¿Veo y reconozco?

 

Estaba pensando que ¿cómo sería ver todo lo que Dios está obrando en mi interior por medio de todas las cosas y las adversidades? ¿Cambiaría mi actitud, mi forma de actuar? 

 ¿Soy capaz de ver y reconocer que si hay algo maravilloso es gracias a Él?

 

Si no fuera por la gracia de Dios, yo no sería lo que soy: Su Hija. 

1 Corintios 15:10: "Pero por la gracia de Dios soy lo que soy; y su gracia no ha sido en vano para conmigo".

¿Y sabéis que seríamos aún más extraordinarios si le dejariamos obrar un poco más, un poco más, un poco más en todas las áreas de nuestras vidas?

Buscamos encontrar una mejor versión de nosotros, sea físicamente, emocionalmente o laboralmente, y esto no es nada malo, ¡es extraordinario! Pero, hay un problema – la tendencia de la humanidad es hacerlo por cuenta propia, sin tener en cuenta a Dios. Conocemos la valentía de muchos hombres y mujeres cuando estos buscaron su mejor versión con la ayuda de Dios. Fueron EXTRAORDINARIOS!

¿Seré valiente en dejar las excusas y ver la verdad, reconocer los fracasos, las faltas ?

Cash Luna dijo: –"Dios nos levanta de los fracasos pero no de las excusas". Dios perdona y ayuda a superar los errores, caídas y los fracasos, pero las justificaciones, pretextos y las excusas nos impiden el arrepentimiento y la obediencia, bloqueando el crecimiento personal y espiritual.

Paremos un momento... meditemos y observemos ¿somos capaces de ver y reconocer lo bueno y lo malo de/en nosotros? Dejemos al Espíritu de Dios guiarnos...

Ahora, actuemos conforme la verdad:

– damos gracias a Dios y alabemos al Señor por todo lo bueno, hermoso y maravilloso que obro en nosotros 

– pedimos perdón por todo lo malo, sin excusas, y dejemos que Dios obre en nosotros. 

Dios no quiere que pequemos, que fracasemos o que caigamos, pero El es experto en sacar algo bueno de la suciedad y del desastre, así que con humildad le pedimos que nos redima.  

Dios, Tu tienes el control de todas las cosas, y te alabamos por ser El Señor y El Redentor de nuestras vidas. Somos muy agradecidos por las maravillas obras que has hecho en nosotros y te alabamos por lo que estas obrando en nosotros, aunque no lo vemos a veces, pero sabemos que Tu siempre nos moldeas conforme a la imagen de Tu hijo, Cristo Jesús, nuestro Salvador y Señor. Gracias por redimirnos de nuestros fracasos y que nos restauras una y otra ves. Si somos algo, no es por lo que podemos nosotros ser o poder llegar a ser,; vemos y reconocemos que podemos estar ante Ti por la gracia y el sacrificio de Cristo. 

Te alabamos y te damos gracias porque nos amas tal como somos, pero te niegas en dejarnos así, porque Tu eres Santo y nosotros debemos aprender a andar en Tu santidad y solo de esa manera poder llegar a ser santos. 

Queremos ser valientes y esforzarnos Señor, con Tu ayuda, llegar a nuestra mejor versión. Amen

Statornicie în valorile Lui Dumnezeu

Caută să te înfățișezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului.  2 Timotei 2:15 

Vorbim despre valori, despre lucruri care spunem că sunt importante și extraordinare pentru viața noastră creștină, pentru viața noastră familiară, socială, etc, dar totdeauna tot ceea ce vorbim și afirmăm, pentru a fi validate trebuie să treacă testul evaluării prin practică. 

Rezultatul practici este ceea ce de fapt este ADEVĂRAT în inima și viața noastră!

Ca buni creștini afirmați, avem încredere în Dumnezeu, și în Cuvântul Său, deoarece, știm și cunoaștem căci prin generații de-a rândul Cuvântul Lui Dumnezeu a fost și este încercat și s-a validat precum iarba se usucă, floarea cade, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac. Isaia 40:8

Psalmul 119:140 – Cuvântul Tău este cu totul încercat, și robul Tău îl iubește.

Psalmul 18:30 – Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite , Cuvântul Domnului este încercat : El este un scut pentru toți cei ce aleargă la El.

Proverbele 30:5 – Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat . El este un scut pentru cei ce se încred în El.

Vrem sau nu, faptul căci facem parte din trupul Lui Cristos, ne face pe fiecare responsabili de valorile care le transmitem unul altuia prin ceea ce trăim. Cuvântul nostru este o oglindă a onoarei și a identității, constituind cel mai prețios atu al unui Om. Respectarea cuvântului clădește o reputație de neclintit, în timp ce lipsa de consecvență distruge încrederea, respectul de sine și credibilitatea în ochii celorlalți. 

Cuvântul are capacitatea de a inspira și de a zidi până la impactul distructiv al exprimărilor impulsive iar limbajul deține puterea de a transforma realități și de a defini cine suntem. Menținerea cuvântului între ceea ce se spune și ceea ce se face este esențială pentru dezvoltarea personală și relațională. 

Solomon spune: Un nume bun este mai de preț decât marile bogății, iar o reputație bună valorează mai mult decât argintul și aurul. Proverbe 22:1 traducere RV2020 și "Un nume bun este mai valoros decât uleiul parfumat" Eclesiastul 7:1 BVA

Meditam și mă întrebam de ce, chiar în mod indirect mă afectează comportamentul unora, de ce mă preocupă coborârea standardelor a ceea e valoros, frumos, sfânt, curat? De ce când vine vorba de mine, sau de-ai mei, nu mai avem aceeași măsură, și nu mai suntem capabil să ținem la valorile sădite în inimile noastre de Cuvântul Lui Dumnezeu? 

Punctez și subliniez – valorile sădite de Dumnezeu în noi prin Cuvântul Scripturii, nu fac referire la obiceiurile și tradițiile care oamenii le pun într-o instituție, uneori acestea ajută dar uneori îngreunează pe oameni așa cum spunea Isus în Luca 11:46 „Vai și de voi, învățători ai Legii” , a răspuns Isus. „Pentru că voi puneți pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeți de ele.  

Nu îmi plăcea povara care Duhul o punea în inima mea, și eram iritată de ce mă afectau lucruri care le consideram oarecum că nu ar trebui să mă deranjeze sau să îmi pese – adică, fugeam de responsabilitate, aceia care nu o alegem că vrem ci care o primim! 

Literal, a fost ca o apă rece când Duhul m-a mustrat și mi-a dat o comparație prin care eu însumi eram pusă în lumina Cuvântului Său.

Din El, tot trupul, bine închegat și strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei și se zidește în dragoste. Efeseni 4:16

Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-și voia lui însuși printr-o smerenie și închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deșartă, prin gândurile firii lui pământești, și nu se ține strâns de Capul din care tot trupul, hrănit și bine închegat, cu ajutorul încheieturilor și legăturilor, își primește creșterea pe care i-o dă Dumnezeu. Coloseni 2:18,19

Nu am fost surprinsă de versetele acestea, le cunoșteam și chiar le-am citasem uneori, dar au avut un efect surprinzător când Duhul m-a întrebat: îți este afectată creșterea sau dezvoltarea dacă în loc de ceva folositor, benefic îți este transmis ceva dăunător sau nefolositor, deoarece nu se păstrează ceea ce Capul/Cristos dă ca hrană benefică? Atunci când se schimbă Cuvântul Scripturii și se adaptează cerințelor voastre, hrana va afecta felul vostru de a fi. Căci fiecare mădular (membru) are o lucrare specifică și o măsură de har primită pentru a contribui scopului final al slujiri comune – zidire în dragoste și o creștere sănătoasă. Mediul vostru de dezvoltare este afectat când un mădular coboară sau schimbă standardele Lui Dumnezeu, iar sursa hranei totdeauna trebuie să fie din Scriptură și conform Cuvântului. Interpretarea corectă a ceea ce este scris depinde de inima fiecăruia unde îi este îndreptată – spre Împărăție sau spre plăcerile deșarte; totul atârnă de dorințele omului. Căci:

Cine iubește pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine și cine iubește pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Matei 10:37 

Cine iubește pe ........ {putem pune pe oricine sau orice lucru} mai mult decât pe Isus, nu este vrednic de El. 

 

Isus nu ne spune să nu ne iubim familia și pe cei dragi, ci ne învață cum să îi iubim – conform Cuvântului Său. Câteva versete ca exemplu, căci Scriptura este plină de învățătură să ne educe cum să iubim: 

„Dacă zice cineva: «Eu îl iubesc pe Dumnezeu», iar pe fratele său îl urăște, este un mincinos; căci cel ce nu-și iubește fratele, pe care l-a văzut, cum poate să-L iubească pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut?” 1  Ioan 4:20 

De aceea, lăsați-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora. Efeseni 4:25

Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul. 1 Ioan 3:18

Fraților, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești , să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți ca să nu fii ispitit și tu. Galateni 6:1

Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos. Efeseni 4:32

De aceea , mângâiați-vă și întăriți-vă unii pe alții... 1 Tesaloniceni 5:11

Mai presus de toate, să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate. 1 Petru 4:8

„Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea este deci împlinirea Legii”. Romani 13:10

„Voi însă, iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți ceva în schimb. Și răsplata voastră va fi mare”. Luca 6:35

Nu vă vorbiți de rău unii pe alții, fraților! Cine vorbește de rău pe un frate sau judecă pe fratele său vorbește de rău Legea sau judecă Legea. Și, dacă judeci Legea, nu ești împlinitor al Legii, ci judecător. Iacov 4:11

Luați seama la voi înșivă! Dacă fratele tău păcătuiește împotriva ta, mustră-l ! Și dacă-i pare rău, iartă-l! Luca 17:3

Dar cine are bogățiile lumii acesteia și vede pe fratele său în nevoie și își închide inima față de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? 1 Ioan 3:17

Îngăduiți-vă unii pe alții și, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi. Coloseni 3:13 

Omul care face un reproș altuia, obține în final mai multă apreciere decât acela care, din interese ascunse, îl laudă cu limba lui în mod exagerat. Proverbe 28:23 BVA

De fapt: „Să nu preacurvești, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu poftești” și orice altă poruncă mai poate fi se cuprind în porunca aceasta: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Romani 13:9

Toate versetele care ne învață cum să ne iubim aproapele în așa fel încât Dumnezeu să fie cinstit și onorat de comportamentul nostru se cuprind în porunca de a ne iubi aproapele conform standardelor Lui. 

Când noi Îl alegem pe Dumnezeu, onorăm aproapele; iubirea curată nu va incita pe aproapele la păcat și nu va ispiti sau provoca să fie călcate valorile Lui Dumnezeu. 

Dacă Îl iubesc pe Dumnezeu, aleg să nu compromit curăția aproapelui meu, nu îl voi urî, nu îi voi produce pagube, nu îl voi vorbi de rău, și voi fi mulțumit cu ceea ce am, respectând munca și bunurile aproapelui.

Identificăm pe cei care ne iubesc cu adevărat, dar și dacă noi înșine știm cum să iubim, prin acesta adevăr: faptul că sunt iubit și valoros pentru cineva va avea grijă și atenție să nu îmi compromită curăția minții, a  inimii, a trupului, credincioșia față de legile și poruncile Lui Dumnezeu și credibilitatea față de cine sunt înaintea oamenilor. Curăție, credincioșie, credibilitate.

Respectul, cinstea și onoarea, prețuiește și validează când omul este iubit conform standardelor Lui Dumnezeu, doar așa se ajungem la împlinirea oricărui alte porunci care mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți".

Dacă cineva dintre mădularele din trupul Lui Cristos, sau eu însumi, fac pe cineva să păcătuiască atunci trebuie să mă opresc și să îmi revizuiesc credențialele.

Care ne sunt valorile și care sunt standardele dragostei cu care iubim?  Dacă coborâm standardul valorilor lui Dumnezeu pentru că, sau deoarece, fiincă,etc... scuzându-ne comportamentul, atunci ne înșelăm singuri. 

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. 1 Corinteni 13:4-7

Iubirea adevărată valorează – curăția, credincioșia și credibilitatea.

Lupta de a fi drept am identificat-o în mine prima dată, și cât de cumplită este lupta aceasta dintre Duh și fire (Galateni 5:17), lupta cu tine însuți ca să fii un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine și care împarte drept Cuvântul adevărului! De ce trebuie să îmi pese să fiu dreaptă/drept prima dată cu mine apoi cu ceilalți? Deoarece doresc să dau ceva benefic mai departe și cu nădejde căci și eu voi primi ceva benefic potrivit nevoilor.

Ne mirăm de slăbiciunea și de neputința noastră de a fi umbla în ascultare și credincioșie, fără a ajunge ce Dumnezeu a rânduit să fim? Nu ar trebui să ne mirăm, o zicală spune: spune-mi ce mănânci și îți voi spune cine ești. 

Suntem mofturoși, pretențioși, selectivi, și ne găsim plăcerea în dorințele noastre, nu în Legile Lui Dumnezeu! Nu studiem, nici nu medităm la Cuvântul Scripturi, nu îl strângem în inimile noastre ca să avem puterea și ajutorul de a nu păcătui împotriva Celui care spunem că Îl iubim – Isus Cristos, Domnul și Mântuitorul nostru!

Dumnezeu nu evaluează creșterea și reușita după mărime sau impact vizibil, ci după credincioșie.

Ar trebui să ne testăm relațiile și prieteniile după criteriile acestea nu după avantajele sau interesele noastre. 

Tocmai, dacă mă iubește ....... pune numele pe cine spui că iubești sau că te iubește: 

– mă va proteja, nu mă va duce în ispită – curăție

– mă va ajuta să fiu fidel, nu mă va face să îmi vând dreptul pe o ciorbă de linte – credincioșie

– mă va prețui, nu mă va trage în compromitere – credibilitate

O, de ar ținti căile mele la păzirea orânduirilor Tale! Atunci nu voi roși de rușine la vederea tuturor poruncilor Tale! Psalmul 119:5,6

Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ți ia cununa. Apocalipsa 3:11

A dobândi echilibrul – Partea a 2ª

Pavel îl avertizează pe Timotei: Îți cer aceste lucruri având în vedere că va veni timpul când oamenii nu vor mai accepta doctrina corectă; ci își vor desemna învățători care vor fi solicitați să le prezinte (numai) ce vor ei să audă. 2 Timotei 4:3 BVA 

Problema nu este că nu va fi folosit Cuvântul, ci va fi folosit din Cuvânt, doar Cuvântul care aduce beneficii proprii și care vor susține dorințele și poftele/plăcerile proprii. Eul propriu să fie satisfăcut, nicidecum Domnul și Salvatorul - Isus Cristos! Cred că nu trebuie prea multe explicații, ci doar să ne uităm puțin în jurul nostru și la acțiunile noastre: – Eu să fiu bine! De ce să sufăr eu? De ce să rabd tocmai eu? Taci tu, nu eu! Eu să câștig, nu contează metoda ci scopul! Eul propriu pus pe tron este foarte exigent în a i se satisface dorințele și poftele, etc. 

Tot la fel, modul cum Îl abordăm pe Dumnezeu ne arată cine este pe tron. Vrem beneficiile dar nu și pe Binefăcător, vrem darurile dar nu și pe Dătătorul, și am realizat că aceasta se întâmplă deoarece sfințenia Lui Dumnezeu ne deranjează viața de plăceri deșarte de care suntem atrași.

Dar cum se ajunge în situațiile acestea? Hmm, cred că mai simplu decât ne-am aștepta, căci în Evrei 12:1 partea a doua, traducerea din RV2020 mi se pare că redă cel bine felul subtil de cum lucrează păcatul: y del pecado que nos embauca – și păcatul care ne înșeală, asta ar fi traducerea literală dar, m-am oprit la acest cuvânt embaucar, deoarece redă tare bine cum lucrează păcatul –  Cuvântul provine din vechiul termen "embabucar", format din prefixul "en-" și cuvântul "baba" (a saliva). Inițial, se referea la a face pe cineva să creadă ceva prostesc sau absurd, lăsându-l sedus sau captivat. 

Ce înseamnă să salivezi la ceva, să fii sedus, captivat? Înseamnă că lucrul acela îți place și ți-l dorești, și vei încerca să îl obții. Asta înseamnă a fi prins în capcană, a fi convins că ce ai văzut îți place sau a fi persuadat să participi. Fiecare, la un moment dat în viață, cred că ne-am dat seama ce înseamnă să fii embaucado (sedus, fermecat, captivat) de ceva sau cineva, în situații bune sau rele.

Forma păcatului de a ne atrage este subtilă. ambalată în forme atrăgătoare, fermecătoare, care nu ne avertizează de pericol. Așa au mers cărturari și farisei și au încercat și pe Isus: Tu dar ce zici? 

Ce e așa rău? am zice...dar aceasta e doar momeala cu care să fim prinși – și păcatul care ne înfășoară așa de lesne sau – și păcatul care ne înșeală.

De câte ori nu am auzit și noi întrebarea aceasta, așa cum iau pus-o lui Isus:  Tu dar ce zici?  

Deja când se pune accentul pe tine, te simți important, și, hmmm...ce oportunitate ai primit în sfârșit să fii luat în seamă, asa-i? Să fim sinceri, toți, absolut la toți ne place și ne simțim bine să ne spunem părerea, căci părerea mea devine importantă pentru un moment. Rareori sunt situațiile când nu avem sau nu dorim să ne spunem părerea. 

Părerea noastră, în cazul de față, mă refer la interpretarea noastră a ceea ce este scris.

Și așa de blând am auzit cum Duhul mi-a arătat un alt adevăr: Puțini sunt cei care mă mai vor ca Învățător! 

Ispititorul va încerca să schimbe direcția de la ce spune Dumnezeu, prin Cuvântul Său și să pună accentul pe ce spune omul - Tu, tu ce zici?! Asta fiind părerea ta, interpretată față de ce este scris dar care și răspunde beneficiilor noastre.

Ispititorul - Niciodată nu ne va aduce lumină (căci el nu poate, diavolul locuiește în întuneric, el însuși este întuneric) - prin TOT Cuvântul Scripturii - ci, va folosi fragmete prin care să căpătăm beneficiile care ni le dorim, după cele care poftim, după cele care salivăm – așa cum spune Iacov 1:14 BVA Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui dorință păcătoasă, neținând seama căci TU trebuie să rămâi ascultător și plăcut lui Dumnezeu în totalitate. Ispititorul nu ne va aminti că TU trebuie să fii plăcut și ascultător lui Dumnezeu, ci va încerca cu tot alaiul său să ne abată de la voia cea bună, plăcută și desăvârșită a lui Dumnezeu, ca să nu auzim cuvintele pline de iubire și tandrețe ale Tatălui: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea” – "Bine, rob bun și credincios". 

Să nu fiu interpretată sau înțeleasă greșit căci este rău, sau nu este bine să fii învățător al Cuvântului, nicidecum, căci El a dat pe unii apostoli, pe alții proroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători Efeseni 4:11. 

Ci problemele încep când – își vor desemna învățători care vor fi solicitați să le prezinte (numai) ce vor ei să audă. 2 Timotei 4:3 BVA. Sau – Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgați de seamă să nu vă înșele cineva. Fiindcă vor veni mulți în Numele Meu...Căci se vor scula hristoși mincinoși și proroci mincinoși, vor face semne mari și minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși. Matei 24:4,5,24 Sau –"Ei se laudă că-L cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuși și netrebnici pentru orice faptă bună." Tit 1:16

Este de mare trebuință să fie învățători ai Cuvântului; (fiecare credincios este un învățător, în casa și în familia lui, la locul de muncă, între vecini, etc), de aceea toți trebuiesc să stea în școală instruirii Duhului Sfânt prin Cuvânt ca tot ce vor aduce poporului, sau vor spune celorlalți să aibă efectele găsite în Scripturi(redau câteva exemple):

– După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: „Fraților, ce să facem?” Fapte 2:37

– Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri. Matei 5:16 

– De aceea și noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem să vă umpleți de cunoștința voiei Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu, întăriți cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare cu bucurie. Coloseni 1:9-11 

– Să aveți o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd, să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării. 1 Petru 2:12

– Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus și mulțumiți , prin El, lui Dumnezeu Tatăl. Coloseni 3:17

– Tu însă vorbește lucruri care se potrivesc cu învățătura sănătoasă... dă-te pe tine însuți pildă de fapte bune în toate privințele. Iar în învățătură, dă dovadă de curăție, de vrednicie, de vorbire sănătoasă și fără cusur, ca potrivnicul să rămână de rușine și să nu poată să spună nimic rău de noi. Tit: 2:1,7,8

Părerea mea, sau a altora, nu contează atunci când vine vorba de Scriptură - ce este scris - e scris. Dumnezeu nu se schimbă nici nu va coborî standerdele pentru a mulțumi sau satisface plăcerile noastre deșarte. 

De aceea, o interpretarea corectă a Scripturii are nevoie de o relație strânsă cu Dumnezeu, Fiul și Duhul Sfânt. O relație armonioasă și autentică, bazată pe a tot ce este scris. O colaborare zilnică cu Duhul Lui Dumnezeu. Înseamnă cunoașterea și deosebirea între ce este bine și rău conform Scripturii, aceasta fiind echilibrul credinciosului – o performanță dobândită în urma dedicării a tot ceea ce iubește. Cunoașterea atributelor cât și cunoașterea caracterului Lui Dumnezeu ne va ajuta să ne dăm silințele dar ne va determina să Îl iubim cu adevărat pentru ce ESTE, nu doar pentru ce face.

În orice categorie am vrea să dăm un exemplu de performanță, știm și cunoaștem căci performanța se câștigă cu disciplină continuă, efort, muncă, asumarea responsabilităților; căci performanța sunt rezultatele a tot ceea ce nu numai că ți-ai dorit, ci a alegerilor tale ori de câte ori ți s-a ivit ocazia să te antrenezi. Performanța este claritatea obiectivelor tale și a procesului tău unde ți-ai dedicat timpul, puterea, și pasiunea. 

Performanța noastră determină – Rezultatul! Modul în care sunt aplicate abilitățile, cunoștințele și resursele produc un rezultat calitativ sau nu, de aceea modul aplicativ contează enorm.

Nici un ostaş nu rămâne prins în treburile vieţii dacă vrea să-i placă celui care l-a înrolat. Iar când cineva ia parte la o competiţie, nu e încununat dacă nu respectă legile competiţiei. 1 Timotei 2:4-5 BINT09

Cunoștințele reprezintă informația teoretică, abilitățile sunt capacitatea de a o pune în practică, iar resursele susțin procesul de aplicare.

Ce este echilibrul Scripturii? 

Echilibrul Scripturii reprezintă o armonia perfectă dintre har și adevăr, combinând cuvântul scris cu aplicarea practică. Ne ajută să evităm extremele precum legalismul strict sau permisivitatea excesivă, oferind în același timp îndrumare morală, înțelepciune divină și pace interioară pentru a înfrunta provocările vieții. Isus este modelul perfect și desăvârșit, El fiind exemplul de la care trebuie să învățăm. Să-I studiem comportamentul, învățătura, pildele, acțiunile, etc. 

Nu fi prea neprihănit și nu te arăta prea înțelept. Pentru ce să te pierzi singur? Dar nu fi nici peste măsură de rău și nu fi fără minte. Pentru ce vrei să mori înainte de vreme? Bine este să ții la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o lași din mână, căci cine se teme de Dumnezeu scapă din toate acestea. Înțelepciunea face pe cel înțelept mai tare decât zece viteji care sunt într-o cetate. Fiindcă pe pământ nu este niciun om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască. Eclesiastul 7:16-20

Mi-a venit în minte imaginea acelui om care merge pe o coardă, viața lui depinzând de ceea ce a învățat și a practicat. Dar totuși trebuie să țină cont de a nu fi prepotent în fața faptului, sărbătorind victoria înainte de a o câștiga. Trebuie să fie vigilent și atent în tot momentul, chiar dacă a căpătat abilitatea de a-și ține echilibrul pe coardă. De fiecare dată trebuie să nu se de-a prea neprihănit și nu a se da prea înțelept, conform versetului de sus, căci astfel s-ar pierde singur, din pricina mândriei sale.

Trebuie avut în vedere, înălțimea, căci cu cât aceasta este mai înaltă cu atât viața este pusă în pericol. Nu este tot una să merg la o înălțime de jumătate de metru, cu a merge la 10, 20, 50 metri! Cu cât învățătura este mai înaltă/profundă cu atât mai mult trebuie aplicat principiul echilibrului. 

Dacă învață cineva pe oameni învățătură deosebită și nu se ține de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Cristos și de învățătura care duce la evlavie, este plin de mândrie și nu știe nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost și a certurilor de cuvinte, din care se nasc pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricați la minte, lipsiți de adevăr și care cred că evlavia este un izvor de câștig. Ferește-te de astfel de oameni. 1 Timotei 3:3-5

Căci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană, nu încăpățânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuș, nici lacom de câștig mârșav, ci să fie primitor de oaspeți, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat, să se țină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învățătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învățătura sănătoasă și să înfrunte pe potrivnici. Tit 1:7-9

Trebuie să fie un echilibru între Har și Adevăr: Adevărul fără Har duce la legalism, judecată aspră, condamnare și incapacitatea omului de a se ridica la standardele cerute. Harul fără Adevăr riscă să devină o ieftinire a harului, o trecere cu vederea a păcatului, o compromitere morală. 

Isus a unit Adevărul cu Harul, formând un echilibru perfect: așezând Adevărul într-un mod care demască păcatul, dar înconjurând persoana cu Har pentru a o ridica și a o transforma. 

Exemplul femeii prinse în adulter (Ioan 8), ne lasă un model demn de urmat și de dorit. Isus nu a desființat Adevărul (recunoscând gravitatea faptei prin îndemnul „nu mai păcătui”, El Însuși fiind Adevărul), dar a refuzat să o condamne, oferindu-i Harul și șansa unui nou început. Acest model arată că ele nu se contrazic, ci se completează, Harul devenind resursa prin care Adevărul devine realitate în viața practică.

Isus ne-a arătat cum să echilibrăm balanța formându-ne un echilibru, în așa fel încât nu doar să nu stricăm Legea, ci, să și o împlinim, folosind Adevărul împreună cu Harul.

Pentru aceasta trebuie să cunoaștem bine Tot Adevărul - Cuvântul Său, ca să putem să ne formăm și să dobândim acest echilibru, astfel să știm de fiecare dată să îl folosim. Dar și atunci când credem că am dobândit un echilibru, trebuie să rămânem vegheatori și dependenți în fiecare moment de ajutorul și călăuzirea Duhului Sfânt, care ne va conduce în tot adevărul Scripturii, având o inimă plină de îndurare și milostivă, încetă la mânie, plină de bunătate și credincioșie - Coloseni 3:12-14, astfel fiind păziți de momeala și capcanele vrăjmașului.

Atunci când folosim Cuvântul este ca și cum am merge pe o coardă întinsă. Un echilibru dificil și delicat în același timp, un echilibru între aspirații și realizări, putere și slăbiciune, convingere și fragilitate. Este viața altora în joc, cât și a noastră.

"Ci mă port aspru cu trupul meu și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat." 1 Corinteni 9:27

"și dă-te pe tine însuți pildă de fapte bune în toate privințele. Iar în învățătură, dă dovadă de curăție, de vrednicie, de vorbire sănătoasă și fără cusur, ca potrivnicul să rămână de rușine și să nu poată să spună nimic rău de noi." Tit 2:7,8

Echilibru

Atunci, cărturarii și fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului și au zis lui Isus: „Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?” 

Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus și le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Ioan 8:3-5, 7

Fariseii nu ar fi venit la Isus și să Îl abordeze dacă nu ar fi avut o bază sau o susținere a Legi, de aceea ei afirmă: Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei. 

Care era scopul fariseilor? – Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos și scria cu degetul pe pământ. Ioan 8:6 

Descopăr întotdeauna în urma citirii Scripturii, care este scopul cunoștinței Bibliei, și cum este folosită cunoștința, sunt două mari valori ale credinciosului care trebuiesc folosite cu iscusință. Este de extremă importanță să descoperim răspunsul nostru sincer la aceste întrebări, deoarece răspunsul este cârma direcției care poate duce la finaluri diferite. 

Zic dar: umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești. Galateni 5:16 Duhul ne va conduce în ascultare și credincioșie de Dumnezeu, rodind roada Duhului (citiți tot Galateni 5), iar firea pământească ne conduce foarte departe de importanța și esența Scripturii – Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Galateni 5:14, Marcu 12:28-31, Matei 22:36-40

Un învățător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus și I-a zis: „Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?” ( Leviticul 19:18) El a răspuns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” „Bine ai răspuns”, i-a zis Isus; „fă așa și vei avea viața veșnică.” Luca 10:25-28

Meditând la ce ar face Cristos în diferite circumstanțe, Duhul Domnului mi-a adus în minte această relatare din Ioan, și apoi alte versete și alte relatări care mi-au atras atenția dar și curiozitatea în a afla ce și cum vroia să mă învețe.

Cred că ratăm așa de multe ori ceea ce vrea Duhul să ne învețe din pricina multori factori: 

–lipsa cunoașterii Cuvântului, 

–neglijența în ascultarea glasului Păstorului, 

–necredința, 

–propriile noastre beneficii, 

–ignoranța,

–fățărnicia, 

–expunerea unei imagini, 

–propriile noastre concepții dobândite din afara Cuvântului sau 

–pe baza a unor versete exclusive, nu în totalitatea Cuvântului (ați desființat Cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră - așa cum spune Isus în Marcu 7:6-13), etc. 

Toate acestea, să zic așa, cam le știm toți dar, suntem leneși, căci cunoașterea se dobândește prin implicare, dedicație, timp, jertfire, devoțiune, credincioșie, practică, etc, însă cunoștința este dobândirea unor informații fără practică, totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare. Mulți pot avea cunoștință de cine sunt eu, dar puțini sunt cei care mă cunosc cine și cum sunt eu cu adevărat. Mulți pot avea cunoștințe despre a conduce un auto, dar numai cei care au început a face practică, au început să cunoască cum acele cunoștințe îl pot călăuzi în a deveni un bun șofer.

Mi-a plăcut mult o expresie care o spunea John Bevere – "Mulți doresc să cunoască ce spune Biblia, dar puțini sunt cei care doresc să cunoască și Autorul Scripturii" – iar această afirmație mi-a adus aminte un cuvânt a Lui Isus – "Norodul acesta se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine". Matei 15:8

Isus ne-a asigurat căci Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu, Ioan 14:26, dar pentru aceasta trebuie să adunăm Cuvântul Său în inimile noastre și că doar prin totalitatea Cuvântului Său putem să dobândim echilibrul necesar: Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. 2 Timotei 3:16,17

Ce are a face relatarea din Ioan 8, cu a dobândi un echilibru în folosirea Cuvântului, în trăirea Cuvântului, în împlinirea Cuvântului?

Asta a fost și uimirea mea, când pentru prima dată am unit relatarea aceasta din Ioan 8 cu Matei 5, unde Matei redă o afirmație pe care o face Isus: Să nu credeți că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. Matei 5:17

Dacă Isus face această afirmație - am venit nu să stric Legea, ci să împlinesc – întrebare – cum a reușit Isus să echilibreze balanța în așa fel, încât nu doar să nu strice Legea, ci, să și o împlinească în relatarea din Ioan 8(dar și în multe altele)?

Asta a fost întrebarea Duhului pentru mine prin care să mă învețe căci echilibrul în viața credinciosului este vital în a rămâne plăcut în voia Lui Dumnezeu. Așa că la muncă, am zis 📖📚.

Deci, m-am oprit în repetate rânduri, am studiat, am cugetat, am așteptat să văd ce are să îmi zică Domnul, dar nu prin lenevie, ci cercetând tot ce El mă învăța și tot ce îmi aducea aminte, căci Cristos, Învățătorul dorește să ne învețe toate lucrurile, să ne aducă aminte tot ce ne-a spus prin Cuvânt(acesta fiind ca și o școală, clasa I, II...X, XII, facultate, doctorat, o școală nesfârșită și de necuprins și totuși cu o simplitate atât de neînțeleasă de mulți), pentru ca la momentele dificile când avem nevoie de discernământ și înțelepciune în folosirii Cuvântului Scripturi să avem echilibrul necesar în care Dumnezeu să fie mereu glorificat și onorat.

Nu puțină mi-a fost mirarea, când Duhul mi-a adus aminte ce este scris în Legea cu privire la cazul relatat din Ioan 8. Așa că am mers la Lege să verific...

Dacă un om preacurvește cu o femeie măritată, dacă preacurvește cu nevasta aproapelui său, omul acela și femeia aceea preacurvari să fie pedepsiți cu moartea. Leviticul 20:10 (interesat este să citiți tot Leviticul 20, nu doar versetul 10)

Dacă se va găsi un bărbat culcat cu o femeie măritată, să moară amândoi: și bărbatul care s-a culcat cu femeia, și femeia. Să curățești astfel răul din mijlocul lui Israel. Deuteronomul 22:22 

Cât de des ne lăsăm înșelați datorită faptului căci nu știm TOT Cuvântul! Cum ne va învăța Duhul toate lucrurile când nu avem tot Cuvântul strâns în inima și mintea noastră? Pentru mine a fost din nou o reconfirmare în a citi, citi și iar citi Cuvântul Scripturii, deoarece Duhul Lui se va ocupa de a mă învăța, și mă repet, nu prin lenevie, ci lucrând împreună cu El, 1 Corinteni 3:9.

Așa că, prima descoperire a fost căci fariseii au venit la Isus doar cu femeia prinsă în preacurvie, și au afirmat doar o parte a Legii: Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei, dar Legea spunea clar: să moară amândoi - omul acela și femeia aceea preacurvari să fie pedepsiți cu moartea. 

Atunci m-am întrebat: oare de câte ori nu am făcut și noi așa? De câte ori am folosit doar ce ne beneficiază? De câte ori nu am folosit ceva ce este scris pentru a osândi pe aproapele? Aici ar fi bine să ne oprim să ne verificăm cum se raportează Isus la noi atunci când noi suntem în situații care ne-am compromis cu păcatul? Sau cum ne dorim să se raporteze Isus la noi în situațiile în care călcam din neveghere credincioșia fața de El?

Când citesc Evangheliile am observat la Isus acest echilibru chiar și atunci când a mustrat, a iertat, a judecat, a iubit, a dăruit, a spus adevărul, etc – toate acțiunile Lui arată un echilibru iscusit prin care mulți din vremea Lui rămâneau uimiți, dar care și astăzi stârnește aceeași mirare pentru mulți.

"Căci Eu n-am vorbit de la Mine însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El însuși Mi-a poruncit ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc." Ioan 12:49

Apoi mi-a venit în minte ispitirea lui Isus; cât de șiret a încercat diavolul să folosească Cuvântul: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; și ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră. 

Dar Isus ne arată, ne învață căci echilibrul se dobândește prin totalitatea a tot ce Dumnezeu a spus: „De asemenea, este scris”, a zis Isus: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău.” "Isus i-a răspuns: Este scris.. ."(citiți Matei 4: 1-11, Luca 4:1-13)

Pe cei numiți aleși de Cuvântul Lui Dumnezeu, diavolul va încerca să îi înșele cu/prin Scriptură, îndemnându-i să îl folosească fragmentat în beneficiul lor. 

Alt lucru care am observat este că prin tot ce la ispitit diavolul pe Isus, a încercat să îi ofere beneficii care Îl scoteau din voia Tatălui: Eu nu pot face nimic de la Mine Însumi: judec după cum aud; și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis. Ioan 5:30

Era flămând - tentația de a -Și satisface nevoile

Tocmai s-a botezat - ispitirea de a-și demonstra identitatea de Fiu al lui Dumnezeu 

Loialitatea în schimbul stăpânirii și slavei - tentația loialității lui Isus față de Dumnezeu.

Este rău să folosim Cuvântul Scripturii în beneficiul nostru? Nu, dacă nu se încalcă alte porunci ale Lui Dumnezeu, și Da, dacă îl folosim în beneficiul nostru încălcând alte porunci ale Lui Dumnezeu. 

Isus ne arată căci El mereu a urmărit să împlinească TOTUL pentru a rămâne în voia cea bună, plăcută și desăvârșită a Tatălui: Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Matei 3:15

 

Continuara...

Dichoso quien...consigue todo cuanto emprende

 

  El día 25 de Abril, 2026 finalizamos el plan de leer la Biblia en 90 días 🙏💪👏😇. 

Dichoso quien...consigue todo cuanto emprende (Salmo 1:1-3 BLP), que con sacrificio, devoción, constancia y disciplina cumple sus promesas!💖👏 ¡Enhorabuena a todos los jóvenes que lo consiguieron! 💖👏  Me siento orgullosa de cada uno de ellos, quienes, a pesar de las dificultades, se esforzaron por terminar a tiempo. Su determinación honra a Dios y su condición de hijos de Dios.😇 ¡Felicidades queridos!  Dejad que la Palabra de Dios obre en vosotros, para que agradéis a nuestro Señor, y para que vuestra bondad y gentileza sean conocidas por todos.💖

Jesús dijo  en la parábola del mayordomo astuto:

“El que se porta honradamente en lo poco, también se porta honradamente en lo mucho; y el que es deshonesto en lo poco, también es deshonesto en lo mucho." Luca 16:10 DHHE

Al que cuida bien lo que vale poco, también se le puede confiar lo que vale mucho. Y el que no es fiel con lo de poco valor, tampoco lo será con lo de mucho valor. Luca 16:10 BLB

El que es fiel en lo muy poco también es fiel en lo mucho; y el que en lo muy poco es injusto, también es injusto en lo mucho. Luca 16:10 RV2020

Dios, somos Tus hijos, y te damos gracias por Tu Palabra que revela áreas de nuestras vidas que necesitan Tu orientación inmediata. Guía nuestra lengua, para que hable con amorosa verdad a los demàs. Haznos valientes y libres de toda negatividad. Moldea nuestro carácter, nuestra mente y nuestra actitud para que reflejen los Tuyos. Señor, en Ti, tenemos todo lo que necesitamos. Pero cuando las aflicciones llegan, a veces olvidamos que Tú estás en control. Luchas por nosotros cuando apenas podemos luchar nosotros mismos. Recordamos que siempre estás con nosotros, y que Tú continuarás enseñándonos y guiándonos. 

Gracias Padre, por Tu gracia y misericordia y te pedimos perdón Señor, porque a veces es difícil rendir nuestras vida a Ti. Cometemos el error de pensar que nuestros planes son mejores que los Tuyos. Inspiranos Espíritu Santo cada movimiento y pensamiento que tengamos, sabemos que Tu propósito es mucho mayor de lo que podemos imaginar, así que queremos dejarte todo el control. 

Nos sentimos profundamente conmovidos al caminar en la presencia de Tu Hijo Jesús, pero te pedimos que nos ayudas a permanecer en Ti, y en Tu voluntad.

Estamos muy agradecidos por la ayuda que nos diste en poder cumplir lo que hemos empezado.🙏 

A Aquel que puede hacer mucho más de lo que pedimos, pensamos o imaginamos, a Él sea toda la gloria, honor y alabanza. Amen 

Pentru mi querida - Lenuța

Liniștiți-vă și cunoașteți că eu sunt Dumnezeu, voi fi înălțat printre păgâni, voi fi înălțat pe pământ. 

DOMNUL oștirilor este cu noi; Dumnezeul lui Iacob este locul nostru de scăpare. Selah. Psalmul 46:10,11 BTF2015

„Opriți-vă și recunoașteți că Eu sunt Dumnezeu, că sunt deasupra popoarelor și că dețin autoritatea supremă față de toți oamenii de pe pământ!” 

Iahve – Dumnezeul Armatelor – este cu noi! Dumnezeul lui Iacov este forța noastră! Psalmul 46:10,11 BVA

Sunt lucruri în viață prin care literalmente, ființa umană se oprește și totul în jur nu mai contează, totul este vanitate, afară de Unul Singur - Dumnezeu. 

Prin afirmații pline de credință, mereu am declarat că EL ESTE DUMNEZEU - însă acum, circumstanțele vieții ne îngenunchează înaintea Stăpânului, unde învățăm verdaderamente cunoașterea suveranității căci El ESTE DUMNEZEU! 

EL deține autoritatea supremă față de toți oamenii de pe pământ! 

Prea grăbiți suntem de cele mai multe ori, încât nu avem timp nici să ne oprim cu adevărat; de aceea trebuie să ne liniștim înaintea Tatălui, atunci când suntem zdrobiți sub povara circumstanțelor, ascultând îndrumarea Duhului Său : 

- Mergeți să vă închinați și să vă smeriți, să vă plecați genunchiul înaintea Domnului, Făcătorului vostru! 

Căci, Domnul este milostiv și plin de îndurare , îndelung răbdător și plin de bunătate. Căci Tu ești bun, Doamne, gata să ierți și plin de îndurare cu toți cei ce Te cheamă. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie, iar astăzi recunoaștem Doamne căci suntem în vremuri de nevoi! În marea Ta îndurare, nu ne nimici și nu ne părăsi, căci Tu ești un Dumnezeu milostiv și îndurător. El izbăvește viața din groapă, El încununează cu bunătate și îndurare omul! Domnul este milostiv și drept și Dumnezeul nostru este plin de îndurare. 

Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfințenie, bogat în fapte de laudă și făcător de minuni?

Domnul este încet la mânie și bogat în bunătate, iartă fărădelegea și răzvrătirea noastră; ne sfâșiem inimile, nu hainele, și ne întoarcem la Domnul Dumnezeul nostru! Căci El este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate și-I pare rău de relele pe care le trimite. Căci Tu ești bun, Doamne, gata să ierți și plin de îndurare cu toți cei ce Te cheamă.

Domnul este îndurător și milostiv, îndelung răbdător și bogat în bunătate. Doamne ai milă, Doamne dă-ne îndurare, Doamne nu ne fă după păcatele noastre, ci iartă-ne și primește-ne și lucrează din pricina Numelui Tău Măreț! Ne smerim sub Mâna Ta cea tare, eliberează-ne de mândria care se deghizează în vigoare și încredere, căci recunoaștem Doamne, căci depindem doar mila și îndurarea Ta! Amin

Invit pe toți cei care citiți acest blog, să ne susțineți în rugăciune înaintea Lui Dumnezeu, pentru mi querida cumnată, Lenuța🙏💚. 

Soție, mamă, soră, cumnată, soacră, bunică, prietenă..

Ochii noștri sunt îndreptați către Tine Tată, suntem sub privirile Tale pline de dragoste, știm, și cunoaștem căci Tu ne iubești și ne ascunzi sub aripile Tale protectoare și ne păzești de orice ne-ar face rău, căci toate lucrurile lucrează înspre binele celor ce te iubesc pe Tine, TATĂ!

 

Te queremos mucho querida, y estamos contigo!💖

Bajo las Alas de mi Dios

 Estaba ocupada con muchas cosas y tenía mucho que hacer, pero su alma y su mente meditaban profundamente sobre ciertas circunstancias. Quería descubrir qué pensaba Dios, cuál era la verdad. 

Por lo tanto, guió sus pensamientos y los sometió al poder de la Palabra; las conclusiones resultantes la llevaron a descubrir un poquito más la perspectiva del inmenso corazón de Dios. Porque tenía un solo objetivo: agradar a su Salvador, el Dios Altísimo.

Me he puesto a pensar en mis caminos, y he orientado mis pasos hacia tus estatutos (Salmo 119:59 NVI).

El Salmo 119, era uno de sus pasajes favoritos, y pensó en sus muchos versículos que la guiaba en su propósito. Se sentía humilde ante la santidad del Señor. 

¡Oh, Señor!, ¿por qué no consideramos lo que siente tu corazón? 

Afligida en su interior pero, con amor desde lo más profundo de su ser, se postró ante Dios y con voz temblorosa elevó una oración a su Salvador: 

Oh, Señor, dame entendimiento para aprender Tus mandamientos. ¡Sálvame, pues te pertenezco y escudriño Tus preceptos! En Tus preceptos medito, y pongo mis ojos en Tus sendas.

En Tus decretos hallo mi deleite, y jamás olvidaré Tu palabra. ¡quiero meditar en Tus decretos! 

Ábreme los ojos, para que contemple las maravillas de Tu ley. Tus estatutos son mi deleite; son también mis consejeros. Todo el día medito en ella. 

Aparto mis pies de toda mala senda para cumplir con Tu palabra. No me desvío de Tus juicios porque Tú mismo me instruyes. 

¡Cuán dulces son a mi paladar Tus palabras!¡Son más dulces que la miel a mi boca! De Tus preceptos adquiero entendimiento. ¡Cuánto amo yo Tu ley! 

Tu palabra es una lámpara a mis pies; es una luz en mi sendero. Señor, acepta la ofrenda que brota de mis labios; enséñame Tus juicios. Tus estatutos son mi herencia permanente; son el regocijo de mi corazón.

Haz brillar tu rostro sobre tu siervo; enséñame Tus decretos.

Considera mi aflicción, y líbrame...Que llegue mi clamor a tu presencia; dame entendimiento, Señor, conforme a Tu palabra.

Inclino mi corazón a cumplir Tus decretos para siempre y hasta el fin...

Como un niño en brazos de sus padres, se sentó bajo la protección de Sus alas. Que nada ni nadie le arrebate este precioso deseo de agradar a Dios. 

Y se oyó una voz de los cielos que decía: —Este es mi Hijo amado, en quien me complazco. Mateo 3:17 Esa fue la declaración de Dios sobre Su Hijo, Jesús. 

Como hijos de Dios que somos, y por esto damos gracias a Dios, debemos anhelar escuchar al menos: 

¡Dichosa es Carmen (pon tu nombre), cuyo deleite está en la ley del Señor, que medita en Su ley buscando cómo agradar a Dios en todos sus caminos! 

Este es mi precioso deseo - agradar a Dios. ¿Y el tuyo cual es?

Ascultarea Specifică - Are nevoie de Curaj și Îndrăzneală

 

Uneori doar mă așez înaintea Domnului și cuget la ascultarea și credincioșia mea față de El, așa identific și observ aspectele care îmi distrag atenția, aspectele care mă copleșesc, sau acele aspecte care mă obosesc sau îmi stopează înaintarea mea pe calea Lui.

Extenuarea mea mă face să mă opresc ca să pot identifica lucrurile care îmi împiedică înaintarea sau dezvoltarea mea cu Dumnezeu. 

Nu cutez bine să îmi fac curaj și să îndrăznesc să umblu în călăuzirea Duhului, când deja, vrăjmașul are grijă imediat să trimită răcnetele sale ca să mă oprimeze în a fi ceea ce cred că așteaptă Dumnezeu să fiu sau să fac. Sanbalat încearcă prin diferite strategii să mă oprească, să îmi facă rău, să mă sperie, etc. 

Și de fiecare dată când mă lupt în privința aceasta, promit că data viitoare nu o să mă mai las intimidată de vrăjmaș și închisă în cercul de neputință care îl formează în jurul meu prin învinuiri. 

Căci aceasta se întâmplă, de fiecare dată când încerc, îmi fac curaj în a umbla în și sub călăuzirea Duhului Sfânt în anumite aspecte mai concrete, iar că diavolul, stă gata cu învinuirile sale, batjocorindu-mă de cine sunt. Și puțin câte puțin îmi blochează orice curaj sau îndrăzneală care o aveam în a cuteza să umblu prin credință în lucrurile pregătite mai dinainte de Dumnezeu pentru mine special. Toate acuzațiile lui, nu numai că mă blochează, dar dezvoltă în inima mea sentimente de inferioritate, emoții distructive care pun în evidență greșelile mele - ca fiind tot ceea ce mă definesc.

Dar ce bine căci cunosc, că doar puterea și harul Lui Cristos mă învrednicesc înaintea Tatălui! 

Însă subtil, tare subtil sentimentele și emoțiile negative îmi influențează curajul și îndrăzneala și mă trezesc din nou neputincioasă și fără curaj de a împlini voia specifică a chemării mele de Domnul.

Dacă ești, este ceea mai bună armă în a aduce în vinovăție sau a pierde siguranța de cine suntem. Prin această afirmație Isus a fost ispitit, de diavolul în mod direct (Luca 4: 1-13), prin cei apropiați, familia sa (Ioan 7:5-6),  de Petru (Matei 14:28), apoi de bătrânii norodului, preoții cei mai de seamă și cărturarii (Luca 22:66-70), de fruntași și ostași (Luca 23:35-39), de iudei (Ioan 10:24). 

Va folosi această strategie ori de câte ori decidem să ascultăm și să umblăm în a face acel ceva anume, acel ceva specific ce Dumnezeu îți spune ție și mie special.  Diavolul știe căci atunci când un om este sătul de starea sa de mediocritate și generalitate, va dori să afle acel ceva specific care Dumnezeu îl cheamă, îl împuternicește și apoi îl trimite să îl facă, căci în inima credinciosului există acest dor de a-L glorifica pe Dumnezeu.

E mai ușor să umbli în ascultare de Domnul când doar asculți de generalitățile care le găsim în Scriptură, dar e mult mai greu să rămâi în ascultare atunci când trebuie să alegi umblarea specifică care ți-a fost pregătită de Dumnezeu ție special.

Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși. Matei 22:14

pues muchos son llamados, pero pocos escogidos. Mateo 22:14 RV2020

Dumnezeu face chemarea tuturor, căci dorința Sa este ca toți oameni să fie mântuiți (Ioan 3:16,17 - 1Timotei 2:4,6 - Tit 2:11 - 2Petru 3:9 - 1Ioan4:10 - Romani3:21,22, etc) dar, puțini aleg să parcurgă drumul ascultării în toate și în totul, fiind credincios și cucernic pe cale, onorând Numele Celui care l-a împuternicit prin chemare.

Cuvântul grecesc tradus prin „ales” este eklektos, care înseamnă „selectat, ales” și poate fi tradus și prin „ales”. Deși Dumnezeu este cel care cheamă, oamenii trebuie să primească chemarea, alegând să se supună Celui ce l-a chemat; a fi „ales” necesită o decizie personală. Depinde de fiecare persoană să accepte chemarea lui Dumnezeu și să acționeze în consecință, căci nu este suficient să ai în mână invitația ca să poți intra la ospăț. Dar lucrul care vreau să îl subliniez de această dată, este: ascultarea în lucrurile specifice care însoțesc chemarea fiecăruia.

Uneori acționez ca Ghedeon, cerând confirmarea trimiteri (Judecători 6:14, 36-40); alteori mă comport ca și Ieremia - sunt un copil (Ieremia 1:6), altă dată, ca și Petru - dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape (Matei 14:28), câteodată precum Moise - Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea ușoară... Exod 4:10

Însă dorința de a-L glorifica pe Dumnezeu mă impulsionează să caut mereu călăuzirea de a umbla în ascultare de lucrurile specifice chemării pe care am primit-o! Este mult mai ușor, mai comod să mă conformez. Mă ridic și lupt ori de câte ori mă împiedică vrăjmașul, căci am o țintă: doresc ca Tatăl să își  găsească plăcere în mine, căci inima mea dorește să fiu plăcută Mântuitorului care mi-a dat salvarea și răscumpărarea. 

De aceea, în pofida acestor piedici prin care vrăjmașul încearcă să mă oprească și să mă înfrice - alerg cu stăruință în alergarea care îmi stă înainte - luptând să ascult de Dumnezeu în lucrurile specifice - lucrând în colaborare cu Duhul Său Cel Sfânt pentru a fi plăcută Tatălui.

Mulțumiri fie aduse Tatălui nostru care zilnic ne ajută, ne îndreaptă și ne sprijină cu brațul Său puternic. Ne încurajează zilnic prin promisiunile Lui, pentru ca niciodată să ne lăsăm biruiți de răcnetele vrăjmașului. Slavă Ție Isuse, Mântuitorul nostru, căci la Tine găsim iertare pentru nevegherile și slăbiciunile noastre - iartă și spală vina noastră, te rugăm în umilință Isuse...Tu ești Cel care ne învrednicești ca să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie (Evrei 4:16). Mulțumim Duhule Sfinte pentru călăuzirea și direcționarea în căile plăcute Celui care este Sfânt. Amin

Nu ți-am dat Eu oare porunca aceasta: ‘Întărește-te și îmbărbătează-te’? Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.” Iosua 1:9

Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință. 2 Timotei 1:7

nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îți vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare. Isaia 41:10

Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te scap”, zice Domnul.

Ei vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui, căci Eu sunt cu tine, ca să te scap”, zice Domnul. Ieremia 1:8,19

Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.” Matei 28:20

Singurătatea

Viața are etapele ei, și prin aceste etape uneori ne aflăm singuri, alteori ne simțim singuri, și poate altă dată, suntem lăsați singuri... Oricare ar fi circumstanțele, singurătatea este neplăcută și uneori dureroasă.

Am citit diferite studii despre singurătate, am citit cărți despre autori care s-au confruntat cu singurătatea, și am citit Biblia, unde am observat că mulți oameni de-a lungul istoriei, au experimentat singurătatea în viețile lor, iar aceasta pe mine mă ajută să cunosc, căci toți vom trece prin stări sau momente de singurătate. Eu însumi am experimentat în diferite etape, singurătatea, de aceea am putut identifica pericolele care pot să ne afecteze viața.

Caracterul și temperamentul fiecăruia ne vor ajuta mai mult sau mai puțin în impactul cu așa zisă perioadă de trecere "prin singurătate". Unii suferă mai mult, alții se descurcă mai bine în gestionarea sentimentelor  a emoțiilor, a circumstanțelor. Însă, adevărul este că, indiferent de vrem sau nu să recunoaștem, pe toți ne afectează, într-o oarecare măsură singurătatea, indiferent de cum am ajuns acolo.

Poate uneori alegem să ne retragem singuri, ca Isus, alteori ne simțim singuri, ca Ilie, sau poate chiar am fost dați uitări sau părăsiți precum spune Iov. Și puțin câte puțin din fiecare circumstanță s-a format un cerc care ne înconjoară: cercul singurătății. 

Am citit în studii, că unul dintre cele mai îngrozitoare sentimente pe care un om le poate trăi și unul dintre acele sentimente pe care fiecare persoană încearcă, cât poate de mult, să le evite - este sentimentul că ești singur și părăsit. În ciuda faptului că tecnologia ne ajută să ne putem conecta mai repede și foarte ușor cu oricine de oriunde, totuși statisticele spun că tinerii de vârsta 18-24 de ani este cea mai afectată, 35% declarând că se simt singuri, depășind 20% în cazul celor peste 75 de ani, deoarece accentul actual pus pe succesul individual și profesional a slăbit legăturile tradiționale de vecinătate și comunitate. 

Tema singurătății este luată în vizorul celor de la OMS( Organización Mundial de la Salud) ca fiind o amenințare globală.

Oare nu ar trebui să fim mult mai atenți în a trata această problemă ca să nu ne cauzeze daune ființelor noastre, familiilor noastre, comunităților noastre?

M-am dus cu gândul că și Isus a trecut prin momente când a experimentat acest sentiment al singurătăți...

„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Matei 27:46, Marcu 15:34

Eu una aș fi fost fără speranță dacă totul se oprea aici...Dar Luca menționează cum Isus dă la o parte durerea singurătăți și alege să se încreadă în ceea ce cunoștea despre Tatăl Său: Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!” Luca 23:46

Când ne trezim în pustiul singurătății, singura noastră nădejde este că El - Dumnezeu - este cu noi! 

Chiar dacă tindem să credem că suntem singuri, sau că am fost părăsiți și lăsați singuri și abandonați, însă niciodată nu trebuie să credem că suntem singuri în cercul singurătății! Dumnezeu este în/cu noi!

Sentimentele și emoțiile noastre trebuiesc gestionate corect, după cunoașterea Cuvântului, și să alegem să credem că în ciuda faptului, cum ne simțim, El este credincios Cuvântului Său, El este Omniprezent, așa că, nu este nici un loc unde să fim noi ca El, Dumnezeu să nu fie prezent! Ce minunat!

Atunci când singurătatea ne înghite, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne schimbăm atenția de pe ce nu avem, pe ceea ce avem. 

Și ce anume avem? Avem pe Dumnezeu Însuși! Avem cea mai bună hrană - Cuvântul Său, care este dătător de viață! Avem o comunitate unde Cristos ne-a așezat - Biserica Sa! Avem Totul în Cristos Isus Domnul și Mântuitorul nostru!

M-am uitat la două definiții și la diferențele care le deosebesc. Ce înseamnă a se plictisi și ce înseamnă singurătate.

A SE PLICTISI =  A cădea într-o ușoară depresiune sufletească (cauzată de lipsa de ocupație, de monotonie, de singurătate, etc.)

SINGURĂTATE = Care nu este însoțit de nimeni, fără tovarăș, fără altcineva. Singuratic, părăsit, retras, izolat. 

O definiție afirmă că „singurătatea este o conștientizare dureroasă a faptului că ne lipsește un contact apropiat și semnificativ cu ceilalți”. Implică un sentiment de gol interior, izolare și o dorință intensă. De asemenea, te poți simți trist, anxios sau inferior pentru că nu te poți conecta cu alte persoane sau cu o anumită persoană.

În schimb a fi singuri este o alegere a noastră de a ne odihni, a medita,  a ne ruga,  a studia, de a căuta directive pentru a merge mai departe, a ne inspira, a comunica cu Dumnezeu; pot fi en motive, dar singurătatea este ceva diferit. Singurătatea este un sentiment emoțional care ne generează stări de anxietate, tulburare, depresie, nemulțumire de viață, etc. 

"...am rămas numai eu singur..." 1 Împărați 19:10, spune Ilie...dar, era singur Ilie, sau se simțea singur? Obadia îi vorbește de 100 de proroci, iar Dumnezeu îi dă o cifră considerabilă pe lângă a ceea ce el crede a fi singurul; șapte mii de bărbați ce nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal și a căror gură nu l-au sărutat. 

Ilie se simțea singur, și sentimentul singurătății emoțional generează o reacție pe atât de penibilă cât și absurdă, mai ales după biruința extraordinară de pe muntele Carmel:

"El s-a dus în pustie, unde, după un drum de o zi, a șezut sub un ienupăr și dorea să moară zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinții mei." 1 Împărați 19:4

Multe persoane nu știu că suferă de singurătate, și chiar foarte mulți vor nega problema aceasta. De ce? Deoarece ei își umple timpul cu multe, multe lucruri, deoarece încearcă să acopere simptomele singurătății cu ocupații, ca să nu iasă la iveală solitudinea ce o trăiesc înlăuntrul lor, astfel fără să realizeze se formează dependențele. 

Totdeauna se apelează la ceva: telefon, cumpărături, filme, divertisment, mâncare, televizor, rețele sociale, distracție, droguri, alcool, sex, relații neadecvate, jocuri, etc.

Așa se formează dependențele; din a încerca să tratăm o boală sufletească, spirituală, duhovnicească cu lucruri neadecvate, nefolositoare, cu lucruri materiale, încercând să umplem golul singurătății.

În spate la orice dependență există lucruri de care omul fuge. Orice persoană care ajunge să fie dependentă (de  alcoolism, droguri, tutun, exces de mâncare, cumpărături, dependent de pornografie, masturbare; dependent de rețele sociale, de like-uri, cumpărături, haine, muncă, jocuri, sport, etc) îți va spune că niciodată intenția lui la început nu a fost să ajungă acolo unde se află acum: un dependent de lucruri care îl distrug.

Dependență = înrobit, obligat. Dependența este reprezentată de pofta nestăpânită și continuă pentru ceea ce a dezvoltat-o. Se creează un mecanism motivațional bazat pe plăcere, dar care produce pagube. Este orice modalitate de prevenție sau adaptare la stres. Este modul prin care încercăm să reducem stresul pe care îl simțim. Dependența este și o nevoie inconștientă de a umple un gol interior sau o nevoie inconștientă de a ”amorți” ceea ce simțim.

Dependența este atât psihologică, cât și comportamentală. Ia se prezintă în două tipuri: dependență de substanțe(chimice) și dependență de comportament(adicții fără substanțe chimice). 

Dependențele sunt caracterizate prin dorință, constrângere și incapacitatea de a spune STOP utilizării unor substanțe sau obiceiuri disfuncționale. Dependențele creează efecte precum depresie, singurătate, sinucid, însă obiceiurile sunt o deprindere câștigată prin supunere la anumite acțiuni, care mereu trebuie actualizate, adică totdeauna este nevoie de efort pentru a păstra acel obicei, însă la dependență nu îi trebuie efort sau alegere, ea te face incapacitat și neputincios de a alege; înrobit în fața independenței.

Persoanele care se confruntă cu dependențele confundă dependența cu obiceiul. 

Dependența – este o componentă psihologică/ fizică în care persoana este în imposibilitatea de a controla aspectele dependenței fără ajutor din cauza condițiilor mentale sau fizice implicate.

Obiceiul – se face prin alegere. Persoana are puterea să aleagă când să se oprească și se va opri. Obiceiul este o deprindere câștigată prin repetare și disciplină consecventă. Cu siguranță, există și obiceiuri bune și obiceiuri rele, dar componenta psihologică/ fizică apare doar la dependență, nu și la obicei. Mulți dependenți neagă că au renunțat la voință și insistă să repete: „Pot renunța oricând la asta”.

Ce facem și la ce apelăm atunci când ne simțim închiși în cercul singurătății, când ne plictisim, când suntem triști, neînțeleși, nevalorați, etc? 

Redau doar câteva exemple ale alegerilor noastre atunci când tratăm rău și greșit stările noastre:

Când ești plictisit → telefon, filme, rețele sociale, jocuri, mâncare, etc

Când ești trist, supărat, mâhnit, amărât, abătut; melancolic, deznădăjduit (m-am săturat, sunt lipsit de energie, nu am nici un chef, sunt singur, sunt obosit de tot și de toate, nu mai pot) → izolare și noncomunicare cu oricine ar vrea să te ajute - în schimb se apelează la lucruri care pe moment îți amorțește și îți înlătură sentimentele și emoțiile cu care te lupți, etc.

Când te simți singur → accepți orice anturaj, numai să scapi de sentimentul de singurătate.

Când ești neînțeles → oricine e bun dacă te susține sau îți oferă aprobare; oricine sau orice lucru e bun dacă îți oferă plăcere și ușurare pe moment, etc.

Când suntem răniți sau abandonați → ne izolăm, cârtim, ne plângem de ceilalți cât și de situațiile prin care trecem, etc.

Când nu suntem apreciați sau valoroși ca persoane → Instinctiv vedem doar aspectele negative; ne plângem constant de milă, pierdem "măsura dreaptă", căutăm refugiu în ce ne împlinește, etc.

Putem să enumera multe exemple, dar cel mai bine este să ne oprim fiecare și să comparăm acțiunile noastre și să tratăm bine cu ajutorul Duhului și cu directivele Bibliei stările noastre emoționale, astfel ne dezvoltând dependențe dăunătoare.

Care sunt stările cu care te confrunți și ce daune aduc acestea în viața ta?

Dumnezeu este adăpostul și sprijinul nostru, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. Psalmul 46:1 (VDC)

Doamne, Dumnezeul nostru...Tu ești adăpostul ființelor noastre când totul din jur se prăbușește! Domnul este sprijinul nostru când toate puterile noastre se epuizează! Tu, Dumnezeul Cel Mare, ești ajutorul nostru în orișice necesitate am întâmpina!

Ești singură dependență bună și necesară în viețile noastre, care niciodată nu ne va distruge - dependența de Tine Dumnezeu! Această dependență nu va fi o slăbiciune ci ea este sursa noastră de putere, pace și odihnă. 

Dar această dependență de Dumnezeu se manifestă diferit de cele descrise mai sus, deoarece cere din partea noastră implicare,  comuniune constantă, ascultare și recunoașterea faptului că fără îndrumarea Lui nimic nu putem face.

Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă, căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic. Ioan 15:5 (VDC)

Prospețime și Vitalitate

Nu copiaţi comportarea şi obiceiurile acestei lumi, ci purtaţi-vă ca oameni buni, având prospeţime în tot ce faceţi şi gândiţi. Atunci veţi învăţa din propria experienţă cât de bune vor fi căile Sale pentru voi. (NT pe înţelesul tuturor). Romani 12:2

Cum am reacționa dacă, cineva, ne-ar spune că viața noastră e frumoasă, e bună, doar că hmm☝ ne lipsește un mic detaliu: prospețime. Care ar fi reacția noastră?

Ce înseamnă prospețime, și ce importanță are lucrul acesta în viața noastră? Este esențială prospețimea în viața personală cât și în cea creștină?

Atenția mea a fost captată în privința acestui aspect când Domnul a vorbit. Ce facem când Dumnezeu vorbește? Căci El vorbește în multe feluri, dar noi nu luăm seama, Iov 33:14.

Este foarte important când Dumnezeu vorbește, indiferent cui, deoarece noi ar trebui să fim cu atenția sporită ca din acel mesaj să putem lua ceva în mod personal și să îl fructificăm pentru a dezvolta în noi un caracter nobil, plăcut lui Dumnezeu.

Prospețime = Care are sau care păstrează calități de strălucire, de vitalitate, de tinerețe, care exprimă sănătate etc. Calitatea de a fi sau de a părea nou, tânăr, viu, fraged, gingaș, suav. 

Biblia face referire la prospețime în termeni de înnoire.

Înnoire = A se împrospăta, a se redeștepta, a se regenera. 

A se înnoi = 1) A se face ca nou. 

                     2) A se îmbrăca cu ceva nou; a-și pune haine noi.  

                     3) fig. A deveni mai proaspăt. 

Prospețimea credinciosului = Vitalitate spirituală care vine dintr-o relație continuă și profundă cu Dumnezeu, manifestată printr-o transformare a caracterului, o dragoste autentică pentru ceilalți și o viață plină de roadele Duhului. Se cultivă prin pocăință constantă, ascultare de cuvântul lui Dumnezeu, închinare și căutarea puterii Duhului Sfânt.

Lipsa prospețimei - De ce îmi lipsește?

Lipsa de prospețime în relația noastră cu Dumnezeu este adesea rezultatul unui proces gradual în care rutina și autosuficiența înlocuiesc pasiunea inițială. De obicei, nu se întâmplă peste noapte, ci mai degrabă prin micile scadențe spirituale. Când relația cu Dumnezeu devine ceva mecanic, în loc de o căutare pasională, se pierde prospețimea și uimirea față de Dumnezeu.

Cum ne căpătăm din nou prospețimea?

Pentru menținerea unei relații proaspete cu Dumnezeu, se necesită cultivarea unei conexiuni vibrante, sincere și constante. Conform principiilor spirituale, acest lucru se realizează prin reînnoirea angajamentului, înlocuirea monotoniei și menținerea unei inimi deschise la ascultare și schimbare din partea Creatorului. El este Singurul care ne poate menține la un stagiu optim în care să nu ne pierdem din vitalitate. 

Îmi vine un exemplu perfect pentru a reda acest aspect, cum un om și-a păstrat prospețimea vitalității: "Și astăzi, sunt tot așa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg în fruntea voastră." Citiți tot Iosua 14:6-15 

Caleb avea optzeci și cinci de ani când spune această afirmație! Wow! Mereu când trec cu citirea prin acest pasaj, îmi înnoiesc curajul și pasiunea de a-mi păstra inima curată și a urma în totul calea Domnului precum acest viteaz. Este o sursă de încurajare pentru mine, căci este posibil ca și cu mine să se poate împlini Cuvântul Scripturii: 

Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme și nu încetează să aducă rod. Ieremia 17:7,8.

Cei sădiți în Casa Domnului înverzesc în curțile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade și la bătrânețe; sunt plini de suc și verzi, ca să arate că Domnul este drept, El, Stânca mea, în care nu este nelegiuire. Psalmul 92:13-15

Până la bătrânețea voastră Eu voi fi Același, până la căruntețele voastre vă voi sprijini. V-am purtat și tot vreau să vă mai port, să vă sprijin și să vă mântuiesc. Isaia 46:4

A rămâne cu calitățile optime de vitalitate înseamnă să îți menții prospețimea pentru a fi destoinic în orice lucrare bună, 2 Timotei 2:21,22 și a rodi roada Duhului, Galateni 5:22,23.

Dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc. Isaia 40:31 

Și să vă înnoiți în duhul minții voastre și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care le dă adevărul. Efeseni 4:23,24

De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi. 2 Corinteni 4:16

Doamne, Tatăl nostru, mulțumim căci Tu mereu ne vorbești și ne îndrumi în bunătate. Mulțumim căci Tu lucrezi în noi prospețime și vitalitate, ca să fim plăcuți Ție, bucurându-ne în același timp de binecuvântările și biruințele Tale dăruite robilor Tăi! Te lăudăm căci Tu ești puterea noastră, Tu ești Mântuitorul și Domnul vieților noastre. Cât de minunate sunt lucrările Tale, și cât de înfricoșată este sfințenia Ta! Mărit să fie Domnul oștirilor! El ne înalță și tot El ne coboară; cât de bun este El cu fiecare dintre noi! Domnul este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și plin de bunătate. Isus Hristos este același ieri și azi și în veci! Amin

Atrași de oportunități

Aflându-se în fața atâtor oportunități, puterea de a alege era copleșitoare și obositoare, însă exista și o atracție pe măsură în mijlocul atâtor oportunități - îmbiind firea la plăcere, satisfacție și distragere. Nu neapărat plăceri păcătoase sau indecente, ci desfătări de care doar omul pământesc se bucură dar neavând nimic de oferit și omului duhovnicesc.

"La oricare", se justifică el, "i-ar fi greu să știe ce trebuie să aleagă; care oportunitate, dintre cele multe care le avea în față, este adecvată și bună pentru mine?"

Dar, cel mai greu filtru prin care trebuia să își verifice alegerea era pasul cel mai delicat: era voia Lui Dumnezeu? Era ceea ce Dumnezeu pregătise pentru el? Avea echiparea și împuternicirea de la Cel Suveran pentru a face ceea ce vroia să aleagă?

Pentru un timp, își dădu interesul să caute răspunsul lui Dumnezeu, dar lucrul acesta cerea dedicație și colaborare cu Însuși Dumnezeu prin Cuvânt, rugăciune, post, și cugetare la cine este el în Dumnezeu. Trebuia efort și implicare în a urma o călăuzire fină dar, fermă din partea Lui Dumnezeu. 

Se simțea uneori împovărat de îndatorirea aceasta, și încercă să își ușureze această povară prin lucruri care se simțea bine. Și așa, pe parcurs, puțin câte puțin, ademenit de lucruri care îi produceau ușurare și satisfacție de moment, pierdu din vedere dorința de a afla planul Lui Dumnezeu specific și special pentru el. De aceea, chiar și lucrurile mărunte, care trebuiau să-i fie o normalitate, erau grele de făcut, deoarece fără să își de-a seama, alunecarea la vale cu greu se poate opri, de aceea totul devenea tot mai dificil.

Jefuit de interesul de-a afla voia Tatălui, își formă o rutină: să aleagă ce credea că este bine și bun pentru el, fără să mai aibă în considerare alte oportunități prin care Dumnezeu încerca să îi atragă atenția. 

Cu toate acestea, în inima lui exista ceva ce doar Unul singur cunoștea cu adevărat; ceva care îl făcuse să nu își de-a cu adevărat tot interesul să cunoască directivele Lui Dumnezeu pentru viața sa: 

Neîncrederea că planurile care Dumnezeu le are pentru el sunt bune. Dumnezeu intenționa să îl priveze în a experimenta o viață cu plăceri sau desfătări așa cum el și-o imaginase.

Însă, prin vorbirea și discuțiile cu ceilalți, ziceai totuși că umbla în planul specific a Lui Dumnezeu trasat pentru el. Mediul înconjurător nu prea îl ajuta să-și vină în fire, deoarece cei mai mulți făceau aceleași greșeli ca și el, dezvoltând o stare de mediocritate. 

Dar, Dumnezeu vorbește în multe rânduri și în multe chipuri, căci El este credincios Cuvântului Său, oferind omului oportunități de călăuzire spre a-L găsi și cunoaște tot mai mult. 

Și ori de câte ori unul dintre acești micuți Îl aude, se oprește, ia seama, își dă interesul să caute, să afle planul Lui Dumnezeu, special și specific pentru el, omenirea are șansa de a vedea măreția și puterea Lui Dumnezeu strălucind.

Ființele umane tind să aleagă calea cea mai ușoară și plăcută lor și rareori aspiră la măreția pe care Dumnezeu a pus-o la îndemâna lor pentru a străluci pentru slava Împăratului, sună în mintea lui.

Este nevoie de curaj, valoare și încredere deplină în Dumnezeu pentru a înfrunta obstacolele și adversitățile pentru a vedea puterea lui Dumnezeu în acțiune, așa precum a făcut-o Ezechia împotriva împăratului Asiriei.

Omul trebuie să lupte împotriva tentației de a se mulțumi cu mai puțin, deoarece fiecare ființă umană are o chemare unică în viață; fiecare dintre ei au o chemare extraordinară, cu un scop măreț de a ieși în evidență cu ceea ce este Dumnezeu pentru ei. Era Duhul Domnului care îi luminase mintea, iar inima lui auzise cuvintele acestea care l-au străpuns. 

Era conștient că avusese parte de mare har din partea Tatălui. Trebuia să își întoarcă privirile spre Fața Tatălui și să permită ca iubirea Lui să lucreze în viața-i zbuciumată. Și, cu teamă dar totuși cu încredere, păși în prezența Lui Sfântă.

Nu uita că Dumnezeu este credincios, plin de bunătate și îndurare și nu va îngădui să fim tentați peste puterile noastre (1 Cor. 10:13), Cuvântul Domnului ieșea la iveală ca un izvor, adăpând sufletul lui însetat. El are un plan desăvârșit, prin care fiecare copil al Său să fie antrenat în a deosebi clar și deslușit vocea Păstorului ( Ioan 10:1-21). Dumnezeu dorește ca copii Săi să reflecteze măreția și strălucirea Sa. El, nu este mulțumit cu credincioși care sunt lipsiți de prospețimea și strălucirea slavei Sale.

De-a lungul vremurilor, toți cei valoroși au trecut prin acest antrenament, își zisese el de data aceasta, dar datorită vremurilor abundente în care trăim, poate, că acum s-a intensificat probele, nu fiind mai grele, ci mai multe, astfel abundența aducând cu sine enorme oportunități de alegere prin care suntem ispitiți (2 Timotei 3:1-5). Este foarte greu, pentru că vremurile sunt grele și anevoioase unde fiecare alegere cere un mare efort spiritual care constituie dificultăți care trebuiesc înfruntate. Dar Dumnezeu a pregătit o armătură specială care trebuie luată pentru a birui totul. ( Efeseni 6:10-17)

Credinciosul este într-o continuă luptă, și nu își poate permite niciodată să lase garda jos: "Nu vă lăsați seduși sau luați prin surprindere. Vrăjmașul vostru, diavolul, umblă ca un leu care răcnește și caută (în permanență) pe cine să devoreze". 1 Petru 5:8 (traducere literală din versiunea spaniolă BLP) 

Era copleșit de dragostea Tatălui, și acceptă cu umilință disciplina și mustrarea care aveau ca scop îndreptarea și corectarea. Greșise mult în ultima vreme, alegând ce credea el că este bine, dar avusese parte de har, și avea să lase cârma vieții lui, Celui care pregătise un viitor atât de extraordinar pentru el.

Mereu, indiferent de anotimpuri, vremuri și culturi, Dumnezeu a avut și continuă să aibă oameni care aleg să afle, să aleagă dar să și rămână în planul și voia Lui, ca apoi să caute în permanență să fie plăcuți Lui. 

Facem parte dintre ei? Urechea aude glasul Domnului care cheamă să fie descoperit, ca apoi ochii să vadă pe Cel ce este Domn și Răscumărător?(Isaia 42:5 Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.)

Oare este nevoie să ajungem la porci, ca să ne venim în fire, și să recunoaștem adevărata realitate: unde suntem, cine suntem și cine este Tatăl nostru?

Când cineva L-a întrebat pe Isus: „Doamne, oare sunt puțini cei salvați?” El i-a răspuns: 

„Dați-vă tot interesul să intrați pe poarta strâmtă. Pentru că mulți vor intenționa să intre, dar nu vor putea". 

De ce nu vor putea, m-am întrebat, doar au intenție - dorință să intre? 

Deoarece a rămas doar intenția și dorința, dar și-au pierdut interesul, râvna pentru lucrurile importante și valoroase.  Nu au încredere că Dumnezeu are planuri și lucruri bune pentru om. Irosesc resursele în alegeri care le slăbesc forțele. Vor să intre, dar nu mai au putere și nu mai reușesc să facă pași care i-ar pune la adăpost.

Unii se întreabă dacă Dumnezeu mai trimite ajutor sau oare mai ajută El pe cei care caută ajutorul la El. Dar mai degrabă, cred că ar trebui să ne întrebăm pe noi înșine dacă mai avem încredere și nădejde (aceasta fiind credința) în Dumnezeu, căci Biblia este plină de exemple unde ne este arătată credincioșia Domnului de a ajuta pe toți cei care Îl caută.

De asemenea, Cuvântul Domnului este plin de exemple care ne încurajează și ne ajută să îndrăznim să aspirăm la lucruri mărețe și extraordinare, să nu ne conformăm în a fi creștini mediocri. 

Când oameni s-au hotărât, în așa măsură că și-au pus inima să înțeleagă, s-au disciplinat înaintea Dumnezeului viu, iar El care este credincios Cuvântului Său, totdeauna și-a arătat și continuă să Își arate măreția și puterea-I cutremurătoare.

Copiii, tineri, adulți și mai vârsnici, tuturor ne stau în față zile și ani, mai mulți sau mai puțini, plini de oportunități și ocazii. Să nu uităm niciodată, că fiecare zi pe care o trăim vine însoțită cu bunătatea Lui Dumnezeu, care va fi sprijinul celui care va fi interesat de ajutorul și puterea Lui pentru a trăi o viață plăcută și extraordinară. Ce facem cu bunătatea Lui, cu siguranță va face diferența.

Trăim într-o societate în care atât cei din biserică cât și cei din lume se confruntă cu gestionarea indeciziilor.  Indecizia este dificultatea persistentă în alegerea între opțiuni rezonabile. Nu este lene mentală; apare atunci când creierul încearcă să se îmbunătățească sub presiune, într-un mediu incert, pentru a se proteja de pierderi și a menține o imagine de sine competentă. Decizia implică costuri - timp, efort și risc. Atunci când acest cost este perceput ca fiind ridicat, sistemul de alertă - orbit de aversiunea față de pierderi - amână alegerea.

Viața modernă oferă multe alternative și o bogăție de informații. Acest exces de opțiuni crește comparația și alimentează anticiparea regretului, ducând la analize suplimentare, ceea ce, la rândul său, provoacă anxietate și amânare.

De aceea, cred că este așa de mare nevoie ca Dumnezeu să ne arate direcția și voia Sa în mijlocul atâtor oportunități de alegere, pentru că doar umblarea în voia Sa, oferă protecția autorității Împăratului, astfel fiind protejați de anxietăți, tulburări, frică, deznădejde, teamă, etc, lucruri de care vedem că tot mai mulți sunt afectați. Da, vom întâmpina multe adversități și încercări, de altfel ca toți pământeni, însă cu Dumnezeu putem face față oricărui obstacol, marcând o diferență clară a unei altfel de dragoste, ce o purtăm în noi (Matei 5:38-48).

Însă eu sunt totdeauna cu Tine,

Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;

mă vei călăuzi cu sfatul Tău,

apoi mă vei primi în slavă.

Pe cine altul am eu în cer afară de Tine?

Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.

Carnea și inima pot să mi se prăpădească,

fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea mea de moștenire.

Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier;

Tu nimicești pe toți cei ce-Ți sunt necredincioși.

Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu:

pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost,

ca să povestesc toate lucrările Tale. Psalmul 73:23-28

Fie să spunem din toată inima cu toți: Doamne, călăuzește-mă pe calea plăcută Ție. Psalmul 5:8 (VDC)