Targuire- Mijlocire- Intermediere

Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!(Matei 5:7)

Accepta Dumnezeu sa ne targuim cu El? Sau altfel intreb: doreste/asteapta Dumnezeu sa negociem/ intermediem cu El?
Raspunsul este Da! Avraam, Neemia, Moise, Ieremia, au apelat la mila si indurarea Lui Dumnezeu atunci cand El le-a zis ce are sa faca. Cred ca Domnul uneori ne prezinta planul Sau cu privire la un anumit lucru, dar nu ne arata ca s-ar putea schimba ceva la planul Sau. Insa in planul Sau mereu mai are loc pentru o "targuire". Anume, loc de/pentru salvare.
In Exod 34, Domnul vorbeste lui Moise si I se descopera cum este El : "plin de indurare si milostiv, incet la manie, plin de bunatate si credinciosie"...(Ex. 34:6,7) Dumnezeu ii descopera lui Moise dragostea care o are pentru omenire. Si iata-l pe Moise folosind lucrul acesta atunci cand poporul Israel au cartit si au pacatuit impotriva Domnului. Moise a adunat in inima lui toata puterea si slava care o vazuse in Domnul si foloseste ceea ce El i-a descoperit pentru a castiga bunavointa Domnului.
Cred ca Domnul se lasa descoperit(asa cum este) celor ce Il cauta, ca apoi, poate vor fi momente cand va trebui sa stam in spartura si sa folosim in a castiga bunavointa Domnului. Oare câți facem ceea ce a facut Moise? Un popor intreg era destinat pieirii, si un singur om a stiut sa ajunga la inima lui Dumnezeu pentru a castiga bunavointa.
Mai sunt oameni care sa Il deranjeze pe Dumnezeu si sa deschida usa targuirii chiar cu riscul ca ar putea sa se manie pe ei?
Cred ca Domnul cauta/are astfel de oameni care sa bata la aceasta usa a mijlocirii. Fac eu parte din acest fel de oameni care doresc sa ajunga la inima Lui Dumnezeu pentru altii?
Poate nu vom putea sa schimbam planul Lui Dumnezeu, dar se merita sa incercam, nu credeti? El asteapta/doreste sa ne pese de cei din jurul nostru. Nu cred ca Moise a castigat bunavointa Domnului pentru ca era perfect, ci pentru ca a stiut sa foloseasca ceea ce a vazut si a cunoscut ca este El.
Sa folosim ceea ce am vazut  si ceea ce cunostem despre Dumnezeu atunci cand va fi nevoie sa venim la El pentru a ne apropia cu sfiala si teama sfanta, dar cu dorinta sincera sa intermediem in favorul celorlalti.

Voia Lui Dumnezeu - Totdeauna Este Biruinta

Suferinta in sine poate fi pentru mine/tine biruinta care mi-o trimite Dumnezeu. Isus Cristos atunci cand a patimit pentru noi, era in suferinta - incercat...si totusi prin aceasta a castigat biruinta asupra mortii, a pacatului.
Incercarea prin care trecem poate fi raspunsul Lui Dumnezeu pentru biruinta. Dumnezeu foloseste sau transforma atacurile celui rau in a trimite biruinta Sa mareata. Trebuie sa avem incredere in El, cum si Mantuitorul nostru a avut incredere in voia Tatalui. Diavolul a crezut ca rastignindu-L a castigat, dar Dumnezeu a folosit toata suferinta Domnului Isus Cristos pentru a ne salva pe noi, si a-l infrange pe satan prin propria lui strategie.
Nu putem astepta sa fim eliberati de suferinta daca in aceasta consta biruinta. Daca Isus in gradina Ghetimani ar fi acceptat sa nu bea paharul, ar fi fost El biruitor? Dumnezeu inca mai lucreaza in felul acesta. Biruinta Lui Isus era in "a bea paharul", si ma intreb: a suferit, a patimit, a fost incercat? Da, si inca cum...si totusi El a acceptat voia Tatalui, deoarece in tot acel pahar al suferintei, era biruinta care Dumnezeu o pregatise pentru intreaga omenire. Mantuire pentru ca "oricine" crede in Isus Cristos sa nu piara ci sa aiba viata vesnica.
De aceea vrajmasul lupta sa nu acceptam voia Tatalui deoarece el stie ca, intotdeuna fiind in voia Lui Dumezeu este biruinta.
Cel care se increde in planurile si voia Lui Dumnezeu chiar daca nu inteleg de multe ori incercare, suferinta, etc, cred ca El este un Tata bun si intodeauna  face lucrari marete. De ce? Pentru caci El este Maret si Minunat.
M-a creat o faptura asa minunata, oare nu va lucra El in continuarie minunat si maret? Cu siguranta, da!
Doamne vreau sa accept voia Ta in toate si sa vad prin ochii credintei ca in voia Ta totdeuna este biruinta.
Cand eu caut scopul pe care Dumnezeu l-a randuit pentru mine, fiecare situatie din viata mea lucreaza pentru a implini acel scop.
Cand ne aflam intr-o situatie dificila, sa nu ne permitem sa ignoram acest scop divin nici macar un moment. Dumnezeu castiga victoria/biruinta in orice imprejurare, chiar si cand scopul pare a fi nefavorabil.

Asa e mama...

Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei langa femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei incurcand ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbandu-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atatia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.

Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Cand cad, imbatranesc si nu mai pot.

Asa e mama si a fost bunica
Si ca ele maine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decat curat si uneori copii.

Suntem veriga firului de ata
In fiecare lant facut din doi
Ce greu cu noi femeile in viata
Dar e si imposibil fara noi...

Dumnezeu vorbeste, cine ia seama?

In camera, in sufragerie, la intrare am pus cate un aparat de parfumat care la interval de 12, 21,36 de minunte pulverizeaza parfumul care umple casa de miros placut. Insa exista o problema in camera unde dormeam. Nicicum nu reuseam sa ma obisnuiesc cu zgomotul acela cand trebuia sa pulverizeze. Bineanteles, noaptea. De cate ori pulveriza, tresaream si ma trezeam, si tot ziceam ca ma voi scula, si am sa-l scot afara, ca nu reuseam sa ma odihnesc cum trebuie. Dar, am ramas doar la zis, si nu am facut nimic. Intr-o dimineata m-am sculat si observasem ca nu ma mai deranjase zgomotul acela care era insuportabil. Acum pot dormi linistita, nici nu il mai aud. Asta e prima intamplare...
A doua este ca, mi-am cumparat un ceas de mana, desi nu sunt obisnuita cu ele, il pun cand merg la biserica, si in diferite ocazii, iar cand ajungeam acasa, il puneam pe noptiera de langa pat. Mi s-a intamplat acelasi lucru ca si cu zgomotul de la aparatul de parfumat. Tic tac, tic tac, tic tac...de cateva ori m-am sculat si l-am ascuns prin dulap...si surpriza ca iarasi m-am trezit intr-o dimineata si am observat ca deja ma obisnuisem cu ticaitul ceasului si nu imi mai deranja somnul.
De ce povestesc aceste doua intamplari? Poate hazlii pentru multi(si pentru mine a fost in parte), insa Dumnezeu mi-a vorbit in amandoua situatii. Poate pare ciudat, dar Dumnezeu se foloseste de cele mai neansemnate situatii sa ne transmita mesajul Sau pentru noi; numai ca, de multe ori ignoram si nu luam seama la vocea Lui. De aceea m-am decis sa scriu aici, ca poate cineva va lua aminte la vocea Duhului Sfant care se va folosi de orice situatii, mici, sau mai mari sa ne vorbeasca. Nici un lucru nu este banal ca Dumnezeu sa se poate folosi de el, si sa ne vorbeasca.
Bun, acum urmeaza sa spun ceea ce Domnul mi-a spus prin aceste doua situatii..."Asa cum tu te-ai obisnuit cu aceste doua lucruri care te deranjau si nu te lasau sa te odihnesti cum trebuie, tot asa copiii Domnului s-au obisnuit cu pacatele."
Cand am vazut ca de doua ori Domnul imi vorbeste la fel, m-am oprit si am inceput sa meditez profund la acest lucru. Oare cu cate lucruri m-am obisnuit eu, si in fata Domnului sunt pacate?
A se obisnui cu un pacat, e, ca la inceput ne-a deranjat, ne-a mustrat constiinta, ne-a condamnat...vocea Duhului Sfant ne-a vorbit, ne-a invatat, dar daca am ignorat-o pana la urma ne-am obisnuit si e ceva normal; cum sa fie pacat, ca doar nu ma mustra constiinta, nu? Dar cum sa ne mai mustre constiinta cand noi suntem obisnuiti cu pacatul acela in viata noastra?
O, Doamne lumineaza-ne mintea si gandurile, inima din nou, si vorbeste-ne iarasi...si deschide-ne ochii sufletului sa vedem cu ce pacate ne-am obisnuit si sa ne debarasam de ele cat mai repede. Nu ne lasa sa ne inselam singuri, acceptand lucruri care in fata Ta sunt faradelegi, si care ne despart de Tine.
Imi doresc eu sfintenia Domnului Isus Cristos? Cu adevarat imi doresc sa fiu sfant? Daca da, atunci Doamne vorbeste-ne din nou in privinta aceasta, si descopera ceea ce noi am acoperit cu obisnuinta.

Dumnezeu ne vorbeste, cand intr-un fel, cand intr-altul.(Iov 33:14) I-au eu aminte, atunci cand El vine sa ma invete chiar si prin lucruri care par fara importanta? Sau sunt omul care nu ia seama?
Totdeauna cand ne vorbeste Dumnezeu este important si de mare valoare pentru noi.
Te rugam Doamne, indreapta-ne inimile spre Tine, si fa sa luam bine seama la ceea ce Tu ne vorbesti.

Dintr-o data

Cate ganduri navalesc in mintea noastra incercand sa ne doboare, sa ne clatine credinta, sa abandonam lupta cea buna? Foarte multe, tot mai multe...
Planurile celui rau cu privire la copii Domnului, este in fiecare zi acelasi, sa ne inghita, sa ne distruga credinta in Domnul nostru Isus Cristos. Pe orice cale, prin orice mod.
Daca nu prin nemultumire, e prin nepasare, daca nu prin neveghere e prin apasare; sa ne fure pacea, bucuria; judecata, cartire, mandrie, manie, boala, neliniste, amaraciune, necazuri...si multe altele.
De ce atata loveste cel rau in noi? De ce lupta sa ne clatine nadejdea? Pentru ca suntem copii Celui Sfant. 2Timotei 3:12 "De altfel, toti cei ce voiesc sa traiasca cu evlavie in Cristos Isus vor fi prigoniti."
De cine suntem prigoniti? In mod direct, sau prin diferite planuri de diavolul.
Nu ii pasa de cei care sunt deja ai lui, cei care traiesc o viata in neascultare de Domnul. Cu acestia nu are prea multa dificultate sa ii inghita, insa cu copiii Domnului, da, are multa treaba si multa lupta sa se impotriveasca deoarece avem valoare. Avem valoare in ochii Lui Dumnezeu, din pricina Fiului Sau Isus Cristos care ne-a rascumparat cu Insusi pretul vietii Lui. Si vrajmasul totdeauna a dorit ce este a Domnului Dumnezeu, sa fie a lui. A dorit sa fie la fel ca Cel Preainalt. (Isaia14:12-14)
De dimineata diavolul a incercat atat sa ma tulbure...m-am plecat si m-am rugat sa raman biruitoare...am iesit afara si m-am asezat pe o banca, si am continuat sa ma rog. Sa ma rog fierbinte Domnului...
"Doamne intareste-ne ghenunchii slabanogiti, caci nu putem ramane sus fara ca Tu sa ne intaresti,
mainile slabite au nevoie de sprijinul Tau ca sa le putem ridicain Numele Tau...
Da vedere ochilor nostri iarasi, sa vedem din nou prin credinta lucrurile care nu se vad...
Vindeca-ne de surzeala urechilor noastre, ca sa auzim clar vocea Ta care ne vorbeste...Doamne linisteste sufletele noastre, si invioreaza-ne dupa bunatatea Ta..."
Asa batea vantul afara(inca bate), si dintr-o data am observat ca a incetat pentru o clipa, am deschis ochii si atunci Domnul mi-a vorbit: "asa cum vanturile bat, si iar bat iar dintr-o data se opresc, tot asa voi aduce biruinta - dinr-o data!"
A fost o clipa, si din nou vanturile au inceput cu rafalele sale, insa nadejdea mea a crescut, si chiar daca vanturile bat, si iar bat, dar noi copii Celui Atotputernic ne incredem in El, caci nu ne va lasa. El va aduce biruinta, si va zice: "Destul, taceti, liniste".
Ce mult ne iubeste Domnul, caci El este Tatal nostru, si daca avem incredere in El si alergam dupa ajutorul Sau, cu siguranta 6il vom afla.
Credeti ca Domnul uita de copii Sai? Nu dragilor, El nu ne uita si nu ne paraseste. Isaia 49:15b,16 "totusi Eu nu te voi uita cu nici un chip:
Iata ca te-am sapat pe Mainile Mele, si zidurile tale sunt todeauna inaintea ochilor Mei!"
Suntem sapati in Mainile Lui Isus Cristos atunci cand piroanele i-au strapuns Mainile...Cum ar putea sa ne uite?! 
 "In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, caci Eu am biruit lumea." Ioan 16:33b
Diavolul va starni in continuare mari furtuni, si telul lor va fi sa ne umple vasele cu apele intunericului, dar sa nu ne fie frica, caci Isus se va scula si va certa vanturile, daruindu-ne biruinta dintr-o data.

Blandetea, fraul necesar

 

Faceti-va timp sa ascultati aceast mesaj. Foarte folositor si necesar in viata de credincios.

Sa iubesti pe aproapele tau

In ultima vreme, am fost cam ocupata; s-a infiintat orechestra in biserica din care fac parte. S-a lucrat intensiv (inca se mai lucreaza, dar intr-un pas sa zicem cu 25% mai putin ca in primele 3luni) si bineanteles daca am afirmat ca am fost ocupata, e pentru ca m-am inscris si eu in oastea "levitilor" care lauda pe Domnul. Pentru aceasta lucrare dau slava Domnului Dumnezeu care a dat biruinta si Ii multumesc pentru ca in fiecare zi ne-a dat intelepciune, pricepere, putere, sprijin si ajutor sa putem invata si sa nu ne lasam invinsi de descurajare. Prin El am fost biruitori, laudat sa fie Numele Domnului Dumnezeului nostru singurul care are toata puterea.
Cum acum lucram cu acel 25% mai putin cred ca o sa profit de acest timp tot pentru lucrarea Domnului, postand noi meditatii la blog. Toata lucrarea care o fac, de orice gen, este spre lauda si gloria Lui Isus Cristos Domnul si Mantuitorul nostru.
Citeam intr-o carte ca dovada dragostei pentru Isus nu este ceea ce spunem, ci ceea ce traim. Si este adevarat, deoarece Isus spune ca "nu oricine-Mi zice Doamne Doamne va intra in Imparatia Lui." (Matei 7:21-27) Isus spune "fapte" nu "intentii". Drumul spre iad este pavat cu bune intentii. (Apocalipsa 3:15)
De aceea vin inaintea Celui care poate sa ma ajute in aceasta privinta: ca ceea ce decid sa fac pentru El, sa le pot duce cu ajutorul Lui la infaptuire, deoarece Dumnezeu este Acela care lucreaza in noi, si ne da dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea. (Filipeni 2:13) Amin.
"Vegheati dar cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca sa iubiti pe Domnul, Dumnezeul vostru." (Iosua 23:11) Iubirea si recunostinta fata de Dumnezeu ne asigura imboldul interior de a asculta de Cuvantul Sau(Iosua 23:6) si de a ramane separati de caile lumii pacatoase. Fiecare dintre noi suntem chemati la iubire si ascultare. Intr-o zi stand inaintea Domnului, si inaltand o rugaciune  mai speciala sa spun asa. "Doamne pune dragoste in/intre noi...si ajuta-ma sa iubesc asa cum Tu ma iubesti. E o rugaciune mai speciala ma refer la faptul ca observasem la mine ca in lucrul acesta ma gaseam dificitara atunci cand m-am pus in lumina acetui verset din Iosua 23:11. "Vegheati dar cu luare aminte asupra sufletelor voastre". Ma opresc la prima parte pentru inceput si vreau sa zic ceea ce am descoperit pusa in lumina acestui verset. Depinde aproape 100% de mine sa nu ni se fure iubirea care o am in fiinta mea. De ce zic lucrul acesta?  Dumnezeu locuieste in mine, adunci si dragostea Lui locuieste in viata mea, nu? Deoarece Biblia spune in 1Ioan 4:8,16 caci Dumnezeu este Dragoste. Cum este El asa trebuie sa fim si noi in lumea aceasta, iar un verset mai jos, 21 spune ca cine iubeste pe Dumnezeu, iubeste si pe fratele sau. Nu va-ti intrebat de ce ne iubeste atat de mult Dumnezeu, ca a dat pe singurul Sau fiu sa moara pentru un pacatos ca mine? Eu, da! Raspunsul l-am gasit in Geneza, atunci cand ne-a creat. Nu avem nimic de special noi, ca suntem doar o mana de tarana, insa avem ceva divin, ceva care face parte din Dumnezeu, Duh din Duhul Lui. Spune in Geneza ca a suflat suflare de viata si astfel omul s-a facut un suflet viu(Geneza 2:7). El este Viata, nu moarte. Nu suntem sortiti mortii, ci pentru viata vesnica. El ne-a creat sa fim partasi la o viata eterna cu Isus Cristos. Ce minunat lucru, Doamne Iti multumim ca ne-ai creat dupa chip si asemanarea Ta.
Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti - si uitati-va ce spune Isus in Matei 12: 31 " Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti". Nu este alta porunca mai mare ca aceasta.
Asa de tainic este Cuvantul Lui Dumnezeu si de adanc, ca ascunde lucruri deosebite care ne ajuta sa mergem  pe carari drepte. Doamne Iti multumesc ca de atatea ori ne luminezi si ne descoperi lucrurile care sunte ascunse lumii, insa copiilor Tai ,Tu le descoperi.
"Tine insuti" - adica toti acei care sunt copii Lui, avem acelasi Duh - Duhul Sau - Viata Lui este in noi. El locuieste in vasele acestea de lut. Isus spune ca nu este alta porunca mai mare ca aceasta sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti; este chiar mai mare decat cea dintai porunca care este: Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn. Sau cum zice in Matei 22:39 "asemenea ei", adica a celei dintai; sau cum spune in Galateni 5:14 "caci toata Legea se cuprinde intr-o singura porunca - sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti."
De aceea Dumnezeu nu ne iubeste datorita faptelor noastre, neprihanirii noastre, caci ce sunt astea inainte sfinteniei Lui? Nimic! Ne iubeste caci suntem faptura Mainilor Sale, suntem viata din viata Lui. Ii este greu unui parinte sa isi iubeasca copilul? Sau ii spune cineva iubeste-ti copilul? Nu, deoarece el face parte din el, cum nu l-ar putea iubi? Il iubeste caci ceva din el, e legat de copilul sau. Os din oasele sale. De aceea ne iubeste Dumnezeu, caci suntem din El(1Ioan 5:19). Nu Ii este greu Lui Dumnezeu sa ne iubeasca, caci El este Tatal nostru, si nu I-a fost greu(asta nu inseamna ca nu a suferit) sa Il dea pe singurul Sau Fiu pentru rascumpararea noastra, ca prin Isus sa restaureze ceea ce El a creat la inceput - un suflet viu.
De aceea Isus spune ca porunca aceasta sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti este cea mai mare, fiindca iubind pe aproapele tau, iubesti de fapt pe Dumnezeu. Eu ma iubesc pe mine? Sigur ca da, iubesc ceea ce sunt, ceea ce Domnul a facut din mine, nu iubesc firea pacatoasa, nu, ci sufletul viu care l-am primit prin Cristos. Pretuiesc ceea ce El a pus in mine. Asa cum iubesc ceea ce Domnul a pus in mine, asa trebuie sa vad si in aproapele meu. Aceasi dragoste care El Cristos a pus-o in mine, sa o vad si in aproapele meu, si astfel voi implini toata Legea. Mi-ar luat multe pagini sa descris ceea ce am inteles din aceste versete, insa in rezumat sper ca m-am facut inteleasa.
Revin la partea a doua a versetului din Iosua 23:11. "Ca sa iubiti pe Domnul Dumnezeul vostru".
Dragostea este in noi, iar noi trebuie sa veghem tot timpul cu luare aminte ca lumea sa nu ne biruie. Pentru ca oricine este nascut din Dumnezeu, biruie lumea.(1Ioan 5:4) Deci este lupta , caci nu poate avea o biruinta daca nu exista o lupta asupra unui lucru . Si aceasta lupta o avem in fiecare zi de dus cu faptele firii pamantesi care zi de zi ne pandesc cum sa ne ademeneasca sa nu castigam biruinta, de aceea este nevoie de veghere cu luare aminte. Adica cu atentie, meticulosi in toate lucrurile, ca nu cumva sa dam prilej celui rau sa ne departeze de tinta noastra. Sa iubim pe aproapele nostru. Dragostea Lui Cristos a schimbat viata mea complet. M-a iubit ca am avut vreun merit? Nu! Ci m-a iubit in dragoste Lui de Tata. A facut dintr-un fiu al ratacirii, al pierzarii, copilul Sau. Atunci cand observ ca nu mai iubesc pe aproapele meu cum El ma iubeste, este caci nu am vegheat cu luare aminte si Dumnezeu-Dragostea a scazut si lumea/firea ia amploare. Atunci sa ne intoarcem la izvorul vietii si sa ne adapam din abundenta si atunci cu siguranta vom fi plini de iubire.
Vreau sa termin cu doua versete din 1Ioan 5: 2 - Cunoastem ca iubim pe copiii Lui Dumnezeu prin aceea ca iubim si pazim poruncile Lui.
Caci dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele;"
Asa cum unui tata nu este greu sa isi iubeasca copilul, tot asa noua nu trebuie sa ne fie greu sa ne iubim Tatal, asta implica faptura Mainilor Sale - aproapele.
Apropo, o intrebare -  De ce imi este greu sa iubesc, daca Dragostea este in mine? Fiecare sa ne raspundem sinceri in Fata Celui care totul este descoperit. Ati iubi aproapele inseamna sa iubesti pe Dumnezeu.

De Dragul Lui

De atatea ori se intampla ca cel care iubeste renunta in favoarea celuilalt doar de dragul fiintei iubite. Renunta la ceea ce ii place, doar de dragul celui iubit. Daca inainte dorintele sale aveau inteitate, acum este cu totul invers.
Un gand mi-a furat atentia cu regulalitate, si m-am oprit sa cercetez care este esenta acestui gand. "Imi place un lucru, nu este pacat, insa, Cristos imi cere sa il las; Il pot lasa de dragul Lui?" M-am oprit si m-am cercetat...ce lucruri imi plac, iar daca Domnul mi-ar cere sa le las, sa le abandonez, mi-ar veni greu sa le las? Nu vorbesc aici de lucruri care sunt pacat...ci de lucruri care ne plac.
Intr-o imprejurare un om a alergat la Isus si L-a intrebat: "Bunule Invatator, ce sa fac sa mostenesc viata vesnica?" Dupa conversatia celor doi, Isus se uita tinta la el, si zice Biblia ca l-a iubit, apoi i-a zis: "Iti lipseste un lucru;" ...vinde, da, si vei avea..."Apoi vino, ia-ti crucea si urmeaza-ma." (Marcu 10:17-21)
Isus ii spune tanarului: - "iti lipseste un lucru". Curios, deoarece Cristos se refera la un lucru si mai jos Biblia zice ca omul acesta s-a mahnit si a plecat intristat de tot, caci avea multe avutii. (Marcu 10:22) Din perspectiva lui Cristos "vinde, da, vino, ia-ti crucea si urmeaza-ma" inseamna un singur lucru, insa pentru noi nu. Acest om pazea legile si poruncile Lui Dumnezeu, si totusi ii lipsea cred eu, ca esenta - dragostea. In 1Corinteni 13, prima pare Pavel spune despre lucrurile care le-as detine si le-as face, totusi daca nu am dragoste, nu imi folosesc si nu sunt nimic. Nimic. Chiar daca acest om a pazit cu strictete poruncile si legile Lui Dumnezeu, insa nu ii erau folositoare pentru a avea viata vesnica. Cristos ii spune ca ii lipseste un singur lucru. Implinim si pazim poruncile Lui, insa toate acestea le fac din dragoste? Sau ca asa trebuie sa fac? Din frica de iad? De ochii celorlalti?...etc.
Sa Il urmez pe Cristos, eu nu trebuie sa detin nici un lucru, deoarece m-ar impiedica sa Il urmez. De aceea Isus ii spune: "vinde, da, vei avea o comoara in cer, nu aici jos, apoi, vino...ia-ti crucea si urmeaza-ma" (personalizarea imi apartine) Urmarea Lui Cristos inseamna lepadare de sine, ascultare si luarea crucii Lui.
In Vechiul Testament Dumnezeu cerea poporului Sau urmarea Legilor, pazirea poruncilor si implinirea lor. (Leveticul 26:3), iar in Noul Testament venirea harului prin Isus Cristos, standardul a fost ridicat la un nivel mult mai inalt in lepadare de sine, ascultare, neprihanire, urmare,sfintire...etc = DRAGOSTE.
Legea ingaduia uneori copiilor Lui Dumnezeu sa isi foloseasca drepturile eu-lui.(Exodul 21) iar plata pacatelor era moartea.
Venirea Lui Cristos a adus pentru noi har(Romani 5:15); iar daca noi am primit harul Sau, va trebui sa lasam sa curga mai departe acest har Matei 5:38-48.
Sunt gata sa las orice lucru mai mare sau mai marunt, doar de dragul Lui si sa Il urmez? Nu pe unde vreau eu, ci pe unde doreste El; nu ce vreau eu, ci ce doreste El...  Voi spune: "Te voi urma, dar lasa-ma mai intai...(Luca 9:59,61) sau "...au lasat totul, si au mers dupa El"(Luca 5:11, Luca 9:62)?
Stiti, eu, tu, cunoastem si simtim cand dam sau lasam totul pentru Cristos. Nu putem spune: - "Oh, nu am stiut ca Doamne Tu vrei sa las acel lucru; Doamne, nu stiam ca trebuia sa te urmez pe acel drum, si sa nu merg pe aici pe unde imi place mie? Astfel de intrebari sunt inutile, deoarece cunoastem si simtim ca facem sau nu voia Domnului. De ce Domnul ne cere sa lasam anumite lucruri, care totusi nu sunt pacatoase? Testele dovedesc ceea ce noi detinem, sau ceea ce noi suntem. Sunt plina de dragoste si las totul pentru El, dau dovada de ascultare, si supunere fata de Cel Suveran sau sunt numai o fateta religiosa iar testele scot la iveala ceea ce nu detin si ceea ce nu sunt.
Revin la scopul care cred ca Domnul mi-a dat acest gand : "Imi e indeajuns Cristos de drag ca sa las totul pentru El?"
Imi vine in minte o amintire cand eram la biserica, iar acolo privirea mi-a fost atrasa de sotul meu care statea alaturi de cineva care era mai important ca el, arata mai bine imbracat si aranjat, si totusi privirea mea era atrasa de sotul meu care imi era atat de drag incat cel care statea alaturi era fara semnificatie pentru mine. Pentru mine exista numai el. De ce? Fiindca imi era nespus de drag, ii cunosteam iubirea care o are pentru mine, ii cunosteam caracterul, pasiunile... Oare nu se intampla la fel si cu Cristos? Diavolul mereu va pune alaturi de Cristos ceva care sa iti atraga privirile de la Cel drag. Insa acel lucru va pali considerabil, daca Cristos ne este nespus de drag, incat nimic si nimeni nu ne poate smulge acest dor din pieptul nostru. De dragul Lui suntem gata sa renuntam la tot ceia ce El ne va cere. Chiar si la acele lucruri care adeseori atatea ne plac.
Vorbesc atat de mult de dragostea care o am pentru Domnul meu, insa faptele mele dovedesc lucrul acesta? De dragul Lui sunt gata sa merg si sa Il urmez chiar si pe acolo pe unde circumstantele vor "parea" a fi nefavorabile?
Sa fim cu luare aminte ce spune Pavel in Filipeni 3:7-10" ...dar lucrurile care pentru mine erau castiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Cristos."
"...pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sa castig pe Cristos."
Vedeti ca, nu numai lucrurile care erau pentru el un castig le-a pierdut toate pentru El, insa Pavel merge mai departe si afirma chiar ca le socoteste ca un gunoi, stiti de ce? Acele lucruri puse alaturi de Cristos isi pierd valoare, frumusetea, orice ar fi fost, acum, pur si simplu par un gunoi, fata de dragostea si frumusetea Lui Cristos. Pana nu vom il vom indragi pe Isus Cristos atat de mult incat toate sa para desartaciune si gunoie fata de ceea ce gasim in El, nu vom avea perspectiva descrisa de Pavel din aceste versete.
Drag : sentimient de afectiune fata de cineva sau ceva; dragoste, amor, iubire; termen cu care te adresezi unei persoane iubite; care exprima iubirea, pretuirea, care este plin de afectiune: iubit, indragit, scump, dulce.
Cat de drag iti este Cristos? Iti este indejuns de drag ca daca acum ti-ar cere din lucrurile care iti plac, esti in stare sa le lasi si sa faci ceea ce El doreste? Dumnezeu ne va testa dragostea, ascultarea, si supunerea care zicem ca o avem fata de El.
"Doamne, Tu toate le stii, stii ca Te iubesc."