Cat Cristos traieste in mine?

Daca ne-am adresa pacatelor, ispitelor, incercarilor, etc, cu atitudinea: eu nu pot, insa, Cristos care traieste in mine, da totul poate! Atunci suntem mai mult decat biruitori, asa cum ni se spune in Romani 8:37 .
Hotarata sa fac pasi in Cristos si sa Il cunosc mai indeaproape, intr-o seara rugandu-ma iata cuvantul care mi-a fost daruit de Duhul Sfant in rugaciune: nu biruiesti si nu poti sa experimentezi puterea mea cand ai nevoie pentru ca nu implinesti acest verset - Galateni 2:20 - "dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine. Cat Il lasi sa traiasca in tine? Un sfert, jumatate, sau adesea mai putin?!" Am ramas muta...de atatea ori acest verset mi-a fost de ajutor cand am avut nevoie, si bine zic, cand am avut nevoie, nu si intodeauna. Si iata caci Domnul sa prezentat sa imi arate greseala mea, sa ma mustre si sa ma indrepte.
Cum ne-ar fi vorba, faptele, trairea, umblarea pe acest pamant numai daca am implini sau trai doar acest verset?? Numai un verset dragi mei! Imaginativa o Scriptura intreaga traita? Ne bucuram de oameni puternici ai credintei si le apreciem viata; ne place amprenta care au lasat-o in lumea aceasta, si ne multumim cu atat. Asa ne inseala diavolul sa ne multumim in a nu fi mai mult decat ceea ce suntem. Si noi putem fi un/a Avraam, David, Moise, Ieremia, Maria, Pavel, Daniel, Petru, Iacov, Martin Luther, David Wilkerson, Richeard/Sabina Wrumbrard, Petru Popovici, unii din putini care imi vin acum in minte. Ce ma impiedica sa traiesc credinta care ei au trait-o?
Acesti oameni au implinit intru totul versetul acesta "Am fost rastignit impreuna cu Cristos, si traiesc...dar nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine.Si viata, care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S'a dat pe Sine insusi pentru mine."(Gal.2:20)
Privesc intr-o noua lumina versetul din Filipeni 4:13 "Pot totul in Cristos, care ma intareste." Atunci cand un stapan isi trimite un rob la datorie sau intr-o misiune il imputerniceste ca sa poate implini ceea ce i se cere. Cu cat mai mult noi, ca robi ai lui Cristos suntem imputerniciti sa avem biruinta. "Pot totul" lui Pavel era ca acctiona in Cristos, de aceea Domnul il intarea si reusea in totul. Atunci cand nu actionez in Cristos esecul este sigur. De aceea Petru ne indeamna "smertiti-va sub Mana tare a lui Dumnezeu, pentru ca la vremea/potrivita Lui, El sa va inalte."(1Petru 5:6) Cand noi ramanem in supunere si ascultare, daruindu-I tot ceea ce suntem si detinem Domnulului, ca El sa domneasca, atunci suntem mai mult decat biruitori, pentru ca Cel ce este in noi, este mai mare decat cel ce este in lume.(1Ioan 4:4) Cand cunoastem ca suntem biruitori datorita puteri si harului lui Cristos, in momentul acela "putem totul" si atunci cred ca este "vremea potrivita/Lui sa va inalte". In ce ne inalta Dumnezeu? Ne inalta cu o treapta mai sus/mai aproape de a fi ca El. Oricate ori ne inalta, din nou si din nou ne smerim sub Mana Lui cea tare ca sa fim mai mult decat biruitori, pana ajungem sa fim ca El, dar cu o atitudine de rob, nu de stapan. Nu poate sa ne inalte inainte de vremea potrivita, intrucat va fi trebuit sa fim destoinici pentru /in orice lucrare buna.(2Tim. 3:17) Dumnezeu inalta doar vasele care au o intrebuintare de cinste, caci acestia s-au departat de faradelege si s-au sfintit ca sa fie folositori Stapanului, destoinici pentru orice lucrare buna.(2Tim.  2:19-21) Cateodata o lucrare buna in ochii lui Dumnezeu nu este prea buna si in ochii nostri; dar vedeti, aici sta frumusetea alegerii, in a ne supune sub Mana tare a Lui Dumnezeu pentru a fi biruitori, impotrivindu-ne diavolului prin puterea lui Cristos, alegand sa ramanem increzatori si ascultatori fata de Dumnezeu. Iata de ce Iacov prima data spune: "supuneti-va, dar, lui Dumnezeu"(Iacov 4:7a), apoi, continua "impotriviti-va diavolului si el va fugi de la voi". Cand accept sa ma supun lui Dumnezeu este ca recunosc ca El este cu mult mai puternic si intelept; cand sunt imputernicita cu putere din puterea Sa, atunci pot sa ma impotrivesc diavolului.
Dumnezeu doreste atat de mult sa fim oameni ai Lui...insa toti mai putini sunt hotarati sa fie ceea ce Dumnezeu a hotarat sa fim. Daca suntem hotarati, adica decisi, neclintiti in a fi ceea ce Dumnezeu a hotarat sa fim, vom lasa ca Cristos sa traiasca in noi in toata plinatatea Sa. Este bine sa studiem viata Lui Isus Cristos ca sa intelegem si sa cunoastem ca in noi El nu traieste decat minimul. Si ne multumim cu atat, cand putem trai o viata puternica in credinta in Isus Cristos.
Sunt eu hotarata, sa nu ma las nicidecum pana cand Cristos va trai in toata plinatatea Sa in mine?

"Ce crezi ca asteapta Dumnezeu de la tine?"

Rugandu-ma si dorind calauzirea Lui Dumnezeu intr-un anumit lucru, m-am trezit cu cateva intrebari din partea Lui: "Ce crezi ca asteapta Dumnezeu de la tine in perioada aceasta? Ce vrea Dumnezeu de la tine?" Duhul Sfant m-a pus pe ganduri...
Cum pot realiza ceva daca nu am un tel/scop bine definit? Si daca am, ce ma impiedica sa le implinesc?
Daca eu nu stiu concrect ce vrea si ce asteapta Dumnezeu de la mine, atunci cum as putea infaptui ceva? Voi merge bajbaind, cu teama si neliniste deoarece nu am nici idee pe unde sunt si pe unde merg. De aceea biserica Lui (fiind eu si tu) scade in economia spirituala si ramane fara puterea Duhului Sfant, ca habar avem ce vrea Dumnezeu de la noi. Daca ne-am adanci zilnic in Cuvantul Lui si am cerceta Scripturile, Dumnezeu este credincios si drept, ne va purta pe carari drepte"din pricina Numelui Sau"(Ps.23:3), iar Duhul Sfant ne-ar descoperi despre lucrarile marete ale lui Dumnezeu cu privire la noi. Ne-am ridica impotriva vrajmasului si am lucra pentru zidirea trupului lui Cristos.(Efeseni 4:12)
 Vrajmasul intodeauna a cautat sa inmoaie inima poporului cu dejnadejde si descurajare ca apoi sa castige batalia care noi deja o avem castigata in Cristos. De aceea afirma Pavel:"Pot totul in Cristos, care ma intareste."Filipeni 4:13
De acea nu stiu ce asteapta si vrea Dumnezeu de la mine, pentru ca m-am lasat intimidada de vrajmas si nu mai folosesc autoritatea si imputernicirea are o detin in Cristos. Ce clar suna acum acest verset:" Pot totul, adica orice lucru il pot trece biruitor, doarece Cristos ma face tare sa fiu un om al biruintei. Imi suna in minte cateva cuvinte ascultate intr-un mesaj: Nu noi ar trebui sa supravetuim, ci cel rau caci el are zile numarate.
Vrea Dumnezeu sa fim plini de incredere? Da, dar nu pe baza puterilor noastre ci pe autoritatea si plinatatea care o avem in El ca fii ai Lui.
Cristos doreste sa actionam pe baza puterii care o detinem in El. Dintotdeauna vrajmasul s-a luptat si lupta sa inmpoie inima poporului Lui Dumnezeu ca ei sa nu acctioneze si sa fluture stegul biruintei in Numele Celui care a biruit totul. Cel rau intodeauna doreste sa insufle deznadeje si descurajare peste copii Lui Dumnezeu. 1Petru 5:8
Versetul 9 continua si spune: "Impotriviti-va lui, tari in credinta..."
Cum pot fi tare in credinta?
Imi pun nadejdea in Dumnezeul care m-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei;  caci mi-a pus picioarele pe stanca, stanca fiind Cristos (1Cor. 10:4) si mi-a intarit pasii, ca mersul meu sa fie statornic si triumfator.
Nu ajunge sa stiu ce trebuie sa fac, ci  trebuie sa am credinta si nadejde, care ma vor conduce la biruinta.
Necredinta si teama ma vor tine legata sa nu actionez si sa stau numai sa ma apar ca sa supravetiesc, insa credinta si nadejdea puse pe baza puterii Lui Dumnezeu ma conduc pe taramul glorios al biruintei in Cristos. Aleluia! Doamne te rog calauzeste-ne prin locurile promise si nu ne lasa sa ne multumim cu putinul care ne-am invatat, caci Tu esti un Dumnezeu maiestos, plin de slava si putere. Tu esti un Dumnezeu Mare care ne porti totdeuna in carul Tau de biruinta.  Arata-ne prin Cuvant, prin creatie, prin Duhul Sfant ce doresti si astepti Tu de la noi sa facem acum.
Ma prostern in Fata Ta Dumnezeule...ah, si inima imi spune ca Tu doresti ca eu sa pun mana pe armele care mi le-ai pus la dispozitie si sa lupt lupta cea buna a credintei, pasind pe tarmurile promise, traind o viata glorioasa in Tine...mi-ai dat har din harul Tau ca eu sa traiesc precum Tu ai trai aici pe pamant. Mi-ai deschis cerul ca sa-Ti vad maretia si slava, sa nu ma multumesc cu o farama aici; legata de locuri ceresti, cu Tine mereu sa traiesc, o viata de rob credincios.

Mi Universo

Targuire- Mijlocire- Intermediere

Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!(Matei 5:7)

Accepta Dumnezeu sa ne targuim cu El? Sau altfel intreb: doreste/asteapta Dumnezeu sa negociem/ intermediem cu El?
Raspunsul este Da! Avraam, Neemia, Moise, Ieremia, au apelat la mila si indurarea Lui Dumnezeu atunci cand El le-a zis ce are sa faca. Cred ca Domnul uneori ne prezinta planul Sau cu privire la un anumit lucru, dar nu ne arata ca s-ar putea schimba ceva la planul Sau. Insa in planul Sau mereu mai are loc pentru o "targuire". Anume, loc de/pentru salvare.
In Exod 34, Domnul vorbeste lui Moise si I se descopera cum este El : "plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie"...(Ex. 34:6,7) Dumnezeu ii descopera lui Moise dragostea care o are pentru omenire. Si iata-l pe Moise folosind lucrul acesta atunci cand poporul Israel au cartit si au pacatuit impotriva Domnului. Moise a adunat in inima lui toata puterea si slava care o vazuse in Domnul si foloseste ceea ce El i-a descoperit pentru a castiga bunavointa Domnului.
Cred ca Domnul se lasa descoperit(asa cum este) celor ce Il cauta, ca apoi, poate vor fi momente cand va trebui sa stam in spartura si sa folosim in a castiga bunavointa Domnului. Oare câți facem ceea ce a facut Moise? Un popor intreg era destinat pieirii, si un singur om a stiut sa ajunga la inima lui Dumnezeu pentru a castiga bunavointa.
Mai sunt oameni care sa Il deranjeze pe Dumnezeu si sa deschida usa targuirii chiar cu riscul ca ar putea sa se manie pe ei?
Cred ca Domnul cauta/are astfel de oameni care sa bata la aceasta usa a mijlocirii. Fac eu parte din acest fel de oameni care doresc sa ajunga la inima Lui Dumnezeu pentru altii?
Poate nu vom putea sa schimbam planul Lui Dumnezeu, dar se merita sa incercam, nu credeti? El asteapta/doreste sa ne pese de cei din jurul nostru. Nu cred ca Moise a castigat bunavointa Domnului pentru ca era perfect, ci pentru ca a stiut sa foloseasca ceea ce a vazut si a cunoscut ca este El.
Sa folosim ceea ce am vazut  si ceea ce cunostem despre Dumnezeu atunci cand va fi nevoie sa venim la El pentru a ne apropia cu sfiala si teama sfanta, dar cu dorinta sincera sa intermediem in favorul celorlalti.

Voia Lui Dumnezeu - Totdeauna Este Biruinta

Suferinta in sine poate fi pentru mine/tine biruinta care mi-o trimite Dumnezeu. Isus Cristos atunci cand a patimit pentru noi, era in suferinta - incercat...si totusi prin aceasta a castigat biruinta asupra mortii, a pacatului.
Incercarea prin care trecem poate fi raspunsul Lui Dumnezeu pentru biruinta. Dumnezeu foloseste sau transforma atacurile celui rau in a trimite biruinta Sa mareata. Trebuie sa avem incredere in El, cum si Mantuitorul nostru a avut incredere in voia Tatalui. Diavolul a crezut ca rastignindu-L a castigat, dar Dumnezeu a folosit toata suferinta Domnului Isus Cristos pentru a ne salva pe noi, si a-l infrange pe satan prin propria lui strategie.
Nu putem astepta sa fim eliberati de suferinta daca in aceasta consta biruinta. Daca Isus in gradina Ghetimani ar fi acceptat sa nu bea paharul, ar fi fost El biruitor? Dumnezeu inca mai lucreaza in felul acesta. Biruinta Lui Isus era in "a bea paharul", si ma intreb: a suferit, a patimit, a fost incercat? Da, si inca cum...si totusi El a acceptat voia Tatalui, deoarece in tot acel pahar al suferintei, era biruinta care Dumnezeu o pregatise pentru intreaga omenire. Mantuire pentru ca "oricine" crede in Isus Cristos sa nu piara ci sa aiba viata vesnica.
De aceea vrajmasul lupta sa nu acceptam voia Tatalui deoarece el stie ca, intotdeuna fiind in voia Lui Dumezeu este biruinta.
Cel care se increde in planurile si voia Lui Dumnezeu chiar daca nu inteleg de multe ori incercare, suferinta, etc, cred ca El este un Tata bun si intodeauna  face lucrari marete. De ce? Pentru caci El este Maret si Minunat.
M-a creat o faptura asa minunata, oare nu va lucra El in continuarie minunat si maret? Cu siguranta, da!
Doamne vreau sa accept voia Ta in toate si sa vad prin ochii credintei ca in voia Ta totdeuna este biruinta.
Cand eu caut scopul pe care Dumnezeu l-a randuit pentru mine, fiecare situatie din viata mea lucreaza pentru a implini acel scop.
Cand ne aflam intr-o situatie dificila, sa nu ne permitem sa ignoram acest scop divin nici macar un moment. Dumnezeu castiga victoria/biruinta in orice imprejurare, chiar si cand scopul pare a fi nefavorabil.

Asa e mama...

Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei langa femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei incurcand ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbandu-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atatia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.

Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Cand cad, imbatranesc si nu mai pot.

Asa e mama si a fost bunica
Si ca ele maine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decat curat si uneori copii.

Suntem veriga firului de ata
In fiecare lant facut din doi
Ce greu cu noi femeile in viata
Dar e si imposibil fara noi...

Dumnezeu vorbeste, cine ia seama?

In camera, in sufragerie, la intrare am pus cate un aparat de parfumat care la interval de 12, 21,36 de minunte pulverizeaza parfumul care umple casa de miros placut. Insa exista o problema in camera unde dormeam. Nicicum nu reuseam sa ma obisnuiesc cu zgomotul acela cand trebuia sa pulverizeze. Bineanteles, noaptea. De cate ori pulveriza, tresaream si ma trezeam, si tot ziceam ca ma voi scula, si am sa-l scot afara, ca nu reuseam sa ma odihnesc cum trebuie. Dar, am ramas doar la zis, si nu am facut nimic. Intr-o dimineata m-am sculat si observasem ca nu ma mai deranjase zgomotul acela care era insuportabil. Acum pot dormi linistita, nici nu il mai aud. Asta e prima intamplare...
A doua este ca, mi-am cumparat un ceas de mana, desi nu sunt obisnuita cu ele, il pun cand merg la biserica, si in diferite ocazii, iar cand ajungeam acasa, il puneam pe noptiera de langa pat. Mi s-a intamplat acelasi lucru ca si cu zgomotul de la aparatul de parfumat. Tic tac, tic tac, tic tac...de cateva ori m-am sculat si l-am ascuns prin dulap...si surpriza ca iarasi m-am trezit intr-o dimineata si am observat ca deja ma obisnuisem cu ticaitul ceasului si nu imi mai deranja somnul.
De ce povestesc aceste doua intamplari? Poate hazlii pentru multi(si pentru mine a fost in parte), insa Dumnezeu mi-a vorbit in amandoua situatii. Poate pare ciudat, dar Dumnezeu se foloseste de cele mai neansemnate situatii sa ne transmita mesajul Sau pentru noi; numai ca, de multe ori ignoram si nu luam seama la vocea Lui. De aceea m-am decis sa scriu aici, ca poate cineva va lua aminte la vocea Duhului Sfant care se va folosi de orice situatii, mici, sau mai mari sa ne vorbeasca. Nici un lucru nu este banal ca Dumnezeu sa se poate folosi de el, si sa ne vorbeasca.
Bun, acum urmeaza sa spun ceea ce Domnul mi-a spus prin aceste doua situatii..."Asa cum tu te-ai obisnuit cu aceste doua lucruri care te deranjau si nu te lasau sa te odihnesti cum trebuie, tot asa copiii Domnului s-au obisnuit cu pacatele."
Cand am vazut ca de doua ori Domnul imi vorbeste la fel, m-am oprit si am inceput sa meditez profund la acest lucru. Oare cu cate lucruri m-am obisnuit eu, si in fata Domnului sunt pacate?
A se obisnui cu un pacat, e, ca la inceput ne-a deranjat, ne-a mustrat constiinta, ne-a condamnat...vocea Duhului Sfant ne-a vorbit, ne-a invatat, dar daca am ignorat-o pana la urma ne-am obisnuit si e ceva normal; cum sa fie pacat, ca doar nu ma mustra constiinta, nu? Dar cum sa ne mai mustre constiinta cand noi suntem obisnuiti cu pacatul acela in viata noastra?
O, Doamne lumineaza-ne mintea si gandurile, inima din nou, si vorbeste-ne iarasi...si deschide-ne ochii sufletului sa vedem cu ce pacate ne-am obisnuit si sa ne debarasam de ele cat mai repede. Nu ne lasa sa ne inselam singuri, acceptand lucruri care in fata Ta sunt faradelegi, si care ne despart de Tine.
Imi doresc eu sfintenia Domnului Isus Cristos? Cu adevarat imi doresc sa fiu sfant? Daca da, atunci Doamne vorbeste-ne din nou in privinta aceasta, si descopera ceea ce noi am acoperit cu obisnuinta.

Dumnezeu ne vorbeste, cand intr-un fel, cand intr-altul.(Iov 33:14) I-au eu aminte, atunci cand El vine sa ma invete chiar si prin lucruri care par fara importanta? Sau sunt omul care nu ia seama?
Totdeauna cand ne vorbeste Dumnezeu este important si de mare valoare pentru noi.
Te rugam Doamne, indreapta-ne inimile spre Tine, si fa sa luam bine seama la ceea ce Tu ne vorbesti.

Dintr-o data

Cate ganduri navalesc in mintea noastra incercand sa ne doboare, sa ne clatine credinta, sa abandonam lupta cea buna? Foarte multe, tot mai multe...
Planurile celui rau cu privire la copii Domnului, este in fiecare zi acelasi, sa ne inghita, sa ne distruga credinta in Domnul nostru Isus Cristos. Pe orice cale, prin orice mod.
Daca nu prin nemultumire, e prin nepasare, daca nu prin neveghere e prin apasare; sa ne fure pacea, bucuria; judecata, cartire, mandrie, manie, boala, neliniste, amaraciune, necazuri...si multe altele.
De ce atata loveste cel rau in noi? De ce lupta sa ne clatine nadejdea? Pentru ca suntem copii Celui Sfant. 2Timotei 3:12 "De altfel, toti cei ce voiesc sa traiasca cu evlavie in Cristos Isus vor fi prigoniti."
De cine suntem prigoniti? In mod direct, sau prin diferite planuri de diavolul.
Nu ii pasa de cei care sunt deja ai lui, cei care traiesc o viata in neascultare de Domnul. Cu acestia nu are prea multa dificultate sa ii inghita, insa cu copiii Domnului, da, are multa treaba si multa lupta sa se impotriveasca deoarece avem valoare. Avem valoare in ochii Lui Dumnezeu, din pricina Fiului Sau Isus Cristos care ne-a rascumparat cu Insusi pretul vietii Lui. Si vrajmasul totdeauna a dorit ce este a Domnului Dumnezeu, sa fie a lui. A dorit sa fie la fel ca Cel Preainalt. (Isaia14:12-14)
De dimineata diavolul a incercat atat sa ma tulbure...m-am plecat si m-am rugat sa raman biruitoare...am iesit afara si m-am asezat pe o banca, si am continuat sa ma rog. Sa ma rog fierbinte Domnului...
"Doamne intareste-ne ghenunchii slabanogiti, caci nu putem ramane sus fara ca Tu sa ne intaresti,
mainile slabite au nevoie de sprijinul Tau ca sa le putem ridicain Numele Tau...
Da vedere ochilor nostri iarasi, sa vedem din nou prin credinta lucrurile care nu se vad...
Vindeca-ne de surzeala urechilor noastre, ca sa auzim clar vocea Ta care ne vorbeste...Doamne linisteste sufletele noastre, si invioreaza-ne dupa bunatatea Ta..."
Asa batea vantul afara(inca bate), si dintr-o data am observat ca a incetat pentru o clipa, am deschis ochii si atunci Domnul mi-a vorbit: "asa cum vanturile bat, si iar bat iar dintr-o data se opresc, tot asa voi aduce biruinta - dinr-o data!"
A fost o clipa, si din nou vanturile au inceput cu rafalele sale, insa nadejdea mea a crescut, si chiar daca vanturile bat, si iar bat, dar noi copii Celui Atotputernic ne incredem in El, caci nu ne va lasa. El va aduce biruinta, si va zice: "Destul, taceti, liniste".
Ce mult ne iubeste Domnul, caci El este Tatal nostru, si daca avem incredere in El si alergam dupa ajutorul Sau, cu siguranta 6il vom afla.
Credeti ca Domnul uita de copii Sai? Nu dragilor, El nu ne uita si nu ne paraseste. Isaia 49:15b,16 "totusi Eu nu te voi uita cu nici un chip:
Iata ca te-am sapat pe Mainile Mele, si zidurile tale sunt todeauna inaintea ochilor Mei!"
Suntem sapati in Mainile Lui Isus Cristos atunci cand piroanele i-au strapuns Mainile...Cum ar putea sa ne uite?! 
 "In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, caci Eu am biruit lumea." Ioan 16:33b
Diavolul va starni in continuare mari furtuni, si telul lor va fi sa ne umple vasele cu apele intunericului, dar sa nu ne fie frica, caci Isus se va scula si va certa vanturile, daruindu-ne biruinta dintr-o data.