Singurul supraviețuitor al unui naufragiu a ajuns pe plaja unei insule foarte mici și nelocuite. S-a rugat încontinuu la Dumnezeu rugând să fie salvat. În fiecare zi scurta orizontul căutând ajutorul, care părea că nu mai vine. Obosit, a hotărât ca în final să-și construiască o casa de lemn pentru a se adăposti și pentru a depozita puținele sale lucruri.
Într-o zi, după ce a cercetat insula căutând ceva de mâncare, s-a întors acasă și a găsit căsuța în flăcări, cu un fum gros care urca până la cer. Ce era mai rău se întâmplase. Pierduse totul. A rămas mut de tristețe și furie. "Doamne, cum ai putut să-mi faci una ca asta?", se plângea cu furie.
Dar a doua zi, dis de dimineață a fost trezit de sunetul unui vapor care se apropia de insula.
Într-o zi, după ce a cercetat insula căutând ceva de mâncare, s-a întors acasă și a găsit căsuța în flăcări, cu un fum gros care urca până la cer. Ce era mai rău se întâmplase. Pierduse totul. A rămas mut de tristețe și furie. "Doamne, cum ai putut să-mi faci una ca asta?", se plângea cu furie.
Dar a doua zi, dis de dimineață a fost trezit de sunetul unui vapor care se apropia de insula.
Venise să-l salveze.
"De unde ați știut că sunt aici?", i-a întrebat obosit omul pe salvatorii săi.
"Am văzut semnalul de fum...", au răspuns marinarii.
Este ușor să deznădăjduim când lucrurile merg prost, dar nu trebuie să ne dăm bătuți, pentru că Dumnezeu lucrează în viețile noastre, chiar și în mijlocul durerii, incertitudinii și a suferinței.
"De unde ați știut că sunt aici?", i-a întrebat obosit omul pe salvatorii săi.
"Am văzut semnalul de fum...", au răspuns marinarii.
Este ușor să deznădăjduim când lucrurile merg prost, dar nu trebuie să ne dăm bătuți, pentru că Dumnezeu lucrează în viețile noastre, chiar și în mijlocul durerii, incertitudinii și a suferinței.
Nimic nu este întâmplător...o lecție care ar trebui în sfârșit învățată. (Aportación original: Marie Diaz)