Instruirea aduce rod

 

Mi-a plăcut o frază spusă de cineva într-un mesaj: "Fii o soluție, nu o problemă!" 

Sunt cam două luni de atunci, și aparte că sună bine, rimează și dă bine ca lemă, am meditat și am încercat să caut în a o pricepe ca mod de viața pentru mine. Am reflecționat că orice învățătură primită trebuie practicată pentru a obține ✔ de aprobat.

Până nu te pui la un exercițiu, totul e ușor și frumos, asta până când încerci să îl aplici; abia atunci începe școala adevărată a învățării, a aplicării practice. Viața e foarte simplă și ușoară atâta timp cât nu ne punem la provocări care să ne schimbe mintea, inima, caracterul, viața. Totul se complică când începem să punem în practică tot ce știm și cunoaștem. Eșecurile sunt atât de frustrante, deoarece de prea puține ori reușim din prima. "Iar sămânța căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul și-l înțelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul, șaizeci, altul, treizeci.” Matei 13:23 Nu totdeauna reușim maximul, chiar dacă Cuvântul și pământul e bun. Însă, exersarea cunoașterii totdeauna va aduce rod, chiar dacă nu va fi din prima maximul(sau nu totdeauna), sau 60%, însă poate vom rodi minimul 30%.  Poate minimul nu ne va mulțumi, dar ne va ajuta ca la următoarea dată să obținem mai bune rezultate, pentru că puținul acela sunt resursele necesare în a semăna din nou.

Orice deprindere este o școală a învățării practicii a ceea ce este teoretic. Nu e simplu, nici ușor precum pare. Uneori în viață suntem puși în fața provocărilor când cunoașterea e supusă testului practicării. Alteori, alegem noi să practicăm ceea ce cunoaștem. Ori care ar fi situația, suntem examinați în vederea ajungerii la validarea cunoașteri ca rezultat practic: "el aduce rod." 

Până și prin eșecuri putem rodi dacă suntem atenți la Maestru. Nu trebuie să abandonăm, chiar dacă nu reușim nici cel 30%, deoarece Biblia numește neprihănit chiar și pe cel care nu reușește, dar nu se dă bătut, ci se ridică și încearcă din nou, și din nou, până reușește. Căci cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică...Prov. 24:16 

Instruirea cultivă în noi rezultate care vor dăinui, de aceea nu trebuie să abandonăm niciodată! Vrăjmașul încearcă din răsputeri să nu te mai ridici și să nu mai încerci, căci știe și cunoaște căci orice credincios poate învinge prin faptul căci se ridică și continuă să lupte, căci Cristos este Cel care îl încurajează, Cristos este Cel care îi dă toate resursele, doar el trebuie să se ridice și să exerseze.

Pavel ne descrie în Romani 7:25 lupta firii pământești împotriva Duhului, și vedem că lupta aceasta este crâncenă, ne epuizează, ne obosește și uneori nu reușim să facem ceea ce trebuie, chiar dacă am luptat.

Dar mă bucur căci Pavel termină cu o conotație plină de speranță. Victoria stă în cedare. Cu cât cedăm mai mult controlul Domnului Cristos, cu atât mai mult El va trăi în noi, iar diferența se va vedea! 

Așadar, pentru a fi o soluție trebuie să alegem în a umbla în aplicarea cunoașteri. A fi o soluție este disciplina și răstignirea eu-lui și cedarea în favoarea cârmuiri Duhului. 

Practica este criteriul care stabilește adevărul; pentru a determina dacă o cunoaștere este adevărată, aceasta trebuie să fie validată prin practică. Sursa cunoașterii Adevărului este Biblia, iar exersarea punerii în practică a Adevărului are ca rezultat în a fi o soluție, nu o problemă.

Tocmai de aceea dați-vă toată silința să adăugați la credința voastră – un caracter ales, la caracterul ales – cunoașterea, la cunoaștere – înfrânarea, la înfrânare – răbdarea, la răbdare – evlavia, la evlavie – dragostea frățească, iar la dragostea frățească – iubirea de oameni. Căci, dacă aveți aceste virtuți și dacă sporesc în voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ce privește cunoașterea Domnului nostru Isus Cristos. 2 Petru 1:5-8 NTSBR

De aceea, depuneți orice efort ca să adăugați la credința voastră virtutea, la virtute – cunoașterea, la cunoaștere – înfrânarea, la înfrânare – răbdarea, la răbdare – evlavia, la evlavie – dragostea frățească, iar la dragostea frățească – dragostea de oameni. Căci, dacă aceste lucruri sunt într-adevăr ale voastre și abundă printre voi, ele nu vă vor lăsa să fiți nici leneși, nici neroditori în ce privește cunoașterea Domnului nostru Isus Cristos. 2 Petru 1:5-8 NTR

Orice om chibzuit lucrează cu cunoștință... Prov. 13:16

El Defensor

A veces las circunstancias de la vida nos pone frente a situaciones difíciles, y no podemos defendernos y necesitaremos que alguien nos defienda y nos cuide. Todos pasamos por situaciones complicadas en algunos momentos de nuestra vida, porque todos cometemos errores, fallamos, caemos, resbalamos y en esos momentos no somos capaces de sostenernos, no sabemos cómo protegernos ante las acusaciones y los ataques.

¿Quien es nuestro defensor en esos momentos críticos? ¿Quien nos ayuda cuando más lo necesitamos? ¿Sería posible superar la adversidad? ¿Es posible que alguien nos defienda aunque sabría que defendería un culpable?

Hubo momentos en mi vida, cuando me sentí desanimada, abatida, abrumada, sin esperanza y anhelaba la ayuda aunque sabía que en algunos casos yo era la culpable de mi situación y condición. Y Dios siempre estuvo allí, luchando por mí, ayudándome y cuidándome. Sus tiernas palabras me han sostenido y Su palabra alimento mi alma; Su poder es mi fortaleza contra todo enemigo. Entonces, mi ser se calma y la esperanza florece fortaleciendome, porque Él, Jesús es mi Defensor! No solo me defiende, me ayuda, me asesora, me enseña, me corrige y me guia en todo lo bueno, todo lo correcto, etc. 

¿Quién es el que condenará? Cristo es el que murió; más aun, el que también resucitó, el que además está a la derecha de Dios, el que también intercede por nosotros. Romanos 8:34 

Hijitos míos, estas cosas os escribo para que no pequéis. Pero si alguno ha pecado, tenemos un abogado  ante el Padre, a Jesucristo, el justo. Él es la propiciación por nuestros pecados, y no solamente por los nuestros, sino también por los de todo el mundo. 1 Juan 2:1,2

¿Tu a quien tienes como defensor?

“No puedo imaginarme estar ante el Dios Omnipotente sin Jesús como mi Defensor.” Cole Brown

Pienso en mi Salvador y cómo protege y cuida a quienes ama! No los calumnia, no los abandona, los defiende y los ayuda a levantarse para la salvación. Es algo hermoso ¿verdad? 

Pero ¿Cómo serían nuestras relaciones si nos comportamos y daríamos lo que recibimos de ÉL?

 Este es mi mandamiento: que os améis los unos a los otros como yo os he amado. Juan 15:12

Por tanto, si perdonáis a los demás sus ofensas, os perdonará también a vosotros vuestro Padre celestial; pero si no perdonáis a los demás sus ofensas, tampoco vuestro Padre os las perdonará a vosotros. Mateo 6:14,15

Antes sed bondadosos unos con otros, misericordiosos, y perdonaos unos a otros, como Dios también os perdonó en Cristo. Efesios 4:32

Soportaos unos a otros y perdonaos unos a otros, si alguno tiene queja contra otro. Del mismo modo que Cristo os perdonó, así también hacedlo vosotros.  Coloses 3:13

A todos nos gustaría ser tratados con bondad, amor, compasión, gentileza, comprensión y misericordia para gozar de paz, alegría y disfrutar del perdón y de renovación interior ¿verdad? Pues, la clave es:

Así que todas las cosas que queráis que los demás os hagan a vosotros, así también haced vosotros con ellos, pues esto es la Ley y los Profetas.  Mateo 7:12

Elige tratar a los demás como te gustaría ser tratado. Sea un defensor para tu prójimo, no un acusador, porque la humanidad ya tiene un gran acusador, que cada dia nos ataca con culpa, desesperación, acusaciones, reproches, todo un paquete completo.

Pretenții și mofturi

 Suntem într-o epoca a secolului unde prosperitatea și abundența face din noi oameni pretențioși și mofturoși. Dacă cândva eram conștienți de harul Lui Dumnezeu pentru tot ceea ce avem, astăzi, prea puțin mai aflăm în noi sentimentul profund de recunoștință, căci munca, bunurile și bunăstarea noastră este un dar de la Domnul Dumnezeu.

Iată ce am văzut: este bine și frumos ca omul să mănânce și să bea și să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudește sub soare, în toate zilele vieții lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui. Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere și bogății și i-a îngăduit să mănânce din ele, să-și ia partea lui din ele și să se bucure în mijlocul muncii lui: acesta este un dar de la Dumnezeu. Eclesiastul 5:19,20

Ne comportăm ca și cum totul ni se cuvine, deoarece merităm tot ce e mai bun. Autonomia ne face să credem faptul că tot ce avem este prin meritele și eforturile noastre. De aceea spunem: "merit să am lucrul acesta, sau merit să mă bucur de ce am"! Nu ați spus niciodată sau măcar ați gândit asta? Eu mai sunt ispitită să îmi atribui câte un merit, de aici și meditația aceasta...

Pavel spune în 1Cor. 15:10 " Prin harul Lui Dumnezeu sunt ce sunt", deci, e harul Lui Dumnezeu pentru tot ceea ce sunt și pentru tot ceea ce am! Dacă mă pot bucura de ceva, dacă am o viață bună de care mă bucur, acesta este un dar de la Dumnezeu, deci nu sunt meritele mele, ci darul Său plin de har dăruit ființei mele.

Însă există un și mai mare rău, aparte de faptul căci credem că avem merite: aceasta este atitudinea de privilegiați fiindcă suntem copii Lui Dumnezeu și mergem înaintea lui Dumnezeu cu această atitudine deoarece ni se cuvine ca El să ne împlinească toate dorințele și mofturile noastre. Iar dacă nu ne rezolvă pretențiile și mofturile noastre ce facem? Ne întoarcem spre alți dumnezei, dumnezei făuriți de noi, după poftele noastre( 2Timotei 4:3), care par să ne de-a tot ce ne dorește inima noastră?!

"Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare și băutură și cu îngrijorările vieții acesteia, și astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laț peste toți cei ce locuiesc pe toată fața pământului. Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului." Luca 21:34-36

Nu vorbesc dintr-o perspectivă ca cineva care stă pe un piedestal, ci ca o persoană care se confruntă și luptă cu puterea întunericului. Suntem saturați de lucruri și totuși atât de nemulțumiți, avem atâta confort și totuși atât de obosiți, există atâta cunoștință accesibilă și totuși suntem atât de goi, etc. 

Cristos ne îndeamnă și ne avertizează: " Luați seama la voi înșivă, ca nu cumva...vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea..."

Într-o variantă spaniolă spune: "Evitați de asemenea ca inimile voastre să se umple/împietrească cu multele lucruri care vi le oferă lumea..."

Este o luptă continuă cu puterea întunericului care încearcă din răsputeri să răpună chiar și pe cei aleși (Matei:24:24), de aceea, trebuie să fiu cu mare luare aminte la mine însumi, dacă doresc să lupt lupta cea bună a credinței până la capăt.

Personal, cred că pot reuși doar având o relație personală, autentică și continuă cu Dumnezeul pe care ni-L prezintă Biblia, iar acesta implică sacrificiu, efort, timp și cunoașterea Celui Autentic, prin toate acestea dezvoltând și învățând cu adevărat să iubesc pe Domnul Dumnezeul meu cu toată inima mea, cu tot sufletul meu, cu toată puterea mea și cu tot cugetul meu și pe aproapele meu ca pe mine însumi. 

Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu. Ioan 17:3

A fi mulțumitor și recunoscător de tot ceea ce suntem și avem, ține de oportunitatea alegerii! Iar alegerea aceasta depinde doar de mine și de tine.

Conocer implica un proceso

Estaba meditando y mis pensamientos fueron tocados profundamente de una realidad que me estremeció con un par de preguntas que se formaron en mi mente: 

¿Quien piensa en el corazón de Dios? ¿Quien deja de pensar en tener beneficios propios y piensa que hay alguien mas importante, mas grande y mas hermoso que mi persona?

¿Quien vela por los intereses que personalmente no lo beneficiaria?

¿En verdad, cuantos conocen al Dios verdadero? Aún respondiendo a estas preguntas positivamente ¿Como se validaría esa verdad como la verdad verdadera?

A unos, a lo mejor ni los afecta descubrir la verdadera verdad sobre este tema, pero ¿Que pasa con aquellos de nosotros que queremos comprobar si vivimos en la verdad de Dios? Porque la realidad, es nuestra manera de vivir, la verdad es lo que hacemos, no solo lo que decimos. La verdad es probada con nuestros hechos en nuestra manera de vivir ante Dios. Si no, sería vivir un engaño de que creía algo que al final se demostró no ser cierto. ¿No os asusta que nos engañemos, en algo tan importante como nuestro destino final, nuestra vida eterna?

Examinaos a vosotros mismos, si estáis firmes en la fe; probaos a vosotros mismos. ¿O no os conocéis a vosotros mismos? ¿No sabéis que Jesucristo está en vosotros? ¡A menos que no paséis la prueba! 2 Corintios 13:5 Reina Valera 2020

Pensad en vuestra manera de vivir y ved si de verdad mantenéis vuestra fe en Cristo. Haced la prueba y, si la pasáis, es porque él vive en vosotros. Pero si no creéis en Cristo de verdad es porque él no está en vosotros. 2 Corintios 13:5 BLB

Estaba hablando con unos amigos sobre el tema de que no hay nadie que quiera a Dios sin interés... 

Pero, después medité en este tema, y estaba algo frustrada que no pude enseñarle con la Palabra, que si se puede llegar a amar a Dios desinteresadamente. Yo defendía el punto que si se puede llegar a amar a Dios de esta forma. Me quedé días meditando en este tema, y mi corazón fue tocado profundamente con estas preguntas que Dios puso en mi mente...¿Soy uno de los que realmente te conoce?¿Puedo amarte sin buscar mi propio beneficio? Mientras reflexionaba sobre estas preguntas, me vinieron a la mente dos personas (además de Jesús) que nos dejaron un ejemplo de amor profundo, un amor que pone a los demás por encima del amor hacía nosotros mismos: Moisés y Pablo. Un amor tan desinteresado, que estaban dispuestos a perder su eternidad con Dios, para que otros la ganen. Un amor tan hermoso, para que la gloria y el poder del Nombre de Dios sea exaltado ante las naciones, y su nombre quede borrado del libro de la vida, o estar separado de Cristos por amor a sus hermanos (Exodo 32:32, Romanos 9:3).

Wow! Leer sus historías de cuán probada quedó demostrado su amor desinteresado, aprenderemos que esto es lo que Cristo quiso enseñarnos cuando dijo: Un mandamiento nuevo os doy: Que os améis unos a otros; como yo os he amado, que también os améis unos a otros. San Juan 13:34

¿Cuál es el tema principal de esta meditación? 

¿Conocemos a Dios? ¿Realmente le damos espacio a Dios para que podamos conocerlo? ¿Cuánto nos habla Él y cuánto le hablamos nosotros a Él? Parece que nos jactamos de conocerlo sin ofrecerle tiempo a darse a conocer...

Si es así, este conocimiento debe ser puesto a prueba, y solo si supera la prueba es verdaderamente una verdad vivida centrada en Dios. En esto sabemos que nosotros lo conocemos, si guardamos sus mandamientos. 1 Juan 2:3

Eu însă...

Când îmi mergea bine, ziceam:

„Nu mă voi clătina niciodată!”

Doamne, prin bunăvoința Ta mă așezaseși pe un munte tare,

dar Ți-ai ascuns Fața și m-am tulburat. Ps. 30:6-7

En mi prosperidad dije yo:

«No seré jamás conmovido»,

porque tú, Señor, con tu favor

me afirmaste como a monte fuerte.

Escondiste tu rostro, fui turbado. Sal. 30:6-7

De ce-ai lăsat o Doamne, ca robul Tău să fie iar smerit?

De ce am fost lăsat să eșuez din nou cumplit?

De ce-am uitat că zilnic bunătatea Ta ma întărit?

De ce am neglijat și-n forțe proprii eu m-am încrezut?

O clipă doar Tu Ți-ai întors privirea

Și robul Tău e tulburat, sa clătinat.

Tu m-ai lăsat din nou să văd, să știu și să cunosc

Că tot ce-i bun în mine, ești doar Tu, o Domnul meu Cristos!

Tu, o Doamne, numai Tu în a Ta bunăvoință

Mă așezase-i cu favoare pe un munte tare

Să nu mă clatin, nici să fiu înfrânt,

În slăbiciunea mea, Tu era-i Cel tare și puternic!

Nu pot să îmi ridic privirea să te privesc o sfânt Isus...

Ci doar mă tângui, mă smeresc

Și-mi plâng vinovăția..

O iartă-mi Doamne, tot ce Ți-am greșit!

Ce ar fi ființa mea fără de harul Tău 

Ce aș face Doamne fără de puterea Ta

Cum aș putea fără de iertarea Ta

Să pot păși alături de prezența Ta?

Cât de măreț, sublim și glorios

Este Mântuitorul care s-a jertfit

Ca un păcătos ca mine

Să fie zilnic mântuit! 

Slăvit să fii, al nost Răscumpărător Isus!

Am meditat la bunătatea Lui Dumnezeu, la puterea Lui care ne susține în fiecare zi, și la dragostea Lui care ne povățuiește zilnic în umblarea noastră pe căile Lui, și m-am cutremurat. Ce ar fi ființa mea fără de tot ce este El?! 

Uneori în stările noastre prospere spirituale, spunem exact ca și psalmistul: Nu vom mai fi niciodată șovăielnici, nesiguri, clătinați! E nevoie doar de o clipă în care Domnul să Își ascundă Fața, și ne tulburăm; vedem cum impuritățile firii pământești ne tulbură, adică scot la iveală ceea ce suntem fără El. Neputința împliniri binelui devine un drum anevoios și greu. Iar slăbiciunile te copleșesc, te secătuiesc de tot ce ai mai bun. 

Ce facem în astfel de situații? Alergăm în brațele Tatălui recunoscând că fără de jertfa Fiului Său nimic nu suntem? Sau, fugim departe de Fața Lui? Și mai este o variantă: să nu faci nimic, să fii indiferent de dragostea și sfințenia Lui, și păcatul să fie o normalitate în trăirea vieții.

Alegerea ne aparține. Fie să putem zice:

Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta.

Nu te bucura de mine, vrăjmașă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși; chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este Lumina mea! Mica 7:7, 8 (VDC)

Ajutorul care ne trebuie - Este la Domnul

Certurile, împotrivirile, disputele și neînțelegerile creează o oportunitate de a fi ispitiți în a căuta consolare, compasiune sau înțelegere acolo unde nu ar trebui. 

Suntem mult mai ispitiți atunci când nu suntem bine; suntem mult mai dispuși provocărilor când ne-am certat, când suntem nervoși, când am greșit, când ni s-a greșit, când suntem nemulțumiți, sau doar obosiți. Vrem sau nu, întâmpinăm aceste provocări, oricât de mult ne străduim să nu le provocăm. Dar, diferența o va face dorința inimii noastre care ne va ajuta să pășim în alegerile care ne vor păzi să ne păstrăm curați, sau să facem ceea ce ne vine din fire!

Ce facem când întâmpinăm aceste lucruri? Ce facem când natura noastră cere dreptate pentru adevărul care credem că îl avem? Cedăm ispitei de a căuta consolare pentru adevărul sau dreptatea noastră acolo unde nu trebuie? ( Exemple: te-ai certat cu părinți sau ai avut o neînțelegere cu o persoană, și cauți pe cineva care să îți arate compasiune, înțelegere, etc - de obicei cauți să îți verși nemulțumirile și în schimb să ți se de-a dreptate și înțelegere - tendința este să vorbești de rău pe cel care ți-a creat nemulțumirea - astfel vrăjmașul ți-a deschis ușa și te îndrumă spre unde nu trebuie să cauți ajutor. Sau, cauți ușurare în lucruri nepotrivite, neadecvate - acele lucruri care îți aduc satisfacție de moment, dar care apoi te umple de vinovăție)

Lupta dintre fire și Duh este foarte crâncenă, de aceea ne este greu să permitem ca adevărul și dreptatea lui Dumnezeu să ne ajute, să ne schimbe conform a ceea ce El vrea să fim sau să facem. Adevărul și dreptatea Lui Dumnezeu este barca noastră de salvare din ispită, iar smerenia ne ajută să ne lăsăm călăuziți de adevărul și dreptatea Lui. Noi nu putem avea prea multă discernere sau înțelepciune în acele momente, însă dacă avem Cuvântul Lui Dumnezeu în noi, acesta ne va arata cum trebuie să fie reacțiile noastre la acele momente când se crează tensiuni și provocări. 

Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea.  Coloseni 3:16 VDC

Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! Psalmul 119:11 VDC

Ce alegem: ce firii îi vine cel mai greu să facă - să se supună Cuvântului Domnului - sau - ne răcorim firea? Ce căutăm și unde căutăm? Ce este important pentru noi în acele momente? Nu răspunsul la aceste întrebări face diferența ci ce alegem în acele momente!

În Tine, Doamne, îmi caut scăparea: să nu rămân de rușine niciodată! 

Scapă-mă în dreptatea Ta și izbăvește-mă ! Pleacă-Ți urechea spre mine și ajută-mi! Psalmul 71:1-2 VDC

Știi care este Cuvântul lui Dumnezeu pentru situația ta? Ei bine, aceea este cea mai eficientă cale spre biruință pentru situația ta! 

De aceea, să căutăm prima dată: unde trebuie, să luăm ce ne trebuie, și să facem ce trebuie.

Doamne, ai milă de noi! Noi nădăjduim în Tine . Fii ajutorul nostru în fiecare dimineață și izbăvirea noastră la vreme de nevoie! Isaia 33:2 VDC

Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul. Psalmul 121:2 VDC

Ajutorul care ne trebuie - Este la Domnul - da, putem merge la o persoană care să ne ajute, doar dacă împreună este să căutăm ajutorul Domnului pentru situația cu care ne confruntăm. Dar prea puține ori mergem în a căuta dreptatea și adevărul Lui Dumnezeu. De cele mai multe ori căutăm consolare, înțelegere, compasiune, etc - aceste lucruri le cere firea.

 A căuta îndrumarea Lui când trecem prin tensiuni și provocări nu este prima pe lista noastră, dar trebuie să o punem prima pe listă, dacă vrem să fim plăcuți lui Dumnezeu.

Adevărul Subiectiv sau Obiectiv?

 Astăzi, citeam într-o carte, și am rămas din nou uimită cum Dumnezeu ne călăuzește și în cele mai mici detalii, spre răspunsuri la lucruri care poate ne frământă sau ne interesează, dar care fac o mare diferență în viețile noastre (vulpile cele mici, care strică viile C.C. 2:15). 

Cunosc după cele citite din Biblie, că noi nu vom fi aplaudați de lume, așa cum oarecum încearcă lumea industriei să ne educe, dar Isus ne avertizează că dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar, pentru că nu sunteți din lume și pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăște lumea. Ioan 15:18-19 

Adevărul Subiectiv sau Obiectiv?

Deziluzionată câte o dată că nu avem conversații profunde despre adevărurile Scripturi cu persoane care avem același crez - Isus Cristos, Mântuitorul și Domnul nostru, mă retrag singură și meditez, citesc, studiez, vorbesc cu Dumnezeu... 

Este ca și cum fiecare avem deja formate concluziile noastre și acționăm cam așa: 

Aceasta e opinia și părerea ta personală, ține-o pentru tine, fiecare face cum crede și fiecare face cum înțelege. Uneori se spune asta în mod direct, alteori se susține prin subînțeles. Adevărul este definit acum ca opinia mea personală despre realitate. Adevărul este înlocuit cu corectitudinea, este înlocuit de simțuri și este înlocuit de misticism.

Când vine vorba de religie și moralitate, adevărul este ceea ce spun eu că este. Adevărul este subiectiv, el nu are legătură cu argumentele sau cu faptele. Există adevărul tău și adevărul meu, dar niciun fel de adevăr pe care l-am mărturisi amândoi. Vechea doctrină despre  adevăr trebuie înlocuită cu ideea că de fapt nu există niciun fel de adevăr, dacă prin adevăr înțelegem niște valori aplicabile tuturor culturilor și vremurilor. 

Adevărul, dacă el există, nu există undeva afară, așteptând să fie descoperit, ci este mai degrabă răspunsul meu personal la informațiile care îmi ajung. Eu nu descopăr adevărul; eu sunt sursa adevărului. Cam așa arată lumea noastră în care trăim. Dacă ceea ce noi experimentăm este adevărat pentru noi, cine ești tu ca să spui că lucrurile nu sunt așa? Mintea noastră își crează propria ei realitate, iar acesta este adevărul pentru noi.

Cumva eram nemulțumită, de mine prima dată, de ce ni se pare atât de dificil să spunem că anumite concepții sunt greșite, că anumite tipuri de comportament sunt păcătoase, că suntem influențați de industria divertismentului, a rețelelor sociale, a Hollywood mai mult decât de Biblie! 

Lumea ne influențează mai mult gândirea și comportamentul nostru, a copiilor noștri, iar inimile noastre sunt corupte de plăcerile lumești! Poruncile Lui Dumnezeu sunt învechite, nicidecum o mare plăcere pentru noi! Ferice de omul care se teme de Domnul și care are o mare plăcere pentru poruncile Lui! Psalmul 112:1

Mă întrebam, ce se întâmplă și care este motivul că nu putem vorbi și conversa de tematice și subiecte pe care le trăim, care le întâmpinăm, care le vedem, cu care ne confruntăm?! De ce nu aplicăm adevărul Bibliei pentru a ne educa și instrui pe noi, apoi pe copii noștri, pe cei din jur? 

Ne simțim intimidați nu numai când vine vorba să judecăm starea de pierzare a lumii, ci și când vine vorba să ne judecăm pe noi după Adevăr, să judecăm starea relațiilor noastre cu familia și cu frații noștri de credință. Ne temem să ne expuneam adevărul Biblic, pur și total, pentru că aceasta înseamnă că trebuie să mă confrunt cu realitatea interioară - a mea, unde există doar Eu și Adevărul - care îmi va arata ceea ce sunt cu adevărat. Duhul Lui Dumnezeu trebuie să mă instruiască prima dată pe mine, să mă îndrepte pe mine, să mă învețe pe mine, etc, ca apoi să pot deține un adevăr conform standardelor Lui, și ca apoi acest adevăr să fie trăit și să aibă influență apoi spre cei din jur.

Poruncile  decurg din felul în care am fost făcuți și din felul în care am fost destinați să fim. Noi le interpretăm ca și cum Domnul ar spune: iată ce trebuie să faci, însă Dumnezeu vrea să spună iată cine ești tu. Cele zece porunci decurg din felul în care am fost făcuți și din felul în care am fost destinați să fim.

Îmi plac dezbaterile, și îmi plac să fie ținute pe baza adevărului, nu a adevărului meu, ci al Bibliei, ținute în/cu dragoste și respect. 

Se fac niște descoperiri de o frumusețe extraordinară, în care sufletul se desfată de adevărul care îi aduce eliberare de a fi ce Creatorul a plănuit să fim, iar inima este copleșită de dragostea care aduce har și împuternicire să fim ce El a plănuit să fim! 

Nu sunt o persoană care caută certuri, lupte, sau discordie între oameni, dar văd chemarea lui Dumnezeu să mă las schimbată de Adevărul Lui Dumnezeu și să las ca diferența care o face El în mine să fie văzută, trăită și spusă. 

Exemplu meu este Isus, cum toți Îl puteau aborda, cum El niciodată nu căuta popularitate, ci indiferent de circumstanțe El spunea adevărul, căci El Însuși este Adevărul. 

Isus făcea diferența și o face și astăzi dacă noi ne aderăm la adevărul Său! 

Am evitat conflictele, chiar dacă poate rămâneam rănită și sufeream. Mi se părea mie, că aceasta era cea mai bună strategie de a le arăta că rabd, că iubesc, că nu răspund provocărilor, etc, dar uneori era bine să le fi abordat și confruntat decât, atitudinea de a nu spune nimic. Și puțin câte puțin devenind o persoană lașă. Asta până când Dumnezeu, încetul cu încetul m-a învățat cum trebuie să fie atitudinea și abordarea din perspectiva Lui, nu a mea. 

Ma scos din confortul meu, și mă învață să știu să fac față divergențelor. Încă mai încerc să mă escabullo cum zic spanioli , dar prioritatea mea a devenit ca acțiunile mele să vină în urma cârmuiri Duhului. 

E greu? Foarte greu, dar cu fiecare pas făcut în ascultare de El, alegerea de a asculta de cârmuirea Duhului, nu a mea, devine mai ușoară și mai naturală. De aceea, mă îmbărbătez și mă întăresc în chemarea de a asculta și pășesc mai cu curaj în a-L onora pe Dumnezeu.

Ce este adevărul? Întreba Pilat( Ioan 18:37-38), și mulți de atunci continuă să pună aceeași întrebare. 

Isus i-a zis: „Eu sunt Calea , Adevărul și Viața . Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Ioan 14:6 VDC

Provocarea care ne stă în față este să trăim în lume, dar provocarea și mai mare este să nu lăsăm ca lumea să nu își facă parte în noi, adică să ne educe după chipul veacului ei. Adevărul trebuie cunoscut, trăit și apoi spus. Compromiterea adevărului micșorează impactul și influența care trebuie să o aibă Adevărul Lui Dumnezeu în viețile noastre și asupra lumii.

Înaintașii credinței au fost gata să plătească, chiar cu viața lor unii, în a trăi și proclama Adevărul Lui Dumnezeu! Cunoșteau Adevărul și erau deținători ai Adevărului, și acesta era standardul trăirii lor. 

Nu erau super eroii, erau ca și noi, oameni cu slăbiciuni și scadențe uneori în viața lor, dar tocmai de aceea se luptau să trăiască la standardul Adevărului care îl cunoșteau și îl dețineau, deoarce aceasta le dădea adevărata valoare.

Când citesc Biblia, și permit Duhului Sfânt ca Adevărul să se formează în mine, și să înceapă să mă influențeze în acțiuni, decizii, alegeri, convingeri, priorități, valori și tot ceea ce eu sunt, adică ceea ce El a plănuit să fiu, adevărul meu este spulberat de Adevărul care sfințește ființa mea după Original.

Recunoașterea Binelui este Antrenarea Mulțumirii

   Este câte o zi când poate suntem încărcați emoțional din ziua anterioară, poate prea obosiți, decepționați, osteniți, fără prea mult chef de înaintare, etc, și atunci când ne ridicăm dimineața, avem o atitudine ca a lui Garfield: otro dia negro - altă zi neagră😅😬 și începem o zi cu o atitudine greșită care ne poate întuneca frumusețea zilei care ne stă înainte.

Binecuvântează, suflete, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui! Psalmul 103:2

   Ne trezim uneori cu atitudini din aceste, să fim sinceri, nu totdeauna suntem cu energie, pozitivi, cu chef și putere... Fac referire la acele zile în care elanul și voioșia ne lipsesc, pozitivismul și cheful ne ocolesc, și vedem în față o zi neagră, vorba lui Garfield.

Cum putem face o zi neagră să devină plăcută și cu satisfacție sufletească? Nu totdeauna avem o atitudine de mulțumire și de pozitivism. Sunt zile când mulțumirea și pozitivismul curg natural de pe buzele noastre, din inimile noastre spre acțiuni și în fapte, dar cred că în cea mai mare parte trebuie să ne-o însușim și să o practicăm ca să ne bucurăm de beneficiile ei, de aceea cred că Pavel ne îndeamnă:

Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Efeseni 5:20 

Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. 1 Tesaloniceni 5:18 

Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig. 1 Timotei 6:6 

   Adevărul este că fiecare din noi poate fi atât de prins cu sine însuși, încât adesea să nu-i mai rămână timp să-I mulțumească lui Dumnezeu, cât și celorlalți din jur, iar aceasta dă naștere la atitudini de nemulțumire și ingratitudine. A nu mulțumi este dovada atitudinii că ți se cuvine, atunci, de ce aș mulțumi? 

Mulțumirea  izvorăște întotdeauna din umilință. Nu ne vom simți întotdeauna mulțumitori, însă ne puteam face timp în fiecare zi să ne amintim de beneficiile pe care le primim, să ne recunoaștem Binefăcătorul - care este Dumnezeu - și să Îi mulțumim pentru binefacerile Lui. 

Avem atâtea binecuvântări, și recunoașterea binelui este antrenarea mulțumirii în vieților noastre!

• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru darul mântuirii și harul să fiu fiica Ta!
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru familia care o am.
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru copii care mi i-ai dat.
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru că am ce mânca și unde locui.
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru că pot gândi coerent și pot munci.
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru că mi-ai dat viață și sănătate și mă pot bucura de ziua de astăzi.
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru frumusețea naturi prin care văd măreția și purtarea ta de grijă a fiecărui lucru.
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru iertarea păcatelor și pentru îndurarea ta nemeritată.
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru credincioșia promisiunilor Tale, pentru Cuvântul Tău care mă învață, mă mustră, mă îndreaptă, îmi dă înțelepciune în neprihănire, oh cât de bun ești Tu!
• Binecuvântat ești Tu o Doamne Dumnezeule pentru că Ești Infinit față de percepția limitărilor mele, iar prin acesta mă copleșești cu Atotputernicia Ta!

Această listă( este a mea, fiecare să își facă a lui) este doar un început a antrenamentului mulțumirii, pe care trebuie să îl practicăm față de Binefăcător, ca sufletul meu să fie satisfăcut de beneficiile care le aduce mulțumirea în viețile noastre. 

Cei care fac sport știu că, pentru a dezvolta un mușchi, este nevoie cel puțin de o alimentație corectă, antrenament adecvat dar și consecvență continuă. Secretul reușitei stă în practică, consecvență și perseverență!

Thornton Wilder zicea: Putem considera că suntem în viață numai în acele momente în care inimile noastre sunt conștiente de priveliștea comorilor pe care le avem.

   Să nu lăsăm ca provocările zilei să ne împiedice să trăim ziua care ne-a dat-o Domnul! Când suntem mulțumitori, ne simțim mai bine, pentru că, mulțumirea este structura mentală de bază a vieții sufletești.

Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat. Proverbele 15:15

Todos los días del desdichado son difíciles, pero el de corazón alegre tiene un banquete continuo. Proverbios 15.15 RV 2020

Toate zilele omului supărat sunt rele; dar cel cu inima veselă, are o permanentă sărbătoare. Proverbele 15:15 BVA

Toate zilele celui apăsat sunt rele, dar o inimă voioasă este un ospăț necurmat. Proverbele 15:15 VDCL

Alimentare adecvată, disciplină, practică, consecvență și perseverență = rezultate extraordinare! Dar toate aceste practici știm că reușim și putem să le facem sprijinindu-ne pe ajutorul și puterea Lui Dumnezeu.