Iubesc pocainta care unii o numesc"grea"

Matei 22:36,37 
„Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege? 
 Isus i-a raspuns: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.
Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca.”

Pocainta usoara - Pocainta grea

Cum este pocainta pentru mine? Grea sau usoara?
Este grea atunci cand nu imi plac poruncile si caile Domnului. Este grea atunci cand iubesc mai mult libertatea lumii, mai mult decat sfintirea.
Atunci cand este usoara pocainta? Cand iubesc pe Domnul Dumnezeu din toata inima, si din tot sufletul si cu tot cugetul meu. Imi este usoara atunci cand Il iubesc si este o mare bucurie sa implinesc tot ceea ce mi se cere(Cuvantul Scripturii). Nimic nu mi se pare greu atunci cand dragostea mea pentru Cristos este mult mai mare decat orice dorinta a mea. Ex: mai placut este firii mele sa hoinareasca aiurea fara vreun rost anume, sau vreo respansabilitate sau obligatie, decat sa fie disciplinata, sa citeasca Cuvantul Lui Dumnezeu, sa se roage, sa studieze, sa rabde, sa sufere, sa ierte, sa mearga la rugaciune, la biserica, etc. Nu-i asa?
Dar, atunci cand iubesc pe Cristos, mie atat de usor sa Il ascult, sa ma supun, sa iubesc, sa iert, sa rabd, sa abandonez placerile firii ...si tot ceea ce ar veni sau s-ar ivi nu ma va desparti de El deoarece voi face tot posibilul sa Ii fiu pe plac.
De aceea de multe ori, si mai ales in vremurile de azi, multora pocainta a devenit o sarcina grea de dus, deoarece iubesc mai mult lumea decat pe Cristos. Iubim mai mult moda, decat smerenia, iubim mai mult popularitatea decat un om ascuns al inimii. Reguliile bisericii sunt absurde si conducerea este obligata sa schimbe reguliile ca sa nu piarda oi. Dar oare nu sunt ele deja pierdute? Sunt pierdute, chiar daca vin la biserica, chiar daca fac lucrari in Casa Domnului. Ne inselam singuri. Reguliile biserici nu trebuie sa ni se para grele sau fara sens deoarece iata ce spune Pavel in epistola catre Evrei 13:17
"Ascultati de mai marii vostri si fiti-le supusi, caci ei privegheaza asupra sufletelor voastre, ca unii care au sa dea socoteala de ele; pentru ca sa poata face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinand, caci asa ceva nu v-ar fi de niciun folos."
Ascultarea face mai mult decat jertfele( 1Samuel 15:22) iar supunerea o facem pentru Domnul.(1Petru 2:13)
Citirea Cuvantului nu trebuie sa fie un chin, ci o dorinta aprinsa in a cunoaste si a face tot mai mult ce este frumos si placut inaintea Domnului nostru, Isus Cristos.
Rugaciunea nu va fi o plictiseala, ci o minunata partasie cu Domnul Isus. Pe ghenunchi ma darui lui Dumnezeu. Implinirea Cuvantului va fi desfatarea sufletului. Iubindu-L pe Dumnezeu nu voi intampina dificultati  ca sa implinesc si sa pazesc poruncile Lui. Trebuie sa Il slujesc pe Dumnezeu nu pentru ceea ce imi da, sau mai stiu eu ce alte lucruri; Il slujesc pentru ca Il iubesc din toata inima si din tot sufletul meu. Pocainta este o modalitate de viata, este o hotarare de schimbare venita din inima, nu de pe buze. Rugaciunea de pocainta este doar inceputul, nu si lucrarea completa, deoarece atunci cand va apare roada neprihanirii, fiinta omului este schimbata si ceea ce inainte ii era greu si anevoios sa faca, acum este o bucurie si o placere sa le implineasca deoarece inima lui iubeste pe Dumnezeu. Cu cat vom cauta mai mult prezenta Lui, Il vom iubi mai mult si dragostea noastra arzatoare pentru El va face orice si oricand. Inradacinati intr-o astfel de dragoste inflacarata, pazirea poruncilor Lui nu va fi o povara, ci o incantare, iar dragostea Lui Dumnezeu ne va tine sa fim oameni pocaiti.
Voia Ta, nu voia mea! Aceste cuvinte rostite de Mantuitorul nostru in gradina Ghetismani au fost un exemplu pentru noi. Dragostea si ascultarea de Tatal a fost mult mai mari decat dorinta sau voia Lui. 
Dumnezeu ne-a creat ca sa Il iubim, nu sa fim slujitori, deoarece slujitori avea si are pe ingeri. El ne-a creat ca sa Il iubim si sa avem partasie cu El, iar slujirea va lua nastere in urma iubirii. Isus il intreba pe Petru:"Simone fiul lui Iona, Ma iubesti?(Ioan 21:15-17) iar Petru raspune: "Da, Doamne, stii ca Te iubesc" iar Isus i-a zis: "paste oile Mele", iar aceasta se repeta de trei ori. Intersant este ca Isus il intreaba daca Il iubeste apoi ii spune "paste oile Mele". Il vom sluji pe Dumnezeu deoarece dragostea noastra pentru El ne determina sa facem totul pentru Domnul. Isus Cristos L-a ascultat intru-totul pe Dumnezeu pentru ca I-si iubea Tatal, nu de frica sau din obligatie.
Concluzia finala este aceasta: daca dam vina pe unul sau pe altul, si ca, imi este greu sa fii pocait, este caci nu Il iubim pe Cristos din toata inima si din tot sufletul, ci iubim mai mult dorintele si placerile noastre. Ne iubim mai mult pe noi decat pe Cristos. Facem ce este mai bine pentru noi, nu ceea ce este frumos si placut Lui Dumnezeu. 
 Tefania 2:1 "Veniti-va in fire si cercetati-va..." 

Iubesc pocainta care unii o numesc "grea", deoarece jugul Lui Cristos este bun, si sarcina usoara(Matei 11:30), si urasc pocainta "usoara" care multi o traiesc(2Timotei4:3). 
Iata un gand adevarat spus de John Bevere:
"Ceea ce cauti constituie obiectul dragostei tale."(Coloseni 3:1,2,5)

Ce este Dragostea?

Dragostea - Ce este dragostea?

Daca as incerca sa definesc ce este dragostea, iar cuvintele mele le-as pune alaturi 1Corinteni 13, toate vor pali.

Dragostea este Insusi Dumnezeu. 1Ioan 4:16b
"Dumnezeu este dragoste; si cine ramane in dragoste ramane in Dumnezeu, si Dumnezeu ramane in el."
Cunoscund-L si avandu-L pe Dumnezeu stim, cunoastem, si actuam cu/in dragostea.

Nu suntem in stare sa iubim daca Dumnezeu nu este in noi, Nu suntem in stare sa iertam, sa ne jerfim, sa suferim, sa rabdam, sa ne daruim, sa ajutam...si lista e fara sfarsit, deoarece fara Dumnezeu, nu vom reusi, nimic.
Astazi se vorbeste la nivel mondial, despre dragoste. Majoritatea vorbesc despre o dragoste ce si-a pierdut esenta, farmecul, si mai ales puritatea; a ramas doar ambalajul. Felul lumii despre dragoste intr-o vreme ca aceasta, este...care ar fi cuvantul care sa spuna ce inseamna dragostea din zilele noastre? Nu gasesc un cuvant care sa arate deteriorarea grava a dragostei.

Privind la cruce intelegem caci numai un Dumnezeu care este Dragoste a lasat pe unicul Sau Fiu sa moara pentru noi, facand posibila rascumpararea noastra. Privind la cruce descoperim ce este dragostea. Poate de aceea dragostea si-a pierdut parfumul inmiresmat, deoarece privirile nu mai sunt indreptate spre Dumnezeu, ci spre lume. Tot mai multi doresc asemanarea cu lumea, si tot mai putini asemanarea cu Dumnezeu. De aceea dragostea se intrebuinteaza tot mai egoist si mai murdar.

Ce va urez astazi tuturor? Va urez sa cautati sa-L cunoasteti si sa-L aveti pe Dumnezeu si astfel dobanditi esenta dragostei si nu ambalajul.
Tuturor va doresc sa aveti parte de Dragoste=Dumnezeu.
Daca se vorbeste despre dragoste, primul meu gand se indreapta la Cristos, la jertfa de pe Calvar. La dragostea pura, sfanta, fara margini...Singura asemanare care o caut este sa fiu asemenea lui Cristos, deoarece doar astfel dobandesc atributele dragostei adevarate.
Dar tu?

Dumnezeul meu, a fost, este si va ramanea Bun...

Psalmul 106:1
Laudati pe Domnul! Laudati pe Domnul, caci este bun, caci indurarea Lui tine in veci!

Am crezut, cred si voi continua sa cred ca Dumnezeu este bun! 

In toate lucrurile, Dumnezeu, este bun si minunat. Nu trebuie niciodata sa ne indoim de bunatatea si dragostea Lui. Mai bine zis: daca ma indoiesc de bunatatea si credinciosia Domnului, este caci inca nu I-am cunoscut caracterul. Nu am vazut slava maretiei Lui. Niciodata Dumnezeu nu ne nedreptateste sau profita de de noi deoarece El are toata puterea. Niciodata!
De ce spun aceste lucruri? Pe parcursul citiri Bibliei, in special Vechiul Testament, am descoperit unele lucruri care m-au facut sa meditez profund si sa ma cercetez. Sa ma certetez cu de-amanuntul, atat cat este in puterea mea, si cat nu este, Domnul, sa faca complectarea.
Dumnezeu a ales dintre popoare pe poporul Israel ca popor al Sau. A facut mari minuni pentru el, l-a ocrotit si l-a izbavit cu mana tare de vrajmasii sai, si totusi acest popor iubit de Domnul, s-a razvratit impotriva Domnului si au cartit ori de cate ori au intampinat dificultati.
Daca suntem multumiti de ceea ce face Dumnezeu in viata noastra, gura noastra lauda pe Domnul, daca se schimba putin confortul nostru, si in viata noastra incepe un lant de incercari, stiti ce facem, nu? Cartim. Nu ne ajung bani... parca Domnul nu stie! Nu avem un loc de munca... ca si cum Domnul ar fi orb! Avem necazuri... de parca Domnul nu le-ar avea in control pe toate! Nu toti cartesc, insa cei care nu sunt inradacinati profund in convingerea ca Domnul este Domn Dumnezeu viu in veci de veci si toate, toate le tine in control, incep cartirea.
Exact asa faceau poporul Israel. Studiind mai profund cartile Vechiului Testament, am observat lucrul acesta cu mare frecventa. Atunci cand intanleau o dificultate, carteau si se razvrateau impotriva lui Moise si a Lui Dumnezeu. Asa m-am intristat, deoarece cat de ranit era Dumnezeu prin comportamentul lor razvratit si incapatanat. Nici nu e de mirare caci Domnul s-a maniat pe ei si dorea sa ii nimiceasca. Am stat si am meditat, exact asta facem si noi ori de cate ori cartim, ranim inima Lui Dumnezeu si aprindem mania Lui asupra noastra. Cartirea vine atat de subtil incat trece neobservata adeseori. Am sa dau un exemplu din viata mea; este iarna, e frig si e normal sa ai cald in casa, asa-i? E, bun, din cauza ca curentul este atat de scump, si bani sunt mai putini, am decis sa facem economie si sa nu folosim caloriferele. Copii mici nu avem, iar care ii avem sunt mari si mai mult sunt la scoala de cat acasa. Deci, eu sunt cea care este toata ziua in casa si zgribula. Vai ce frig e in casa, vai ce ghetarie e in casa, vai si iar vai. Asta pana cand am inceput sa citesc acum doua saptamani Vechiul Testament, si am descoperit ca ceea ce eu faceam defapt era cartire. Abia atunci am vazut caci cu comportamentul meu ziceam: Doamne, din cauza ta sufar frig, deoarece daca as avea mai multi bani, mi-as putea permite sa pun caloriferele, dar asa stau si zgribul; nici macar cu gandul n-am indraznit sa zic asa ceva, nicidecum cu vorba, dar, prin vaicareala mea asta ziceam defapt, nu?! Cuvantul Domnului m-a curatit de acest rau, slava Lui.
Cu toata economia care am facut-o asteptam factura sa vedem cat am economisit. O, si mare ne-a fost surprinderea caci ne arata ca am consumat mai mult ca anul trecut, cand am avut in priza zi/noapte cinci calorifere cu consum redus. Stiti ce? Cartirea mea a adus roade frumoase, nu?! Dupa fapta si rasplata.
Cartire =  a-si exprima mereu nemultumirea prin murmure sau critici; a se plange, a protesta, a-si manifesta nemultumirea.
Multumesc Domnului caci m-a invatat sa fiu mai atenta la lucrurile banale si marunte dar care strica viile mari; sa fiu atenta la lucrurile mici care se strecoara si aduc nemultumirea, astfel avand grija sa nu pacatuiesc si sa nu ma razvratesc impotriva Domnului atragand mania Lui si nu binecuvantarea asupra mea. Acum multumesc Domnului ca am o casa, este adevarat mai rece, dar plina de armonie si pace. Acum slavesc pe Domnul caci a randuit in dreptul meu sa pot avea casa, caci sunt atatia care nu au nimic, si totusi eu am o casa, frumoasa. Imi vine in gand in timp ce scriu ca am mai gresit intr-un lucru. Curios, nu? Acel care doreste sa se sfinteasca, Domnul il ajuta. Trebuia sa ma rog Domnului sa vina si sa incalzeasca El casa, caci toata puterea este a Lui. Doamne, inunda Tu casa noastra, ca astfel ochii nostri sa fie atintiti la tine si nu la lucruri trecatoare care ne fac sa pacatuim departandu-ne de Tine. Am pacatuit, da in nestiinta, dar am suparat si L-am intristat pe Domnul, imi cer iertare Doamne caci prin comportamentul meu m-am razvratit impotriva Ta, iarta-ma!
Domnul doreste o mireasa fara pata, fara zbarcitura, de aceea ii ajuta pe cei care doresc sa se curateasca. Psalmul 25:8,9 "Domnul este bun si drept: de aceea arata El pacatosilor calea.
  El face pe cei smeriti sa umble in tot ce este drept. El invata pe cei smeriti calea Sa."
Dupa o astfel de mireasa, curand El va veni.
Mai avem frica de Domnul? Mai tremuram in fata Cuvantului Sau si a prezentel Lui? Cautam prezenta lumii sau prezenta Domnului?
Doamne vin inaintea Ta, oh, Dumnezeule, si declar ca te cunosc si ca te slujesc, nu de pe buze, ci din inima, Tata. In momente de cumpana, de primejdie, raman cu aceasi dorinta aprinsa de a Te lauda si glorifica, caci am cunoscut si cunoasc bunatatea si dragostea Ta. Incercarea si focul cuptorului nu vor face decat sa arate mai mult caci credinta mea este inradacinata adanc in Tine. Cuptorul nu va face decat sa curateasca tot ce este rau, pacatos...multumesc Doamne, caci Tu lucrezi in mine ca astfel sa pot face parte din mireasa Ta dupa care curand, curand Tu vei veni Isuse.
Dumnezeul meu nu greseste, nu abuzeaza, nu ingaduie mai mult decat pot duce. Dumnezeul meu este bun, credincios, sfant, minunat, indurator, glorios...Dumnezeu a fost dintotdeauna asa, este si va ramane in vecii vecilor. Amin.
Daca crezi altceva, este caci tu te-ai schimbat, nu El! Sau poate ca gresesti deoarece nu ai mai gustat de multa vreme din El, si din nou vina este a ta. Caci daca gusti din Domnul vezi caci El este bun.(Psalmul 34:8) Oricare ar fi justificarea, problema e la noi, nu la Domnul. Sa fim sinceri, sa ne cercetam, si sa recunoastem caci Domnul Dumnezeu a ramas Acelasi. Sa ne curatim degrab si sa ne intoarcem in prezenta Lui.
Tu ce zici despre Domnul Dumnezeul tau?! Ce zic faptele tale despre Dumnezeu?!

Isus, Soarele Nostru

Psalmul 84:11
 "Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană."
Ieri am fost pana in Valencia, mai concret chiar in centru. Nu stiu cati ati observat caci iarna soarele nu mai urca atat de sus ca vara. Ce are a face fostul meu in centru cu soarele? Azi noapte, neavand somn, Domnul mi-a adus aminte cateva detalii care le-am observat dar, nu le-am considerat asa de importante. Hei, bine, Domnul mi-a dat un subiect de meditatie...
Dimineata cand am plecat de acasa era innourat si batea vantul. Dar pe la amiaza cerul sa inseninat si soarele a iesit la iveala, dar vantul a continuat sa sufle.
Mergand pe o strada destul de amplie, am observat caci lumina soarelui se vedea, dar nu ma putem bucura de razele lui calde. Deduceam caci soarele a iesit la iveala, desi ochii mei nu il vedeau. Iar strada pe care mergeam a ramas la fel ca si inainte cand era innourat, rece si sumbra.
In aceasta viata suntem adesea momiti sa mergem pe astfel de strazi, amplii, dar reci si sumbre, fara bucuria razelor calde ale Soarelui. Observam caci Soarele exista, caci lumineaza, incalzeste, dar nu pe noi. Diavolul ne duce pe astfel de strazi, amplii, cu edificii frumoase, magazine cate vrei, etc, insa fara sa putem sa ne bucuram de razele calde ale Soarelui. Ca sa ma bucur de caldura Soarelui, trebuie sa ies de pe strazile acestea si sa merg pe drumul care este fara obstacole. Adica, in jur nu exista atatea cladiri, frumoase care impiedica razele Soarelui si magazine cu tot felul de lucrui incantatoare, dar atat de inselatoare incat iti iau privirile de la Soare. Acest drum e mai pustiu, si adeseori mai anevoios, dar intotdeuna ma voi putea bucura de beneficiile Soarelui Neprihanit.
Soarele, nu ne va cauta pe noi pe strazile reci si sumbre, printre blocuri. Va trebui ca noi sa Il cautam, sa iesim de unde suntem si sa ne indreptam spre locul unde El lumineaza si raspandeste caldura. Vantul incontinuarie va sufla, incercand sa ne impiedice iesirea de pe acele strazi. Dar, in puterea noastra sta sa alegem. Ori pe strazile cu frumuseti trecatoare si inselatoare, reci si sumbre, ori pe drumul nu asa de frumos, insa atat de beneficios. Pe acest drum, esti plin de pace, caci pe razele Soarelui Dumnezeu iti trimite liniste. Pe acest drum este bucurie, caci te bucuri de cea mai minunata companie, Isus Cristos, Soarele Neprihaniri. Pe acest drum gasesti nadejde, dragoste, rabdare, binele, credinciosia, blandetea, puterea...etc.
Poate te afli pe o strada a deznadejdi, a necredintei, a fricii, a ingrijorarii, a faradelegii, a judecatii, a mandriei, a urii, a durerii...etc. Sunt atatea strazi sumbre si reci, atat de intunecate si alte, mai putin intunecate. Insa, toate iti fura razele Soarelui. Oricare ar fi ia, o strada mai putin intunecata sau mai multa, nu esti pe Calea buna.
Exista o singura Cale si aceasta Cale este Isus Cristos. Adevarul este Isus Cristos si nu totdeuna adevarul place, mai si doare, dar te duce la pocainta. Viata este Isus Cristos, iar Viata o gasesti doar lasand strazile intunecate in spate si alergand spre Soarele Neprihanirii.
Concluzia este: oricare ar fi situatia ta care te tine pe o strada in care nu te poti bucura de dragostea Lui Cristos, nu sta pe loc! Oricat de tare ar sufla vantul, alearga inainte, lasa in urma tot ceea ce impiedica caldura Soarelui. Odata ajuns in compania Soarelui, nu te mai lasa amagit si dus iarasi pe strazi reci si sumbre. Soarele te va conduce spre vesnicie. Doar in compania Lui poti ajunge biruitor in tara promisa. Caldura Soarelui adeseori va fi mai dogoritoare, dar nu deznadajdui, caci atunci, Domnul, iti curateste calea pe care mergi, ca acele nimicuri care le consideri tu, sa nu iau amploare si apoi sa fie obstacole intre tine si razele Lui. In acest an nu stim ce ne asteapta(nici nu trebui), dar stim ca Isus Cristos e Soarele Neprihanirii! Ramanem plini de credinta si nadejde sub razele Lui.
Evrei 12:1-3"Si noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.
  Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
  Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.

In fiecare zi Domnul doreste sa ne invete doar noi sa fim cu luare aminte. Ia aminte la miciile detalii, caci prin ele Dumnezeu doreste sa iti vorbeasca.

Darul complet a Lui Dumnezeu

Luca 2:11  astazi, in cetatea lui David, vi S-a nascut un Mantuitor, care este Cristos, Domnul."
 In viata mea a fost un "astazi" cand Cristos, Domnul s-a nascut ca Mantuitor. 
Nu a fost deajuns doar El sa se nasca in viata mea. Ce ar fi fost de viata mea daca L-as fi lasat doar sa se nasca? Ce ar fi fost daca nu ar fi crescut? Ce ar fi fost daca nu-L lasam sa moara pentru mine pe dealul Golgota? Ce ar fi fost daca nu acceptam biruinta Lui asupra mortii prin invierea Sa?Zilele acestea am vazut caci atata lume accepta ca Isus Cristos s-a nascut ca Mantuitor, si...atat. La ce ar fi ajutat ca Isus Cristos sa se nasca si apoi sa se intoarca inapoi la Tatal, fara sa ia asupra Sa toate faradelegile noastre? Ar fi adus El mantuire omenirii? Nicidecum. Sunt patru categorii de oameni. Cei care accepta darul complet a Lui Dumnezeu, apoi cei care accepta doar invelisul stralucitor si frumos, apoi cei doar care se uita de departe la darul frumos dar nu se apropie sa Il accepte si cei de pe urma care nu Il accepta deloc.
Nu este deajuns ca Isus sa se nasca-n viata ta. Trebuie sa accepti moartea Sa, si invierea Sa...
Primeste darul complet a Lui Dumnezeu pentru tine. Nu te multumi doar cu invelitoarea.
Da, a fost o zi de mare bucurie cand Isus Cristos s-a nascut in viata mea. Dar, a fost o zi de o mai enorma bucurie, atunci cand  am desfacut darul acela frumos, si am vazut caci El si-a dat viata pe crucea din Golgota pentru mine ca sa ma rascumpere si sa ma salveze de la moarte, caci atat de mult m-a iubit. A biruit moartea si a iesit triumfator pestea ia.
Abia atunci am primit darul complet a Lui Dumnezeu .
Anii la rand m-am multumit doar cu privitul la darul Lui Dumnezeu. Apoi, am fost multumita doar cu invelitoarea. Dar, a urmat o zi cand, am deschis darul Acela care era pentru mine, si doar atunci am putut exclama: ce dar nemeritat! Doar atunci cand deschizi darul Lui tu te micsorezi iar El, Cristos va creste in tine.
Primeste darul complet a Lui Dumnezeu, nu te multumi doar cu privitul sau cu invelitoarea. Nu zi: Doamne e deajuns ca ai lasat slava cereasca si Te-ai nascut umil intr-o iesle;
 este deajuns ca ai trait o viata umila de tamplar. Nu spune asta! Lasa-l sa se nasca in viata ta, dar acepta-L sa si moara pentru tine! Accepta si invierea Sa, biruind boldul mortii pentru tine.

 

E darul Lui Dumnezeu complet pentru tine! Nu te multumi doar cu o parte din dar, ci primeste-L in totalitate.

Partea mea de sfințire

"Voi să vă sfințiți și să fiti sfinți, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru." Leviticul 20:7

Dumnezeul nostru este Sfant, Sfant, Sfant. Biblia spune in Apocalipsa caci 4 fapturi vii zi si noapte fara incetare zic: „Sfant, sfant, sfant este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!” (Apocalipsa 4:8)
Cine suntem noi ca sa micsoram sfintenia Lui Dumnezeu? Daca incerc sa ma justific caci eu nu tai din sfintenia Lui Dumnezeu, de ce gandurile mele sunt ganduri desfranate? De ce gandurile mele nu sunt de ganduri de pace cu fratele meu? De ce criticarea fratilor credinciosi este desertul dulce pe buzele noastre? De ce foarte multe lucruri nu le mai consideram pacat, "doar constiinta nu ma musta", zicem...Si uite asa aratam lumii cat de "Sfant" este Dumnezeul nostru. Mai ca nu mai este diferenta intr noi si ei. Dar..., noi, suntem crestini! 
Si iata, un Dumnezeu care trebuie sa isi coboare nivelul sfinteniei Sale, daca vrea sa locuiasca in noi, nu? Poate ca nu ne-am exprimat niciodata astfel cu aceste cuvinte, insa cu faptele noastre asta spunem Lui Dumnezeu. "Scade nivelul sfinteniei, caci, eu marele pamantean vreau o viata de placeri, dar Te vreau si  alaturi, apoi sa ajung cu Tine in ceruri.."
De ce credeti ca lumea Il exclude pe Dumnezeu din majoritatea locurilor? Din cauza noastra! Noi suntem aceia care am pangarit Numele Lui Cel Sfant si am aratat lumii un Dumnezeu care se compromite, fura, injura, uraste, ucide, barfeste, precurveste...etc. Avem sageti luminoase care arata spre noi: suntem crestini! Si lumea, a privit...au privit bine si ce au vazut? Nicidecum un templu sfant in care locuieste un Dumnezeu Sfant! Nu putem da vina pe cei care conduc natiuniile ca L-au exclus pe Dumnezeu. Nu putem sa da vina pe cei care nu Il accepta pe Cristos. La ce iar ajuta un astfel de Dumnezeu care este la fel ca ei?  Daca noi ne pastram templu sfant, aratam un Dumnezeu Sfant, care clatina orice putere pamanteasca atunci cand El primeste cinstea si vrednicia care I se cuvine.
Toate popoare stiau ca Israel are un Dumnezeu Atotputernic si Sfant, si de temeau de ei. Acum, nici macar noi nu stim caci avem un Dumnezeu Atotputernic si Sfant. 
Se pare ca teama de Domnul este diminuata atat de mult, incat nici cei cu numele de crestin nu o mai au.
In Psalmul 11:4 prima parte a versetului spune:  "Domnul este in templul Lui cel sfant,..." Noul Testament spune caci eu, tu, suntem temple ale Duhului Sfant; a treia parte din Dumnezeire locuiste in noi. 1Corinteni 3:16 "Nu stiti ca voi sunteti templul lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste în voi?"
Este foarte simplu. Traiesc o viata in sfintire si teama de Dumnezeu, Domnul este in mine. Daca nu este asa, ne inselam singuri, caci Domnul nu este cu noi. El nu poate locui intr-un templu care este pangarit si intinat.
Doamne Isuse, intra in templu, curateste, da afara tot ce este intinat si stricat, caci am facut din templul Tau o pestera de talhari. Fa-ma o casa de rugaciune, sfanta si curata unde Dumnezeul Cel Sfant sa domneasca cu Atotputernicia Lui, iar cei din jur sa stie si sa se teama de Tine. 
M-am saturat de atata intinaciune si necuratire, vreau sa traiesc precum este Dumnezeul meu, sfant! M-am saturat de atata ipocrizie, vreau cu Dumnezeu; nu cu amandoua, si cu lumea si cu Dumnezeu. Oh, Doamne m-am saturat ca buzele mele sa fie intinate si tot in acelasi timp sa te binecuvinteze. M-am saturat de o inima egoista si prefacuta, m-am saturat, Doamne, curateste-ma si sfinteste-ma pe deplin caci vreau sa traiesc o viata precum este voia Ta.
2Petru 1:16  ...„Fiti sfinti, caci Eu sunt sfant”.
Haidem cu toti, cei care purtam numele de crestin/credincios sa ne pocaim, sa ne sfintim si sa ducem o viata curata. Este vremea sa ne trezim si sa chemam pe Cel care poate face schimbare in viata noastra: Isus Cristos! Este vremea ca popoarele si natiuniile sa ne cunoasca ca oameni sfinti care apartin unui Dumnezeu Sfant. Sa incetam a pangari Numele Lui Cel Sfant, si a micsora sfintenia Celui Sfant. E timpul sa ne cutremuram si sa cadem cu fata la pamant,( apropo, acolo ne este locul) si sa spune ca toti cei care au vazut cum este Dumnezeu: "Vai de mine..."
Doar cand privesti la Dumnezeu vezi asa cum este: Sfant. De aceea noi nu Il mai consideram pe Dumnezeu atat de sfant, deoarece privirile noastre nu mai sunt indreptate catre El, ci spre multe alte lucruri, numai spre El nu. Haidem sa privim la Domnul Dumnezeu, si vom cunoaste cum sa traim. Oameni sfinti!
Atatea culte si religii cu tot mai multi convertiti, dar totusi tot mai putini oameni cu caracter nobil si sfant ca a Celui caruia ii slujim. Biserici pline, si totusi goale din perspectiva Lui Dumnezeu. Astazi Dumnezeu cauta oameni, ca si intotdeuna, oameni curati la suflet si fara viclesug. Insa oamenii cauta biserici pline indiferent de cum este viata celor care le umple biserica. 
Vrem sa fim sfinti, dar daca ne-ar da cineva cateva schite care trebuie sa le urmam tare ne-am bucura caci un, "vuala", si gata, sfinti. Ar fi prea usor nu crezi? Versurile unei cantari spun: "In Cer pe flori nu poti intra cand altii s-au luptat..." Pentru o viata sfanta trebuie lupta si iubire de Domnul. Cand iubeste pe Domnul vei lupta sa te pastrezi curat, vei lupta contra pacatului, vei lupta contra ispitei, vei lupta contra barfei, etc. Vei inlocui lucrurile intinate si pacatoase cu Cuvantul Scripturii, cu rugaciune, cu cantari de lauda, etc. Vei lupta! Cu cat ma apropii mai mult de Dumnezeu, cu atat Il iubesc mai mult dar, ma si sfintesc mai mult, deoarece vad sfintenia Lui si cunosc caci astfel nu pot sta in prezenta Lui. Atunci lupt cu inversunare contra la tot ce este rau, caci ceea ce Domnul imi daruie in partasia mea cu El nu o poate inlocui nimic din aceasta lume.
Vrem schimbare si trezire in lumea asta? Incep cu mine.
Sa o rupem cu tot ceea ce intineaza si pangareste templu Duhului Sfant. Cu ajutorul Lui, reusim, daca Il iubim! De dragul Celui care m-a iubeste, nimic nu ma va impiedica sa fiu ceea ce El de multa vreme astepta sa fiu. Asta este partea mea in sfintire...ajuta-ma Doamne sa fac partea mea, ca apoi Tu sa ma sfintesti deplin.

"Sfintenia nu este un privilegiu pentru unii, ci o obligatie pentru toti, pentru mine, pentru tine." Maica Tereza

Doreste mai mult...nu doar "atat"!

Unul dintre multele lucruri, ca credinciosii, este caci dorim sa vedem minunile si semnele Lui Dumnezeu ca ne insotesc in calatoria spre casa cereasca. Sa vedem cum Mana tare a Lui Dumnezeu face semne marete, cum ne scapa de vrajmas, cum ne hraneste... Si nu este deloc un lucru rau, chiar este un lucru foarte bun si minunat insa, multi dintre noi preferam doar atat. Dumnezeu undeva mai departe, in partasie cu altii, nu cu noi. Vorbind si vazand slava Lui , altii, noi, nu. Vrem minuni si semne. Atat. De ce?
La fel a preferat si poporul Israel sa vada semnele si minunile Domnului, dar sa nu le vorbeasca direct, sa vada minunile si semnele Domnului dar sa nu simta prezenta sfanta a lui Dumnezeu.
Oare cati dintre noi nu fac exact la fel ca si poporul Israel? Suntem gata sa auzim Cuvantul care Il are Domnul pentru noi. Suntem gata sa vedem minunile si semnele. Atat. Toate astea le dorim si le vrem, bineanteles.
Preferam sa ne vorbeasca Domnul prin altii, nu direct; preferam altii sa vada Slava Lui, noi nu.
Exclamam exact ca si poporul Israel: "Vorbeste-ne tu insuti si te vom asculta: dar sa nu ne mai vorbeasca Dumnezeu, ca sa nu murim."(Ex. 20:19)
M-am intrebat de ce poporul a fost cuprins de spaima si Moise nu?! Raspunsul a fost simplu. Moise nu era fara pacat, dar se temea de Domnul, si traia intru totul cu Dumnezeu. Cauta prezenta Domnului si zabovea in prezenta Celui Sfant. Pe cand poporul stia caci Domnul Dumnezeu este Sfant, iar in inimile lor mereu era o inclinatie spre pacat; si nu doar se inclinau spre pacat, ci cand aveau prilejul Il intristau pe Dumnezeu.
Ca sa aud vocea Lui Dumnezeu, sa simt prezenta Lui, sa vad Slava Lui, trebuie sa ma sfintesc, atat cat depinde de mine, apoi curatit si sfintit de Dumnezeu. Doar astfel pot sta ca si Moise in prezenta Sfanta a Lui Dumnezeu.
In toate caile mele imi doresc sa vad minunile si semnele Lui ca ma insotesc, insa, nu vreau doar atat. Nicidecum! Vreau sa simt prezenta Lui Dumnezeu, vreau sa stau in prezenta Lui, sa aud Vocea Lui. Sunt constienta ca lucrul acesta nu este un lucru de apucat; sunt constienta! Il iubesc atat de mult pe Cristos ca nu imi este greu sa-I ascult poruncile, sa-I implinesc voia Lui, sa fiu intr-o comuniune continua cu El. Vreau sa ajung in casa cereasca si fiu cu Domnul meu pentru totdeuna, dar pana voi ajunge acolo, El este aici cu mine. 
Acolo vom serba, da, vom sarbatori si ne vom bucura de nunta Mielului, dar pana atunci, El este aici cu mine si trebuie sa-L iubesc, sa-L ascult, sa traim intr-o comuniune amadoi.
Nu vreau sa fiu din multimea care Il urmeaza, mai de departe dar, totusi vazand minunile si semnele marete. Altii sa auda vocea Lui, eu nu...altii sa stea in partasie cu El, eu nu...etc. 
Nu vreau sa fac partea din multimea aceasta. Vreau sa fac parte dintre acei care vad minunile si semnele Domnului, care vad slava Lui, care aud vocea Lui...etc. Vreau partasie, eu cu Domnul, nu intermediari.
Poporul Israel a preferat sa le vorbeasca Moise ca sa nu moara si pana la urma toti au murit, in afara de Caleb si Iosua, inainte sa ajunga in tara Canaan. De ce? Problema nu era la Dumnezeu, ci la ei. Ei se sfinteau doar cand le cerea Domnul, si nu traiau o viata continua de sfintire si partasie cu Dumnezeul lor. 
Astazi Dumnezeu cere de la fiecare dintre noi o astfel de relatie. Fara intermediari, deoarece daca pe vremea lui Moise existau intermediari intre popor si Dumnezeu, astazi nu mai trebuie, doarece avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Cristos., Cel Neprihanit.(1Ioan2:1) Slavit sa-I fie Numele in veci de veci! Dumnezeu ne asteapta pe fiecare la o relatie de copil si Tata.
Nu-ti fie teama, caci de multa vreme El te asteapta cu bratele deschise si doreste sa stati in partasie sfanta. Nu te teme, caci prin Isus Cristos, slavit sa-I fie Numele, poti sa te apropii de Dumnezeu. Evrei 7:25
"De aceea si poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururi ca sa mijloceasca pentru ei."

Cu teama sfanta, indrazneste, apropie-te! Nu dori doar minunile si semnele Lui. Doreste si cauta prezenta Celui Sfant. Asculta-I vocea, contempleaza slava Lui...vei descoperi caci este exact ceea ce de multa vreme cauta-i!

Cine sunt eu...Doamne?

Psalmul 34:8a
Gustati si vedeti ce bun este Domnul!

Ne asemanam cu un mar frumos, lucios, sanatos la vedere, dar stiti cand se vede cum suntem cu adevarat?  Atunci cand cineva gusta din noi. Ramanem la fel cum aratam pe dinafara sau iasa la iveala lucruri negre si amare din cauza putrefactiei?
Se vede cum suntem cu adevarat, atunci cand cineva dechide gura, infinge dintii, si rupe o buna bucata. Doar atunci se simte gustul nostru autentic. Bun, dulce sau putred si amar. Atunci iasa la iveala putrefactia si amaraciunea ce o aveam atat de bine acoperita, sau dulceata si bunatatea pastrata cu grija.

Cine sunt in realitate? Sau cum sunt cu adevarat?
Intr-una din zile Ioan Botezatorul este vizitat de niste preoti si leviti trimisi din partea fariseilor sa-l intrebe: „Tu cine esti?” (Ioan 1:19) Ioan a marturisit ca nu este Cristosul, si nici Ilie, si nici prorocul. Si iata caci acesti iudei nu se opresc aici si pun o intrebare foarte sireata lui Ioan. Priviti intrebarea pusa de ei lui Ioan: (vs22) Atunci i-au zis: „Dar cine esti? Ca sa dam un raspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine insuti?”
Si iata-l pe Ioan dand un raspuns extraordinar si vrednic de urmat de fiecare dintre noi.
"Eu"a zis el, „sunt glasul celui ce striga in pustiu: „Neteziti calea Domnului!”, cum a zis prorocul Isaia.”
Poate te intrebi ce este asa de uimitor in raspunsul lui Ioan...asculta ce spune el: "eu sunt glasul celui ce striga in pustiu: „Neteziti calea Domnului!”, cum a zis prorocul Isaia.” Ioan isi cunostea bine menirea ce o avea pe acest pamant. Stia bine cine este, un glas ce striga in pustie. Nimic mai mult dar nici mai putin. Asta era dreptul si lucrarea Lui. Nimeni altul nu putea indeplini lucrarea lui Ioan, doar el putea. El fusese pregatit. Acesta era el, atat pe dinafara cat si pe dinauntru. Satan ia pus multe oferte tentabile lui Ioan in fata sa-i fure cu sireteag dreptul care il detinea ca glas ce striga in putiu: "Neteziti calea Domnului!" Priviti ce oferte ademenitoare si bine spoite ii oferea satan lui Ioan: esti Cristosul? Esti Ilie? Esti prorocul? Dar Ioan la toate a raspuns: nu, nu sunt. A refuzat sa ia dreptul altuia. El avea deja unul. Si atunci satan apeleaza la ultima lui carte ce o avea ascunsa in maneca: firea, eul. -„Dar cine esti?" -"Ce zici tu despre tine insuti?"  Dar iata-l pe Ioan facand ceea ce toti am trebui sa facem. Ioan 3:28-30
"Voi insiva imi sunteti martori ca am zis: „Nu sunt eu Cristosul, ci sunt trimis inaintea Lui.” 
Cine are mireasa este mire; dar prietenul mirelui, care sta si-l asculta, se bucura foarte mult cand aude glasul mirelui: si aceasta bucurie, care este a mea, este deplina.
 Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micsorez."

Tuturor celor ce cred in Numele Lui Isus Cristos, le-a fost dat un drept, dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu. L-ai primit, adica ai crezut in Numele lui Cristos? Atunci ai fost nascut din Dumnezeu. (Ioan 1:12-13) Esti copilul Sau, ai acest drept prin jertfa Lui Cristos Isus.
Dar ma intreb acum, oare, mai am acest drept? Ne-am oprit din graba vietii, sa vedem daca acest drept il mai avem, il mai detinem? Sau poate l-am vandut, ca si Esau pe un blid de linte...sau poate ca si Petru pe-o minciuna sa acopar pedeapsa ce se ivea grabit...sau poate ca si David, pentru-o clipa de placere ce a trecut si i-a lasat un gust amar?! Diavolul sta la panda la orice pas al nostru, sa ne fure acest drep care este al nostru. El stie cat de valoros este si cata putere exista in acest drept, de aceea incearca din rasputeri sa te insele cu lucruri care au implinire si placere de o clipa, dar care mai apoi ne vor distruge, ne vor ztrobi. Va veni diavolul si la noi ca si la Ioan, sa ne ofere drepturi ce nu sunt ale noastre. Da, am dreptul de copil al Tatalui, insa eu trebuie sa ma micsorez, iar El Cristos ca creasca-n mine. Daca nu e asa atunci pe dinafara vom aparenta sanatos si bine, dar ne inselam amarnic, caci clipa cand se va vedea ceea ce suntem in realitate este atat de aproape. Mai bine ne-am grabi, sa ne intoarcem, sa ne recunoastem, sa ne caim, si sa ne pocaim. Sa cad la picioarele Lui, sa strig: ai mila ah, Tata, sunt un netrebnic, un ticalos, un calator strain ce am ajuns sa nu am nici hrana, nici haine, sarac lipit pamantul. Dar, azi ma intorc acasa, m-am saturat sa ratacesc, ma iarta Tata...

De aceea psalmistul David spune: gustati si veti vedea apoi, cat de bun este Domnul! Doar atunci cand gusti poti sti cat este bun Domnul. Daca stai doar sa te uiti la Domnul, nu vei vedea niciodata cat de bun este Dumnezeu. Mai intai trebuie sa gusti, apoi vei vedea.
Dar de multe ori Domnul intinde masa sa bogata, si spune copiilor Sai: gustati si veti vedea ce bun Sunt, Eu Domnul! Dar suntem mofturosi, tare mofturosi. Noua nu ne este de trebuinta mustrarea, suferinta, necazul, stramtorarea, astea pentru altii, noi vrem doar desertul. Dar Isus intr-o imprejurare spune: Deci, daca voi, care sunteti rai, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru care este in ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer!(Matei 7:11b) Ex: cer de la Tatal rabdare, si El imi da o suferinta, iar eu cartesc si spun: oh Doamne nu ai spus Tu caci dai lucruri bune copiilor Tai atunci cand iti cere? Asta e un lucru bun? Am cerut rabdare, nu suferinta...Dar Tatal, bland sopteste: "da fiica mea ti-am dat rabdare chiar daca acum nu intelegi, ti-am dat un lucru bun."
Prima data trebuie sa gusti din "legumele" care preferi sa le lasi altora(doar le vrei binele, nu-i asa?). Insa ca sa te bucuri de desert va trebui sa gusti din ele; apoi vei vedea cat de bun este Tatal tau.
Tot ce este mai bun si sanatos pentru noi nu prea ne place, dar Tatal care stie ce este mai bine pentru noi, ne da lucruri bune. Slava Tie Dumnezeule caci nu ne lasi sa ne deformam numai cu desertul, caci am ajunge giganti, mai mari ca Tine. Ci, ne inveti caci si "legumele" sunt tare bune ca sa fim ceea ce Tu doresti sa fim. Mai mici, mai mici si Tu, mai Mare!
Psalmul 139:23-24
  Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Incearca-ma si cunoaste-mi gandurile!
  Vezi daca sunt pe o cale rea, si du-ma pe calea vesniciei!
  
Stii cine esti? Stii care este dreptul tau? Mai ai acest drept sau l-ai vandut demult? 

Priviti ce spune Petru: " Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui,
prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea care este in lume prin pofte.
De aceea,  dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta;
cu cunostinta, infranarea; cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia;
cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni.
Caci, daca aveti din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici neroditori in ce priveste deplina cunostinta a Domnului nostru Isus Cristos.
Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umbla cu ochii inchisi si a uitat ca a fost curatat de vechile lui pacate.
De aceea, fratilor, cautati cu atat mai mult sa va intariti chemarea si alegerea voastra; caci, daca faceti lucrul acesta, nu veti aluneca  niciodata." (2Petru 1:3-10)(sublinierea imi apartine)

Pastreaza ce este al tau, dreptul de fiu de Dumnezeu, ca nimeni sa nu-ti ia cununa ce ti-a pregatit-o Domnul. Caci Isus va veni curand, nu stii nici clipa, nici ceasul. (Apocalipsa 3:11)