Fiecare Pacat - O Rana

Intr-o dimineata, fiind la rugaciune iata ce mi-a descoperit Domnul in conversatia noastra...
"Prietenia Domnului este o arma pentru credincios. Pe cand prietenia lumii este arma diavolului. 

Si de prea multe ori in loc ca credinciosul sa fie biruitorul este cel biruit. Nu este asa?! Diavolul arunca hrana firii voastre prin care sa fiti momiti. Placeri eu-lui. Un drept care vi se cuvine, ochi pentru ochi, o rasplata dupa fapta, etc. Atunci cand diavolul va ademeneste sa pacatuiti cu o vorba rea, un gand rau, o purtare necuvincioasa, o clevetire, razbunare, ura, judecata, neascultare, sa nu iubesti si multe altele, este caci in spatele tuturor acestor "drepturi" care credeti ca le aveti, este un plan bine definit al vrajmasului. Fiecare pacat - o rana. Cu cat ve-ti pacatui mai mult, cu atat ve-ti fi mai raniti. Si cu cat sunteti mai raniti cu atat sunteti mai usor de inghitit de el.(1Petru 5:8) 

Nu va lasati inselati; fiti vegheatori, caci fiecare "placere de o clipa" este o rana profunda in sufletele voastre, si un avantaj pentru diavol."

Am meditat mult la lucrul acesta... Fiecare pacat - o rana. Cu adevarat asa este! Mi-am adus aminte ca candva am fost exact ca si omul din pilda Samariteanului.(Luca 10:30-35) Cazuta intre talhari, dezbracata, jefuita de tot ce aveam, batuta zdravan si abandonata in agonia morti. Dar, Smariteanul m-a vazut si I s-a facut mila de mine. S-a apropiat mi-a legat ranile, a turnat balsam divin, m-a purtat pe brate si m-a dus la loc de adapost. Astazi sunt la adapostul aripilor Sale. O, Isuse iti multumesc, nu meritam... ceea ce sunt astazi e datorita harului si milei Tale! Numai prin jertfa Ta am intrare la Tatal. Te laud caci sunt lucrarea Mainilor Tale. Vrednic este Samariteanul cel milos.
Este cu neputinta sa nu gresim trecand prin aceasta lume, insa avem la Tatal un Mijlocitor. Sa ne pocaim imediat, sa cautam curatirea in jertfa Domnului Cristos, si sa nu mai facem. Sa ne departam de orice faradelege. Ajuta-ne Doamne Dumnezeule!  

2Timotei 2:19b

„Oricine rosteste Numele Domnului sa se departeze de faradelege!”

Astazi Cristos mai leaga, mai vindeca rani. Vino la El ca sa te vindece si sa faca din tine un om sanatos si puternic. Nu ai nevoie de Cristos ca Samaritean care sa iti lege/vindece ranile? Eu inca mai am nevoie...

"Astazi venim in smerenie si pocainta, Doamne sa ne vindeci ranile. Am pacatuit impotriva Ta, si numai impotriva Ta. Modeleaza-ne si fa-ne oameni puternici in Tine care sa biruiasca raul facand binele.

Avem nevoie de sanatate sufleteasca, o Tata ai mila si vindeca-ne, te rugam. Amin!"

Ieremia 33:6

„Iata, ii voi da vindecare şi sanatate, ii voi vindeca si le voi deschide un izvor bogat in pace şi credinciosie.

Cu El... la bun sfarsit!

...tot ce începe, duce la bun sfârșit. Psalmul 1:3b

În 25 Ianuarie 2013 m-am înscris la un plan de citire a Bibliei în 90 de zile, nesilită de nimeni, cu dorință de a investi timpul meu în ceva ce este atât de valoros – Cuvântul Vieții.

Deși eram hotărâtă sa duc la bun sfârșit aceasta lucrare și cu toată seriozitatea, totuși în inima mea aveam o îndoială: "voi reuși?" 

Nu m-am încrezut în puterea mea ci, m-am bizuit pe puterea Dumnezeului meu, iar El, a fost credincios, ajutându-mă ca ieri, 23 Aprilie 2013, să închei acest plan, fiind in ziua 89.

De ce aștern aceste gânduri aici? Nu este ca să mă laud, sau să mă mândresc, deși sunt bucuroasă și împlinită; vreau să mulțumesc Domnului pentru căci numai cu ajutorul Lui am putut duce la bun sfârșit acest plan de citire a Bibliei în 90 de zile și să rămână ca o aducere aminte pentru mine, că orice lucru important și valoros necesită sacrificiu, timp și devotament dacă vrei să te bucuri de roade. 

Sincer au urmat zile în care era o adevărată provocare să termin și să fiu mereu la zi. Felul meu competitiv oarecum ma ajutat, dar chiar cu această latură pozitivă și de ajutor, am întâmpinat zile cu multe ispite și piedici din partea celui rău ca să nu fiu la zi, însă Dumnezeu mereu a fost lângă mine, încurajându-mă și dăruindu-mi putere să biruiesc ispita și să dau la o parte piedicile. Avem în minte un Cuvânt prin care cred că Duhul Domnului nu numai mă încuraja ci mă și impulsiona în direcția corectă și bună: alegerea ta demostrează ce iubești. Îmi răsuna în minte cuvintele lui David din Psalmul 119, un Psalm care de altfel este mi favorito. 

"Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc." vs 47

"Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. vs 97

"eu iubesc poruncile Tale, mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat". vs 127

"Vezi cât de mult iubesc eu poruncile Tale" vs 159

"Sufletul meu ține învățăturile Tale și le iubesc mult de tot!" vs 167

Slăvit și glorificat să fii Tu, Doamne, tăria și ajutorul meu. Tot meritul este numai al Tău, și toată cinstea Ți se cuvine doar Ție Dumnezeule! Îți mulțumesc pentru căci mi-ai vorbit prin Cuvântul Tău, căci m-ai mustrat, m-ai încurajat, m-ai călăuzit și m-ai îndreptat.

”Strâng cuvântul Tau in inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” Psalmul 119:11

Mulțumesc, mulțumesc din inimă Doamne Dumnezeule! Te laud și mă închin Ție, Domnul și Mântuitorul meu!

Viata - Traieste-o pentru Cel care ti-a daruit-o

Intr-una din zile, Isus disdedimineata, a intrat in Templu; tot norodul  venise la El. Isus a sezut jos, si-i invata (Ioan 8:2) Cred ca, ca si alta data, tot norodul Ii sorbea vorbele de pe buzele lui Isus.   (Luca 19:48) Nici nu   

 e de mirare, caci El avea cuvintele vietii vesnice. (Ioan 6:68) Cand Isus invata norodul, carturarii si Fariseii I-au adus o femeie prinsa in preacurvie. Au pus-o in mijlocul norodului.
Ce ar putea spune in apararea ei? Nimic...insusi pacatele ei o osandesc la moarte. Faptul ca a pacatuit deja o facea sa se simta murdara, dar acum era pusa si in mijlocul norodului. Toate privirile erau atintite asupra ei, si nu erau priviri de iubire sau iertare; sentinta era clara de cei care au pus-o in mijlocul norodului. Totusi, acolo era un Om care ei Il numeau Invatator.
"-Tu dar ce zici?" l-au intrebat carturarii si Fariseii. Dar Isus S-a plecat in jos, si scria cu degetul pe pamant. "-De ce oare acest Invatator nu raspundea nimic?" Ei nu inceteaza sa-L intrebe..."Oare cuvantul Lui va intari sentinta deja pecetluita sau...," Isus s-a ridicat in sus, si le-a zis:
"-Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra in ea." Apoi S-a plecat iaras, si scria cu degetul pe pamant. Toti s-au simtit mustrati de cugetul lor, si au iesit afara unul cate unul...pana au ramas doar ei doi.
Atunci Isus s-a ridicat in sus... si cand n-a mai vazut pe nimeni decat pe femeie, El i-a zis:
"-Femeie, unde sunt parasii tai? Nimeni nu te-a osandit?"
De ce Isus a asteptat pana nu a mai vazut pe nimeni? De la unul cate unul pana cand nu s-a mai vazut nimeni, cred ca nu au fost 2-3 minunte. A fost un timp cand Isus a stat in tacere, si femeia la fel. In sfarsit cu glasul tremurand, femeia raspunde:
"-Nimeni" si inima ei exclama: "-Doamne!" Aceasta femeia cred ca astepta raspunsul Domnului Isus cu ardoare si de o enorma importanta, deoarece ea Il numeste pe Isus, Domn. Ceva s-a schimbat in fiinta si sufletul ei in acest timp de tacere si asteptare. Stia caci soarta ei acum era in Mana Lui Isus. Credeti ca raspunsul Lui Cristos a surprins-o? Cu siguranta.
"-Nici Eu nu te osandesc, rosteste Isus." Inima ei tresalta de bucurie si fericire; are viata!
"-Du-te, Ii spune Isus, si sa nu mai pacatuesti." Isus Cristos ii ofera viata, insa ii atrage atentia, ca sa isi pastreze viata care azi a primit-o, trebuie sa abandoneze trecutul ei, si sa isi pastreze, trupul, sufletul, cugetul curat. Azi incepe o viata noua pentru ea.
S-a dus aceasta femeie, dar numai ea stia ceea ce tocmai dobandise de la Izbavitorul ei. Indiferent de ce vor zice cei din jur, indiferent de privirile urate si sosotelilor celor din jur, astazi dupa mult timp putea pasi cu capul sus. Putea merge cu demnitate, deoarece pentru ea numai conta trecutul ei, ci prezentul si viitorul. De astazi trebuia sa traieasca in asa fel, incat, sa aduca onoare Celui care o salvase de la moarte. Azi incepe o viata noua, o viata curata. Nu se indoieste nici o clipa ca nu va reusi, deoarece acum avea ceva ce lumea nu ii putea lua: dragostea Mantuitorului si Domnului Isus Cristos. Acum avea credinta si nadejde.
Ceea ce Cristos a oferit acestei femei este mantuirea si calea de iesire din viata de pacat. Cred ca, cu adevarat aceasta femeie a fructificat din plin aceasta sansa de salvare. Cred ca aceasta femeie a avut o viata diferita dupa intanlirea cu Mantuitorul Isus Cristos. Aceasta femeie a avut nevoie de un Mantuitor si un Domn. Eu am avut si am nevoie de Isus Cristos ca Domn si Mantuior in viata mea. Diavolul mereu ne va pune capcane, laturi, ispite, si tot felul de lucruri ca sa fim atrasi si prinsi, ca apoi sa aiba cu ce ne para inaintea Domnului. Dar sa nu ne fie frica caci Insusi Domnul Dumnezeu este cu noi, daruindu-ne resursele pentru a fi biruitori, desigur daca ramanem sub autoritatea Sa.
Isus s-a plecat si ne-a scos din robia pacatului, dandu-ne eliberare, curatindu-ne si vindecandu-ne toate ranele. Apoi ne-a ridicat si ne-a pus pe Stanca care nu se clatina. Insa nu trebuie sa mergem prin viata aceasta fara sa fim vegheatori la pasii nostri, deoarece vrajmasul este la el acasa, si noi suntem tinta lui preferata. Noi trebuie sa ne ducem pana la capat mantuirea cu frica si cutremur(Filipeni 2:12), urand tot ce este pacat si stricat. Astfel avem pe Dumnezeu ca prieten.(Poverbe 3:32)
Viata noastra este curata atata timp cat dragostea noastra pentru Cristos nu se raceste. Dar ca sa dovedesc dragostea mea pentru Cristos de cele mai multe ori va trebui sa lupt impotriva firii, impotriva satanei, impotriva pacatelor, ispitelor, etc. Dragostea ma va tine pe calea cea buna. Dragostea e atenta si raspunde la vreme.
 Fructifica fiecare zi pentru Cristos, caci mult nu mai este si Isus va pune punct. Totul se va termina si usa se va inchide. Voi intra pe poarta sau voi ramane afara? Depinde de ceea ce fac azi, acum! Depinde ce si cat fac pentru omul duhovnicesc.
Traieste viata care ti-a daruit-o Cristos, traieste-o pentru Cel care ti-a daruit-o!

Cu Isus...pana la sfarsit!

Doresc sa fac o completare la ultima mea postare. Aici este un mic ungher unde imi astern gandurile si meditatiile mele, deaceea prima data voi folosi ca exemple lucrurile traite de mine. Ceea ce vreau sa completez este caci eu am facut parte dintre acei care pocainta i se parea grea. Ce atata biserica, ce atata rugaciune, ce atatea reguli, etc?  Toate le faceam dar imi era greu deoarece iubeam lucrurile firii, mai mult decat pe Mantuitorul si Domnul Isus Cristos. Sau, traiam o pocainta amortita, cand toti ceilalti erau cu probleme, dar nu eu. Eu, eu eram bine, toti ceilalti aveau paie in ochii; insa nu vedeam ca eu aveam barna, nu doar un pai. Totul imi era greu, fiindca inima mea inca nu avusese acea intanlire extraordinara cu Isus Cristos.
Acum, totul e diferit. De ce? Pentru ca m-am intanlit cu Isus, si am experimentat dragostea Lui. Ochii mei L-au vazut si ceea ce vedeam acum, nu era paiul din ochii celor din jur; nu, ci vedeam barna ceea mare din ochii mei. Eram o mare pacatosa nevrednica de nimic ce isi merita osanda si pedeapsa. Oh, dar El s-a aplecat cu mila, m-a curatit, mi-a vindecat ranile, si mai important ca orice alt lucru, am simtit pentru prima data ce inseamna sa fii iertat. Curatita, iertata si mantuita. Acum am un Domn, un Mantuitor pe care Il iubesc, mult mai mult decat insami viata mea, deoarece ea nu mai este a mea; nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine! Il iubesc deoarece El m-a iubit intai.(1Ioan 4:19)
Calea crucii Lui Cristos va costa mult de tot adesea. Voi intampina necazuri, stamtorari, voi fi batjocorita, hulita, s.a.m.d(Ioan16:33)...dar toate acestea nu ma vor impiedica sa le intampin cu pace si bucurie in sufletul si inima mea, si sa ies biruitoare asa cum Cristos a facut-o. Planurile Lui sunt desavarsite si bune. Dragostea Lui pentru mine imi va da puteri sa le biruiesc asa cum El le-a biruit. Dragostea pentru Isus ma va tine legata de El, chiar daca adeseori va fi greu, dar nu imi va fi greu. Ochii mei nu sunt atintiti la problema ci, la Cel care imi da putere sa calc peste serpi, sa infrunt pe vrajmas; Isus Cristos imi da puterea sa biruiesc ca sa ajung acasa unde ma voi intanli cu El.(Luca 10:19)
Daca imi va fi greu sa fiu credincioasa, sa fac sacrificii pentru Cristos, sa fiu smerita, sa raman in ascultare, este caci iubirea mea pentru El s-a racit si am uitat ceea ce Dumnezeu a facut pentru mine.(Ioan 3:16)
Pavel, Petru, Stefan, si mii si mii, au dat totul pentru Cristos. M-am gandit la ei, si, nu cred ca nu a fost greu. Da, a fost foarte greu, insa, cred ca, nu le-a fost greu sa Il urmeze pe Cristos pana la sfarsit, deoarece ei Il iubeau mult mai mult decat orice altceva, mai mult decat viata lor.
Calea Lui Cristos este grea, foarte grea si doar cei care Il iubesc si au credinta in El vor putea merge pe ia, dar sa indraznim, caci El a biruit. Ea poate fi pentru noi o povara(Matei 20:11,12) sau puterea si intelepciunea Lui Dumnezeu. (1Corinteni 1:18,24)
Cu Isus...pana la sfarsit. Din El, prin El, si pentru El sunt toate lucrurile. Eu aleg, orice ar fi, orice voi intampina, cu Isus pana la sfarsit! Tu ce alegi?
Ajuta-ne Doamne, sa fim biruitori in toate, caci nu ne bizuim pe puterea noastra, ci noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru.(Ps.20:7)

Iubesc pocainta care unii o numesc"grea"

Matei 22:36,37 
„Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege? 
 Isus i-a raspuns: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.
Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca.”

Pocainta usoara - Pocainta grea

Cum este pocainta pentru mine? Grea sau usoara?
Este grea atunci cand nu imi plac poruncile si caile Domnului. Este grea atunci cand iubesc mai mult libertatea lumii, mai mult decat sfintirea.
Atunci cand este usoara pocainta? Cand iubesc pe Domnul Dumnezeu din toata inima, si din tot sufletul si cu tot cugetul meu. Imi este usoara atunci cand Il iubesc si este o mare bucurie sa implinesc tot ceea ce mi se cere(Cuvantul Scripturii). Nimic nu mi se pare greu atunci cand dragostea mea pentru Cristos este mult mai mare decat orice dorinta a mea. Ex: mai placut este firii mele sa hoinareasca aiurea fara vreun rost anume, sau vreo respansabilitate sau obligatie, decat sa fie disciplinata, sa citeasca Cuvantul Lui Dumnezeu, sa se roage, sa studieze, sa rabde, sa sufere, sa ierte, sa mearga la rugaciune, la biserica, etc. Nu-i asa?
Dar, atunci cand iubesc pe Cristos, mie atat de usor sa Il ascult, sa ma supun, sa iubesc, sa iert, sa rabd, sa abandonez placerile firii ...si tot ceea ce ar veni sau s-ar ivi nu ma va desparti de El deoarece voi face tot posibilul sa Ii fiu pe plac.
De aceea de multe ori, si mai ales in vremurile de azi, multora pocainta a devenit o sarcina grea de dus, deoarece iubesc mai mult lumea decat pe Cristos. Iubim mai mult moda, decat smerenia, iubim mai mult popularitatea decat un om ascuns al inimii. Reguliile bisericii sunt absurde si conducerea este obligata sa schimbe reguliile ca sa nu piarda oi. Dar oare nu sunt ele deja pierdute? Sunt pierdute, chiar daca vin la biserica, chiar daca fac lucrari in Casa Domnului. Ne inselam singuri. Reguliile biserici nu trebuie sa ni se para grele sau fara sens deoarece iata ce spune Pavel in epistola catre Evrei 13:17
"Ascultati de mai marii vostri si fiti-le supusi, caci ei privegheaza asupra sufletelor voastre, ca unii care au sa dea socoteala de ele; pentru ca sa poata face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinand, caci asa ceva nu v-ar fi de niciun folos."
Ascultarea face mai mult decat jertfele( 1Samuel 15:22) iar supunerea o facem pentru Domnul.(1Petru 2:13)
Citirea Cuvantului nu trebuie sa fie un chin, ci o dorinta aprinsa in a cunoaste si a face tot mai mult ce este frumos si placut inaintea Domnului nostru, Isus Cristos.
Rugaciunea nu va fi o plictiseala, ci o minunata partasie cu Domnul Isus. Pe ghenunchi ma darui lui Dumnezeu. Implinirea Cuvantului va fi desfatarea sufletului. Iubindu-L pe Dumnezeu nu voi intampina dificultati  ca sa implinesc si sa pazesc poruncile Lui. Trebuie sa Il slujesc pe Dumnezeu nu pentru ceea ce imi da, sau mai stiu eu ce alte lucruri; Il slujesc pentru ca Il iubesc din toata inima si din tot sufletul meu. Pocainta este o modalitate de viata, este o hotarare de schimbare venita din inima, nu de pe buze. Rugaciunea de pocainta este doar inceputul, nu si lucrarea completa, deoarece atunci cand va apare roada neprihanirii, fiinta omului este schimbata si ceea ce inainte ii era greu si anevoios sa faca, acum este o bucurie si o placere sa le implineasca deoarece inima lui iubeste pe Dumnezeu. Cu cat vom cauta mai mult prezenta Lui, Il vom iubi mai mult si dragostea noastra arzatoare pentru El va face orice si oricand. Inradacinati intr-o astfel de dragoste inflacarata, pazirea poruncilor Lui nu va fi o povara, ci o incantare, iar dragostea Lui Dumnezeu ne va tine sa fim oameni pocaiti.
Voia Ta, nu voia mea! Aceste cuvinte rostite de Mantuitorul nostru in gradina Ghetismani au fost un exemplu pentru noi. Dragostea si ascultarea de Tatal a fost mult mai mari decat dorinta sau voia Lui. 
Dumnezeu ne-a creat ca sa Il iubim, nu sa fim slujitori, deoarece slujitori avea si are pe ingeri. El ne-a creat ca sa Il iubim si sa avem partasie cu El, iar slujirea va lua nastere in urma iubirii. Isus il intreba pe Petru:"Simone fiul lui Iona, Ma iubesti?(Ioan 21:15-17) iar Petru raspune: "Da, Doamne, stii ca Te iubesc" iar Isus i-a zis: "paste oile Mele", iar aceasta se repeta de trei ori. Intersant este ca Isus il intreaba daca Il iubeste apoi ii spune "paste oile Mele". Il vom sluji pe Dumnezeu deoarece dragostea noastra pentru El ne determina sa facem totul pentru Domnul. Isus Cristos L-a ascultat intru-totul pe Dumnezeu pentru ca I-si iubea Tatal, nu de frica sau din obligatie.
Concluzia finala este aceasta: daca dam vina pe unul sau pe altul, si ca, imi este greu sa fii pocait, este caci nu Il iubim pe Cristos din toata inima si din tot sufletul, ci iubim mai mult dorintele si placerile noastre. Ne iubim mai mult pe noi decat pe Cristos. Facem ce este mai bine pentru noi, nu ceea ce este frumos si placut Lui Dumnezeu. 
 Tefania 2:1 "Veniti-va in fire si cercetati-va..." 

Iubesc pocainta care unii o numesc "grea", deoarece jugul Lui Cristos este bun, si sarcina usoara(Matei 11:30), si urasc pocainta "usoara" care multi o traiesc(2Timotei4:3). 
Iata un gand adevarat spus de John Bevere:
"Ceea ce cauti constituie obiectul dragostei tale."(Coloseni 3:1,2,5)

Ce este Dragostea?

Dragostea - Ce este dragostea?

Daca as incerca sa definesc ce este dragostea, iar cuvintele mele le-as pune alaturi 1Corinteni 13, toate vor pali.

Dragostea este Insusi Dumnezeu. 1Ioan 4:16b
"Dumnezeu este dragoste; si cine ramane in dragoste ramane in Dumnezeu, si Dumnezeu ramane in el."
Cunoscund-L si avandu-L pe Dumnezeu stim, cunoastem, si actuam cu/in dragostea.

Nu suntem in stare sa iubim daca Dumnezeu nu este in noi, Nu suntem in stare sa iertam, sa ne jerfim, sa suferim, sa rabdam, sa ne daruim, sa ajutam...si lista e fara sfarsit, deoarece fara Dumnezeu, nu vom reusi, nimic.
Astazi se vorbeste la nivel mondial, despre dragoste. Majoritatea vorbesc despre o dragoste ce si-a pierdut esenta, farmecul, si mai ales puritatea; a ramas doar ambalajul. Felul lumii despre dragoste intr-o vreme ca aceasta, este...care ar fi cuvantul care sa spuna ce inseamna dragostea din zilele noastre? Nu gasesc un cuvant care sa arate deteriorarea grava a dragostei.

Privind la cruce intelegem caci numai un Dumnezeu care este Dragoste a lasat pe unicul Sau Fiu sa moara pentru noi, facand posibila rascumpararea noastra. Privind la cruce descoperim ce este dragostea. Poate de aceea dragostea si-a pierdut parfumul inmiresmat, deoarece privirile nu mai sunt indreptate spre Dumnezeu, ci spre lume. Tot mai multi doresc asemanarea cu lumea, si tot mai putini asemanarea cu Dumnezeu. De aceea dragostea se intrebuinteaza tot mai egoist si mai murdar.

Ce va urez astazi tuturor? Va urez sa cautati sa-L cunoasteti si sa-L aveti pe Dumnezeu si astfel dobanditi esenta dragostei si nu ambalajul.
Tuturor va doresc sa aveti parte de Dragoste=Dumnezeu.
Daca se vorbeste despre dragoste, primul meu gand se indreapta la Cristos, la jertfa de pe Calvar. La dragostea pura, sfanta, fara margini...Singura asemanare care o caut este sa fiu asemenea lui Cristos, deoarece doar astfel dobandesc atributele dragostei adevarate.
Dar tu?

Dumnezeul meu, a fost, este si va ramanea Bun...

Psalmul 106:1
Laudati pe Domnul! Laudati pe Domnul, caci este bun, caci indurarea Lui tine in veci!

Am crezut, cred si voi continua sa cred ca Dumnezeu este bun! 

In toate lucrurile, Dumnezeu, este bun si minunat. Nu trebuie niciodata sa ne indoim de bunatatea si dragostea Lui. Mai bine zis: daca ma indoiesc de bunatatea si credinciosia Domnului, este caci inca nu I-am cunoscut caracterul. Nu am vazut slava maretiei Lui. Niciodata Dumnezeu nu ne nedreptateste sau profita de de noi deoarece El are toata puterea. Niciodata!
De ce spun aceste lucruri? Pe parcursul citiri Bibliei, in special Vechiul Testament, am descoperit unele lucruri care m-au facut sa meditez profund si sa ma cercetez. Sa ma certetez cu de-amanuntul, atat cat este in puterea mea, si cat nu este, Domnul, sa faca complectarea.
Dumnezeu a ales dintre popoare pe poporul Israel ca popor al Sau. A facut mari minuni pentru el, l-a ocrotit si l-a izbavit cu mana tare de vrajmasii sai, si totusi acest popor iubit de Domnul, s-a razvratit impotriva Domnului si au cartit ori de cate ori au intampinat dificultati.
Daca suntem multumiti de ceea ce face Dumnezeu in viata noastra, gura noastra lauda pe Domnul, daca se schimba putin confortul nostru, si in viata noastra incepe un lant de incercari, stiti ce facem, nu? Cartim. Nu ne ajung bani... parca Domnul nu stie! Nu avem un loc de munca... ca si cum Domnul ar fi orb! Avem necazuri... de parca Domnul nu le-ar avea in control pe toate! Nu toti cartesc, insa cei care nu sunt inradacinati profund in convingerea ca Domnul este Domn Dumnezeu viu in veci de veci si toate, toate le tine in control, incep cartirea.
Exact asa faceau poporul Israel. Studiind mai profund cartile Vechiului Testament, am observat lucrul acesta cu mare frecventa. Atunci cand intanleau o dificultate, carteau si se razvrateau impotriva lui Moise si a Lui Dumnezeu. Asa m-am intristat, deoarece cat de ranit era Dumnezeu prin comportamentul lor razvratit si incapatanat. Nici nu e de mirare caci Domnul s-a maniat pe ei si dorea sa ii nimiceasca. Am stat si am meditat, exact asta facem si noi ori de cate ori cartim, ranim inima Lui Dumnezeu si aprindem mania Lui asupra noastra. Cartirea vine atat de subtil incat trece neobservata adeseori. Am sa dau un exemplu din viata mea; este iarna, e frig si e normal sa ai cald in casa, asa-i? E, bun, din cauza ca curentul este atat de scump, si bani sunt mai putini, am decis sa facem economie si sa nu folosim caloriferele. Copii mici nu avem, iar care ii avem sunt mari si mai mult sunt la scoala de cat acasa. Deci, eu sunt cea care este toata ziua in casa si zgribula. Vai ce frig e in casa, vai ce ghetarie e in casa, vai si iar vai. Asta pana cand am inceput sa citesc acum doua saptamani Vechiul Testament, si am descoperit ca ceea ce eu faceam defapt era cartire. Abia atunci am vazut caci cu comportamentul meu ziceam: Doamne, din cauza ta sufar frig, deoarece daca as avea mai multi bani, mi-as putea permite sa pun caloriferele, dar asa stau si zgribul; nici macar cu gandul n-am indraznit sa zic asa ceva, nicidecum cu vorba, dar, prin vaicareala mea asta ziceam defapt, nu?! Cuvantul Domnului m-a curatit de acest rau, slava Lui.
Cu toata economia care am facut-o asteptam factura sa vedem cat am economisit. O, si mare ne-a fost surprinderea caci ne arata ca am consumat mai mult ca anul trecut, cand am avut in priza zi/noapte cinci calorifere cu consum redus. Stiti ce? Cartirea mea a adus roade frumoase, nu?! Dupa fapta si rasplata.
Cartire =  a-si exprima mereu nemultumirea prin murmure sau critici; a se plange, a protesta, a-si manifesta nemultumirea.
Multumesc Domnului caci m-a invatat sa fiu mai atenta la lucrurile banale si marunte dar care strica viile mari; sa fiu atenta la lucrurile mici care se strecoara si aduc nemultumirea, astfel avand grija sa nu pacatuiesc si sa nu ma razvratesc impotriva Domnului atragand mania Lui si nu binecuvantarea asupra mea. Acum multumesc Domnului ca am o casa, este adevarat mai rece, dar plina de armonie si pace. Acum slavesc pe Domnul caci a randuit in dreptul meu sa pot avea casa, caci sunt atatia care nu au nimic, si totusi eu am o casa, frumoasa. Imi vine in gand in timp ce scriu ca am mai gresit intr-un lucru. Curios, nu? Acel care doreste sa se sfinteasca, Domnul il ajuta. Trebuia sa ma rog Domnului sa vina si sa incalzeasca El casa, caci toata puterea este a Lui. Doamne, inunda Tu casa noastra, ca astfel ochii nostri sa fie atintiti la tine si nu la lucruri trecatoare care ne fac sa pacatuim departandu-ne de Tine. Am pacatuit, da in nestiinta, dar am suparat si L-am intristat pe Domnul, imi cer iertare Doamne caci prin comportamentul meu m-am razvratit impotriva Ta, iarta-ma!
Domnul doreste o mireasa fara pata, fara zbarcitura, de aceea ii ajuta pe cei care doresc sa se curateasca. Psalmul 25:8,9 "Domnul este bun si drept: de aceea arata El pacatosilor calea.
  El face pe cei smeriti sa umble in tot ce este drept. El invata pe cei smeriti calea Sa."
Dupa o astfel de mireasa, curand El va veni.
Mai avem frica de Domnul? Mai tremuram in fata Cuvantului Sau si a prezentel Lui? Cautam prezenta lumii sau prezenta Domnului?
Doamne vin inaintea Ta, oh, Dumnezeule, si declar ca te cunosc si ca te slujesc, nu de pe buze, ci din inima, Tata. In momente de cumpana, de primejdie, raman cu aceasi dorinta aprinsa de a Te lauda si glorifica, caci am cunoscut si cunoasc bunatatea si dragostea Ta. Incercarea si focul cuptorului nu vor face decat sa arate mai mult caci credinta mea este inradacinata adanc in Tine. Cuptorul nu va face decat sa curateasca tot ce este rau, pacatos...multumesc Doamne, caci Tu lucrezi in mine ca astfel sa pot face parte din mireasa Ta dupa care curand, curand Tu vei veni Isuse.
Dumnezeul meu nu greseste, nu abuzeaza, nu ingaduie mai mult decat pot duce. Dumnezeul meu este bun, credincios, sfant, minunat, indurator, glorios...Dumnezeu a fost dintotdeauna asa, este si va ramane in vecii vecilor. Amin.
Daca crezi altceva, este caci tu te-ai schimbat, nu El! Sau poate ca gresesti deoarece nu ai mai gustat de multa vreme din El, si din nou vina este a ta. Caci daca gusti din Domnul vezi caci El este bun.(Psalmul 34:8) Oricare ar fi justificarea, problema e la noi, nu la Domnul. Sa fim sinceri, sa ne cercetam, si sa recunoastem caci Domnul Dumnezeu a ramas Acelasi. Sa ne curatim degrab si sa ne intoarcem in prezenta Lui.
Tu ce zici despre Domnul Dumnezeul tau?! Ce zic faptele tale despre Dumnezeu?!

Isus, Soarele Nostru

Psalmul 84:11
 "Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană."
Ieri am fost pana in Valencia, mai concret chiar in centru. Nu stiu cati ati observat caci iarna soarele nu mai urca atat de sus ca vara. Ce are a face fostul meu in centru cu soarele? Azi noapte, neavand somn, Domnul mi-a adus aminte cateva detalii care le-am observat dar, nu le-am considerat asa de importante. Hei, bine, Domnul mi-a dat un subiect de meditatie...
Dimineata cand am plecat de acasa era innourat si batea vantul. Dar pe la amiaza cerul sa inseninat si soarele a iesit la iveala, dar vantul a continuat sa sufle.
Mergand pe o strada destul de amplie, am observat caci lumina soarelui se vedea, dar nu ma putem bucura de razele lui calde. Deduceam caci soarele a iesit la iveala, desi ochii mei nu il vedeau. Iar strada pe care mergeam a ramas la fel ca si inainte cand era innourat, rece si sumbra.
In aceasta viata suntem adesea momiti sa mergem pe astfel de strazi, amplii, dar reci si sumbre, fara bucuria razelor calde ale Soarelui. Observam caci Soarele exista, caci lumineaza, incalzeste, dar nu pe noi. Diavolul ne duce pe astfel de strazi, amplii, cu edificii frumoase, magazine cate vrei, etc, insa fara sa putem sa ne bucuram de razele calde ale Soarelui. Ca sa ma bucur de caldura Soarelui, trebuie sa ies de pe strazile acestea si sa merg pe drumul care este fara obstacole. Adica, in jur nu exista atatea cladiri, frumoase care impiedica razele Soarelui si magazine cu tot felul de lucrui incantatoare, dar atat de inselatoare incat iti iau privirile de la Soare. Acest drum e mai pustiu, si adeseori mai anevoios, dar intotdeuna ma voi putea bucura de beneficiile Soarelui Neprihanit.
Soarele, nu ne va cauta pe noi pe strazile reci si sumbre, printre blocuri. Va trebui ca noi sa Il cautam, sa iesim de unde suntem si sa ne indreptam spre locul unde El lumineaza si raspandeste caldura. Vantul incontinuarie va sufla, incercand sa ne impiedice iesirea de pe acele strazi. Dar, in puterea noastra sta sa alegem. Ori pe strazile cu frumuseti trecatoare si inselatoare, reci si sumbre, ori pe drumul nu asa de frumos, insa atat de beneficios. Pe acest drum, esti plin de pace, caci pe razele Soarelui Dumnezeu iti trimite liniste. Pe acest drum este bucurie, caci te bucuri de cea mai minunata companie, Isus Cristos, Soarele Neprihaniri. Pe acest drum gasesti nadejde, dragoste, rabdare, binele, credinciosia, blandetea, puterea...etc.
Poate te afli pe o strada a deznadejdi, a necredintei, a fricii, a ingrijorarii, a faradelegii, a judecatii, a mandriei, a urii, a durerii...etc. Sunt atatea strazi sumbre si reci, atat de intunecate si alte, mai putin intunecate. Insa, toate iti fura razele Soarelui. Oricare ar fi ia, o strada mai putin intunecata sau mai multa, nu esti pe Calea buna.
Exista o singura Cale si aceasta Cale este Isus Cristos. Adevarul este Isus Cristos si nu totdeuna adevarul place, mai si doare, dar te duce la pocainta. Viata este Isus Cristos, iar Viata o gasesti doar lasand strazile intunecate in spate si alergand spre Soarele Neprihanirii.
Concluzia este: oricare ar fi situatia ta care te tine pe o strada in care nu te poti bucura de dragostea Lui Cristos, nu sta pe loc! Oricat de tare ar sufla vantul, alearga inainte, lasa in urma tot ceea ce impiedica caldura Soarelui. Odata ajuns in compania Soarelui, nu te mai lasa amagit si dus iarasi pe strazi reci si sumbre. Soarele te va conduce spre vesnicie. Doar in compania Lui poti ajunge biruitor in tara promisa. Caldura Soarelui adeseori va fi mai dogoritoare, dar nu deznadajdui, caci atunci, Domnul, iti curateste calea pe care mergi, ca acele nimicuri care le consideri tu, sa nu iau amploare si apoi sa fie obstacole intre tine si razele Lui. In acest an nu stim ce ne asteapta(nici nu trebui), dar stim ca Isus Cristos e Soarele Neprihanirii! Ramanem plini de credinta si nadejde sub razele Lui.
Evrei 12:1-3"Si noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.
  Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
  Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.

In fiecare zi Domnul doreste sa ne invete doar noi sa fim cu luare aminte. Ia aminte la miciile detalii, caci prin ele Dumnezeu doreste sa iti vorbeasca.