilor, de bucuria munci, prin farmecul unei simple semințe care poartă în ea viața și originalitatea, de beneficiul muncii perseverente, printr-o floare în mijlocul plantelor țepoase, ea pur si simplu continuă să fie ce e creată să fie, indiferent de ce o înconjoară, prin gingășia și delicatețea florilor, în dulceața și aroma fructelor, a legumelor... Ce minunăție, ce comori și valori se ascund în tot ce El a creat, ca omul să se bucure și să găsească încântare pentru Creator! Mereu o uimea câtă cunoștință afla în toate acestea despre Dumnezeu. Wow, avea multe comori adunate și strânse doar prin simplu fapt că Îl vedea pe Creator, în creație. Se bucură de fiecare amintire, și zâmbi în colțul gurii. 

Ai făcut atâtea izvoare prin care putem să te cunoaștem pe Tine, Doamne Dumnezeule, și totuși de ce nu luăm seama?! Creația - pământul și tot ce cuprinde el, cerurile și mulțimea infinită și nepătrunsă a galaxiilor, Cuvântul Tău, Biblia, un izvorul nesecat. Nimic nu te poate cuprinde sau descrie pe deplin, căci Ești de nepătruns, Doamne Dumnezeule. Dar totuși sufletul nostru tânjește după tine, și strigă după relația cu Creatorul! Descoperă-ne Duhule Sfinte frumusețea și slava Lui Cristos, și învață-ne Dumnezeule să te cunoaștem cu adevărat cum și cine Ești Tu cu adevărat. Prea mult ne înșelăm și ne facem dumnezei pe gustul nostru, după dorințele noastre, dar Doamne vrem să te cunoaștem cu adevărat! Oameni s-au scârbit de religii și datini care nu ajută la nimic, și asta e și vina noastră noastră că nu vor să mai audă de Tine, căci ne-am făurit dumnezeii noștri proprii, fără să ne apropiem să te cunoaștem cu adevărat pe Tine, întinând mărturia a ceea ce Ești cu adevărat. Iartă-ne, iartă-ne Doamne Dumnezeule , iartă-ne și ne spală de orice întinăciune care știrbește frumusețea și sfințenia Ta, te rugăm, Dumnezeule adevărat! 

Rămase smerită înaintea Creatorului, suspinând uneori cu lacrimi în ochi. Cum a ajuns omenirea atât de mult să se depărteze de Dumnezeu?! Simțea în inima ei chemarea această profundă să se apropie și să Îl cunoască pe Dumnezeu tot mai mult, și să curețe toate lucrurile care nu Îl reprezentau cu adevărat pe Dumnezeul adevărat. Cunoștea în sufletul ei că orice schimbare trebuia să înceapă cu ia însăși. Inima ei pe deplin tânjea să descopere frumusețea, splendoarea și slava Celui care o chema. Avea ochii înlăcrimați, de tristețea ce o simțea față de atâția oameni care respingeau chemarea Tatălui, dar totuși avea și o bucurie deplină, căci ființa ei era încântată, fermecată de harul care îl primise, să Îl cunoască pe El! Își ridică privirea spre imensul cer albastru, și mulțumi cu toată ființa ei Tatălui, Fiului, și Duhului Sfânt. Trebuia să se îmbărbăteze și să se întărească, pentru toate provocările care cunoștea că îi vor sta înainte. Va trebui zilnic să se echipeze cu curaj, ca slava Lui să fie glorificată.

"Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu". Ioan 17:3

"Să-L cunoaștem , să căutăm să-L cunoaștem pe Domnul! Căci El Se ivește ca zorile dimineții și va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul." Osea 6:3

"Așa vorbește Domnul: „Înțeleptul să nu se laude cu înțelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăția lui, ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere și că Mă cunoaște, că știe că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată și dreptate pe pământ. Căci în acestea găsesc plăcere Eu”, zice Domnul." Ieremia 9:23,24

Îmi place nespus de mult chemarea aceasta de a-L cunoaște pe Dumnezeu! E uluitoare! Vreau să răspund cu toata inima mea acestei chemări, cu tot sufletul meu, cu tot cugetul meu și cu toată puterea mea! Vreau să Îl descopăr pe Dumnezeu în frumusețea măreției Lui glorioase, dar și în cutremurătoarea-I sfințenie. Aceasta este dorința mea, alegerea mea, hotărârea mea cât și umblarea mea în chemarea uimitoare ce am primit-o. Te invit și te provoc la această călătorie și pe tine, suflet însetat. Vino și tu!