Opriri și descoperiri

 Din nou, suntem la sfârșitul unui alt an care a trecut atât de repede, încât nu am fost suficient de capabili ca să reușim să ne dăm seama de cât de importante au fost momentele, clipele, orele, și oportunitățile care fiecăruia ni s-au dat.

Așezată în fața unei cărți, lecturând, s-au conturat în mintea mea câteva întrebari meditative: 

"Ce am făcut anul acesta ca să Îl cunosc mai mult pe Cel care m-a mântuit? Cât timp am folosit pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu? Câte oportunități am ratat de a asculta glasul și sfaturile Lui? 

Nu mă refer la implicarea mea în lucrările și chemarea ce o avem fiecare, ci la nivel personal, cât m-am oprit să îmi dau interesul să Îl cunosc pe Dumnezeu, să experimentez intensitatea și îmbogățirea Lui?"

Și imediat mi-a venit în minte pilda Domnului Isus din Matei: 

"Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: ‘Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?" Matei 7:22

Oamenii acești chiar făceau lucruri impresionante, care unora dintre noi ni se pare ficțiune. Răspunsul Lui Isus mă înspăimântă: "Atunci, le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege." Matei 7:23

Isus spune în altă ocazie: "Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu." Ioan 17:3

Oare de ce investim mai mult în a face cât mai multe lucrări decât în timpul acela intim, unde descoperim frumusețea Mântuitorului și bogățiile Tatălui? Isus ne atrage atenția că e mai important să Îl cunoaștem, decât slujirea. Maria și-a ales partea cea bună, spunea Isus. Asta nu însemna că ce făcea Marta era rău, doar că Maria s-a oprit din slujire ca să Îl cunoască pe Isus. Prioritatea ei era să Îl cunoască, apoi sunt sigură că își dedica și energia să Îl slujească. 

Ne ocupăm timpul cu foarte multe lucruri dacă e posibil, poate până la extenuare, încât posibilitatea de a ne opri să nu existe. Dar Dumnezeu, cu glasul Său duios de Tată ne spune și astăzi:

"Opriți‐vă și cunoașteți că eu sunt Dumnezeu; voi fi înălțat între neamuri, voi fi înălțat pe pământ!" Psalmul 46:10 VDCL

«Estad quietos y conoced que yo soy Dios; seré exaltado entre las naciones; enaltecido seré en la tierra».

Salmos 46:10 RV2020

Nu vreau să fiu înțeleasă greșit căci nu trebuie să facem lucrări, ba da, dar orice lucru trebuie să izvorască în urma opririi noastre, a părtășiei și a cunoașterii noastre profunde cu Domnul Dumnezeu. Tocmai marile treziri spirituale în lumea întreagă, au avut loc, când oamenii s-au oprit și au cunoscut pe Domnul Dumnezeu. Istoria creștinismului poate fi o sursă de inspirație dacă ne vom opri și o vom citi. Este imposibil să rămâi același, și să nu îți dorești pasiunea și devoțiunea lor în a-L iubi pe Isus Cristos.

"Prin tot ceea ce predic încerc să motivez biserica lui Isus Cristos la o redescoperire a frumuseții Mântuitorului, ca astfel să-L putem iubi din nou cu aceeași intensitate cu care L-au iubit înaintașii noștri." - A.W. Tozer

Tot Tozer spunea cu multe decade înainte: "Vreau să-ți spun că te va costa să-L cunoști pe Isus Cristos, personal și profund. Costă, și cei mai mulți oameni nu sunt dispuși să plătească prețul. Din această cauză cei mai mulți sunt doar creștini obișnuiți, care nu cresc spiritual. Creștinul obișnuit, omul care nu a trecut niciodată dincolo de ceea ce înseamnă un creștin mediocru." 

Mă bucur enorm de toate perioadele în care m-am oprit și L-am mai cunoscut încă puțin pe Dumnezeu. Wow, orice oprire a adus o descoperire minunată de care m-am bucurat și în care sufletul meu chiar a fost încântat de Autor, nu doar de binecuvântările Lui. 

Dar, în același timp, nu pot trece cu vederea că mă doare momentele ratate în care din neglijență, nepăsare, neveghere, etc, nu m-am oprit în a-L cunoaște pe Isus Cristos, Domnul. La fel cum credința fără fapte este moartă, tot la fel dragostea noastră doar declarată, dar fără fapte, față de Tatăl nostru, față de Isus Cristos Mântuitorul nostru, este moartă. 

Deci, măsura dragostei noastre este timpul nostru personal petrecut cu El. Oare cât am făcut-o din dragoste față de El, sau cât din egoism pur, unde am căutat doar binecuvântările, nu și Autorul?

Mă bucur căci Cuvântul Său străpunge inima mea, și desparte "adevărul meu" de adevărata realitate care doar El o deține. Și chiar dacă doare, vreau să accept și să fiu curajoasă și să pot împlini avertismentul pe care ni-l dă Pavel: 

"Luați seama deci să umblați cu băgare de seamă, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți. Răscumpărați vremea, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia Domnului." Efeseni 5:15-17

Doresc să mulțumesc Domnului pentru că El m-a iubit întâi, pe când eram o mare păcătoasă, și astăzi mă iubește mult mai mult, deoarece sunt fiica Lui, și își arată dragostea de Tată, iubindu-mă și instruindu-mă cu blândețe. Mulțumesc Tată!

Fie ca cumpăna dintre ani să fie o oportunitate în care fiecare să ne oprim și să ne cântărim viața noastră cu Dumnezeu, și să începem să ne folosim timpul cu folos, căci zilele sunt tot mai scurte și mai zbuciumate.

Să fim cu toți binecuvântați de Domnul Dumnezeu, Tatăl nostru și de Mântuitorul nostru, Isus Cristos cu cât mai multe opriri în care să Îl descoperim și să Îl cunoaștem tot mai personal și profund. Să nu cunoaștem doar Biblia, ci să cunoaștem și să descoperim frumusețea Autorului - Dumnezeul Unic, Suveran a toate, ca să putem spune: 

"Atunci, Cel Atotputernic va fi desfătarea ta , și îți vei ridica fața spre Dumnezeu." Iov 22:26 (VDC)

Los imprevistos - Pruebas de carácter

 Me despierto cada mañana y antes de empezar cualquier actividad - soy consciente del amor e la bondad de Dios, Él que me ha dado un nuevo día para vivir. Estoy agradecida y feliz de todo lo que el Señor me ha dado y, con la motivación de Su presencia quiero vivir este nuevo día que El tiene preparado para mi. 😇

Pero, ¿saben que? Que eso a veces no dura! ¿Porque? Primero, unos dirían, que soy mujer y mis emociones oscilan a veces drásticamente😂 , segundo, que para mi sería el primero😄, porque a lo largo del día enfrentamos cosas que desestabiliza nuestro buen ánimo, ¿verdad? 

Además de estas cosas existe "el pasado" que todos tenemos; ya sean fracasos, dolor, situaciones difíciles, pecados, pérdidas, engaños, mentiras, malas decisiones, etc. Nuestro pasado no es perfecto. Por eso nuestro enemigo aprovechara desestabilizarnos con todo lo malo de nuestro pasado.

Muy pocas veces acabamos como empezamos: con buen ánimo y motivación. Porque raramente pasa un día sin "incidencias" que nos prueben. Todos pasamos por esto, ya seamos hombres o mujeres, creyente o no. La vida está llena de desafíos, decisiones, pruebas a cada paso. Puede que aveces solo pase en nuestra mente, pero esto no significa que no suframos desequilibrios en nuestro ánimo. En cualquier caso, nos demos cuenta o no, estamos pasando por pruebas. 

Elegir amar y no odiar, elegir la misericordia en lugar de juzgar, elegir ayudar a tu prójimo frente a la ignorancia. Elegir perdonar a los que te han hecho daño. Responder con amabilidad a las personas difíciles. Ser paciente con el apresurado. No hables mal de quienes no te agradan. Elige animar en lugar de ser pesimista. Estos son sólo algunos ejemplos que me vinieron a la mente, pero hay muchas cosas que suceden sin previo aviso y, de alguna manera, habrá una respuesta a lo inesperado, ya sea buena o mala.

Nuestras vidas están llenas de situaciones imprevistas que, queramos admitirlo o no, moldearán nuestro carácter y luego esto se reflejará en nuestra conducta.

Todo progreso en la vida se logra a través del aprendizaje, la adversidad, las pruebas, el sufrimiento y el amor. Toda profesión se aprende con trabajo y esfuerzo, y ¿por qué creemos que para ser mejores personas, más agradables a Dios, se aprende sin exámenes?

Por eso, cada acontecimiento inesperado en nuestra vida son pruebas permitidas por Dios para que aprendamos a escoger el bien, a confiar en el Señor, a amar como Él nos enseñó y a tener una perspectiva eterna.

Hay unos pasajes en la Biblia que me recuerda que a pesar de las pruebas, grandes o pequeñas, malas o peores, etc., hay un salvavida disponible para mi situación.

Hasta ahora, ninguna prueba os ha sobrevenido que no pueda considerarse humanamente soportable. Dios es fiel y no permitirá que seáis puestos a prueba más allá de vuestras fuerzas; al contrario, junto con la prueba os proporcionará también la manera de superarla con éxito. 1 Corintios 10:13 La Palabra

Me encanta esta afirmación: "Dios es fiel" y si permite que seamos probados, también nos dará la manera de superarlos con éxito. Wow! 

Eso es grandioso!

Me han secuestrado la paz y hasta he olvidado la dicha. Pienso que estoy sin fuerza, que se ha agotado del todo mi esperanza en el Señor. Recuerda mi pena amarga que es ajenjo envenenado. 

Me acuerdo constantemente y se me derrumba el ánimo.

Pero algo viene a mi mente que me llena de esperanza: que Tu amor, Señor, no cesa, ni Tu compasión se agota; ¡se renuevan cada día por tu gran fidelidad! Tú eres mi herencia, Señor, por eso confío en Ti. 

Es bueno el Señor con quien confía en Él y lo busca. Lamentaciones 3:21:25 La Palabra

Por eso es muy importante tener la palabra de Dios en mi corazón, porque me ayudará siempre que la necesite. "Pero algo viene a mi mente que me llena de esperanza" - ¿de donde viene a mi mente esa verdad que me salva? Desde mi corazón, donde guardo con disciplina las palabras de mi Dios - Guardo tus palabras en mi corazón para así no pecar contra ti. Salmos 119:11

Queridos, no os asombre como algo inesperado la tremenda prueba desatada contra vosotros. 1 Pedro 4:12

Hay muchos pasajes; sólo hemos abierto un comienzo de lo que existe, para que sepamos que la Palabra de Dios nos enseña a prepararnos para las pruebas inesperadas. La Biblia contiene innumerables ejemplos de personas que enfrentaron pruebas inesperadas. De ellos podemos aprender como atraversarlo. A veces queremos evitar los desafíos, pero ellos nos enseñan cómo afrontarlos con valentía. 

No debemos desanimarnos cuando nuestro ánimo cambie, o cuando un giro inesperado, cambia nuestro día; Dios es fiel - podemos confiar plenamente en Él - Él nos proporcionará también la manera de superarlo con éxito.

Todo lo puedo en Cristo que me fortalece. Filipenses 4:13 RV2020

Puedo salir airoso de toda suerte de pruebas, porque Cristo me da las fuerzas. Filipenses 4:13 BTI

Pero tú, Señor, eres mi escudo, mi gloria, quien me enaltece. SALMOS 3:4 (BTI)

Cuando yo decía: «Mi pie resbala», tu misericordia, Señor, me sostenía. SALMOS 94:18 (RV2020)

Dios es el que me ciñe de fuerza, quien despeja mi camino, 2 SAMUEL 22:33 (RV2020)

Mas tú, Señor, eres escudo alrededor de mí; mi gloria, y el que levanta mi cabeza. SALMOS 3:3 (RV2020)

El centro es Dios, Él es el más importante y, si vemos las cosas de esta manera, nos ayudará a no perder el equilibrio en las pruebas. Su poder y Su bondad será gloriosa para que Su Nombre sea alabado y exaltado.

Comportamente

      Comportamente care ne îndepărtează de inima lui Dumnezeu vor fi catalogate drept admisibile și în unele circumstanțe, chiar bune. 

      Citeam această afirmație în cartea care o lecturam, și am rămas meditativă. M-am oprit, și timp de două zile am încercat să fiu receptivă la Duhul Lui Dumnezeu. Această afirmație răsuna în inima mea...ce  comportamente le catalogăm ca admisibile, ca fiind bune? Îi mai dăm Domnului "voie" să ne vorbească? 

Am privit în urma pașilor mei de când L-am întâlnit pe Isus în mod personal, iar comportamentele mele au fost șlefuite, modelate, prelucrate de Domnul, și recunosc că încă mai are mult de lucrat. 

Însă, am învățat că niciodată nu îmi pot justifica comportamentul ca fiind bun atunci când acesta este rezultatul împlinirii poftelor/dorințelor mele, dacă vreau să mă judec corect. Măsura dreaptă o are doar Dumnezeu, a mea poate fi doar în parte dreaptă, de aceea trebuie să merg la El cu "dreptatea mea" și să fiu dispusă să accept ca Domnul să îmi arate adevărata realitate. Fiindcă Îl iubesc, mă voi sfinți, nu îmi voi justificate căderile, ci voi accepta ca El să îmi arate în realitate cum sunt în fața Lui, deoarece aceasta e cu adevărat ceea ce contează. Cum suntem înaintea Lui.

      Sfințirea este respinsă sau este trecută de noi ca admisibilă, iar curăția/puritatea nu mai este o valoare care trebuie promovată. Îi atribuim lui Dumnezeu 1 Corinteni 13 "Dragostea acoperă totul, suferă totul, dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate..." 

Dumnezeu este dragoste, dar uităm căci EL ESTE și pe deplin Sfânt, Sfânt, Sfânt! Nu vreau să mă înșel singură, și să mă trezesc fără adevărata cunoaștere "Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu"Ioan 17:3, adică fără viața veșnică, ci prefer ca Domnul să mă lumineze de realitatea vieții mele astfel să pot să mă curățesc.

2 Petru 2:20 spune: În adevăr, dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos, se încurcă iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi.

1 Corinteni 15:34 – "Veniți-vă în fire cum se cuvine și nu păcătuiți! Căci sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu, spre rușinea voastră o spun."

Coloseni 1:10 – "pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu,"

1 Tesaloniceni 2:12 – "să vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăția și slava Sa."

1 Tesaloniceni 4:3-5  "Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră: să vă feriți de curvie; fiecare din voi să știe să-și stăpânească vasul în sfințenie și cinste, nu în aprinderea poftei, ca neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu."

Romani 6:19 – "Vorbesc omenește, din pricina neputinței firii voastre pământești: după cum odinioară v-ați făcut mădularele voastre roabe ale necurăției și fărădelegii, așa că săvârșeați fărădelegea, tot așa acum trebuie să vă faceți mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeți la sfințirea voastră!"

     Putem să iubim pe Isus, și să continuăm să păcătuim, și să ne depărtăm tot mai mult de Dumnezeu. Fără teamă de Dumnezeu este imposibil să fiu credincioasă Domnului. Fără teamă de Dumnezeu nu pot să îmi văd murdăriile și să caut curățire în jertfa lui Isus. Fără teamă de Dumnezeu nu pot recunoaște că tot ce sunt este doar datorită harului său bogat și a dragostei Sale. 

Teama sfântă Îi dă Lui Dumnezeu locul de cinste cuvenit în viața mea. Frica de Domnul ne ține departe de păcat (Exod 20:20), la fel învățăm că omul,...prin frică de Domnul se abate de la rău(Proverbe 16:6).

Lipsa intimități cu Dumnezeu ne pune în pericolul de a ne crea o variantă proprie/închipuită a Sa( Exod 32:1-8). Este cu neputință să iubești cu adevărat pe cineva pe care nu-l cunoști. Fără frica de Domnul nu-L putem cunoaște cu adevărat pe Dumnezeu. Moise L-a cunoscut îndeaproape. Vocea și căile Lui Dumnezeu îi erau foarte clare. De altfel, Isus, ne spune: Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine...Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele vin după Mine. (Ioan 10:14,27) Cunoaștere și ascultare/supunere. 

M-am dat seama că este mare har să auzi ce spune Dumnezeu despre cum ești înaintea Lui! De acest lucru depinde alegerea destinului meu etern. Indiferent de eșecurile mele să pot alerga în brațele Tatălui și să caut ispășire în jertfa Fiului Său. Să caut prezența Sa în ciuda alunecărilor și căderilor mele, căci dragostea Sa nemărginită mă cheamă să beneficiez de harul Său. 

Și ce frumusețe este să mă odihnesc la umbra aripilor Sale ori de câte ori Tatăl își găsește plăcere în mine.

Motivación y Fe

Todos tenemos muchos deseos, sueños, ambiciones y aspiramos a muchas cosas. Eso está bien, pero todos sabemos que no es suficiente, porque para lograr una meta se necesita un plan, mucha disciplina, sacrificio, dedicación y trabajo duro para lograrlo. Y por eso, la mayoría de los deseos y sueños lo dejamos ir, sin luchar a conseguirlo, y nos conformamos con mìgas en lugar de tener el pan entero.

Por eso pregunto, ¿que necesitamos para lograr cumplir nuestros sueños? ¿Que nos falta para llegar a las metas? Necesitamos motivación! Si, motivación y fe.

Necesitamos motivación para disciplinarnos y conseguir las metas que nos pongamos. 

¿Que es la motivación y còmo fomentar la motivación para que su motor no se pare?

Motivación = Conjunto de factores internos o externos que determinan en parte las acciones de una persona. Motivo, causa, razón que impulsa a una acción. Estímulo que anima a una persona a actuar de una forma concreta para lograr un objetivo.

Pero la motivación no funciona sin fe. Esas dos funcionan, pero solo si estan juntas. El motor no funciona sin gasolina, pero si se juntan ocurre el milagro de cuales tantos nos beneficiamos hoy en dia.

Aparte de la fe religiosa, en Dios, existe en cada persona el poder de la fe. Dios creò a las personas con ese poder extraordinario para sobrevivir en este mundo. Hay muchas personas no creyentes en Dios, que logran grandes cosas, porque este don lo tenemos todos, ya que todos somos la creación de Dios. Pero, si que es verdad que se hace una separación, una diviciòn en cuando elegimos en que depositamos nuestra fe. 

¿Que es la fe según la Biblia? "La fe es garantía de las cosas que esperamos y certeza de las realidades que no vemos. Por ella obtuvieron nuestros mayores la aprobación de Dios. Por la fe comprendemos que el universo ha sido modelado por la palabra de Dios, de modo que lo visible tiene su origen en lo invisible." Hebreos 11:1-3

¿Que es la fe según el mundo? Confianza, seguridad, esperanza, certidumbre.

La motivación desaparece cuando perdemos la fe. Alimentar la fe nos ayuda ver la motivación y perseverar en ella, para lograr cumplir las metas. La fe en Dios, y la fe que ésta en nosotros, las dos, son un instrumento poderoso que nos ayuda a lograr grandes cosas en este mundo.

Hoy en día, sin ser dramática, o exagerada, las personas ya han perdido casi por completo la fe en Dios, pero también la fe de lograr metas para sus vidas personales. La generación joven ya casi no se atreven a soñar, porque saben que deberían luchar y esforzarse en lograr llegar en las metas de los deseos e sueños, por eso eligen las vías más fáciles y rápidas para subsistir. Comienzan con sueños y esperanzas y terminan desistiendo en el camino.

Los padres aún tienes sueños para sus hijos, los abuelos para sus nietos, pero lo malo es que ellos mismos ya dejan de soñar antes de empezar a volar. 

A veces siento como esa epidemia intenta afectar también mi vida. Y mentiría decir que es fácil oponerse y protegerse. Todo es una lucha constante, y someterse a las disciplinas, veces es como una tortura. Cuando perdemos de vista a Dios, solamente queda la fe depositada en nuestros esfuerzos, pero este camino sin Dios es muy agotador y muy frustrante a largo plazo.

Como creyente en Dios, puedo afirmar que su poder, su gracia y su bondad son mi mayor apoyo en mis debilidades. Tengo un antes sin Dios y un después con Él, y por eso puedo distinguir claramente en mis afirmaciones que lo que soy ahora se debe a que he puesto mi fe en Dios, quien es Todopoderoso, ya que soy solo un ser humano limitado, con recursos limitados y un fin incierto en la Tierra. Pero con Él, puedo trascender todo esto y ser eterno. 

Voy a clamar al Dios altísimo, al Dios que en todo me ayuda. Salmo 57:2 DHHE

Clamaré al Dios Altísimo, al Dios que me favorece. RV2020

¿Cómo conseguimos la motivación y cómo alimentamos la fe?

Averigua si tus sueños, deseos, metas - que estén adecuados para ti y conforme a quien eres.

Enséñame a tener buen juicio y conocimiento, pues confío en tus mandamientos. Salmos 118:66 

Tenlo claro antes de empezar cualquier camino. 

Si alguno de vosotros quiere construir una torre, ¿no se sentará primero a calcular los gastos y comprobar si tiene bastantes recursos para terminarla? No sea que, una vez echados los cimientos, no pueda terminarla, y quede en ridículo ante todos los que, al verlo, dirán: «Ese individuo se puso a construir, pero no pudo terminar. Lucas 14:28-30

Busca la motivación en los lugares que te aconsejan en luchar, no en abandonar.

Los planes se afirman con un buen consejo; Prov. 20:18a

el triunfo depende de los muchos consejeros. Prov. 11:14b

Poner interés en que te gustaría lograr. Inspírate en los que lo han logrado.

Por eso, nosotros, teniendo a nuestro alrededor tantas personas que han demostrado su fe, dejemos a un lado todo lo que nos estorba y el pecado que nos enreda, y corramos con fortaleza la carrera que tenemos por delante. Hebreos 12:1

Persistir cuando no tienes ganas y en los días malos.

Por tanto, tomad toda la armadura de Dios, para que cuando llegue el día malo podáis resistir y permanecer firmes después de haber acabado todo. Efesios 6:13

Poner atención en cultivar ánimos.

No perdáis, pues, el ánimo. El premio que os espera es grande. Hebreos 10:35

Sométanse a la disciplina hoy, no mañana. Lo que haces hoy te ayudará para mañana.

Amar la disciplina es amar el saber; odiar la reprensión es ser ignorante. Prov.12:1

Recuerda cada día que Dios siempre estará allí para animarte y equiparte con lo que necesitas para superar este día también.

No temas, porque yo estoy contigo;no desmayes, porque yo soy tu Dios. Yo te fortaleceré, y siempre te ayudaré, te sustentaré con la diestra de mi justicia. Isaías 41:10

Fortalece tu fe en Dios - y encamina tu motivación en la dirección correcta cuando intenta descarillar.

Confiadle todas vuestras preocupaciones, ya que él se preocupa de vosotros. 1 Pedro 5:7

La senda de los justos es como la luz de la aurora, que va en aumento hasta que el día es perfecto; pero el camino de los malvados es como la oscuridad, y no saben en qué tropiezan.

No te desvíes a la derecha ni a la izquierda; aparta tu pie del mal. Prov. 4:18,19,27

Nunca abandones cuando fallas. Nunca. La práctica constante es la clave para adquirir habilidades y destrezas.

pues siete veces cae el justo y se levanta, pero los malvados se hunden en la desgracia. Prov. 24:16a

Y no es la necesidad lo que me hace hablar así, pues he aprendido a bastarme en cualquier circunstancia. Tengo experiencia de pobreza y de riqueza. Estoy perfectamente entrenado para todo: para estar harto y para pasar hambre, para nadar en la abundancia y para vivir con estrecheces. Puedo salir airoso de toda suerte de pruebas, porque Cristo me da las fuerzas. Filipenses 4:11-13

Ten más fe en Dios que en tus habilidades. Aún cuando dudes en lograrlo apoyate en la bondad de Dios.

Confía plenamente en el Señor y no te fíes de tu inteligencia. Prov. 3:5

Instruirea aduce rod

 

Mi-a plăcut o frază spusă de cineva într-un mesaj: "Fii o soluție, nu o problemă!" 

Sunt cam două luni de atunci, și aparte că sună bine, rimează și dă bine ca lemă, am meditat și am încercat să caut în a o pricepe ca mod de viața pentru mine. Am reflecționat că orice învățătură primită trebuie practicată pentru a obține ✔ de aprobat.

Până nu te pui la un exercițiu, totul e ușor și frumos, asta până când încerci să îl aplici; abia atunci începe școala adevărată a învățării, a aplicării practice. Viața e foarte simplă și ușoară atâta timp cât nu ne punem la provocări care să ne schimbe mintea, inima, caracterul, viața. Totul se complică când începem să punem în practică tot ce știm și cunoaștem. Eșecurile sunt atât de frustrante, deoarece de prea puține ori reușim din prima. "Iar sămânța căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înțelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, șaizeci, altul, treizeci.” Matei 13:23 Nu totdeauna reușim maximul, chiar dacă Cuvântul și pământul e bun. Însă, exersarea cunoașterii totdeauna va aduce rod, chiar dacă nu va fi din prima maximul(sau nu totdeauna), sau 60%, însă poate vom rodi minimul 30%.  Poate minimul nu ne va mulțumi, dar ne va ajuta ca la următoarea dată să obținem mai bune rezultate, pentru că puținul acela sunt resursele necesare în a semăna din nou.

Orice deprindere este o școală a învățării practicii a ceea ce este teoretic. Nu e simplu, nici ușor precum pare. Uneori în viață suntem puși în fața provocărilor când cunoașterea e supusă testului practicării. Alteori, alegem noi să practicăm ceea ce cunoaștem. Ori care ar fi situația, suntem examinați în vederea ajungerii la validarea cunoașteri ca rezultat practic: "el aduce rod." 

Până și prin eșecuri putem rodi dacă suntem atenți la Maestru. Nu trebuie să abandonăm, chiar dacă nu reușim nici cel 30%, deoarece Biblia numește neprihănit chiar și pe cel care nu reușește, dar nu se dă bătut, ci se ridică și încearcă din nou, și din nou, până reușește. Căci cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică...Prov. 24:16 

Instruirea cultivă în noi rezultate care vor dăinui, de aceea nu trebuie să abandonăm niciodată! Vrăjmașul încearcă din răsputeri să nu te mai ridici și să nu mai încerci, căci știe și cunoaște căci orice credincios poate învinge prin faptul căci se ridică și continuă să lupte, căci Cristos este Cel care îl încurajează, Cristos este Cel care îi dă toate resursele, doar el trebuie să se ridice și să exerseze.

Pavel ne descrie în Romani 7:25 lupta firii pământești împotriva Duhului, și vedem că lupta aceasta este crâncenă, ne epuizează, ne obosește și uneori nu reușim să facem ceea ce trebuie, chiar dacă am luptat.

Dar mă bucur căci Pavel termină cu o conotație plină de speranță. Victoria stă în cedare. Cu cât cedăm mai mult controlul Domnului Cristos, cu atât mai mult El va trăi în noi, iar diferența se va vedea! 

Așadar, pentru a fi o soluție trebuie să alegem în a umbla în aplicarea cunoașteri. A fi o soluție este disciplina și răstignirea eu-lui și cedarea în favoarea cârmuiri Duhului. 

Practica este criteriul care stabilește adevărul; pentru a determina dacă o cunoaștere este adevărată, aceasta trebuie să fie validată prin practică. Sursa cunoașterii Adevărului este Biblia, iar exersarea punerii în practică a Adevărului are ca rezultat în a fi o soluție, nu o problemă.

Tocmai de aceea dați-vă toată silința să adăugați la credința voastră – un caracter ales, la caracterul ales – cunoașterea, la cunoaștere – înfrânarea, la înfrânare – răbdarea, la răbdare – evlavia, la evlavie – dragostea frățească, iar la dragostea frățească – iubirea de oameni. Căci, dacă aveți aceste virtuți și dacă sporesc în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ce privește cunoașterea Domnului nostru Isus Cristos. 2 Petru 1:5-8 NTSBR

De aceea, depuneți orice efort ca să adăugați la credința voastră virtutea, la virtute – cunoașterea, la cunoaștere – înfrânarea, la înfrânare – răbdarea, la răbdare – evlavia, la evlavie – dragostea frățească, iar la dragostea frățească – dragostea de oameni. Căci, dacă aceste lucruri sunt într-adevăr ale voastre și abundă printre voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ce privește cunoașterea Domnului nostru Isus Cristos. 2 Petru 1:5-8 NTR

Orice om chibzuit lucrează cu cunoștință... Prov. 13:16

El Defensor

A veces las circunstancias de la vida nos pone frente a situaciones difíciles, y no podemos defendernos y necesitaremos que alguien nos defienda y nos cuide. Todos pasamos por situaciones complicadas en algunos momentos de nuestra vida, porque todos cometemos errores, fallamos, caemos, resbalamos y en esos momentos no somos capaces de sostenernos, no sabemos cómo protegernos ante las acusaciones y los ataques.

¿Quien es nuestro defensor en esos momentos críticos? ¿Quien nos ayuda cuando más lo necesitamos? ¿Sería posible superar la adversidad? ¿Es posible que alguien nos defienda aunque sabría que defendería un culpable?

Hubo momentos en mi vida, cuando me sentí desanimada, abatida, abrumada, sin esperanza y anhelaba la ayuda aunque sabía que en algunos casos yo era la culpable de mi situación y condición. Y Dios siempre estuvo allí, luchando por mí, ayudándome y cuidándome. Sus tiernas palabras me han sostenido y Su palabra alimento mi alma; Su poder es mi fortaleza contra todo enemigo. Entonces, mi ser se calma y la esperanza florece fortaleciendome, porque Él, Jesús es mi Defensor! No solo me defiende, me ayuda, me asesora, me enseña, me corrige y me guia en todo lo bueno, todo lo correcto, etc. 

¿Quién es el que condenará? Cristo es el que murió; más aun, el que también resucitó, el que además está a la derecha de Dios, el que también intercede por nosotros. Romanos 8:34 

Hijitos míos, estas cosas os escribo para que no pequéis. Pero si alguno ha pecado, tenemos un abogado  ante el Padre, a Jesucristo, el justo. Él es la propiciación por nuestros pecados, y no solamente por los nuestros, sino también por los de todo el mundo. 1 Juan 2:1,2

¿Tu a quien tienes como defensor?

“No puedo imaginarme estar ante el Dios Omnipotente sin Jesús como mi Defensor.” Cole Brown

Pienso en mi Salvador y cómo protege y cuida a quienes ama! No los calumnia, no los abandona, los defiende y los ayuda a levantarse para la salvación. Es algo hermoso ¿verdad? 

Pero ¿Cómo serían nuestras relaciones si nos comportamos y daríamos lo que recibimos de ÉL?

 Este es mi mandamiento: que os améis los unos a los otros como yo os he amado. Juan 15:12

Por tanto, si perdonáis a los demás sus ofensas, os perdonará también a vosotros vuestro Padre celestial; pero si no perdonáis a los demás sus ofensas, tampoco vuestro Padre os las perdonará a vosotros. Mateo 6:14,15

Antes sed bondadosos unos con otros, misericordiosos, y perdonaos unos a otros, como Dios también os perdonó en Cristo. Efesios 4:32

Soportaos unos a otros y perdonaos unos a otros, si alguno tiene queja contra otro. Del mismo modo que Cristo os perdonó, así también hacedlo vosotros.  Coloses 3:13

A todos nos gustaría ser tratados con bondad, amor, compasión, gentileza, comprensión y misericordia para gozar de paz, alegría y disfrutar del perdón y de renovación interior ¿verdad? Pues, la clave es:

Así que todas las cosas que queráis que los demás os hagan a vosotros, así también haced vosotros con ellos, pues esto es la Ley y los Profetas.  Mateo 7:12

Elige tratar a los demás como te gustaría ser tratado. Sea un defensor para tu prójimo, no un acusador, porque la humanidad ya tiene un gran acusador, que cada dia nos ataca con culpa, desesperación, acusaciones, reproches, todo un paquete completo.

Pretenții și mofturi

 Suntem într-o epoca a secolului unde prosperitatea și abundența face din noi oameni pretențioși și mofturoși. Dacă cândva eram conștienți de harul Lui Dumnezeu pentru tot ceea ce avem, astăzi, prea puțin mai aflăm în noi sentimentul profund de recunoștință, căci munca, bunurile și bunăstarea noastră este un dar de la Domnul Dumnezeu.

Iată ce am văzut: este bine și frumos ca omul să mănânce și să bea și să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudește sub soare, în toate zilele vieții lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui. Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere și bogății și i-a îngăduit să mănânce din ele, să-și ia partea lui din ele și să se bucure în mijlocul muncii lui: acesta este un dar de la Dumnezeu. Eclesiastul 5:19,20

Ne comportăm ca și cum totul ni se cuvine, deoarece merităm tot ce e mai bun. Autonomia ne face să credem faptul că tot ce avem este prin meritele și eforturile noastre. De aceea spunem: "merit să am lucrul acesta, sau merit să mă bucur de ce am"! Nu ați spus niciodată sau măcar ați gândit asta? Eu mai sunt ispitită să îmi atribui câte un merit, de aici și meditația aceasta...

Pavel spune în 1Cor. 15:10 " Prin harul Lui Dumnezeu sunt ce sunt", deci, e harul Lui Dumnezeu pentru tot ceea ce sunt și pentru tot ceea ce am! Dacă mă pot bucura de ceva, dacă am o viață bună de care mă bucur, acesta este un dar de la Dumnezeu, deci nu sunt meritele mele, ci darul Său plin de har dăruit ființei mele.

Însă există un și mai mare rău, aparte de faptul căci credem că avem merite: aceasta este atitudinea de privilegiați fiindcă suntem copii Lui Dumnezeu și mergem înaintea lui Dumnezeu cu această atitudine deoarece ni se cuvine ca El să ne împlinească toate dorințele și mofturile noastre. Iar dacă nu ne rezolvă pretențiile și mofturile noastre ce facem? Ne întoarcem spre alți dumnezei, dumnezei făuriți de noi, după poftele noastre( 2Timotei 4:3), care par să ne de-a tot ce ne dorește inima noastră?!

"Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laț peste toți cei ce locuiesc pe toată fața pământului. Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului." Luca 21:34-36

Nu vorbesc dintr-o perspectivă ca cineva care stă pe un piedestal, ci ca o persoană care se confruntă și luptă cu puterea întunericului. Suntem saturați de lucruri și totuși atât de nemulțumiți, avem atâta confort și totuși atât de obosiți, există atâta cunoștință accesibilă și totuși suntem atât de goi, etc. 

Cristos ne îndeamnă și ne avertizează: " Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva...vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea..."

Într-o variantă spaniolă spune: "Evitați de asemenea ca inimile voastre să se umple/împietrească cu multele lucruri care vi le oferă lumea..."

Este o luptă continuă cu puterea întunericului care încearcă din răsputeri să răpună chiar și pe cei aleși (Matei:24:24), de aceea, trebuie să fiu cu mare luare aminte la mine însumi, dacă doresc să lupt lupta cea bună a credinței până la capăt.

Personal, cred că pot reuși doar având o relație personală, autentică și continuă cu Dumnezeul pe care ni-L prezintă Biblia, iar acesta implică sacrificiu, efort, timp și cunoașterea Celui Autentic, prin toate acestea dezvoltând și învățând cu adevărat să iubesc pe Domnul Dumnezeul meu cu toată inima mea, cu tot sufletul meu, cu toată puterea mea și cu tot cugetul meu și pe aproapele meu ca pe mine însumi. 

Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. Ioan 17:3

A fi mulțumitor și recunoscător de tot ceea ce suntem și avem, ține de oportunitatea alegerii! Iar alegerea aceasta depinde doar de mine și de tine.

Conocer implica un proceso

Estaba meditando y mis pensamientos fueron tocados profundamente de una realidad que me estremeció con un par de preguntas que se formaron en mi mente: 

¿Quien piensa en el corazón de Dios? ¿Quien deja de pensar en tener beneficios propios y piensa que hay alguien mas importante, mas grande y mas hermoso que mi persona?

¿Quien vela por los intereses que personalmente no lo beneficiaria?

¿En verdad, cuantos conocen al Dios verdadero? Aún respondiendo a estas preguntas positivamente ¿Como se validaría esa verdad como la verdad verdadera?

A unos, a lo mejor ni los afecta descubrir la verdadera verdad sobre este tema, pero ¿Que pasa con aquellos de nosotros que queremos comprobar si vivimos en la verdad de Dios? Porque la realidad, es nuestra manera de vivir, la verdad es lo que hacemos, no solo lo que decimos. La verdad es probada con nuestros hechos en nuestra manera de vivir ante Dios. Si no, sería vivir un engaño de que creía algo que al final se demostró no ser cierto. ¿No os asusta que nos engañemos, en algo tan importante como nuestro destino final, nuestra vida eterna?

Examinaos a vosotros mismos, si estáis firmes en la fe; probaos a vosotros mismos. ¿O no os conocéis a vosotros mismos? ¿No sabéis que Jesucristo está en vosotros? ¡A menos que no paséis la prueba! 2 Corintios 13:5 Reina Valera 2020

Pensad en vuestra manera de vivir y ved si de verdad mantenéis vuestra fe en Cristo. Haced la prueba y, si la pasáis, es porque él vive en vosotros. Pero si no creéis en Cristo de verdad es porque él no está en vosotros. 2 Corintios 13:5 BLB

Estaba hablando con unos amigos sobre el tema de que no hay nadie que quiera a Dios sin interés... 

Pero, después medité en este tema, y estaba algo frustrada que no pude enseñarle con la Palabra, que si se puede llegar a amar a Dios desinteresadamente. Yo defendía el punto que si se puede llegar a amar a Dios de esta forma. Me quedé días meditando en este tema, y mi corazón fue tocado profundamente con estas preguntas que Dios puso en mi mente...¿Soy uno de los que realmente te conoce?¿Puedo amarte sin buscar mi propio beneficio? Mientras reflexionaba sobre estas preguntas, me vinieron a la mente dos personas (además de Jesús) que nos dejaron un ejemplo de amor profundo, un amor que pone a los demás por encima del amor hacía nosotros mismos: Moisés y Pablo. Un amor tan desinteresado, que estaban dispuestos a perder su eternidad con Dios, para que otros la ganen. Un amor tan hermoso, para que la gloria y el poder del Nombre de Dios sea exaltado ante las naciones, y su nombre quede borrado del libro de la vida, o estar separado de Cristos por amor a sus hermanos (Exodo 32:32, Romanos 9:3).

Wow! Leer sus historías de cuán probada quedó demostrado su amor desinteresado, aprenderemos que esto es lo que Cristo quiso enseñarnos cuando dijo: Un mandamiento nuevo os doy: Que os améis unos a otros; como yo os he amado, que también os améis unos a otros. San Juan 13:34

¿Cuál es el tema principal de esta meditación? 

¿Conocemos a Dios? ¿Realmente le damos espacio a Dios para que podamos conocerlo? ¿Cuánto nos habla Él y cuánto le hablamos nosotros a Él? Parece que nos jactamos de conocerlo sin ofrecerle tiempo a darse a conocer...

Si es así, este conocimiento debe ser puesto a prueba, y solo si supera la prueba es verdaderamente una verdad vivida centrada en Dios. En esto sabemos que nosotros lo conocemos, si guardamos sus mandamientos. 1 Juan 2:3