Daruri - Bune sau rele

Matei 2:11
"Au intrat in casa, au vazut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fata la pamant si I s-au inchinat; apoi si-au deschis vistieriile si I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna."
Inca un an a trecut, si din nou ne-am amintit/sarbatorit caci, Mantuitorul nostru a lasat slava si gloria cereasca, ca sa se nasca umil intr-o iesle pentru a aduce omenirii salvare si mantuire.
Citeam zilele acestea pasajele care vorbesc despre nasterea Mantuitorului, si acest verset mi-a atras atentia ceva mai special. De ce? Deoarece Domnul mi-a spus: "Ce ai in visteria inimii tale, aceea aduci ca dar lui Isus."
Atunci mi-am concetrat atentia sa vad ce are sa imi mai zica Domnul. Eram asa de curioasa dar tot in acelasi timp, vrajmasul incerca sa ma faca sa bat in retragere, deoarece atunci cand Domnul descopera ceva este ca sa il implinesti :
"Robul acela, care a stiut voia stapanului sau, si nu s-a pregatit deloc si n-a lucrat dupa voia lui, va fi batut cu multe lovituri.
Dar cine n-a stiut-o, si a facut lucruri vrednice de lovituri, va fi batut cu putine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; si cui i s-a incredintat mult, i se va cere mai mult.(Luca 12:47-48)"
Insa teama aceasta nu m-a facut sa dau inapoi, si nici nu voi da inapoi in a-L cunoaste pe Domnul si Mantuitorul meu. Aceasta e propositul meu, sa Il conosc tot mai mult. Stiu si cunosc caci, vrajmasul este cel care doreste sa ma opresca din a- I descoperi maretia si slava Celui Viu. Sunt constienta si gata ca ceea ce imi descopera Domnul sa implinesc, pentru ca El a pregatit si puterea necesara sa o pot face, si dragostea ma ajuta sa raman in ascultare. Revin si continui...
Biblia spune caci magii 1.au intrat in casa, 2.au vazut, 3.s-au aruncat si 4.I s-au inchinat. Apoi si-au deschis vistieriile si I-au adus daruri.
Hai sa vedem care este vistiria noastra din punctul Bibliei. Luca 6:45 "Omul bun scoate lucruri bune din vistieria buna a inimii lui, iar omul rau scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; caci din prisosul inimii vorbeste gura."
Vistieria noastra este inima. Aici Isus spune ca omul bun scoate lucruri bune, si omul rau scoate lucruri rele. Nu putem aduce daruri bune lui Dumnezeu, daca nu suntem oameni buni din punctul de vedere a Lui Dumnezeu, nu al nostru.
Vin in Casa Domnului, vad puterea Lui Dumnezeu, si ma prostern ca sa ma inchin inaintea Lui...apoi, imi deschid inima ca sa aduc daruri Domnului. Ce fel de daruri aduc eu, bune, sau rele?
Lucrul cel mai placut care il putem face este sa ne deschidem vistieria si sa Ii aducem daruri bune Domnului si Mantuitorului nostru Isus Cristos. Dar ca a aducem daruri bune, cand venim in Casa Domnului, inainte va fi trebuit sa trait o viata buna, adica conform Scripturii. Nu o viata traita dupa poftele firii, neascultare, manie, ura, iutime, necredinta...etc.
Priviti ce au adus magii Lui Isus: aur, smirma si tamaie. Tot ce era mai bun. Iata cum vad eu aurul, smirna, si tamaia:
Aur : dragoste. 1Corinteni 13
Smirna : ascultare. 1Samuel 15:22
Tamaie : partasie. Fapte 2:42-47

Si priviti ce spune David in Psalmul 119:72 "Mai mult pretuieste pentru mine legea gurii Tale, decat o mie de lucruri de aur si de argint." David cunostea caci Domnului nu ii trebuie aurul, argintul, smirna, tamaia noastra, (care de altfel nu sunt nimic daca nu ii da El valoare) ci o viata traita dupa Cuvantul Sau.

Ne sta un nou an in fata...plin de zile in care pasii nostri vor intra in Casa Domnului Celui Viu, si daca nu vom avea dragoste pentru Cuvantul Sau, nu il vom implini; daca nu vom da dovada de ascultare, jertfa va fi stirbita, si atunci partasia cu Dumnezeu nu va avea loc. Dragostea ma ajuta sa implinesc, iar ascultarea ma conduce intr-o partasie sigura cu Dumnezeu. Iar acestea sunt daruri care Il vor onora pe Dumnezeu. Fie ca binecuvantarea Domnului Dumnezeu sa fie peste noi si sa avem un an de belsug in El, si nu de saracie. Un an de roade/daruri bune pentru Dumnezeu.

Neabatut in a urma Vocea Pastorului

In aceasta dimineata cand serveam micul dejun, Dumnezeu care este credincios fagaduintelor Sale, fiind in fiecare zi langa copii Sai, mi-a vorbit prin cateva pasaje din Biblie, apoi prin ascultarea unor marturii despre Nicolae Moldoveanu si Traian Dorz; Duhul Lui Dumnezeu este la lucrul in inima celui flamand dupa El.
Prin lucrurile cele mai mici Dumnezeu ne vorbeste, si ar trebui sa fim atenti si sa luam aminte deoarece prin aceste lucruri incepe ascultarea noastra: de la lucrurile mici. Mi-a vorbit azi Dumnezeu? Caci noi Lui, ii tot vorbim intruna, dar de ascultat... mai ascultam noi si luam aminte la glasul Lui cand ne vorbeste? Dumnezeu in Suveranitatea Lui isi gaseste timp si se opreste sa ne vorbeasca, problema nu consta ca El nu ne vorbeste, ci, noi, nu ne oprim sa ascultam. Chiar imi doresc ca fiecare credincios sa se deprinda in a asculta vocea Duhului Sfant/vocea Lui Dumnezeu. Cred cu adevarat ca aceasta este voia Lui pentru fiecare crestin care il are pe Isus Cristos ca Domn si Mantuitor in viata lui.
De ce imi doresc aceasta? Pentru ca atunci cand te deprinzi sa asculti vocea Lui Dumnezeu devenim eficienti in lumea aceasta. Si cred ca lumea aceasta are nevoie acuta de oameni care sa aiba aceasta relatie personala cu Dumnezeu. Nu putem fi eficienti in locul care suntem daca nu ne-am deprins sa fim ascultatori la/de glasul Marelui Pastor.
Ioan 10:4,5 "Dupa ce si-a scos oile, merge inaintea lor; si oile merg dupa el, pentru ca ii cunosc glasul.
Nu merg deloc dupa un strain;ci fug de el, pentru ca nu cunosc glasul strainilor."

Domnul ne-a lasat un model aici daca suntem atenti. Ne-a scos din pacat, merge inaintea noastra; noi mergem dupa El...de ce mergem dupa El? Pentru ca Ii cunoastem glasul! Ce important este sa Ii cunoastem glasul...ca sa nu mergem deloc dupa glasul unui strain, si nu numai atat, ci va fi si o masura de siguranta pentru noi, ca sa putem fugi, adica sa indepartam/alungam vocile strainilor si sa ne concentram atentia numai la glasul Pastorului nostru Isus Cristos si  ramanem in ascultare de vocea Lui Dumnezeu.
Poate vor fi situatii cand nu vom fi indeajunsi de aproape de Pastor ca sa Ii auzim bine glasul, si vociile straine ne vor striga si ne vor incerca sa ne ademeneasca ca sa ne abatem de la calea cea dreapta, dar daca vocea Lui ne-a fost familiarizata, atunci vocile straine nu ne vor putea abate deloc in a ne urma Pastorul. Si trebuie sa fim pregatiti totdeauna pentru ca astfel de situatii, vom intampina. Crede-ti ca Nicolae Moldovan, sa zicem ca tot despre el am vorbit mai sus, cand era inchis in celule intunecoase, batut, flamand, etc, vocile strainilor nu l-au ademenit sa se abata si ca Pastorul Lui ar fi departe? Cu siguranta ca toti au trecut prin situatii asemanatoare, dar frumusetea biruintei lor a constatat caci cunoasteau vocea Pastorului lor, si de aceea au ramas neabatuti pana la sfarsit. Acesta biruinta este hotarata, si pentru fiecare dintre noi.

2Corinteni 5:20,21 "Noi dar, suntem trimisi imputerniciti ai lui Cristos; si, ca si cum Dumnezeu ar indemna prin noi, va rugam fierbinte, in Numele lui Cristos: Impacati-va cu Dumnezeu!
Pe Cel ce n'a cunoscut pacat, El L-a facut pacat pentru noi, ca noi, sa fim neprihanirea lui Dumnezeu in El."
De ce Dumnezeu ar imputernici niste oameni care, cand ar avea cea mai mare nevoie de ajutorul Lui, nu ar recunoaste/nu ar sti/nu vor putea asculta/deosebi glasul Lui? Observam ca Pavel reprezinta pe cineva pe care Il cunoaste indeaproape, deoarece stie ce doreste Cel care L-a imputernicit; nu reprezinta pe cineva pe care nu l-ar cunoaste, de aceea afirma mai departe "ca si cum Dumnezeu ar indemna prin noi". Lumea are nevoie de Dumnezeu atat de mult, si noi suntem trimisi imputerniciti ai lu Cristos ca sa ii indemnam sa se impace cu Dumnezeu. Noi pe acest pamant suntem neprihanirea Lui Dumnezeu in Cristos, de aceea nu ma mira faptul ca acesti giganti ai credintei au trecut biruitori prin atatea impotriviri si necazuri, tinandu-se strans de ceea ce Dumnezeu le-a incredintat: imputernicirea de Al reprezenta pe Cristos aici pe pamant. Ei au biruit datorita Celui care traia in ei, nu ca au fost ei puternici. Ei au inaintat chiar daca adeseori nu au putut alerga, dar au mers, sau nu au putut merge, dar s-au tarat...asa cum a sunt spusele lui Martin Luther :Dacă nu poţi zbura, atunci fugi; dacă nu poţi fugi, atunci mergi; dacă nu poţi merge, atunci târăşte-te; dar, orice ai face, asigură-te că înaintezi! (Martin Luther King Jr)
Dumnezeu nu ne trimite ca imputerniciti ai Sai ca sa fim biruiti, ci sa fim biruitori, de aceea ne-a dat/a pus in noi, ceea mai desavarsita si uimitoare putere a biruintei : Isus Cristos.(Galateni 2:20) Slavit sa-I fie Numele in veci de veci.
Doamne Dumnezeule, privim in lumea aceasta si recunoastem ca oamenii au nevoie de tine, de aceea pentru a puteam fi un trimis imputernicit Al Fiului Tau Cristos, trebuie sa ma deprind bine in a asculta si deosebi glasul Tau. Fa-ma un vas destoinic in lucrarea Ta care o ai cu mine si da-mi capacitatea, intelepciunea si puterea de a fi ascultator si implinitor Cuvantului Tau. Amin

Cat Cristos traieste in mine?

Daca ne-am adresa pacatelor, ispitelor, incercarilor, etc, cu atitudinea: eu nu pot, insa, Cristos care traieste in mine, da totul poate! Atunci suntem mai mult decat biruitori, asa cum ni se spune in Romani 8:37 .
Hotarata sa fac pasi in Cristos si sa Il cunosc mai indeaproape, intr-o seara rugandu-ma iata cuvantul care mi-a fost daruit de Duhul Sfant in rugaciune: nu biruiesti si nu poti sa experimentezi puterea mea cand ai nevoie pentru ca nu implinesti acest verset - Galateni 2:20 - "dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine. Cat Il lasi sa traiasca in tine? Un sfert, jumatate, sau adesea mai putin?!" Am ramas muta...de atatea ori acest verset mi-a fost de ajutor cand am avut nevoie, si bine zic, cand am avut nevoie, nu si intodeauna. Si iata caci Domnul sa prezentat sa imi arate greseala mea, sa ma mustre si sa ma indrepte.
Cum ne-ar fi vorba, faptele, trairea, umblarea pe acest pamant numai daca am implini sau trai doar acest verset?? Numai un verset dragi mei! Imaginativa o Scriptura intreaga traita? Ne bucuram de oameni puternici ai credintei si le apreciem viata; ne place amprenta care au lasat-o in lumea aceasta, si ne multumim cu atat. Asa ne inseala diavolul sa ne multumim in a nu fi mai mult decat ceea ce suntem. Si noi putem fi un/a Avraam, David, Moise, Ieremia, Maria, Pavel, Daniel, Petru, Iacov, Martin Luther, David Wilkerson, Richeard/Sabina Wrumbrard, Petru Popovici, unii din putini care imi vin acum in minte. Ce ma impiedica sa traiesc credinta care ei au trait-o?
Acesti oameni au implinit intru totul versetul acesta "Am fost rastignit impreuna cu Cristos, si traiesc...dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine.Si viata, care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S'a dat pe Sine insusi pentru mine."(Gal.2:20)
Privesc intr-o noua lumina versetul din Filipeni 4:13 "Pot totul in Cristos, care ma intareste." Atunci cand un stapan isi trimite un rob la datorie sau intr-o misiune il imputerniceste ca sa poate implini ceea ce i se cere. Cu cat mai mult noi, ca robi ai lui Cristos suntem imputerniciti sa avem biruinta. "Pot totul" lui Pavel era ca acctiona in Cristos, de aceea Domnul il intarea si reusea in totul. Atunci cand nu actionez in Cristos esecul este sigur. De aceea Petru ne indeamna "smertiti-va sub Mana tare a lui Dumnezeu, pentru ca la vremea/potrivita Lui, El sa va inalte."(1Petru 5:6) Cand noi ramanem in supunere si ascultare, daruindu-I tot ceea ce suntem si detinem Domnulului, ca El sa domneasca, atunci suntem mai mult decat biruitori, pentru ca Cel ce este in noi, este mai mare decat cel ce este in lume.(1Ioan 4:4) Cand cunoastem ca suntem biruitori datorita puteri si harului lui Cristos, in momentul acela "putem totul" si atunci cred ca este "vremea potrivita/Lui sa va inalte". In ce ne inalta Dumnezeu? Ne inalta cu o treapta mai sus/mai aproape de a fi ca El. Oricate ori ne inalta, din nou si din nou ne smerim sub Mana Lui cea tare ca sa fim mai mult decat biruitori, pana ajungem sa fim ca El, dar cu o atitudine de rob, nu de stapan. Nu poate sa ne inalte inainte de vremea potrivita, intrucat va fi trebuit sa fim destoinici pentru /in orice lucrare buna.(2Tim. 3:17) Dumnezeu inalta doar vasele care au o intrebuintare de cinste, caci acestia s-au departat de faradelege si s-au sfintit ca sa fie folositori Stapanului, destoinici pentru orice lucrare buna.(2Tim.  2:19-21) Cateodata o lucrare buna in ochii lui Dumnezeu nu este prea buna si in ochii nostri; dar vedeti, aici sta frumusetea alegerii, in a ne supune sub Mana tare a Lui Dumnezeu pentru a fi biruitori, impotrivindu-ne diavolului prin puterea lui Cristos, alegand sa ramanem increzatori si ascultatori fata de Dumnezeu. Iata de ce Iacov prima data spune: "supuneti-va, dar, lui Dumnezeu"(Iacov 4:7a), apoi, continua "impotriviti-va diavolului si el va fugi de la voi". Cand accept sa ma supun lui Dumnezeu este ca recunosc ca El este cu mult mai puternic si intelept; cand sunt imputernicita cu putere din puterea Sa, atunci pot sa ma impotrivesc diavolului.
Dumnezeu doreste atat de mult sa fim oameni ai Lui...insa toti mai putini sunt hotarati sa fie ceea ce Dumnezeu a hotarat sa fim. Daca suntem hotarati, adica decisi, neclintiti in a fi ceea ce Dumnezeu a hotarat sa fim, vom lasa ca Cristos sa traiasca in noi in toata plinatatea Sa. Este bine sa studiem viata Lui Isus Cristos ca sa intelegem si sa cunoastem ca in noi El nu traieste decat minimul. Si ne multumim cu atat, cand putem trai o viata puternica in credinta in Isus Cristos.
Sunt eu hotarata, sa nu ma las nicidecum pana cand Cristos va trai in toata plinatatea Sa in mine?

"Ce crezi ca asteapta Dumnezeu de la tine?"

Rugandu-ma si dorind calauzirea Lui Dumnezeu intr-un anumit lucru, m-am trezit cu cateva intrebari din partea Lui: "Ce crezi ca asteapta Dumnezeu de la tine in perioada aceasta? Ce vrea Dumnezeu de la tine?" Duhul Sfant m-a pus pe ganduri...
Cum pot realiza ceva daca nu am un tel/scop bine definit? Si daca am, ce ma impiedica sa le implinesc?
Daca eu nu stiu concrect ce vrea si ce asteapta Dumnezeu de la mine, atunci cum as putea infaptui ceva? Voi merge bajbaind, cu teama si neliniste deoarece nu am nici idee pe unde sunt si pe unde merg. De aceea biserica Lui (fiind eu si tu) scade in economia spirituala si ramane fara puterea Duhului Sfant, ca habar avem ce vrea Dumnezeu de la noi. Daca ne-am adanci zilnic in Cuvantul Lui si am cerceta Scripturile, Dumnezeu este credincios si drept, ne va purta pe carari drepte"din pricina Numelui Sau"(Ps.23:3), iar Duhul Sfant ne-ar descoperi despre lucrarile marete ale lui Dumnezeu cu privire la noi. Ne-am ridica impotriva vrajmasului si am lucra pentru zidirea trupului lui Cristos.(Efeseni 4:12)
 Vrajmasul intodeauna a cautat sa inmoaie inima poporului cu dejnadejde si descurajare ca apoi sa castige batalia care noi deja o avem castigata in Cristos. De aceea afirma Pavel:"Pot totul in Cristos, care ma intareste."Filipeni 4:13
De acea nu stiu ce asteapta si vrea Dumnezeu de la mine, pentru ca m-am lasat intimidada de vrajmas si nu mai folosesc autoritatea si imputernicirea are o detin in Cristos. Ce clar suna acum acest verset:" Pot totul, adica orice lucru il pot trece biruitor, doarece Cristos ma face tare sa fiu un om al biruintei. Imi suna in minte cateva cuvinte ascultate intr-un mesaj: Nu noi ar trebui sa supravetuim, ci cel rau caci el are zile numarate.
Vrea Dumnezeu sa fim plini de incredere? Da, dar nu pe baza puterilor noastre ci pe autoritatea si plinatatea care o avem in El ca fii ai Lui.
Cristos doreste sa actionam pe baza puterii care o detinem in El. Dintotdeauna vrajmasul s-a luptat si lupta sa inmpoie inima poporului Lui Dumnezeu ca ei sa nu acctioneze si sa fluture stegul biruintei in Numele Celui care a biruit totul. Cel rau intodeauna doreste sa insufle deznadeje si descurajare peste copii Lui Dumnezeu. 1Petru 5:8
Versetul 9 continua si spune: "Impotriviti-va lui, tari in credinta..."
Cum pot fi tare in credinta?
Imi pun nadejdea in Dumnezeul care m-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei;  caci mi-a pus picioarele pe stanca, stanca fiind Cristos (1Cor. 10:4) si mi-a intarit pasii, ca mersul meu sa fie statornic si triumfator.
Nu ajunge sa stiu ce trebuie sa fac, ci  trebuie sa am credinta si nadejde, care ma vor conduce la biruinta.
Necredinta si teama ma vor tine legata sa nu actionez si sa stau numai sa ma apar ca sa supravetiesc, insa credinta si nadejdea puse pe baza puterii Lui Dumnezeu ma conduc pe taramul glorios al biruintei in Cristos. Aleluia! Doamne te rog calauzeste-ne prin locurile promise si nu ne lasa sa ne multumim cu putinul care ne-am invatat, caci Tu esti un Dumnezeu maiestos, plin de slava si putere. Tu esti un Dumnezeu Mare care ne porti totdeuna in carul Tau de biruinta.  Arata-ne prin Cuvant, prin creatie, prin Duhul Sfant ce doresti si astepti Tu de la noi sa facem acum.
Ma prostern in Fata Ta Dumnezeule...ah, si inima imi spune ca Tu doresti ca eu sa pun mana pe armele care mi le-ai pus la dispozitie si sa lupt lupta cea buna a credintei, pasind pe tarmurile promise, traind o viata glorioasa in Tine...mi-ai dat har din harul Tau ca eu sa traiesc precum Tu ai trai aici pe pamant. Mi-ai deschis cerul ca sa-Ti vad maretia si slava, sa nu ma multumesc cu o farama aici; legata de locuri ceresti, cu Tine mereu sa traiesc, o viata de rob credincios.

Mi Universo

Targuire- Mijlocire- Intermediere

Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!(Matei 5:7)

Accepta Dumnezeu sa ne targuim cu El? Sau altfel intreb: doreste/asteapta Dumnezeu sa negociem/ intermediem cu El?
Raspunsul este Da! Avraam, Neemia, Moise, Ieremia, au apelat la mila si indurarea Lui Dumnezeu atunci cand El le-a zis ce are sa faca. Cred ca Domnul uneori ne prezinta planul Sau cu privire la un anumit lucru, dar nu ne arata ca s-ar putea schimba ceva la planul Sau. Insa in planul Sau mereu mai are loc pentru o "targuire". Anume, loc de/pentru salvare.
In Exod 34, Domnul vorbeste lui Moise si I se descopera cum este El : "plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie"...(Ex. 34:6,7) Dumnezeu ii descopera lui Moise dragostea care o are pentru omenire. Si iata-l pe Moise folosind lucrul acesta atunci cand poporul Israel au cartit si au pacatuit impotriva Domnului. Moise a adunat in inima lui toata puterea si slava care o vazuse in Domnul si foloseste ceea ce El i-a descoperit pentru a castiga bunavointa Domnului.
Cred ca Domnul se lasa descoperit(asa cum este) celor ce Il cauta, ca apoi, poate vor fi momente cand va trebui sa stam in spartura si sa folosim in a castiga bunavointa Domnului. Oare câți facem ceea ce a facut Moise? Un popor intreg era destinat pieirii, si un singur om a stiut sa ajunga la inima lui Dumnezeu pentru a castiga bunavointa.
Mai sunt oameni care sa Il deranjeze pe Dumnezeu si sa deschida usa targuirii chiar cu riscul ca ar putea sa se manie pe ei?
Cred ca Domnul cauta/are astfel de oameni care sa bata la aceasta usa a mijlocirii. Fac eu parte din acest fel de oameni care doresc sa ajunga la inima Lui Dumnezeu pentru altii?
Poate nu vom putea sa schimbam planul Lui Dumnezeu, dar se merita sa incercam, nu credeti? El asteapta/doreste sa ne pese de cei din jurul nostru. Nu cred ca Moise a castigat bunavointa Domnului pentru ca era perfect, ci pentru ca a stiut sa foloseasca ceea ce a vazut si a cunoscut ca este El.
Sa folosim ceea ce am vazut  si ceea ce cunostem despre Dumnezeu atunci cand va fi nevoie sa venim la El pentru a ne apropia cu sfiala si teama sfanta, dar cu dorinta sincera sa intermediem in favorul celorlalti.

Voia Lui Dumnezeu - Totdeauna Este Biruinta

Suferinta in sine poate fi pentru mine/tine biruinta care mi-o trimite Dumnezeu. Isus Cristos atunci cand a patimit pentru noi, era in suferinta - incercat...si totusi prin aceasta a castigat biruinta asupra mortii, a pacatului.
Incercarea prin care trecem poate fi raspunsul Lui Dumnezeu pentru biruinta. Dumnezeu foloseste sau transforma atacurile celui rau in a trimite biruinta Sa mareata. Trebuie sa avem incredere in El, cum si Mantuitorul nostru a avut incredere in voia Tatalui. Diavolul a crezut ca rastignindu-L a castigat, dar Dumnezeu a folosit toata suferinta Domnului Isus Cristos pentru a ne salva pe noi, si a-l infrange pe satan prin propria lui strategie.
Nu putem astepta sa fim eliberati de suferinta daca in aceasta consta biruinta. Daca Isus in gradina Ghetimani ar fi acceptat sa nu bea paharul, ar fi fost El biruitor? Dumnezeu inca mai lucreaza in felul acesta. Biruinta Lui Isus era in "a bea paharul", si ma intreb: a suferit, a patimit, a fost incercat? Da, si inca cum...si totusi El a acceptat voia Tatalui, deoarece in tot acel pahar al suferintei, era biruinta care Dumnezeu o pregatise pentru intreaga omenire. Mantuire pentru ca "oricine" crede in Isus Cristos sa nu piara ci sa aiba viata vesnica.
De aceea vrajmasul lupta sa nu acceptam voia Tatalui deoarece el stie ca, intotdeuna fiind in voia Lui Dumezeu este biruinta.
Cel care se increde in planurile si voia Lui Dumnezeu chiar daca nu inteleg de multe ori incercare, suferinta, etc, cred ca El este un Tata bun si intodeauna  face lucrari marete. De ce? Pentru caci El este Maret si Minunat.
M-a creat o faptura asa minunata, oare nu va lucra El in continuarie minunat si maret? Cu siguranta, da!
Doamne vreau sa accept voia Ta in toate si sa vad prin ochii credintei ca in voia Ta totdeuna este biruinta.
Cand eu caut scopul pe care Dumnezeu l-a randuit pentru mine, fiecare situatie din viata mea lucreaza pentru a implini acel scop.
Cand ne aflam intr-o situatie dificila, sa nu ne permitem sa ignoram acest scop divin nici macar un moment. Dumnezeu castiga victoria/biruinta in orice imprejurare, chiar si cand scopul pare a fi nefavorabil.

Asa e mama...

Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei langa femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei incurcand ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbandu-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atatia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.

Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Cand cad, imbatranesc si nu mai pot.

Asa e mama si a fost bunica
Si ca ele maine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decat curat si uneori copii.

Suntem veriga firului de ata
In fiecare lant facut din doi
Ce greu cu noi femeile in viata
Dar e si imposibil fara noi...