✡ Comemorarea Victimelor

✡ Astăzi este Ziua Internaţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului.

Îmi este atât de recentă amintirea vizitei mele la Ierusalim, la Yad Vashem. Încă mă trec fiori reci, și mi se strânge stomacul privind expoziția celor petrecute, a unui documentar, film despre Holocaust.
De când m-am întors din Israel, am studiat unele subiecte care mi-au atins inima și unele care mi-au stârnit interesul.
Holocaustul este o temă studiată(puțin) și foarte sensibilă pentru mine, deoarece atrocitățile inumane a cum a fost tratată ființa umana mi-au marcat adânc ființă.

Să ne amintim! Este îndemnul unei rugăciuni evreieşti, pentru ca tragedia Holocaustului să nu se mai repete niciodată şi omenirea să nu uite ce înseamnă umanitatea. 

Holocaustului i se adaugă şi peste cinci milioane de alte victime ale atrocităţilor naziste. Au fost ucişi în total 1,5 milioane de copii.

Bine ar fi să nu uităm! Bine ar fi să fim atenți la motivațiile, sentimentele care marchează diferența dintre bine și rău. Dintre a fi om, sau "bestie", dintre a iubi și a urî.
În spatele tuturor acțiunilor totdeauna este o motivație, un sentiment, un interes.

Pentru a fi colaboratori pentru o comunitate, o viață, o lume mai bună trebuie să avem sursa de alimentație bună. Și nu este altă sursă bună decât Dumnezeu.

Alimentați din El, sursa dragostei desăvârșite, vom avea motivații corecte, bune, sănătoase, dar și pline de iubire.

La comemorarea victimelor Holocaustului, în afară de o amintire răvășitoare, dureroasă și tragică, care mă copleșește pentru toți cei care au avut parte de acest groaznic coșmar, mă rog pentru vindecarea rănilor produse de "omul fără Dumnezeu".
Avem/și au nevoie de Dumnezeu în aceast proces, pentru a avea reușită.
Omul cea mai minunată și interesantă ființă, și totuși capabilă să provoace atâta durere și distrugere a ceea ce este frumos și bun...
Să nu dăm vina pe Dumnezeu când noi suntem cei care decidem ceea ce facem... Există un Holocaust în istorie deoarece unii au decis să ucidă, să urască. Însă au fost și oameni care au decis să își riște viața pentru viața altuia. În aceași epocă, în aceiași cultură.
Istoria este formată de un "astăzi" trăit de noi.
De aceea haidem să acționăm bine astăzi, ca să scriem o istorie plină de evenimente ce vor umple inimile urmașilor de respect și mândrie a ceea ce noi azi am făcut. Lucruri care aduc pace, bucurie, încredere, dragoste.
Acestea toate se rezumă pentru mine, în a trăi cu Dumnezeu pentru oameni. 

Gânduri

Gânduri...
Suntem definiți de faptele noastre ceea ce suntem. Dar dacă am merge un pic mai departe decât faptele noastre, la gânduri, am putea spune că ceea ce arătăm/înfăptuim este chiar ceea ce suntem, ce se vede?
Și Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţișarea și înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii , dar Domnul Se uită la inimă .” 1Samuel 16:7 VDC
Împlinirea Legii se vedea în afară, dar a venit Mesia, și a dus lucrurile mai profund decât și-au dorit poate oameni. Pentru că omul privește și vede doar partea exterioară, dar Iahve a lăsat pe Duhul Sfânt în viața credinciosului să scoată în/la lumină lucurile care stau în întuneric și ne fac neroditori de roade bune sau roditori de roade rele.
Legea spune: - să nu preacurvești, harul, să nu poftești
- să nu ucizi, harul: nu te mânia.
- să nu juri strâmb, harul: da să fie da, și nu, nu
- ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, harul: iubește pe vrăjmași tăi. Matei 5:17-48
Sunt doar unele exemple, dar Noul Testament arată cum Domnul a venit că să curățească vasele nostre atât pe dinafară dar mai ales pe dinăuntru. "Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele..."(Marcu 7:21)
A început un an nou după rânduiala oamenilor, și fiecare conform obiceiurilor își urează unii altora lucuri bune. E un obicei bun, dar cât din ceea ce le urăm dorim să se împlinească, sau chiar sunt sincere urările? Esența este dragostea curată?

Dumnezeu mi-a pus acest gând în mintea mea: "Care sunt gândurile/dorințele mele pentru..."
O carte de aducere aminte se scrie în trecerea noastră prin această lume. Gândurile noastre rămân și ele scrise, ca binecuvântări sau ca blesteme lăsate pentru ceilalți. Gândurile care locuiesc (nu cele care sunt trecătoare) determină curăția vasului pe dinăuntru.

"Faceți oamenilor tot ce doriți să vă facă și ei vouă! În acest principiu se încadrează toate cerințele «Legii» și ale «Profeților»." Matei 7:12 BVA2015
Dacă te gândești mai bine, Christos a simplificat/ușurat Legea. Iubirea ridică bariere, sfărâmă ziduri, creează punți, mijlocește, dăruiește, iartă, caută remedii...etc. Dumnezeu a simplificat totul la un singur element: Iubire / Dragoste.
Daca inima, mintea, gândul, sufletul, duhul, întreagă mea ființă este plină de dragoste, cu siguranță voi avea până și cele mai ascunse gânduri curate, demne de laudă pentru Împăratul împăraților. Cum ar arăta lumea aceasta dacă am împlini Legea Dragostei, și țelul /scopul fiecăruia dintre noi ar fi: faceți oamenilor tot ce doriți să vă facă și ei vouă"?

Îndemnul: "luați seama, ia seama, fi cu luare aminte",  îl găsim atât în Vechiul cât și în Noul Testament, și cred că este un semnal pentru fiecare dintre noi, să ne oprim, și să ne punem în lumina Cuvântului gândurile /dorințele. Mă definesc ele(gândurile/dorințele) ca copil al Domnului? Sunt ele binecuvântări pentru ceilalți? Sunt ele dătătoare de viață pentru mine și pentru ceilalți? Îmi afectează ele buna colaborare cu celălalte mădulare în Trupul Lui Christos? Și analiza poate continua cu multe alte întrebări, meditații, reflecții, etc.
Dacă ar fi ca Domnul să îmi pună în mână un pix, o foaie și să îmi spună: "scrie gândurile/dorințele care le ai cu privire la cutare, cutare, cutare...dar scrie nu ce ai vrea să se știe, ci chiar ce ai in inimă și mintea ta; ține cont că eu oricum știu Totul." Ce am avea de scris? Câteodată ar fi bine sa facem acest exercițiu, deoarece am vedea ce avem în visteria inimii noastre.
Să ne dăm silința să putem zice la fel ca David. Amin
"Când mi‑ai cercetat inima, când m‑ai vizitat noaptea, când m‑ai verificat, n‑ai găsit nimic. Gura mea n‑a trecut dincolo de ceea ce‑am gândit." Psalmii 17:3 NTR
"Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca , nu vei găsi nimic, căci ce-mi iese din gură, aceea și gândesc." Psalmul 17:3 VDC
Îmi place atât de mult de declarația Domnului (din care noi ar trebui să luam exemplu de urmat) :
" Căci știu gândurile pe care le consider față de voi, spune Domnul, gânduri de pace și nu de rău, pentru a vă oferi un sfârșit așteptat." Ieremia 29:11 KJVA (sublinierea îmi aparține)

"Pentru că eu cunosc gândurile pe care le gândesc față de voi, spune DOMNUL, gânduri de pace și nu de răutate, pentru a vă da un sfârșit așteptat." Ieremia 29:11 BTF2015

Alegeri eterne

Privim în urmă și cu toți, realizăm că anul 2017 a trecut nu repede, ci exagerat de repede. Totul parcă a fost într-o goană și mă întreb, cu ce am rămas bun din tot ce am trăit? Sau cât din ce am trăit ne-a făcut slujitori mai eficienți? Sau cât din ce am slujit este cu adevărat primit de Domnul ca ce este bine înaintea Lui? Oare cât am excelat în relația mea cu Dumnezeu?
Nu vreau să exagerez sau să vorbesc din nostalgie pentru că s-a terminat încă un an, dar mă uit în urmă și constat că totuși nu am strâns suficient pe cât a fost disponibil, dar văd privilegiul care l-am avut și îl am, să Îl cunosc pe Dumnezeu în mod personal, să am onoarea să vorbesc cu El, ori de câte ori îmi doresc și îmi fac timp.
Știu, am consumat mai mult de cât am strâns, folosind din rezerve dar slavă Domnului că au fost rezerve, însă continuând așa se ajunge ca fecioara ne înțeleaptă, rămânând fără ulei în candelă pe când va veni Mirele Christos. Este adevărat că trăim vremurile din urmă și că lupta este mare, aceasta fiind doar o cauză de ce strângem mai puțin și asta nu înseamnă că slujba este/va fi ușoară. Dar Dumnezeu promite prin Isaia :“ El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui ce cade în leșin.” (Isaia 40:29). Frumusețea constă în a alege să îmbunătățești relația cu Domnul în ciuda faptului că analizele arată că bateriile sunt scazute.
Am trăit experiențe și lucruri minunate, am avut părtașii plăcute împreună cu Domnul. Am avut parte de harul Domnului la fiecare pas...și totuși simt că nu am fost ceea ce Dumnezeu planificase să fiu.
Adresând o întrebare unei persoane, eu însumi am meditat la ea. "De ce îți este greu să alegi între bine si rău, între viață și moarte?" Dumnezeu spune în Cuvântul Său: "Iată, îți pun azi înainte viața și binele, moartea și răul."(Deutronomul 30:15a) Chiar așa Carmen, de ce îți este dificil sau greu să alegi binele când răul vine? Niciodată răul nu vine prezentându-se ca atare, de aceea este numit deseori ispită; adică vine ca momeală, ceva ce pare a fi bun, dar nu e. Doar să fii fără minte alegi răul și moartea, nu e așa?! Sau dacă răul ar bate la ușă și s-ar prezenta ca atare cu toate consecințele lui toți i-am închide ușa în nas. Dar nu o face. De aceea avem nevoie de Duhul Sfânt pentru a distinge care este binele bun și care bine este rău.
În mod normal toți credem că alegem binele și viața. Care ar alege răul și moartea? Nimeni. De ce? Pentru că avem libera capacitate lăsată de Dumnezeu să alegem, dar alegem ce ne convine și ce credem că ne aduce câștig. Conceptul Domnului pentru om era să aleagă ceea ce este bine, dar, omul de la început a ales ce "i sa părut bun și plăcut"( Geneza 3:6), nu ceea ce era/este bine, adică ascularea Cuvântului a ceea ce a zis Dumnezeu: "Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit."(Geneza 2:17)
De aceea Biblia, accentuează mai mult să facem ceea ce este bine, deoarece nu e tot una a face bine, cu a face ce este bine. De multe ori ne îndepărtăm de Domnul pentru că alegem cu rațiunea și nu cu Duhul. Credem că alegem binele, viața și totuși din perspectiva Domnului nu e așa. E trist, că ne înșelăm singuri de multe ori.
Pare că facem bine, însă este ceea ce ne convine nouă. Un exemplu aici ar fi împăratul Saul, în relatarea cu Agag, împăratul lui Amalec 1Samuel 15:1-10.
Apoi facem pe semeni noștri să se simtă bine când Scriptura spune: Fiecare din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii altora. Romani 15:2 VDC(sublinierea îmi aparține) Iată ce mai spun înţelepţii: „Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.” Proverbele 24:23 VDC
Uneori suntem tentați să facem fapte bune care ne scoat în evidență, pe noi, nu pe Domnul, apoi le sfințim prin formula "pentru Domnul". Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune și să-l preamărească pe Tatăl vostru cel din ceruri. Matei 5:16 VBRC2013 Și de câte ori nu a fost preamărit omul și nu Dumnezeu...
Adevărul este că, nu ce este bine este înfăptuit, deoarece ceea ce este bine, constă în ascultare și dependență totală de Dumnezeu indiferent de ce alternative tentante ne aduce/prezintă Diavolul.
Iubim, dar nu precum ne învață Cuvântul Domnului. Dacă Domnul ne-ar iubi la fel, nici nu vreau să îmi imaginez pe unde ar rătăci ființa mea.
Înțelegem deosebirea între iubirea Lui față de noi, şi dragostea ce o avem față de El și de aproapele nostru? Diavolul ne face să avem încredințări care să ne îndepărteze de trăirea Cuvântului Lui Dumnezeu. O încredințare nu poate fi bună dacă intră în conflict cu ceea ce îmi cere Scriptura.
Ne uităm în urmă și constatăm că timpul a trecut repede și am rămas cu puțin, deoarece se înfăptuiește "binele de sine" și nu ceea ce este bine.
Dar avem astăzi încă harul să fim ceea ce ieri nu am fost. Căci comorile adevărate care rămân, care sunt eterne și aduc împlinire deplină, sunt acele lucruri care le facem conform Cuvantului Lui Dumnezeu. Sunt alegerile eterne care ne fac să ajungem în patria cerească. Caracterul implică promptitudine. Caracterul implică exactitate, a face exact cum ţi s a spus. Caracterul implică finalizare, a duce la capăt ce ţi s-a dat de făcut.
Doamne ajută, Doamne dă izbândă celor care sunt deciși și dispuși să plătească prețul ascultării totale de Tine, eu fiind cea dintâi.

Lupta bună a credinței

Marți seara la rugăciune s-a citit un pasaj din 1Timotei  6:12 "Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veșnică la care ai fost chemat și pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori."

Atenția mi s-a îndreptat la două cuvinte care m-au făcut să mă opresc asupra lor: "cea bună". Am notat imediat gândurile care s-au conturat în jurul acestor cuvinte, și când am ajuns acasă m-am pus să cercetez acele noi orizonturi care erau încețoșate. Am comparat aceste verset cu 7 versiuni diferite, două din ele fiind engleza și spaniolă, și în toate era: luptă-te lupta (cea) "bună" a credinței. 

Atunci am zis: "Deci gândurile mele au un rost, și trebuie să descopăr ce Domnul vrea să mă învețe de aici, căci nu la voia întâmplări mi-a fost îndreptată atenția spre acest verset." De câte ori nu citisem sau nu auzisem acest verset, însă acum atenția nu îmi era pe întreg verset, ci pe cele două cuvinte. 

Primea mea reacție când se citea acest verset a fost: "Dar ce, există o luptă rea/nefolositoare a credinței?" 😨

De ce scriitorul nu a pus doar: luptă-te lupta credinței; cuvântul (cea) bună complică situația sau cel puțin te face să te întrebi ca și mine: "există o luptă a credinței care nu este bună(ca să nu zic rea)?" 

Aşa că mi-am luat cărțile de studiu, și am început a răsfoi în sus și în jos prin ele... Nimic care să mă ajute concret... Atunci m-am rugat Domnului: "Doamne nu poți să mă îndrepți spre ceva ca apoi să nu capăt nici un răspuns, așa că luminează-mă Tu". Intenționat cred ca Dumnezeu m-a lăsat așa ca să nu mă mândresc și să spun: "wow ce detalii/ideii bune". Așa că eram goală de înțelepciunea mea, dar a venit Dumnezeu cu lumina și înțelepciunea Lui, care în bunătatea Lui a pus lucrurile în lumină fără ca eu să contribui cu abilitățile mele. 

Iată cum mi-a fost lămurit taina cuvintelor: "lupta cea bună a credinței".

Luăm un exemplu, (de altfel ca și Pavel din lumea atletismului) : Un grup de atleți sunt antrenați pentru cursa în care vor participa. Unii concursanți decid să urmeze instrucțiunile antrenorului dar unul pe lângă instrucțiunile care le primește el decide/acceptă să facă dopaj că să își ușureze munca și să trișeze cu gând, bineînțeles ca să câștige, la fel ca și ceilalți. Toți vor să câștige. Cine luptă lupta cea bună? Cu siguranță cei care, chiar dacă nu ajung la o elită de nota10, însă concurează corect și în siguranță. Pentru Christos nu contează cât de gigant al credinței poți ajunge(gigant doar în ochii oamenilor), ci cum ai ajuns acolo. Urmând instrucțiunile/sfaturile/legile Lui sau te-ai folosit și de unele "dopaje" extra în afară autorității Lui Dumnezeu? Așa că alimentația contează foarte mult pentru ca lupta credinței să fie bună. Cu ce îmi alimentez credința? Cu ascultare de Cuvânt Domnului? Cu supunere, respect, teamă, față de poruncile Lui Dumnezeu? Umblarea îmi este adecvată pe Calea dragostei? Mă alimentez cu Cuvântul care îmi este o candelă, dreptar, ajutor, etc picioarelor mele? Dorințele îmi sunt legate de iubirea Mirelui sau doar de ce are Domnul? Toate acestea și altele care nu le-am menționat vor face ca să îmi pot menține credința bună și să pot spune:  Am luptat o luptă bună, am terminat alergarea, am ținut credința. 2 Timotei 4:7 BTF2015

Chiar dacă poate va parea că câștigă cel care nu luptă corect, dar la urmă va fi ca și omul din pilda nunții fiului de împărat când a intrat fără haina adecvata. "Împăratul a intrat să-și vadă oaspeţii și a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. ‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuţit. " Matei 22:11‭-‬12 VDC 

Mai sus Matei menționează că robii Împăratului au strâns pe toți cei care i-au găsit, buni și răi. Cred că atât cei buni cât și cei răi au acceptat să primească haina de nuntă(Mă bucur în Domnul și sufletul meu este plin de veselie în Dumnezeul meu, căci m-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, m-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească și ca o mireasă împodobită cu sculele ei. Isaia 61:10 VDC) dar si-au dat toate silințele să ducă până la capăt sfințirea(2Corinteni 7:1) și mântuirea( Filipeni 2:12).
Însă unul a refuzat să urmeze sfaturile care presupun că robii împăratului i le-au spus și lui ca și celorlalți. Împăratul îl întreabă: cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă? Mirarea era pentru "prieten" nu pentru împărat.
Este de extremă importanță să rămânem fideli poruncilor Sale pentru a ajunge în siguranță la sfârșitul trăirii noastre cu Dumnezeu. Priviţi în Biblie câți au început bine, dar încurcându-se cu lucrurile acestei lumi nu au rămas plăcuți Domnului Dumnezeu până la sfârșit. Nu cred că vrem să facem parte din acea categorie care se încurcă și cu "alte lucruri" care par a spori puterea/credința etc, dar care ne strică în totalitate.
Dacă nu luptăm lupta credinței conform instrucțiunilor Lui Dumnezeu, atunci ea nu este bună, nu are valoare iar la urmă rămânem fără haină de nuntă.
O, Doamne ferește-ne să cădem în neascultare, dorim să ne luptăm lupta cea bună a credinței...dar știm că asta implică că și noi trebuie să ne conformăm regulilor Tale, căci știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Tu îi iubești și i-ai ales pentru nunta Mirelui. Vrem să luptăm regulilor Tale, și să ne supunem, căci biruința o dai celor care sunt în voia Ta Stăpâne. Dar mai presus de toate, vrem ca să îți placem Ție, motivați de iubire... Amin
Și fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Evrei 11:6a VDC 

Același Neschimbat - Yeshua, Mesia

Din nou la nivel mondial, aproximativ, se sărbătorește nașterea Mântuitorului întruchipat în ființă umană. A venit aducând planul de salvare pentru întreaga omenire. A împlinit tot ceea ce trebuia împlinit(Matei 3:15), desăvârșind jertfa prin care orice om poate fi iertat(Fapte 10:43), salvat și înfiat în familia Lui(Galateni4:4-7). Numele Lui este Yeshua, Mesia, Emanuel, Domn al domnilor, Iehova Savaot... Nu este mântuire în nici un alt nume, decât în Numele Domnului nostru Yeshua, Christosul. În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi. Faptele Apostolilor 4:12 VDC
Aproximativ de două mii de ani, omenirea își amintește de nașterea și de sacrificiul Domnului; însă Christos a fost, este și va rămâne Același Dumnezeu Sfânt, însă omul, făptura Mâinilor Sale, a deteriorat, știrbit, diminuat, etc, valoarea Darului care ni l-a adus, prin trăire, vorbire, fapte, scrieri, filme, cărți, și altele. În rugăciunea Tatăl nostru, Christos menționează un aspect care de multe ori îl înțelegem greșit:" Sfințească-se Numele Tău" (Luca 11:2b)  Oare noi putem adauga un strop de sfințenie, sfințeniei Lui? Nicidecum! El a fost, este și va rămâne Sfânt. Aici este vorba că vasul meu, duhul, va primi din sfințenia Lui, și că eu va trebui să trăiesc ca atare, sfânt, datorită sfințeniei Lui care acum locuiește în mine. Acum vine partea a doua când eu, da Îl pot sfinți sau nu, înaintea oamenilor. De aceea omenirea l-au scos și Îl scot de peste tot. Pentru că toți mai puțini suntem cei care purtăm sfințenia Numelui Său(noi arătăm prin trăirea noastră o frântura din sfințenia Lui) înaintea celor care nu Îl cunosc. Nici mie nu mi-ar fi trebuit un Dumnezeu care nu deranjează păcatul din mine, nu îmi schimbă viața murdară... La ce folos, nu? Sfințenia lui Christos face diferența de cum era El primit înainte și de cum este El primit astazi. Exagerez? Nu cred, deoarece înainte când omul Îl primea pe Mesia ca Mântuitor, Domn în viața lui, se cunoaștea schimbarea care o facea Domnul în el. Acum tot mai puține sunt lucrurile care fac diferența dintre un trecut și un prezent schimbat de Christos.
Omul tânjește după divinitate, după ceva sfânt, curat, valoros, dar dacă "Acel" sfânt, curat, valoros nu mai este prezentat ca atare, cum să fie de dorit și primit?
Dintotdeauna Dumnezeu a avut oameni de caracter, devotați, sfinți, însă fac eu parte dintre ei?
Nu putem sărbători nașterea, jertfa Domnului nostru Yeshua dacă prin viață noastră nu scoatem în evidență Sfințenia Lui. Trebuie să se vadă și în afara vasului ceea ce locuiește în noi.
Ni s-a dat un dar(prin har), haidem să prețuim Acest Dar, și să vedem valoarea care trebuie să I-o atribuim în viața noastră.
Mesia să fie centrul sărbătorilor, în viața și trăirea fiecăruia dintre noi. Hai să ne întoarcem la strămoșii nostri, să ne uităm la felul lor de trăire cu Dumnezeu și astfel să luăm bine seama ca Fiul Yeshua, Christosul să fie primit și glorificat în viața mea și a ta. Să ne oprim din goana vieții care se schimbă cu o viteză ca nu mai apucăm să ne acomodam, că iar sunt alte lucruri noi, și să ne luam timp pentru a putea privi dacă Domnul Dumnezeu este Același Neschimbat și în trăirea vieții mele. Amin
Amintiți-vă de conducătorii voștri care v-au predicat Cuvântul lui Dumnezeu. Priviți la finalul vieții lor și urmați exemplul de credință pe care aceștia vi l-au dat. (Din acest punct de vedere,) Isus Cristos este totdeauna același: atât ieri și astăzi, cât și pentru eternitate. Evrei 13:7‭-‬8 BVA2015

Vor Știi Că Eu(Ieșua) Sunt Domnul, Mesia

Un simplu anunț a pus în mișcare toate națiunile: „Donald Trump, recunoaște Ierusalimul ca capitală a Israelului.”
Până la anunțul președintelui Donald Trump, Ierusalimul nu era capitala Israelului? Sigur că da! Chiar dacă națiunile nu au vrut să o recunoască prin faptul, că și-au instalat ambasadele la Tel Aviv, dar dintotdeauna Ierusalimul a fost și rămâne capitala Israelului. Atunci de ce aproape, cu excepția a doua sau trei țări, s-au ridicat și au amenințat decizia unui om, care recunoaște ceea ce de fapt toți știm și cunoșteam? Pentru mine, un om simplu, văd normal acest lucru: de a fi onest să recunoști un lucru care nu poate fi tăgăduit.
Până la urma urmelor, de ce Ierusalimul stârnește atâta interes/revoltă națiunilor? Știm cu toți răspunsul. Dar, majoritatea popoarelor le lipsește curajul să se ridice ca și președintele Trump, să susțină Israelul, în decizia lor de alege propria lor capitală. Ca și credincios, pentru mine este clar: "cine nu este pentru Israel este împotriva lui Dumnezeu." Așa de clar. Israel a fost ales și pus deoparte ca popor pentru a reflecta caracterul lui Dumnezeu în închinare, relațiile sociale și instituțiile lui. Noi gândim, e frumos și extraordinar să te aleagă Iehova și prin tine să își arate măreția Lui. Cu adevărat este minunat! Dar gândiți-vă, ei au primit o mare responsabilitate, care cerea dedicare, sfințenie, supunere, etc, însă se bucurau și din plin de binecuvântările și protecția Lui Iehova cum nici un alt popor nu beneficia. (Pilda Talanților scoate în evidență cum Domnul te alege, îți dă un scop, și îți încredințează o comoară, depinde de tine dacă aduci onoare Stăpânului sau nu.)
Ascultarea aducea cu sine propășire în fața tuturor celorlalte popoare. Așa că scopul lui Dumnezeu era, ca prin descoperirea caracterului Său prin intermediul lui Israel, oamenii să fie atrași către El. De ce Dumnezeu îi pedepsea așa de aspru, și le lua protecția Lui? Nu era vorba doar de nesupunerea lor față de Dumnezeu, ci pentru că pângăreau/dezonorau/  Numele și sfințenia Lui în fața celorlalte popoare.
"El nu vede nicio nedreptate în Iacov și nicio un lucru negativ în (poporul lui) Israel. Iahve, care este Dumnezeul lui, îi este aliat; și vocea Regelui care strigă cu mare intensitate, este în mijlocul acestui popor." Numeri 23:21 BVA2015
Era nedreptate sau fărădelegi în Israel? Sigur că da. Tocmai fuseseră pedepsiți de Iahve că au cârtit(a nu știu a câta oară) și au vorbise împotriva Lui și a lui Moise. Dar Dumnezeu le întoarce cu bine atunci când Balac aduce pe Balaam să îi blesteme. El este credincios promisiunii făcute lui Avraam, Isaac si Iacov, și face o declarație care îl face pe împăratul Balac cât și pe Balaam să privească către poporul Israel unde, Iahve este Dumnezeu, și că încrederea /puterea Israelului constă în alianța care o au cu El. Deci, Dumnezeu scoate în evidență măreția și suveranitatea Lui înaintea acestor oameni, nu slăbiciunile și deficiențele Israelului. Atât Balac cât și Balaam știau că nu au nici o șansă luptând împotriva lui Dumnezeu care domnea și lupta pentru Israel.(Cu siguranță auziseră cum Domnul Dumnezeu a luptat pentru Israel împotriva Egiptenilor) De aceea Diavolul a căutat cu atâta furie și perseverență ca Dumnezeu să fie îndepărtat din mijlocul lor, prin închinare la alți dumnezei, idoli, ritualuri păgâne, femei străine care le îndepărta inima de Dumnezeu, etc; astfel Israeliții erau vulnerabili și ușor de cucerit, ceea ce urmareau vrăjmașii. Vedem în tot decursul Istoriei acestui popor, că ori de câte ori Dumnezeu era recunoscut și cinstit de poporul Evreu, cu braț puternic Iehova îi scotea biruitori din mâna asupritorilor. Niciodată Dumnezeu nu i-a abandonat; mereu a vegheat asupra lor, și ori de câte ori Il căutau cu pocăință și sinceritate, El Își îndeplinea promisiunile și voia Sa cu privire la Israel. Iehova a adus înapoi în Israel pe cei care i-a împrăștiat, dar toate popoarele se ridică împotriva lui Israel, însă ei luptă în mod indirect, dar precis împotriva Lui Dumnezeu. Dar, Dumnezeu luptă/ va lupta pentru ei ca și altădată.
 Nu prea am fost atrasă de escatologie, așa că nu prea le am în domeniul acesta,(deși vizita mea în Israel mă determină să studiez necesarul de cunoștințe măcar) însă, pentru mine lucrurile sunt simple. Cred ce spune Biblia, cred ce spune istoria.
Pe marginea acestei declarații se discută foarte mult, la nivel politic despre posibile înfruntări între Orientul Mijlociu și Evrei, cât și la nivel religios, că Biblia se împlinește. Dar care ar trebui să fie atitudinea mea de credincios al Lui Dumnezeu? Cu siguranță nu una oarecum. Suntem chemați să ne rugăm și să îi sprijinim, dacă vrem să fim binecuvântați, și nu blestemați, dorind binele poporului care Dumnezeu l-a ales.
"Îmi voi revela gloria printre popoare. Toți vor vedea judecata pe care o voi pune în aplicare și (cum va acționa) mâna pe care o voi întinde împotriva lor. Începând din acea zi, urmașii lui Israel vor ști că Eu sunt Iahve, Dumnezeul lor. Celelalte popoare vor înțelege că urmașii lui Israel au fost duși în exil din cauza nedreptăților lor, datorită cărora au devenit vinovați de infidelitate față de Mine. Din această cauză Mi-am ascuns fața de ei, i-am lăsat să ajungă la discreția dușmanilor lor și au căzut cu toții învinși de sabie. M-am comportat cu ei exact cum cereau faptele lor murdare și am acționat conform nedreptăților lor, ascunzându-Mi fața de ei.»” Dar acum Iahve, Cel care este Stăpân, zice: „Îi voi aduce înapoi pe captivii lui Iacov; și voi avea milă de toți descendenții lui Israel. Voi fi activ și voi acționa pentru numele Meu care este sfânt. Când vor locui în țară într-un climat de securitate și nu îi va speria nimeni, vor uita cum M-au ridiculizat și nu Îmi voi aminti de faptele lor care demonstrau infidelitate față de Mine. Când îi voi aduce înapoi dintre popoare și îi voi aduna din țările dușmanilor lor, Mă voi sfinți prin ei înaintea multor națiuni. Vor ști astfel că Eu sunt Iahve, Dumnezeul lor, care i-am trimis în exil printre popoare, dar care i-am strâns apoi în țara lor, fără să mai las nici măcar unul în captivitate. Nu Îmi voi mai ascunde fața de ei, pentru că voi turna din Spiritul Meu peste urmașii lui Israel. Acesta a fost mesajul lui Iahve, al Celui care este Stăpân.” Ezechiel 39:21‭-‬29 BVA2015

"Vor ști atunci că Eu sunt Iahve!" Ezechiel 38:23 BVA2015
"celelalte popoare vor ști că Eu sunt Iahve..." Ezechiel 37:28 BVA2015
Citind cartea prorocului Ezechiel, se poate observa în profețiile pentru vremurile finale că, atât poporul Israel cât și celălalte popoare Îl vor ști, Îl vor cunoaște pe Iahve. Dar, nedumerirea mea, nu este cu privire la celălalte popoare, ci la poporul  Evreu. Ei nu Il cunosc pe Iahve? Cu siguranță că da, din Torah și istorie; poate nu au mai ajuns la o cunoaștere/legătură cu Dumnezeu precum în Torah, însă asta nu anulează faptul ca Iahve a rămas singurul lor Dumnezeu adevărat, căruia I se închină. (Tradițiile și obiceiurile au diluat trăirea autentică cu Iehova, așa precum și în viața creștinilor actuali.)
Așa că, mă întreb totuşi, pe care Domn nu Îl cunosc Evrei? Iahve sau Ieșua? Ei cunosc/recunosc pe Dumnezeul strămoșilor lor Avraam, Isaac, și Iacov(Israel): pe Iahve, singurul Dumnezeu adevărat. Dar pe Ieșua, ca Mesia Îl cunosc ei?
Citind cartea Ezechiel, această întrebare s-a formulat în mintea mea, cugetând la aceste cuvinte: "Mă vor cunoaște"... Gândul mi s-a dus la ceea ce spune Ioan: "Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume .
El era în lume, și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut(Ieșua/Mesia). A venit la ai Săi(Evrei), și ai Săi nu L-au primit." Ioan 1:9‭-‬11 VDC
Rolul meu este să mă rog, (dar să și Îl prezint pe Christos prin viața mea), ca Evreii și popoarele să Îl cunoască pe Ieșua, Cel care a venit în lume că să ne răscumpere din mâna asupritorului. El a adus eliberare, ca să fim din nou sub protecția și domnia Lui. Dar va reveni Mesia, și Îl vor cunoaște că El este Salvatorul, Cel pe care l-au străpuns. "Iată că El vine pe nori. Și orice ochi Îl va vedea; și cei ce L-au străpuns. Și toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui! Da, Amin. " Apocalipsa 1:7 VDC

Derek Prince spunea: creștinii pot schimba istoria lumii prin post și rugăciune. (Ex. Avraam, Moise, Ezechia, Poporul Ninive, Daniel, și mulți alții) 

Prin mijlocire pot fi și eu și tu părtași la această bucurie/minune, ca Christos, Ieșua să fi cunoscut ca Mesia, ca Răscumpărător și Domn al Domnilor.
Ne apropiem de sărbătoarea nașterii Mântuitorului, și știu că fiecare ne îndeletnicim cu pregătiri, dar de ce să ne rezumam doar să ne amintim că El a venit în lume, și a adus răscumpărare prin jertfă? Oare nu ar trebui să ne facem timp și pentru istorie? Mă explic: se scrie o istorie că vreau să nu vreau eu, dar istoria se scrie. Chiar vreau să nu fac parte din ea? Nu știu, dar inima mea nu se mai mulțumește cu atât, doar să trec prin istorie fără să se vadă urma mea în ea. Am familiari care nu Îl cunosc pe Mesia ca Salvator personal, am rude...dar am văzut și cum poporul Israel așteaptă pe Mesia. Mă repet, nu mă mai mulțumesc doar să sărbătoresc că, Mesia a venit în lume și că eu personal mă bucur că am acceptat jertfa care m-a răscumpărat; în călătoria mea în Israel Dumnezeu  mi-a răvășit inima.
"Mă iubești, tu Carmen?" mă întreabă, El Mesia... "Da Doamne, te iubesc." "Atunci fă să se vadă lucrul acesta, fii un mijlocitor."
Iubirea acționează, nu se oprește doar la dorințe și vorbe, merge dincolo de dorințe, sentimente, trece la sacrificiu, dăruire, devotament. "Te iubesc" - erau cuvinte pline de însemnătate atunci când erau rostite; cu timpul au rămas, doar niște cuvinte... Domnul m-a condus la sursa iubiri ca să pot înțelege ce înseamnă Iubirea. Așa că iar mă întreabă Ieșua, Domnul Iubirii: "Mă iubești tu mai mult decât ceilalți, Carmen?" Știam răspunsul, dar...nu m-am grăbit că să răspund, deoarece m-am uitat în urmă: se vede în tot ce sunt și fac iubirea mea pentru Dumnezeu? Dacă nu, atunci "te iubesc" - ul meu a devenit unul fără însemnătate, dar dacă este iubire, trebuie s-o arăt, dovedesc și s-o practic.
Poate e îndrăzneț și riscant să las ca iubirea să mă poarte dincolo de sentimente și dorințe, până acolo unde să pot face parte din oamenii care au schimbat istoria... Dar oare Dumnezeul meu, nu e Dumnezeul care face imposibilul, posibil?
Vor cunoaște că Ieșua este Mesia... Nu e nici prea îndrăzneț, nici prea riscant, e o certitudine că se va împlini cu sau fără implicația mea. Însă vreau să fac parte dintre cei care au acționat din iubire prin credință, și care se vor bucura de ziua în care: "...se va vedea Fiul omului venind pe nori cu mare putere și cu slavă." Marcu 13:26 VDC
"Este o certitudine că El va veni pe nori și va fi văzut de toți. Atunci Îl vor privi chiar și cei care L-au străpuns (cu lancea) ; și toate națiunile pământului vor plânge din cauza Lui (regretând ce I-au făcut) . Da, exact așa se va întâmpla! "Revelația 1:7 BVA2015

Yerushalayim 🇮🇱 Israel

Lipsă de motivație - Nepăsare

Sunt foarte multe lucruri care încă încerc  să le deslușesc, să le studiez, în parte măcar.  Însa, nu este nici o problema, sau o piedică dacă nu găsesc răspunsuri pentru a le înțelege deplin; îmi place să studiez anumite teme care observ că îmi împiedică drumul spre o creștere spirituală sănătoasă. Acesta este un mod prin care îmi educ caracterul(Caracterul reprezintă tendința omului de a acționa previzibil de-a lungul timpului) și felul gândirii. Unul din succesiunea lucrurilor neînțelese este nepăsarea.
Nepăsare = Lipsă de griji, de frământări; lipsă te interes față de ceea ce se petrece în jur; indiferență, pasivitate, apatie, indolenta, dezinteres, neglijență.
De ce suntem nepăsători, sau de ce ajungem sa fim nepăsători? Răspunsul îl dă însuși dex-ul. Prima dată nu ne mai îngrijim de lucrurile care trebuie făcute, pierdem interesul față de cei din jur, nu ne mai pasă de ei; devenim indiferenți, pasivi, insensibili, nepăsători, și sfârșim prin neglijența totală a principiilor etice avute cândva.

 Voi prezenta câteva cauze majore care le-am găsit în studiul meu. Nu voi pune toate referințele, de care m-am folosit.
 Pierderea interesului. Nu mai suntem interesați de cei din jur, ce spun, ce gândesc ceilalți; nu mai avem interes pentru ceilalți și pentru nevoile lor. Egoismul va domina firea omului, care va urmări doar interesul propriu. Oamenii își vor da învățătură după plăcerile lor... Ce mă interesează ceilalți? Eu sa fiu bine! "Îți cer aceste lucruri având în vedere că va veni timpul când oamenii nu vor mai accepta doctrina corectă; ci își vor desemna învățători care vor fi solicitați să le prezinte (numai) ce vor ei să audă."  2 Timotei 4:3 BVA2015
Alt motiv major este, a gusta din fructele interzise. Nu îmi face nimic rău dacă, doar încerc, sau chiar a zis Dumnezeu? Hotărât că nu vei muri! Cu siguranță că nu vei muri pe loc, însă procesul a început atunci când ai gustat deja. Geneza 3:1-6
Nevegherea asupra pașilor noștri. Credem că suntem tari și uităm să ne mai oprim să ne cercetam viața și ființa să vedem dacă suntem pe drumul bun. "Puneți‑vă la încercare pe voi înșivă, ca să vedeți dacă sunteți în credință! Testați‑vă pe voi înșivă! Sau nu recunoașteți cu privire la voi înșivă că Isus Cristos este în voi? – doar dacă nu cumva sunteți respinși la test." 2 Corinteni 13:5 NTR
Lipsa disciplinei ne duce foarte ușor pe drumul nepăsării. Atunci când ne disciplinăm, orice mlădiță sălbatică este curățită; doar așa ne putem aștepta la roade bune. "... străduiți-vă să fiți găsiți de El în pace, nepătați și ireproșabili. 2 Petru 3:14 BTF2015
Şi cel mai mare motiv care cred că ne face să fim nepăsători este lipsa fricii de Domnul.  Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: „Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.” Psalmul 36:1 VDC
Cartea Proverbe este o sursă bună să învățăm beneficiile fricii de Dumnezeu.
Trăim într-o lume care a ajuns din punct de vedere statistic, "generația nepăsării". Nu doar față de semenii noștri, ci chiar față de persoana proprie. Fără interes și dorință de a fi "om", fără motivații de a ajunge pe culmi înalte, fără interes de a realiza ceva măreț. Fără să mai citești o carte, o enciclopedie, un ziar, un documentar, etc, și ce să mai spunem despre Biblie. Acesta e ultimul lucru care și-l doresc toți mai puțini. O trăire ușoară prea mulți, prea mulți o aleg. "Ce atâtea înfrânări, discipline, norme, învățătură, cultură, etc? Nu ajută la nimic".  În instituțiile școlare este numită: lipsă de motivație /interes. Se caută soluții pentru a motiva copii, tineri, să studieze, să facă o carieră, etc. Una din soluții este să scadă nivelul învățământului; ca și cum asta ar fi o soluție.
Totul se rezolvă atunci când revenim la Biblie și începem să trăim în voia Lui Dumnezeu. Există un "eu" , care trebuie să fim gata să îl răstignim, ori de câte ori ia locul/tronul Lui Dumnezeu. Există nepăsare care se vindecă cu disciplină și ascultare. Există lipsă de motivație /interes care se rezolvă prin autoritate și supunere, etc. Fără acțiune și interes din partea noastră, terminăm departe de Fața Domnului.
Nepăsarea e un lucrul grav care ne conduce la răzvrătire față de tot ce este curat, bun și adevărat, Dumnezeu. Cercetarea sinelui în Lumina Cuvântului Lui Dumnezeu este cea care ne ține alerți și vigilenți ca nimic rău să se furișeze aducând nepăsarea în viețile noastre.