Prospețime și Vitalitate

Nu copiaţi comportarea şi obiceiurile acestei lumi, ci purtaţi-vă ca oameni buni, având prospeţime în tot ce faceţi şi gândiţi. Atunci veţi învăţa din propria experienţă cât de bune vor fi căile Sale pentru voi. (NT pe înţelesul tuturor). Romani 12:2

Cum am reacționa dacă, cineva, ne-ar spune că viața noastră e frumoasă, e bună, doar că hmm☝ ne lipsește un mic detaliu: prospețime. Care ar fi reacția noastră?

Ce înseamnă prospețime, și ce importanță are lucrul acesta în viața noastră? Este esențială prospețimea în viața personală cât și în cea creștină?

Atenția mea a fost captată în privința acestui aspect când Domnul a vorbit. Ce facem când Dumnezeu vorbește? Căci El vorbește în multe feluri, dar noi nu luăm seama, Iov 33:14.

Este foarte important când Dumnezeu vorbește, indiferent cui, deoarece noi ar trebui să fim cu atenția sporită ca din acel mesaj să putem lua ceva în mod personal și să îl fructificăm pentru a dezvolta în noi un caracter nobil, plăcut lui Dumnezeu.

Prospețime = Care are sau care păstrează calități de strălucire, de vitalitate, de tinerețe, care exprimă sănătate etc. Calitatea de a fi sau de a părea nou, tânăr, viu, fraged, gingaș, suav. 

Biblia face referire la prospețime în termeni de înnoire.

Înnoire = A se împrospăta, a se redeștepta, a se regenera. 

A se înnoi = 1) A se face ca nou. 

                     2) A se îmbrăca cu ceva nou; a-și pune haine noi.  

                     3) fig. A deveni mai proaspăt. 

Prospețimea credinciosului = Vitalitate spirituală care vine dintr-o relație continuă și profundă cu Dumnezeu, manifestată printr-o transformare a caracterului, o dragoste autentică pentru ceilalți și o viață plină de roadele Duhului. Se cultivă prin pocăință constantă, ascultare de cuvântul lui Dumnezeu, închinare și căutarea puterii Duhului Sfânt.

Lipsa prospețimei - De ce îmi lipsește?

Lipsa de prospețime în relația noastră cu Dumnezeu este adesea rezultatul unui proces gradual în care rutina și autosuficiența înlocuiesc pasiunea inițială. De obicei, nu se întâmplă peste noapte, ci mai degrabă prin micile scadențe spirituale. Când relația cu Dumnezeu devine ceva mecanic, în loc de o căutare pasională, se pierde prospețimea și uimirea față de Dumnezeu.

Cum ne căpătăm din nou prospețimea?

Pentru menținerea unei relații proaspete cu Dumnezeu, se necesită cultivarea unei conexiuni vibrante, sincere și constante. Conform principiilor spirituale, acest lucru se realizează prin reînnoirea angajamentului, înlocuirea monotoniei și menținerea unei inimi deschise la ascultare și schimbare din partea Creatorului. El este Singurul care ne poate menține la un stagiu optim în care să nu ne pierdem din vitalitate. 

Îmi vine un exemplu perfect pentru a reda acest aspect, cum un om și-a păstrat prospețimea vitalității: "Și astăzi, sunt tot așa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg în fruntea voastră." Citiți tot Iosua 14:6-15 

Caleb avea optzeci și cinci de ani când spune această afirmație! Wow! Mereu când trec cu citirea prin acest pasaj, îmi înnoiesc curajul și pasiunea de a-mi păstra inima curată și a urma în totul calea Domnului precum acest viteaz. Este o sursă de încurajare pentru mine, căci este posibil ca și cu mine să se poate împlini Cuvântul Scripturii: 

Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul! Căci el este ca un pom sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile spre râu; nu se teme de căldură, când vine, și frunzișul lui rămâne verde; în anul secetei, nu se teme și nu încetează să aducă rod. Ieremia 17:7,8.

Cei sădiți în Casa Domnului înverzesc în curțile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade și la bătrânețe; sunt plini de suc și verzi, ca să arate că Domnul este drept, El, Stânca mea, în care nu este nelegiuire. Psalmul 92:13-15

Până la bătrânețea voastră Eu voi fi Același, până la căruntețele voastre vă voi sprijini. V-am purtat și tot vreau să vă mai port, să vă sprijin și să vă mântuiesc. Isaia 46:4

A rămâne cu calitățile optime de vitalitate înseamnă să îți menții prospețimea pentru a fi destoinic în orice lucrare bună, 2 Timotei 2:21,22 și a rodi roada Duhului, Galateni 5:22,23.

Dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, și nu obosesc, umblă, și nu ostenesc. Isaia 40:31 

Și să vă înnoiți în duhul minții voastre și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care le dă adevărul. Efeseni 4:23,24

De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi. 2 Corinteni 4:16

Doamne, Tatăl nostru, mulțumim căci Tu mereu ne vorbești și ne îndrumi în bunătate. Mulțumim căci Tu lucrezi în noi prospețime și vitalitate, ca să fim plăcuți Ție, bucurându-ne în același timp de binecuvântările și biruințele Tale dăruite robilor Tăi! Te lăudăm căci Tu ești puterea noastră, Tu ești Mântuitorul și Domnul vieților noastre. Cât de minunate sunt lucrările Tale, și cât de înfricoșată este sfințenia Ta! Mărit să fie Domnul oștirilor! El ne înalță și tot El ne coboară; cât de bun este El cu fiecare dintre noi! Domnul este milostiv și plin de îndurare, îndelung răbdător și plin de bunătate. Isus Hristos este același ieri și azi și în veci! Amin

Atrași de oportunități

Aflându-se în fața atâtor oportunități, puterea de a alege era copleșitoare și obositoare, însă exista și o atracție pe măsură în mijlocul atâtor oportunități - îmbiind firea la plăcere, satisfacție și distragere. Nu neapărat plăceri păcătoase sau indecente, ci desfătări de care doar omul pământesc se bucură dar neavând nimic de oferit și omului duhovnicesc.

"La oricare", se justifică el, "i-ar fi greu să știe ce trebuie să aleagă; care oportunitate, dintre cele multe care le avea în față, este adecvată și bună pentru mine?"

Dar, cel mai greu filtru prin care trebuia să își verifice alegerea era pasul cel mai delicat: era voia Lui Dumnezeu? Era ceea ce Dumnezeu pregătise pentru el? Avea echiparea și împuternicirea de la Cel Suveran pentru a face ceea ce vroia să aleagă?

Pentru un timp, își dădu interesul să caute răspunsul lui Dumnezeu, dar lucrul acesta cerea dedicație și colaborare cu Însuși Dumnezeu prin Cuvânt, rugăciune, post, și cugetare la cine este el în Dumnezeu. Trebuia efort și implicare în a urma o călăuzire fină dar, fermă din partea Lui Dumnezeu. 

Se simțea uneori împovărat de îndatorirea aceasta, și încercă să își ușureze această povară prin lucruri care se simțea bine. Și așa, pe parcurs, puțin câte puțin, ademenit de lucruri care îi produceau ușurare și satisfacție de moment, pierdu din vedere dorința de a afla planul Lui Dumnezeu specific și special pentru el. De aceea, chiar și lucrurile mărunte, care trebuiau să-i fie o normalitate, erau grele de făcut, deoarece fără să își de-a seama, alunecarea la vale cu greu se poate opri, de aceea totul devenea tot mai dificil.

Jefuit de interesul de-a afla voia Tatălui, își formă o rutină: să aleagă ce credea că este bine și bun pentru el, fără să mai aibă în considerare alte oportunități prin care Dumnezeu încerca să îi atragă atenția. 

Cu toate acestea, în inima lui exista ceva ce doar Unul singur cunoștea cu adevărat; ceva care îl făcuse să nu își de-a cu adevărat tot interesul să cunoască directivele Lui Dumnezeu pentru viața sa: 

Neîncrederea că planurile care Dumnezeu le are pentru el sunt bune. Dumnezeu intenționa să îl priveze în a experimenta o viață cu plăceri sau desfătări așa cum el și-o imaginase.

Însă, prin vorbirea și discuțiile cu ceilalți, ziceai totuși că umbla în planul specific a Lui Dumnezeu trasat pentru el. Mediul înconjurător nu prea îl ajuta să-și vină în fire, deoarece cei mai mulți făceau aceleași greșeli ca și el, dezvoltând o stare de mediocritate. 

Dar, Dumnezeu vorbește în multe rânduri și în multe chipuri, căci El este credincios Cuvântului Său, oferind omului oportunități de călăuzire spre a-L găsi și cunoaște tot mai mult. 

Și ori de câte ori unul dintre acești micuți Îl aude, se oprește, ia seama, își dă interesul să caute, să afle planul Lui Dumnezeu, special și specific pentru el, omenirea are șansa de a vedea măreția și puterea Lui Dumnezeu strălucind.

Ființele umane tind să aleagă calea cea mai ușoară și plăcută lor și rareori aspiră la măreția pe care Dumnezeu a pus-o la îndemâna lor pentru a străluci pentru slava Împăratului, sună în mintea lui.

Este nevoie de curaj, valoare și încredere deplină în Dumnezeu pentru a înfrunta obstacolele și adversitățile pentru a vedea puterea lui Dumnezeu în acțiune, așa precum a făcut-o Ezechia împotriva împăratului Asiriei.

Omul trebuie să lupte împotriva tentației de a se mulțumi cu mai puțin, deoarece fiecare ființă umană are o chemare unică în viață; fiecare dintre ei au o chemare extraordinară, cu un scop măreț de a ieși în evidență cu ceea ce este Dumnezeu pentru ei. Era Duhul Domnului care îi luminase mintea, iar inima lui auzise cuvintele acestea care l-au străpuns. 

Era conștient că avusese parte de mare har din partea Tatălui. Trebuia să își întoarcă privirile spre Fața Tatălui și să permită ca iubirea Lui să lucreze în viața-i zbuciumată. Și, cu teamă dar totuși cu încredere, păși în prezența Lui Sfântă.

Nu uita că Dumnezeu este credincios, plin de bunătate și îndurare și nu va îngădui să fim tentați peste puterile noastre (1 Cor. 10:13), Cuvântul Domnului ieșea la iveală ca un izvor, adăpând sufletul lui însetat. El are un plan desăvârșit, prin care fiecare copil al Său să fie antrenat în a deosebi clar și deslușit vocea Păstorului ( Ioan 10:1-21). Dumnezeu dorește ca copii Săi să reflecteze măreția și strălucirea Sa. El, nu este mulțumit cu credincioși care sunt lipsiți de prospețimea și strălucirea slavei Sale.

De-a lungul vremurilor, toți cei valoroși au trecut prin acest antrenament, își zisese el de data aceasta, dar datorită vremurilor abundente în care trăim, poate, că acum s-a intensificat probele, nu fiind mai grele, ci mai multe, astfel abundența aducând cu sine enorme oportunități de alegere prin care suntem ispitiți (2 Timotei 3:1-5). Este foarte greu, pentru că vremurile sunt grele și anevoioase unde fiecare alegere cere un mare efort spiritual care constituie dificultăți care trebuiesc înfruntate. Dar Dumnezeu a pregătit o armătură specială care trebuie luată pentru a birui totul. ( Efeseni 6:10-17)

Credinciosul este într-o continuă luptă, și nu își poate permite niciodată să lase garda jos: "Nu vă lăsați seduși sau luați prin surprindere. Vrăjmașul vostru, diavolul, umblă ca un leu care răcnește și caută (în permanență) pe cine să devoreze". 1 Petru 5:8 (traducere literală din versiunea spaniolă BLP) 

Era copleșit de dragostea Tatălui, și acceptă cu umilință disciplina și mustrarea care aveau ca scop îndreptarea și corectarea. Greșise mult în ultima vreme, alegând ce credea el că este bine, dar avusese parte de har, și avea să lase cârma vieții lui, Celui care pregătise un viitor atât de extraordinar pentru el.

Mereu, indiferent de anotimpuri, vremuri și culturi, Dumnezeu a avut și continuă să aibă oameni care aleg să afle, să aleagă dar să și rămână în planul și voia Lui, ca apoi să caute în permanență să fie plăcuți Lui. 

Facem parte dintre ei? Urechea aude glasul Domnului care cheamă să fie descoperit, ca apoi ochii să vadă pe Cel ce este Domn și Răscumărător?(Isaia 42:5 Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.)

Oare este nevoie să ajungem la porci, ca să ne venim în fire, și să recunoaștem adevărata realitate: unde suntem, cine suntem și cine este Tatăl nostru?

Când cineva L-a întrebat pe Isus: „Doamne, oare sunt puțini cei salvați?” El i-a răspuns: 

„Dați-vă tot interesul să intrați pe poarta strâmtă. Pentru că mulți vor intenționa să intre, dar nu vor putea". 

De ce nu vor putea, m-am întrebat, doar au intenție - dorință să intre? 

Deoarece a rămas doar intenția și dorința, dar și-au pierdut interesul, râvna pentru lucrurile importante și valoroase.  Nu au încredere că Dumnezeu are planuri și lucruri bune pentru om. Irosesc resursele în alegeri care le slăbesc forțele. Vor să intre, dar nu mai au putere și nu mai reușesc să facă pași care i-ar pune la adăpost.

Unii se întreabă dacă Dumnezeu mai trimite ajutor sau oare mai ajută El pe cei care caută ajutorul la El. Dar mai degrabă, cred că ar trebui să ne întrebăm pe noi înșine dacă mai avem încredere și nădejde (aceasta fiind credința) în Dumnezeu, căci Biblia este plină de exemple unde ne este arătată credincioșia Domnului de a ajuta pe toți cei care Îl caută.

De asemenea, Cuvântul Domnului este plin de exemple care ne încurajează și ne ajută să îndrăznim să aspirăm la lucruri mărețe și extraordinare, să nu ne conformăm în a fi creștini mediocri. 

Când oameni s-au hotărât, în așa măsură că și-au pus inima să înțeleagă, s-au disciplinat înaintea Dumnezeului viu, iar El care este credincios Cuvântului Său, totdeauna și-a arătat și continuă să Își arate măreția și puterea-I cutremurătoare.

Copiii, tineri, adulți și mai vârsnici, tuturor ne stau în față zile și ani, mai mulți sau mai puțini, plini de oportunități și ocazii. Să nu uităm niciodată, că fiecare zi pe care o trăim vine însoțită cu bunătatea Lui Dumnezeu, care va fi sprijinul celui care va fi interesat de ajutorul și puterea Lui pentru a trăi o viață plăcută și extraordinară. Ce facem cu bunătatea Lui, cu siguranță va face diferența.

Trăim într-o societate în care atât cei din biserică cât și cei din lume se confruntă cu gestionarea indeciziilor.  Indecizia este dificultatea persistentă în alegerea între opțiuni rezonabile. Nu este lene mentală; apare atunci când creierul încearcă să se îmbunătățească sub presiune, într-un mediu incert, pentru a se proteja de pierderi și a menține o imagine de sine competentă. Decizia implică costuri - timp, efort și risc. Atunci când acest cost este perceput ca fiind ridicat, sistemul de alertă - orbit de aversiunea față de pierderi - amână alegerea.

Viața modernă oferă multe alternative și o bogăție de informații. Acest exces de opțiuni crește comparația și alimentează anticiparea regretului, ducând la analize suplimentare, ceea ce, la rândul său, provoacă anxietate și amânare.

De aceea, cred că este așa de mare nevoie ca Dumnezeu să ne arate direcția și voia Sa în mijlocul atâtor oportunități de alegere, pentru că doar umblarea în voia Sa, oferă protecția autorității Împăratului, astfel fiind protejați de anxietăți, tulburări, frică, deznădejde, teamă, etc, lucruri de care vedem că tot mai mulți sunt afectați. Da, vom întâmpina multe adversități și încercări, de altfel ca toți pământeni, însă cu Dumnezeu putem face față oricărui obstacol, marcând o diferență clară a unei altfel de dragoste, ce o purtăm în noi (Matei 5:38-48).

Însă eu sunt totdeauna cu Tine,

Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;

mă vei călăuzi cu sfatul Tău,

apoi mă vei primi în slavă.

Pe cine altul am eu în cer afară de Tine?

Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.

Carnea și inima pot să mi se prăpădească,

fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele și partea mea de moștenire.

Căci iată că cei ce se depărtează de Tine pier;

Tu nimicești pe toți cei ce-Ți sunt necredincioși.

Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu:

pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost,

ca să povestesc toate lucrările Tale. Psalmul 73:23-28

Fie să spunem din toată inima cu toți: Doamne, călăuzește-mă pe calea plăcută Ție. Psalmul 5:8 (VDC)

Expuestos al poder de la Palabra

Ya ha pasado una semana desde que comenzamos el reto de leer la Biblia en 90 días. 👏

Bueno, creo que ha sido una semana interesante diría yo😉, donde una persona empieza a identificar algunos problemas con la disciplina personal. Y allí la mayoría, hmmm🙇, ya empiezan a pensar que aún pueden lograrlo, pero, a lo mejor en otro momento. El comienzo de algo importante siempre provoca un estado de inseguridad e impotencia, por muy capaz que uno se sienta. Por eso es tan importante formar parte de un grupo, porque allí nos motivamos mutuamente, al vernos lograr lo que queremos. 

Allí encontraremos la motivación necesaria para lograrlo. 

De manera que, si uno de los miembros padece, todos los miembros se conduelen, y si uno de los miembros recibe honores, todos los miembros se regocijan con él. Ahora bien, ustedes son el cuerpo de Cristo, y cada uno de ustedes es un miembro con una función particular. 1 Corintios 13:26,27

Piensen en todos los deportes, trabajos, proyectos, etc que se hacen en equipo, la celebración de la victoria es impresionante. ¡Ninguna celebración en solitario no iguala la de un equipo! Por que trabajar en un grupo para lograr algo, aumenta la motivación y la dopamina, nos fortalece el sentido de pertenencia, fortalecen los vínculos con las personas, y nos hacen reconocer el esfuerzo, no sólo el resultado. La celebración genera bienestar y estimula al equipo a alcanzar nuevos objetivos. 

Mejor son dos que uno, pues reciben mejor paga por su trabajo. 

Porque si caen, el uno levantará a su compañero; pero ¡ay del que está solo! Cuando caiga, no habrá otro que lo levante. 

También, si dos duermen juntos, se calientan mutuamente, pero ¿cómo se calentará uno solo? 

Uno solo puede ser vencido, pero dos presentan resistencia. El cordón de tres hilos no se rompe fácilmente. Eclesiastés 4:9-12

“No entiendes nada”, dirán algunos, o “¡Yo no entiendo nada!”, dirán otros.

Pero yo preguntaría: ¿Dónde estamos más expuestos para que Dios obre en nosotros?

O, somos como tantos otros, ¿hemos dejado de creer que Dios puede cumplir sus promesas si una persona lo busca y aún más importante, se expone a Su palabra para conocer cómo agradar a Dios?

Pero cuando todas las cosas se exponen a la luz, quedan al descubierto, porque la luz lo descubre todo. Efesios 5:13 RV2020 

Cuando nos exponemos a la luz, solo la LUZ tiene el poder de traer claridad (Juan 3:19-21). 

Así que yo diría, que lo más importante que puedo hacer es motivar a mis prójimos a que se expongan a la Palabra de Dios, o exponerles la Palabra; porque el resto es obra del Espíritu Santo en sus corazones - Juan 16:8-11 El Consolador...convencerá al mundo de pecado, de justicia y de juicio. 

La colaboración es muy importante, tanto entre Dios y nosotros, como entre nosotros y nuestros prójimos - en ambas direcciones. Porque así es como se sientan las bases de una relación. Una relación sobre algo que es real y verdadero. La base es muy importante, y la base es la Palabra de Dios, porque allí Dios nos forman y nos enseña de quien es El.

Tenemos al mejor aliado con nosotros - Romanos 8:31 - así que ¡Vamossss!✅