Lupta bună a credinței

Marți seara la rugăciune s-a citit un pasaj din 1Timotei  6:12 "Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veșnică la care ai fost chemat și pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori."

Atenția mi s-a îndreptat la două cuvinte care m-au făcut să mă opresc asupra lor: "cea bună". Am notat imediat gândurile care s-au conturat în jurul acestor cuvinte, și când am ajuns acasă m-am pus să cercetez acele noi orizonturi care erau încețoșate. Am comparat aceste verset cu 7 versiuni diferite, două din ele fiind engleza și spaniolă, și în toate era: luptă-te lupta (cea) "bună" a credinței. 

Atunci am zis: "Deci gândurile mele au un rost, și trebuie să descopăr ce Domnul vrea să mă învețe de aici, căci nu la voia întâmplări mi-a fost îndreptată atenția spre acest verset." De câte ori nu citisem sau nu auzisem acest verset, însă acum atenția nu îmi era pe întreg verset, ci pe cele două cuvinte. 

Primea mea reacție când se citea acest verset a fost: "Dar ce, există o luptă rea/nefolositoare a credinței?" 😨

De ce scriitorul nu a pus doar: luptă-te lupta credinței; cuvântul (cea) bună complică situația sau cel puțin te face să te întrebi ca și mine: "există o luptă a credinței care nu este bună(ca să nu zic rea)?" 

Aşa că mi-am luat cărțile de studiu, și am început a răsfoi în sus și în jos prin ele... Nimic care să mă ajute concret... Atunci m-am rugat Domnului: "Doamne nu poți să mă îndrepți spre ceva ca apoi să nu capăt nici un răspuns, așa că luminează-mă Tu". Intenționat cred ca Dumnezeu m-a lăsat așa ca să nu mă mândresc și să spun: "wow ce detalii/ideii bune". Așa că eram goală de înțelepciunea mea, dar a venit Dumnezeu cu lumina și înțelepciunea Lui, care în bunătatea Lui a pus lucrurile în lumină fără ca eu să contribui cu abilitățile mele. 

Iată cum mi-a fost lămurit taina cuvintelor: "lupta cea bună a credinței".

Luăm un exemplu, (de altfel ca și Pavel din lumea atletismului) : Un grup de atleți sunt antrenați pentru cursa în care vor participa. Unii concursanți decid să urmeze instrucțiunile antrenorului dar unul pe lângă instrucțiunile care le primește el decide/acceptă să facă dopaj că să își ușureze munca și să trișeze cu gând, bineînțeles ca să câștige, la fel ca și ceilalți. Toți vor să câștige. Cine luptă lupta cea bună? Cu siguranță cei care, chiar dacă nu ajung la o elită de nota10, însă concurează corect și în siguranță. Pentru Christos nu contează cât de gigant al credinței poți ajunge(gigant doar în ochii oamenilor), ci cum ai ajuns acolo. Urmând instrucțiunile/sfaturile/legile Lui sau te-ai folosit și de unele "dopaje" extra în afară autorității Lui Dumnezeu? Așa că alimentația contează foarte mult pentru ca lupta credinței să fie bună. Cu ce îmi alimentez credința? Cu ascultare de Cuvânt Domnului? Cu supunere, respect, teamă, față de poruncile Lui Dumnezeu? Umblarea îmi este adecvată pe Calea dragostei? Mă alimentez cu Cuvântul care îmi este o candelă, dreptar, ajutor, etc picioarelor mele? Dorințele îmi sunt legate de iubirea Mirelui sau doar de ce are Domnul? Toate acestea și altele care nu le-am menționat vor face ca să îmi pot menține credința bună și să pot spune:  Am luptat o luptă bună, am terminat alergarea, am ținut credința. 2 Timotei 4:7 BTF2015

Chiar dacă poate va parea că câștigă cel care nu luptă corect, dar la urmă va fi ca și omul din pilda nunții fiului de împărat când a intrat fără haina adecvata. "Împăratul a intrat să-și vadă oaspeţii și a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă. ‘Prietene’, i-a zis el, ‘cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?’ Omul acela a amuţit. " Matei 22:11‭-‬12 VDC 

Mai sus Matei menționează că robii Împăratului au strâns pe toți cei care i-au găsit, buni și răi. Cred că atât cei buni cât și cei răi au acceptat să primească haina de nuntă(Mă bucur în Domnul și sufletul meu este plin de veselie în Dumnezeul meu, căci m-a îmbrăcat cu hainele mântuirii, m-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărătească și ca o mireasă împodobită cu sculele ei. Isaia 61:10 VDC) dar si-au dat toate silințele să ducă până la capăt sfințirea(2Corinteni 7:1) și mântuirea( Filipeni 2:12).
Însă unul a refuzat să urmeze sfaturile care presupun că robii împăratului i le-au spus și lui ca și celorlalți. Împăratul îl întreabă: cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă? Mirarea era pentru "prieten" nu pentru împărat.
Este de extremă importanță să rămânem fideli poruncilor Sale pentru a ajunge în siguranță la sfârșitul trăirii noastre cu Dumnezeu. Priviţi în Biblie câți au început bine, dar încurcându-se cu lucrurile acestei lumi nu au rămas plăcuți Domnului Dumnezeu până la sfârșit. Nu cred că vrem să facem parte din acea categorie care se încurcă și cu "alte lucruri" care par a spori puterea/credința etc, dar care ne strică în totalitate.
Dacă nu luptăm lupta credinței conform instrucțiunilor Lui Dumnezeu, atunci ea nu este bună, nu are valoare iar la urmă rămânem fără haină de nuntă.
O, Doamne ferește-ne să cădem în neascultare, dorim să ne luptăm lupta cea bună a credinței...dar știm că asta implică că și noi trebuie să ne conformăm regulilor Tale, căci știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Tu îi iubești și i-ai ales pentru nunta Mirelui. Vrem să luptăm regulilor Tale, și să ne supunem, căci biruința o dai celor care sunt în voia Ta Stăpâne. Dar mai presus de toate, vrem ca să îți placem Ție, motivați de iubire... Amin
Și fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Evrei 11:6a VDC