Majestosa adoración

Cristianos brasileños adoran a Dios cantando desde sus balcones en medio de cuarentena

      En esos tiempos de cuarentena donde la gente es cada vez mas afectada emocionalmente por el miedo, por la angustia o verse en la postura de impotencia de parar que nuestra querida gente mayor(y no solo los mayores) se muera, sin consuelo, sin los seres queridos a su lado, sin despedidas...
Un mundo colapsado por el miedo. Pero hay rayos de luz, como el pueblo de Brasil, que atraviesan las tinieblas con un mesaje emocionante: «Gran adoración en toda nuestra nación», dice,"Creemos que la adoración pone de manifiesto el poder de Dios..."

      Os dejo un video que personalmente me emociono hasta las lagrimas...unidos para reconocer su necesidad de Dios...

“Porque vive, puedo creer en el mañana. Porque vive, no hay miedo. Pero sé, sé que mi vida está en manos de mi Jesús, que vive”

      Ver un pueblo unido así, clamando a Dios, rezando y reconocer Su poder, es realmente una bendición en este caos...
Vivimos en un mundo donde si, la esperanza es la ultima que se pierde(eso es lo que dicen...), pero la fe en Dios eso si, es un obstáculo que hay que quitar.
      Sera tan dificil reconocer que nuestra mayor necesitad para las naciones no es un mundo con mas derechos, si no, un mundo donde si exista Dios? No el dios de las iglesias, de las congregaciones o el de cada culto; si no El Dios verdadero, que se deja hallar personalmente al que le busca de todo corazón.

Jeremías 29:13 RVR1960
"y me buscaréis y me hallaréis, porque me buscaréis de todo vuestro corazón."

Nuestra mayor necesidad es Dios! La vida no es para desperdiciarla; la vida es con un propósito!
Dios nos da el propósito por el cuál debemos vivir. Sabes tu propósito?

Alegeri bune în vremuri de restricții

     

      Am privit la atitudinea unui om credincios, și prea iubit, Daniel, care s-a confruntat cu un atac direct asupra închinării lui, unde a trebuit să facă alegeri în urma căruia credința lui în Dumnezeu a fost probată:
„Toate căpeteniile împărăției, îngrijitorii, dregătorii, sfetnicii și cârmuitorii sunt de părere să se dea o poruncă împărătească, însoțită de o aspră oprire, care să spună că oricine va înălța timp de treizeci de zile rugăciuni către vreun dumnezeu sau către vreun om, afară de tine, împărate, va fi aruncat în groapa cu lei. Acum, împărate, întărește oprirea și iscălește porunca aceasta, pentru ca să nu se poată schimba după legea mezilor și perșilor, care, odată dată, rămâne neschimbată.” Daniel 6:7-8 (în cazul nostru de față, cu epidemia coronavirus, nu e nici vorba de așa ceva).
Însă lucrurile erau mult mai complicate decât citim în capitolul 6; deoarece capitolul 6 se suprapune cu capitolul 9, unde observăm nu numai invidia căpeteniilor și a dregătorilor, ci era planul celui rău în spatele acțiunilor lor, ca să-l împiedice pe Daniel în decizia lui a a-L căuta pe Dumnezeu, de a fi un mijlocitor și de a afla descoperiri temeinice despre viitor.
„În anul dintâi al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul mezilor, care ajunsese împărat peste împărăția haldeenilor, în anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărți că trebuia să treacă șaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia. Și mi-am întors fața spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă.” Daniel 9:1-3
Ce alegeri a făcut Daniel? Iată răspunsul:
-„Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, și de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea și mai înainte.” Daniel 6:10
-„mi-am întors fața spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune și cereri, postind în sac și cenușă.” Daniel 9:3
      Faptul că se ruga de trei ori pe zi putem supune că avea o deprindere în a se închina Domnului (probabil de la Sinagogă) iar faptul alegerii lui de a nu renunța la timpul lui specific în rugăciune, îmi dă certitudinea că Daniel cunoștea importanța rugăciunii de odăiță unde se refugia în a se închina Domnului Dumnezeu, dar și felul corect cum trebuia să se roage iasă în evidență aici căci: ferestrele erau deschise spre Ierusalim, iată deci că el se ruga conform rugăciunii lui Solomon din 1 Împărați 8:48-49 „dacă-Ți vor face rugăciuni cu privirile întoarse spre țara lor, pe care ai dat-o părinților lor, spre cetatea pe care ai ales-o și spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, ascultă din ceruri, din locul locuinței Tale, rugăciunile și cererile lor și fă-le dreptate;”. Daniel studia/cerceta scrierile profetice(din profețiile lui Ieremia a aflat cât timp vor fi robi în Babilon - Ieremia 29:10) și Tora cu mare atenție.
Apoi un alt lucru important care trebuie specificat, este că în urma cercetări în cărți, Daniel a aflat că vremea de captivitatea era pe sfârșite; însă nu s-a oprit doar la faptul că știa ca zilele, lunile de robie erau numărate. „Doamne, știi, Tu ai zis că 70 de ani de robie, după care ne vom întoarce în patria noastră...mă bucur și abia aștept eliberarea poporului!” Daniel nu face asta! Ci i-a atitudini și acționează. Oare ne asemănăm cu el în atitudinile și acțiunile noastre? Majoritatea vorbesc despre împlinirile Apocaliptice...aflăm din cărțile Bibliei ce trebuie să se întâmple, dar câți ne atribuim alegerile lui Daniel în acțiuni, precum a făcut-o el?!
Nu suntem într-o situație similară cu-a lui Daniel(deocamdată), însă putem învăța din alegerile și acțiunile pe care Daniel le-a luat într-o vreme de restricție. Să ne revizuim alegerile și acțiunile pe care le facem în aceste zile tot mai dificile.

      Apoi am privit la atitudinea unui om care avea spatele întors lui Dumnezeu, Manase...
„Dar Manase a fost pricina că Iuda și locuitorii Ierusalimului s-au rătăcit și au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. Domnul a vorbit lui Manase și poporului său, dar ei n-au vrut să asculte. Atunci, Domnul a trimis împotriva lor pe căpeteniile oștirii împăratului Asiriei, care au prins pe Manase și l-au pus în lanțuri. L-au legat cu lanțuri de aramă și l-au dus la Babilon. Când a fost la strâmtoare, s-a rugat Domnului Dumnezeului lui și s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului părinților săi. I-a făcut rugăciuni, și Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile și l-a adus înapoi la Ierusalim, în împărăția lui. Și Manase a cunoscut că Domnul este Dumnezeu. După aceea, a zidit afară din cetatea lui David, la apus, spre Ghihon în vale, un zid care se întindea până la Poarta Peștilor și cu care a înconjurat dealul și l-a făcut foarte înalt. A pus și căpetenii de război în toate cetățile întărite ale lui Iuda. A înlăturat din Casa Domnului dumnezeii străini și idolul Astarteei, a dărâmat toate altarele pe care le zidise pe muntele Casei Domnului și la Ierusalim și le-a aruncat afară din cetate. A așezat din nou altarul Domnului, a adus pe el jertfe de mulțumire și de laudă și a poruncit lui Iuda să slujească Domnului Dumnezeului lui Israel. 2 Cronici 33:9-16
      Dumnezeu a vorbit lui Manase și poporului în timpuri de prosperitate, pace, însă nu au vrut să asculte... Vedeți cum aici se precizează că nici Manase, dar, nici poporul n-au vrut să asculte? Indiferent de ceea ce a ales Manase, fiecare din popor putea face propriile lor alegeri. La fel este și în vremurile care le trăim: Dumnezeu vorbește conducătorilor, mai marilor noștri, și popoarelor; fiecare are oportunitatea să aleagă pentru el, deci să nu dăm vina pe alții.
Citiți istoria lui Manase ca să vedeți tot răul și toate urâciunile care le-a înfăptuit el dar și poporul peste care era împărat, ca să puteți înțelege harul lui Dumnezeu care a acționat atunci când acesta la strâmtorare a făcut niște alegeri bune prin care L-a înduplecat pe Domnul: s-a rugat, s-a smerit adânc, I-a făcut rugăciuni... Și Manase a cunoscut că Domnul Este Dumnezeu. Este uimitor! Nu putem pricepe sau cuprinde cu mintea și înțelepciunea noastră cât har are Dumnezeu! Cu siguranță, nici un om pământean nu i-ar mai fi dat vreo șansă lui Manase. De ce? Deoarece numai harul lui Dumnezeu poate acoperi atâta păcat și fărădelege, și numai harul lui Dumnezeu este capabil să dăruiască iertare și răscumpărare deplină. Este minunat și uimitor cum putem lucra împreună cu Dumnezeu pentru a scrie ISTORIA noastră/ a omenirii atunci când ne smerim, ne căim, ne mărturisim păcatele și-L căutăm pe Domnul prin rugăciuni, cereri, post, etc...
      Trăim vremuri unde păcatul este o normalitate, iar normalitatea este o fobie; vremuri unde omul, făptura minunată a Mâinilor Sale întoarce spatele Creatorului. Cunoaștem vremurile care le trăim și știm ce vine.
Întrebarea este: care sunt alegerile și acțiunile mele înaintea lui Dumnezeu?
Am prezentat alegerile lui Daniel, deoarece ele ar trebui să reprezinte pe fiecare credincios. Iar pe Manase l-am prezentat deoarece perspectiva aceasta trebuie să o avem pentru omenire. Există iertare! Există salvare și răscumpărare chiar și pentru cel mai rău popor sau persoană. Trebuie să proclamăm că „Cristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși”(1 Tim. 1:15). Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului:

„Dar, dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârșit și păzește toate legile Mele și face ce este drept și plăcut, va trăi negreșit, nu va muri. Toate fărădelegile pe care le-a făcut i se vor uita! El va trăi din pricina neprihănirii în care a trăit. Doresc Eu moartea păcătosului?”, zice Domnul Dumnezeu. „Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui și să trăiască?” Ezechiel 18:21-23

„Spune-le: ‘Pe viața Mea’, zice Domnul Dumnezeu, ‘că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui și să trăiască.” Ezechiel 33:11a

„Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii, ci are o îndelungă răbdare pentru voi și dorește ca niciunul să nu piară, ci toți să vină la pocăință.” 2 Petru 3:9

Fie că suntem un Daniel, fie că suntem un Manase, Dumnezeu să ne atingă inimile noastre și să ne întoarcem cu fața spre Domnul și să Îl căutăm cu toată inima, cu tot cugetul, și cu toată ființa noastră pe El. Căci Cuvântul lui Dumnezeu aduce speranță și nădejde fiecăruia dintre noi: „Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi’, zice Domnul, ‘gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.„ Ieremia 29:11 

Focalizat pe ceea ce Domnul ți-a pregătit

      La nivel mondial, neamurile se frământă, împărățiile se clatină, oamenii se îngrozesc și se înspăimântă, iar locuitorii lumii tremură din pricina „amenințărilor” cu care se confruntă.
Iar la nivel de credință, care sunt efectele acestor factori care ne înconjoară? Ne alarmăm că s-au închis Bisericile, că nu mai putem să ne adunăm la servicii de rugăciune, propovăduirea Evangheliei,etc?
      Dacă am vedea frumusețea și harul care Dumnezeu ni l-a dăruit în aceste vremuri, ne-am lua ochii de la ce nu avem, și ne-am focaliza pe ce avem. În ultimile decenii Biserica s-a bucurat de libertate, pentru a face orice lucrare pentru propășirea Evangheliei, și dăm slavă Domnului pentru aceasta. Ne-am axat pentru a face cât mai multe lucruri, dar, am neglijat cel mai important lucru: cămăruța.
      Trăim vremuri de har, în care Dumnezeu, la nivel mondial, a creat un cadru propice pentru a ne rezolva problema mondială a creștinătății: părtășia intimă cu El prin Cuvânt, rugăciune în ascuns/odăiță. Pentru vremurile care ne stau în față, El știe că deficiența noastră nu este că nu am avut părtășie cu frații(deșii este foarte mult loc pentru a corecta și îmbunătății relațiile între noi), sau că nu am avut timp de rugăciune împreună cu Biserica sau hrană prin Cuvânt, conferințe, studii, etc.
Deficiența cea mai acută a Bisericii este cunoașterea intimă și personală a Lui Dumnezeu în odăiță, unde fiecare avem oportunitatea să ne smerim adânc înaintea măreției Lui glorioase; unde avem harul/oportunitatea să ne refacem sau să ne clădim mai bine relația intimă/personală cu Domnul Dumnezeu.. Apoi, avem harul să dedicăm tip de calitate familiei noastre, soț/soție, copii, părinți, etc, unde în urma părtășiei avute cu Domnul în cămăruță prin Cuvânt și rugăciune vom putea repara sau îmbunătății relațiile de familie. Și cu siguranță vom ieși mult mai bine echipați pentru reforme și treziri spirituale pe care ni le dorim la nivel de națiune și chiar la nivel mondial.
După tot ce am văzut și auzit despre amploarea păcatului în lumea aceasta, unde credința credinciosului va fi tot mai testată, iată că Dumnezeu a ascultat rugăciunea copiilor Săi, și ne-a dat un lucru bun/carantina (El este un Tată bun, care dă daruri bune copiilor Săi Matei 7:11) prin care să ne verificăm temelia pe care am clădit sau să verificăm unde avem așezată temelia; deoarece apele și șuvoaiele care se vor năpusti peste toți - și peste cel slab și peste cel tare, cât peste cel rău cât și peste cel bun - ca să nu ne clătinăm și să rămânem tari în nădejde și credință (Luca 6:46-49).
      Vedem harul/binecuvântările pe care Dumnezeu, la nivel mondial le-a pregătit/dăruit poporului Său în vremurile acestea de carantină? Sau ne zbatem, ne dăm peste cap, ne agităm cu lucruri care nu sunt după/în voia sau planul Lui care Îl are pentru noi?
      Focalizarea noastră trebuie să fie pe ceea ce avem acum în Domnul! Să nu pierdem oportunitatea care Dumnezeu ne-o oferă tuturor în acest timp de carantină: odăița. Să ne smerim adânc înaintea Domnului Dumnezeu...
„Poate că se vor smeri cu rugăciuni înaintea Domnului și se va întoarce fiecare de la calea sa cea rea. Căci mare este mânia și urgia cu care a amenințat Domnul pe poporul acesta!” Ieremia 36:7

„dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga și va căuta Fața Mea, și se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara. 2 Cronici 7:14 

„Smeriți-vă înaintea Domnului și El vă va înălța.” Iacov 4:10

Doamne ajută, Doamne dă izbândă fiecăruia care și-au pus inima să caute pe Dumnezeu.

Marama ridicată

    Călătoria mea în Israel și multe aberați și învățături care se predau în școli, apoi alte lucruri care se spun prin tot felul de rețele, discursuri sau legi - ca să nu zic că ni se impun - astăzi în societatea noastră, m-a determinat să îmi scriu mărturia mea de credință. De ce? Deoarece mulți cred că oamenii se încreștinează/îndoctrinează din tradiție, pentru că așa erau părinții lor, sau alte motivații care nu au o legătură directă cu Dumnezeu. Însă oameni ca mine, Îl cunosc pe Isus Cristos; își predau viața Lui. Deoarece numai dacă guști din dragostea Lui poți cunoaște, crede și descoperi adevărata fericire și împlinire. Tocmai de aceea, e nevoie să mărturisim că Dumnezeu lucrează în mod personal și în zilele noastre.
      M-am născut într-o familie de creștini, o familie numeroasă. Bineînțeles că am fost învățați să iubim pe Dumnezeu, să Îl onorăm cu viețile noastre, și să credem în El și să fim oameni demni în societate. Am văzut autenticitate în trăirea lor cu Dumnezeu, și cum cu încredere alergau la El.
Din inerție am decis și eu să mă botez, însă nu avusesem o întâlnire personală care să spun că a fost cea care m-a determinat să Îl aleg pe Dumnezeu ca Tată, pe Isus ca Domn și Mântuitor personal.
Nu eram eu o creștină autentică în viața personală, însă mă chinuiam să par a fi una. În repetate rânduri am avut rugăciuni ascultate prin care recunoaște-am că doar Dumnezeu a lucrat.
      Totuși o dorință exista în inima mea (sădită de Dumnezeu acolo, „A pus în inima lor chiar și gândul veșniciei,” Ecles. 3:11), de a cunoaște dacă există Dumnezeu. Deși zbuciumul pe care îl trăiam înlăuntrul meu, era la stagiile cele mai ridicate, a fost clipe când în agonia descurajării mele, cădeam înaintea Domnului strigând după ajutor, la care El îmi răspundea, dovedindu-mi că El există; însă mă întorceam după scurt timp la cursul vieții mele. Îmi pierdusem chiar interesul pentru viață...Cred că păcatul mă înfășurase atât de lesne, că a trebuit o intervenție miraculoasă pentru a fi eliberată; iar această intervenție a venit.
Pe scurt aceasta a fost viața mea până la întâlnirea mea cu Dumnezeu...
      Era în perioada sărbătorilor de iarnă, mai precis în ziua de 31 decembrie... Nu terminasem pregătirile, așa că am rămas acasă, dar familia a mers la Biserică. Eram singură în casă, și când eram la una din ultimele lucruri pe care le mai aveam de făcut, deodată, foarte clar am auzit o voce:"Carmen...s-a terminat, ori cu lumea ori cu Mine! Nu mai poți continua așa!" Nu pot explica, dar știam că era glasul Domnului... Nu Îl auzisem niciodată așa în mod personal...
Apoi din nou mi-a vorbit:"Trebuie să alegi în seara asta, ori cu lumea, ori trăiești doar pentru Mine, dar așa, nu mai poți continua." Nu erau închipuiri... Tot ce trăisem până atunci oarecum cu Domnul poate au fost închipuiri, însă nu în seara aceea. Poate unora vă sună dur ceea ce Dumnezeu mi-a zis. Însă cuvintele acestea erau îmbrăcate cu  atâta dragoste și îndurare că am căzut în genunchii, iar răspunsul meu imediat a fost: "Oh, Doamne...te aleg pe Tine, orice ar fi, oricât de greu va fi, te aleg pe Tine..." Cristos a fost ferm, dar plinătatea dragostea-i Sale mi-a dat siguranța, că de acum încolo cu El, totul va fi bine. Și așa continuă să fie. Nu că nu am întâmpinat necazuri, suferințe; ba da, am întâmpinat și voi mai întâmpina, dar în/cu El, Domnul, continui să fiu în siguranță.
      A fost și rămâne alegerea care mi-a schimbat viața și trăirea. Este alegerea cea mai înțeleaptă și bună care am putut să o iau în tot decursul vieții mele. Mi-am dăruit viața în Mâinile Lui, mi-am cerut iertare și am acceptat iertarea care mi-a oferit-o; a fost un proces cu diferite prelucrări prin care învățam să trăiesc în iertarea și curăția primită. Uneori văzând-mi mișelia, păcatele, vina și rușinea mea în prezența sfințeniei Sale... nu reușeam să înțeleg cum am putut să trăiesc cum am trăit! Cum mă poate iubi Dumnezeul acesta Sfânt pe mine o păcătoasă! Eram îngrozită de greutatea vinei... Dar Dumnezeu m-a ajutat în procesul vindecări. Cred că atât este de grea vina păcatului, încât partea cea mai grea în procesul iertării, este să lași ca dragostea Lui să acopere rațiunea ta care nu poate concepe cum poți fi iubită și acceptată de un Dumnezeu atât de Sfânt; și acest lucru este posibil doar dacă lăsăm pe Duhul Sfânt să ne ajute. Din acea zi viața mea s-a schimbat în totalitate. Cele vechi s-au dus, și toate s-au făcut noi. Vă asigur că atunci când Îl cunoașteți pe Dumnezeu, veți urî păcatul și plăcerile acestei lumi. Vom fi în continuare ispitiți, tentați, poftiți, etc de diavolul, însă dacă avem privirile îndreptate spre ținta Căpeteniei noastre, adică la Isus (Evrei 12:2), vom găsi mijlocul care a fost pregătit de El, pentru a ieși din ea biruitori (1Cor 10:13). Iar dacă se întâmplă din ne-veghere să păcătuim, „avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Cristos, Cel neprihănit” (1Ioan 2:1) să venim la El cu părere de rău, să ne pocăim și să ne lăsăm/depărtăm de acel lucru prin care am păcătuit.
A urmat jumătate de an în care gândul meu zi și noapte era într-o continuă comuniune cu Dumnezeu. Pur și simplu mă captiva cu dragostea Sa. Nu îmi mai doream nimic, decât să fiu cu Domnul meu să fiu doar a Lui. Eram atât de nevrednica de iubirea cu care în fiecare zi mă înconjura... Însă Domnul mă ajuta să lupt și să calc prin credință înspre El. Ceea ce regretam era timpul care am fost departe de Domnul și că L-am nesocotit, ducând o viață neplăcută Lui.
      A venit vara și am mers în România... Acolo am fost într-o tabără de vară unde mărturiseam tuturor cum Domnul m-a iertat și mi-a tămăduit viața. Credeți că puteam ține gura închisă și să nu Îl mărturisesc pe Salvatorul meu? Acum viața, care înainte nu o prețuiam, știam că e un dar, care trebuia trăită din plin pentru Cristos. În tot acest timp de jumătate de an, Domnul, a prelucrat vasul meu, cum numai El poate: Meșterul și Olarul, Cel care m-a făcut. Semnele atingerii Lui Dumnezeu începeau să se vadă, nu doar înăuntru, ci și în afară. Nimeni nu mă obliga să mă sfințesc sau să mă schimb; ci pur și simplu era răspunsul care decurgea din atingerile Domnului Isus.
În ultima duminică înainte să ne întoarcem în Spania, într-o duminica la programul de dimineață, la o rugăciune normală, El a turnat în vasul meu din plin, din Duhul Lui Cel Sfânt...
A făcut o sărbătoare care și astăzi o trăiesc.
      Cristos a ridicat marama de pe ochii mei, și L-am cunoscut ca Domn, Răscumpărător, Mântuitor, Tată, Medic, etc...Când inima omului se întoarce la Domnul Isus Cristos, vălul este ridicat. Omul este orbit din cauza păcatului din viața sa. De aceea când omul răspunde chemării lui Cristos și acceptă neprihănirea Lui, ești eliberat de păcat, vina este iertată și vălul este ridicat: „Dar ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată” 2Cor 3:16. Cu vălul dat la o parte, credincioși sunt în stare să vadă gloria lui Dumnezeu revelată în Cristos(Ioan 1:14). Păcatul este cea mai grea povară din univers. El îngreuiază inima și mintea omului, așa încât să nu putem simți, nici gândi drept. Numai Cristos poate să ridice păcatul din viața ta, ca să poți vedea gloria și măreția harului Său. Atunci când marama este ridicată, necredința se risipește precum întunericul, ca și atunci când răsare soarele.
      Dumnezeu m-a umplut de o nespusă bucurie și fericire, care nici nu trece și nici nu se termină. Fiecare zi este o oportunitate de a onora chemarea care mi-a fost făcută, iar trăirea mea să nu fie altceva decât o jertfă de bun miros prin care Domnul Isus Cristos să fie proslăvit. Vocea Lui, astăzi continuă să îmi vorbească. Clară, fermă și plină de dragoste. Sunt prețioase clipele când Îi aud glasul și este minunat să stăm de vorbă. Privesc în anii care au trecut de când suntem împreună și lucrul acesta mă face să exclam: „Ești Glorios, Ești Minunat, Ești Majestos! Ești Sfânt, Ești Drept, Ești Vrednic! Te laud pentru că ai Fost, Ești și vei Fi! Lucrarea mea de laudă este pentru Tine, Dumnezeul meu!  Inima mea este plină de farmecul iubirii Tale; ea se desfată în parfumul dragostei Tale! Plăcerea mea este să mă apropii de Tine, să te ascult și să te ador! Tu ești Dumnezeul Atotputernic care mă faci părtașă firii Tale dumnezeiești prin care sunt mai mult decât biruitoare! Tu mă faci să iubesc neprihănirea și să mă depărtez de fărădelege! În veci te voi lăuda printre popoare și voi vesti totdeauna bunătățile și îndurările Tale veșnice!”
Nu găsesc alt har mai mare și mai nemeritat, decât faptul că sunt răscumpărată de Cristos și că am intrare la Tatăl(Efes. 2:18) prin Isus Cristos și că m-a numit copilul Său (1Ioan 3:1). El mi-a dăruit multe haruri mari și nemeritate, și niciodată nu voi putea să Îi răsplătesc; însă faptul că El este Domnul și Mântuitorul meu personal este cel mai mare dar/har! Îi mulțumesc pentru că El mi-a dat har după har, de aceea zic: slăvit și preamărit să fie Numele Domnului Dumnezeu în veci de veci. Amin.
      Încheierea expunerii mărturiei mele de credință în Isus Cristos, este asemenea cu ceea ce spune Pavel în 2Cor. 5:20 „vă rugăm fierbinte, în Numele lui Cristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu!”
Vrei să cunoști dacă există Dumnezeu? Ascultă-I chemarea! Acceptă-I chemarea! Împacă-te cu Dumnezeu și mărturisește-L pe Isus Cristos ca Domn și Mântuitor personal, și cu siguranță acest lucru va fi cea mai bună și înțeleaptă alegere pe care o faci în viața care El, Dumnezeu ți-a dăruit-o.
Domnul Dumnezeu să ne ajute ca toate alegerile care le facem să conducă la viață veșnică. Fiți binecuvântați.

Nu ești singur în necazul tău

„Degeaba mi-am curățat eu inima şi mi-am spălat mâinile în nevinovăție” (Psalmul 73:13).
Scriitorul acestui psalm, Asaf, era confuz din cauza suferințelor sale, mai ales când se uita la viața ușoară a oamenilor nelegiuiți din jurul său. El aproape a alunecat într-o groapă a necredinței, gata să-l acuze pe Dumnezeu că l-a părăsit, că era indiferent. De fapt, era cât pe ce să renunțe la luptă de tot.

Acest om evlavios probabil că s-a gândit: „Am trăit corect și am îndurat greutăți tot acest timp pentru nimic. Toată sârguința mea a fost în zadar. Am fost credincios să-L laud și să studiez Cuvântul Său și toate aceste probleme și supărări nu au nici o noimă. Ce rost mai are să continui?”

Preaiubitule, când au loc dezastre și încercări vin în calea ta, trebuie să ai foarte mare grijă. Când jelești, e necesar ca să îți păzești inima de alunecare.

Dacă tu personal nu ești în situația lui Asaf, poate cunoști pe cineva care este. Poate o rudenie, sau un prieten, sau un membru în biserica ta trece prin mari dificultăți. Când observi suferința acelor oameni neprihăniți, poate întrebi: „De ce, Doamne? Cum poți Tu să permiți acest lucru să se întâmple?”

Asaf s-a dus la templu să se roage. La fel, când vine timpul tău de jelire sau suferință, trebuie să te duci în locul tău secret de rugăciune. Retrage-te singur cu Dumnezeu și plângi din toată inima ta înaintea Lui. El va înțelege.

Duhul Sfânt a vorbit lui Asaf: „Da, Tu-i pui în locuri alunecoase și-i arunci în prăpăd” (versetul 18). Asaf și-a dat seama: „Nu eu sunt cel care alunec, cei răi sunt acei care alunecă direct în prăpăd.”

Când Asaf a început să vadă imaginea de ansamblul, s-a bucurat: „Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire” (versetul 26). El putea spune: „Da, puterea mea e din ce în ce mai mică iar eu trec printr-o grea bătălie dar nu sunt singur în luptele mele. Am un Tată iubitor în cer care veghează asupra mea!”

Autor: David Wilkerson

✡ Comemorarea Victimelor

✡ Astăzi este Ziua Internaţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului.

Îmi este atât de recentă amintirea vizitei mele la Ierusalim, la Yad Vashem. Încă mă trec fiori reci, și mi se strânge stomacul privind expoziția celor petrecute, a unui documentar, film despre Holocaust.
De când m-am întors din Israel, am studiat unele subiecte care mi-au atins inima și unele care mi-au stârnit interesul.
Holocaustul este o temă studiată(puțin) și foarte sensibilă pentru mine, deoarece atrocitățile inumane a cum a fost tratată ființa umana mi-au marcat adânc ființă.

Să ne amintim! Este îndemnul unei rugăciuni evreieşti, pentru ca tragedia Holocaustului să nu se mai repete niciodată şi omenirea să nu uite ce înseamnă umanitatea. 

Holocaustului i se adaugă şi peste cinci milioane de alte victime ale atrocităţilor naziste. Au fost ucişi în total 1,5 milioane de copii.

Bine ar fi să nu uităm! Bine ar fi să fim atenți la motivațiile, sentimentele care marchează diferența dintre bine și rău. Dintre a fi om, sau "bestie", dintre a iubi și a urî.
În spatele tuturor acțiunilor totdeauna este o motivație, un sentiment, un interes.

Pentru a fi colaboratori pentru o comunitate, o viață, o lume mai bună trebuie să avem sursa de alimentație bună. Și nu este altă sursă bună decât Dumnezeu.

Alimentați din El, sursa dragostei desăvârșite, vom avea motivații corecte, bune, sănătoase, dar și pline de iubire.

La comemorarea victimelor Holocaustului, în afară de o amintire răvășitoare, dureroasă și tragică, care mă copleșește pentru toți cei care au avut parte de acest groaznic coșmar, mă rog pentru vindecarea rănilor produse de "omul fără Dumnezeu".
Avem/și au nevoie de Dumnezeu în aceast proces, pentru a avea reușită.
Omul cea mai minunată și interesantă ființă, și totuși capabilă să provoace atâta durere și distrugere a ceea ce este frumos și bun...
Să nu dăm vina pe Dumnezeu când noi suntem cei care decidem ceea ce facem... Există un Holocaust în istorie deoarece unii au decis să ucidă, să urască. Însă au fost și oameni care au decis să își riște viața pentru viața altuia. În aceași epocă, în aceiași cultură.
Istoria este formată de un "astăzi" trăit de noi.
De aceea haidem să acționăm bine astăzi, ca să scriem o istorie plină de evenimente ce vor umple inimile urmașilor de respect și mândrie a ceea ce noi azi am făcut. Lucruri care aduc pace, bucurie, încredere, dragoste.
Acestea toate se rezumă pentru mine, în a trăi cu Dumnezeu pentru oameni. 

Gânduri

Gânduri...
Suntem definiți de faptele noastre ceea ce suntem. Dar dacă am merge un pic mai departe decât faptele noastre, la gânduri, am putea spune că ceea ce arătăm/înfăptuim este chiar ceea ce suntem, ce se vede?
Și Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţișarea și înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii , dar Domnul Se uită la inimă .” 1Samuel 16:7 VDC
Împlinirea Legii se vedea în afară, dar a venit Mesia, și a dus lucrurile mai profund decât și-au dorit poate oameni. Pentru că omul privește și vede doar partea exterioară, dar Iahve a lăsat pe Duhul Sfânt în viața credinciosului să scoată în/la lumină lucurile care stau în întuneric și ne fac neroditori de roade bune sau roditori de roade rele.
Legea spune: - să nu preacurvești, harul, să nu poftești
- să nu ucizi, harul: nu te mânia.
- să nu juri strâmb, harul: da să fie da, și nu, nu
- ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, harul: iubește pe vrăjmași tăi. Matei 5:17-48
Sunt doar unele exemple, dar Noul Testament arată cum Domnul a venit că să curățească vasele nostre atât pe dinafară dar mai ales pe dinăuntru. "Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele..."(Marcu 7:21)
A început un an nou după rânduiala oamenilor, și fiecare conform obiceiurilor își urează unii altora lucuri bune. E un obicei bun, dar cât din ceea ce le urăm dorim să se împlinească, sau chiar sunt sincere urările? Esența este dragostea curată?

Dumnezeu mi-a pus acest gând în mintea mea: "Care sunt gândurile/dorințele mele pentru..."
O carte de aducere aminte se scrie în trecerea noastră prin această lume. Gândurile noastre rămân și ele scrise, ca binecuvântări sau ca blesteme lăsate pentru ceilalți. Gândurile care locuiesc (nu cele care sunt trecătoare) determină curăția vasului pe dinăuntru.

"Faceți oamenilor tot ce doriți să vă facă și ei vouă! În acest principiu se încadrează toate cerințele «Legii» și ale «Profeților»." Matei 7:12 BVA2015
Dacă te gândești mai bine, Christos a simplificat/ușurat Legea. Iubirea ridică bariere, sfărâmă ziduri, creează punți, mijlocește, dăruiește, iartă, caută remedii...etc. Dumnezeu a simplificat totul la un singur element: Iubire / Dragoste.
Daca inima, mintea, gândul, sufletul, duhul, întreagă mea ființă este plină de dragoste, cu siguranță voi avea până și cele mai ascunse gânduri curate, demne de laudă pentru Împăratul împăraților. Cum ar arăta lumea aceasta dacă am împlini Legea Dragostei, și țelul /scopul fiecăruia dintre noi ar fi: faceți oamenilor tot ce doriți să vă facă și ei vouă"?

Îndemnul: "luați seama, ia seama, fi cu luare aminte",  îl găsim atât în Vechiul cât și în Noul Testament, și cred că este un semnal pentru fiecare dintre noi, să ne oprim, și să ne punem în lumina Cuvântului gândurile /dorințele. Mă definesc ele(gândurile/dorințele) ca copil al Domnului? Sunt ele binecuvântări pentru ceilalți? Sunt ele dătătoare de viață pentru mine și pentru ceilalți? Îmi afectează ele buna colaborare cu celălalte mădulare în Trupul Lui Christos? Și analiza poate continua cu multe alte întrebări, meditații, reflecții, etc.
Dacă ar fi ca Domnul să îmi pună în mână un pix, o foaie și să îmi spună: "scrie gândurile/dorințele care le ai cu privire la cutare, cutare, cutare...dar scrie nu ce ai vrea să se știe, ci chiar ce ai in inimă și mintea ta; ține cont că eu oricum știu Totul." Ce am avea de scris? Câteodată ar fi bine sa facem acest exercițiu, deoarece am vedea ce avem în visteria inimii noastre.
Să ne dăm silința să putem zice la fel ca David. Amin
"Când mi‑ai cercetat inima, când m‑ai vizitat noaptea, când m‑ai verificat, n‑ai găsit nimic. Gura mea n‑a trecut dincolo de ceea ce‑am gândit." Psalmii 17:3 NTR
"Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca , nu vei găsi nimic, căci ce-mi iese din gură, aceea și gândesc." Psalmul 17:3 VDC
Îmi place atât de mult de declarația Domnului (din care noi ar trebui să luam exemplu de urmat) :
" Căci știu gândurile pe care le consider față de voi, spune Domnul, gânduri de pace și nu de rău, pentru a vă oferi un sfârșit așteptat." Ieremia 29:11 KJVA (sublinierea îmi aparține)

"Pentru că eu cunosc gândurile pe care le gândesc față de voi, spune DOMNUL, gânduri de pace și nu de răutate, pentru a vă da un sfârșit așteptat." Ieremia 29:11 BTF2015

Alegeri eterne

Privim în urmă și cu toți, realizăm că anul 2017 a trecut nu repede, ci exagerat de repede. Totul parcă a fost într-o goană și mă întreb, cu ce am rămas bun din tot ce am trăit? Sau cât din ce am trăit ne-a făcut slujitori mai eficienți? Sau cât din ce am slujit este cu adevărat primit de Domnul ca ce este bine înaintea Lui? Oare cât am excelat în relația mea cu Dumnezeu?
Nu vreau să exagerez sau să vorbesc din nostalgie pentru că s-a terminat încă un an, dar mă uit în urmă și constat că totuși nu am strâns suficient pe cât a fost disponibil, dar văd privilegiul care l-am avut și îl am, să Îl cunosc pe Dumnezeu în mod personal, să am onoarea să vorbesc cu El, ori de câte ori îmi doresc și îmi fac timp.
Știu, am consumat mai mult de cât am strâns, folosind din rezerve dar slavă Domnului că au fost rezerve, însă continuând așa se ajunge ca fecioara ne înțeleaptă, rămânând fără ulei în candelă pe când va veni Mirele Christos. Este adevărat că trăim vremurile din urmă și că lupta este mare, aceasta fiind doar o cauză de ce strângem mai puțin și asta nu înseamnă că slujba este/va fi ușoară. Dar Dumnezeu promite prin Isaia :“ El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui ce cade în leșin.” (Isaia 40:29). Frumusețea constă în a alege să îmbunătățești relația cu Domnul în ciuda faptului că analizele arată că bateriile sunt scazute.
Am trăit experiențe și lucruri minunate, am avut părtașii plăcute împreună cu Domnul. Am avut parte de harul Domnului la fiecare pas...și totuși simt că nu am fost ceea ce Dumnezeu planificase să fiu.
Adresând o întrebare unei persoane, eu însumi am meditat la ea. "De ce îți este greu să alegi între bine si rău, între viață și moarte?" Dumnezeu spune în Cuvântul Său: "Iată, îți pun azi înainte viața și binele, moartea și răul."(Deutronomul 30:15a) Chiar așa Carmen, de ce îți este dificil sau greu să alegi binele când răul vine? Niciodată răul nu vine prezentându-se ca atare, de aceea este numit deseori ispită; adică vine ca momeală, ceva ce pare a fi bun, dar nu e. Doar să fii fără minte alegi răul și moartea, nu e așa?! Sau dacă răul ar bate la ușă și s-ar prezenta ca atare cu toate consecințele lui toți i-am închide ușa în nas. Dar nu o face. De aceea avem nevoie de Duhul Sfânt pentru a distinge care este binele bun și care bine este rău.
În mod normal toți credem că alegem binele și viața. Care ar alege răul și moartea? Nimeni. De ce? Pentru că avem libera capacitate lăsată de Dumnezeu să alegem, dar alegem ce ne convine și ce credem că ne aduce câștig. Conceptul Domnului pentru om era să aleagă ceea ce este bine, dar, omul de la început a ales ce "i sa părut bun și plăcut"( Geneza 3:6), nu ceea ce era/este bine, adică ascularea Cuvântului a ceea ce a zis Dumnezeu: "Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit."(Geneza 2:17)
De aceea Biblia, accentuează mai mult să facem ceea ce este bine, deoarece nu e tot una a face bine, cu a face ce este bine. De multe ori ne îndepărtăm de Domnul pentru că alegem cu rațiunea și nu cu Duhul. Credem că alegem binele, viața și totuși din perspectiva Domnului nu e așa. E trist, că ne înșelăm singuri de multe ori.
Pare că facem bine, însă este ceea ce ne convine nouă. Un exemplu aici ar fi împăratul Saul, în relatarea cu Agag, împăratul lui Amalec 1Samuel 15:1-10.
Apoi facem pe semeni noștri să se simtă bine când Scriptura spune: Fiecare din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii altora. Romani 15:2 VDC(sublinierea îmi aparține) Iată ce mai spun înţelepţii: „Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.” Proverbele 24:23 VDC
Uneori suntem tentați să facem fapte bune care ne scoat în evidență, pe noi, nu pe Domnul, apoi le sfințim prin formula "pentru Domnul". Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune și să-l preamărească pe Tatăl vostru cel din ceruri. Matei 5:16 VBRC2013 Și de câte ori nu a fost preamărit omul și nu Dumnezeu...
Adevărul este că, nu ce este bine este înfăptuit, deoarece ceea ce este bine, constă în ascultare și dependență totală de Dumnezeu indiferent de ce alternative tentante ne aduce/prezintă Diavolul.
Iubim, dar nu precum ne învață Cuvântul Domnului. Dacă Domnul ne-ar iubi la fel, nici nu vreau să îmi imaginez pe unde ar rătăci ființa mea.
Înțelegem deosebirea între iubirea Lui față de noi, şi dragostea ce o avem față de El și de aproapele nostru? Diavolul ne face să avem încredințări care să ne îndepărteze de trăirea Cuvântului Lui Dumnezeu. O încredințare nu poate fi bună dacă intră în conflict cu ceea ce îmi cere Scriptura.
Ne uităm în urmă și constatăm că timpul a trecut repede și am rămas cu puțin, deoarece se înfăptuiește "binele de sine" și nu ceea ce este bine.
Dar avem astăzi încă harul să fim ceea ce ieri nu am fost. Căci comorile adevărate care rămân, care sunt eterne și aduc împlinire deplină, sunt acele lucruri care le facem conform Cuvantului Lui Dumnezeu. Sunt alegerile eterne care ne fac să ajungem în patria cerească. Caracterul implică promptitudine. Caracterul implică exactitate, a face exact cum ţi s a spus. Caracterul implică finalizare, a duce la capăt ce ţi s-a dat de făcut.
Doamne ajută, Doamne dă izbândă celor care sunt deciși și dispuși să plătească prețul ascultării totale de Tine, eu fiind cea dintâi.