Cristo vive en mi - Cristos traieste in mine

"Un mic ungher unde Dumnezeu imi vorbeste."
Secretul vietii unui crestin:
"Nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine!"

marți, 8 martie 2016

Pentru toate mamele

De mai bine de 16 ani, in ziua de 8Martie(si nu numai) o parte din mine este departe. De ce? Deoarece de 16 ani, nu am putut sa cumpar un buchet de flori, sa imi vizitez mama si sa stam la povesti, asa ca de ziua mamei. ( Stiu, stiu, ca pot face asta si in vara cand mergem; si o facem, dar nu recompenseaza zilele pierdute)  Chiar astazi, vorbeam cu sotul, ca strainatatea ne lipseste de atat de multe bucuri si partasii cu cei dragi: parinti, o parte din frati, surori, veri, matusi, unchi, etc. Devenim straini pentru unii din ei. Dar hai lasam nostalgia deoparte si chiar si asa din departare sa le uram mamelor noastre tot ce este mai bun si frumos. Chiar merita toata aprecirea si admiratia.
Domnul Dumnezeu sa le binecuvinteze cu sanatate ca sa ne putem bucura de ele, chiar si putinul din vara. Domnul sa le tine tari in credinta si sa nu uite ca ce este mai bun ne asteapta sus in ceruri.
Cu toata dragostea le trasmitem ca pacea si bucuria Lui Cristos sa fie peste ele la orice pas. Ramaneti credincioase pana la capat...
Din toata inima o imbratisare tuturor mamelor care au copii pe meleaguri indepartate. La multi ani tuturor!
La multi ani draga mea mami, te iubesc.
La multi ani tuturor surorilor mele, Elena, Monica, Daniela dar si tuturor femeilor. Va dedic Pslamul 121:1-8
1 Imi ridic ochii spre munti… De unde-mi va veni ajutorul?
2 Ajutorul imi vine de la Domnul, care a facut cerurile si pamantul
3 Da, El nu va ingadui sa ti se clatine piciorul; Cel ce te pazeste nu va dormita.
4 Iata ca nu dormiteaza, nici nu doarme Cel ce pazeste pe Israel.
5 Domnul este Pazitorul tau, Domnul este umbra ta pe mana ta cea dreapta.
6 De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea.
7 Domnul te va pazi de orice rau, iti va pazi sufletul.
8 Domnul te va pazi la plecare si la venire, de acum si pana in veac.

vineri, 1 ianuarie 2016

Anul 2016

Ce crezi ca are Dumnezeu rezervat pentru tine in anul 2016?
Suntem suficient de maturi ca sa vedem ca tot ceea ce vom intampina, Dumnezeu ne-a echipat si ne-a pregatit sa fim biruitori in Numele Lui? Ca este un an de indurare si speranta, si ca harul Sau ne este indeajuns si pentru anul care ne sta in fata?
"Prin bunatatea si harul Celui care este Unic, dorim ca sa traim cu El si pentru El. Si-n anul care pare un mister, sa fim cu toti partasi firii Lui dumnezeiesti."
Va doresc sanatate si pacea sa fie cu si in voi in fiecare zi pe care o ve-ti trai.

joi, 31 decembrie 2015

Un an s-a scurs...

Un an din nou s-a scurs..."Ai adunat sau ai risipit?"

sâmbătă, 26 decembrie 2015

Il iubim pentru ca El ne-a iubit intai

1Ioan 4:19 " Noi Il iubim pentru ca El ne-a iubit intai."
<<"Isi roti privirea peste multimea care forfotea fara ca nici unul macar sa il observe ca era acolo. Era obosit de viata care o avusese si de care nu se alesese nimic. Piepul il durea de atata amaraciune; si ca si cum nu ar fi deajuns, aceasta taraia in urma ei o vina de care nu putea nicicum sa scape. Ofta adanc. Ii veni in amintire, o parte ce nu mai stia daca facuse parte din viata lui sau era un vis mai de demult. Isi stranse hainele zdrentuite in jurul lui si se lasa purtat de acea dulce amintire... Era o zi frumoasa, cu cer senin...si el, doar un copil. Ii ramasese atat de clar intiparit chipul tatalui sau iubit ca pentru un moment crezu ca il simti din nou alaturi. Isi aminti de toate povetele si dragostea pe care o simtise cand petrecuse acea zi impreuna. Nu intelegea de ce isi amintea atat de putin... Dar, cum sa isi aminteasca cand avea un trecut atat de incarcat cu faradelegi, pacate si tot felul de rele. Era chiar fugar de justitie avand de platit datoriile facute. Cum ajunsese aici? Nici nu isi mai amintea. Ce folos ar avea sa se mai gandeasca, oricum nimeni nu ii mai pasa de el, poate doar celor care il cautau sa il vaneze. Doar acea amintire vaga ii mai linistea sufletul. Se ghemui mai tare si ofta, incerca sa se agate de acea amintire...O atingere il facu sa tresare. De multa vreme nu mai simti atingerea cuiva. Nici nu indraznea sa isi ridice ochii, fiind sigur ca fusese gasit de camatari. Dar spre uimirea lui auzi o voce blanda: " Prietene, haide ridicate, te invit sa vii in casa mea." Era sigur ca omul acesta nu stia cine este, si ce trecut avea, ca de altfel la fel ca ceilalti nici nu ar fi indraznit sa se opreasca in dreptul lui. Dar omul acela se parea ca nu il interesa ca cei din jur sosoteau, ci il fixa cu privirea si vazu atata dragoste ca da curs maini lui intinse. Il urma sovaind nestiind daca era o capcana sau poate ca visa. Dar decisese sa mearga dupa omul acela atat de misterios. Insusi omul misterios se ingriji in toate de el, ii pregati o baie buna, haine noi si curate, il imbraca si cand a fost gata, au iesit intr-o gradina uimitor de frumoasa sa serveasca cina. Era incantat de tot ceea ce se intamplase, dar o voce il nelinistea. Dar decisese sa fie rabdator si sa mai astepte sa vada ce are sa se mai intample. A doua zi din nou aceasi purtare de grija; cu atata dragoste era abordat ca era coplesit de acesta iubire care nu o simtise niciodata. Intrecea sau mai bine zis nici nu putea fi comparata cu dragostea tatalui sau din amintirea lui vaga. Uitase intru-totul cum era sa fii iubit si ingrijit. Stapanul casei care il invitase aparu in pragul usii care dadea inspre gradina si il chema in casa. O nelinistie ii cuprinse intreaga fiinta, si din rasputeri incerca sa se stapaneasca. Cu siguranta afla tot adevarul sau visul incepea sa se transforme in cosmarul dinainte. Nici nu indrazni sa dea ochii cu omul acela, ci sovaind si cu privirea in jos intra in casa. Ca si cum ar fi stiut ce este in sufletul lui, stapanul casei i se adresa: "-Prietene, nu iti fie teama! Vreau sa iti dau o veste buna." O veste buna? Acum chiar confuzia lui se accentua. "-De astazi esti un om liber, toate datoriile au fost achitate si platite. Fiul meu a platit totul pentru tine; chiar si pretul mortii. Este darul care ti se ofera prin har; daca vrei il poti accepta sau nu. E decizia si alegerea ta daca vrei sa il primesti si sa ramai in familia noastra." Cum putea sa nu dea curs la felul acesta de dragoste, sau cum putea sa refuze aceasta viata noua? Se arunca la picioarele omului si printre suspine abia i se auzea glasul: Oh, stapane, nu sunt vrednic de dragostea ta... iti multumesc ca mi-ai salvat viata si m-ai iubit asa de mult... Toata amaraciunea, vina, si durerea disparuse, fiind inlocuite de o pace de nedescris...">>
Matei 11:28 "Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna."Dumnezeu a facut Totul pentru noi. Ne-a iubit intai, si totusi majoritatea refuza darul Lui Dumnezeu. Nu il poti iubi pe Dumnezeu daca nu Il cunosti, de aceea Ioan spune: "Noi il iubim pentru ca El ne-a iubit intai." Este ca si cum ar raspunde acul magnetului. Daca nu Il cunosti cum Il vei putea iubi? Cu cat Ii cunosti mai mult dragostea Domului cu atat Il iubesti mai mult, si nu ramai nepasator ci, ramai ascultator si supus voii Lui.
"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."(Ioan3:16) Dumnezeu a oferit darul Sau omenirii.
"Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Cristos a murit pentru noi." (Romani 5:8) Acum depinde de fiecare ce alege: sa Il primeasca sau sa Il refuze.
Dumnezeu ne-a iubit intai pentru ca El este dragoste si suntem creatia Mainilor Sale. De altfel noi nu L-am fi putut iubi daca El nu ne-ar fi iubit intai. In firea noastra pacatoasa si rea este sadita bine o samanta  - mandria, care numai prin acest fapt se putea elimina: El sa ne iubeasca intai. Din fire suntem foarte orgoliosi, si tare greu ii vine sa accepte/sa ceara ajutor. Observati ce spune Pavel: "Dumnezeu isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi , Cristos a murit pentru noi. (Sublinierea imi apartine) Omul este din fire sa pacatoasa si nu putea sa iubeasca pe Dumnezeu, fara sa fi fost iubit intai, si pe langa faptul acesta, omul s-ar fi mandrit si ar fi cazut ca si satan in acelasi pacat - sa se puna deopotriva cu Dumnezeu. Dumnezeu in intelepciunea Sa nemarginita a dorit sa depindem de El si sa zdrobeasca felul nostru pacatos prin acest mod: oferindu-ne iubire in momentul in care noi eram foarte/cei mai pacatosi. Toti gigantii credintei din paginile Scripturii si din orice vreme mai de demult sau din vremea actuala L-au iubit pe Dumnezeu si si-au dedicat viata Lui pentru ca au dat curs iubirii oferite si L-au cunoscut pe Dumnezeu.
Dragostea care o oferim provine din dragostea lui Dumnezeu oferita noua. Dragostea lui Dumnezeu inca este exprimata si astazi pentru noi, oferindu-ne darul Sau cel mai de pret - singurul Lui Fiu. Cristos s-a nascut, a murit si a inviat ca sa ne ofere impacarea cu Dumnezeu. Ce dar mai maret asteptam sau mai dorim?
Isus a spus intr-o imprejurare: "Si nu vreti sa veniti la Mine, ca sa aveti viata! (Ioan5:40)
Daca omul din povestirea de mai sus nu ar fi acceptat invitatia binefacatorului sau si nu ar fi gustat din dragostea care i sa oferit, credeti ca l-ar fi putut iubi? Cu siguranta ca nu. Aceasta a facut Dumnezeu pentru omenire, a facut Totul pentru noi, si asteapta ca omenirea sa accepte dragostea Lui ca asfel sa Il putem iubi pe El si pe cei din jurul nostru. Si ce face omenirea? Il scoate chiar si din putinul in care a mai exista o urma a existentei Lui. 
Din care categorie de oameni facem parte? Din cei care Il accepta ca Domn si Mantuitor sau cei care Il resping inca o data? Nu putem sa cerem oamenilor sa Il iubeasca pe Dumnezeu, pentru ca nu o vor putea-o face daca nu Ii vor cunoastea si acepta dragostea Lui nemarginita aratata fata de noi. Il vom iubi pe Dumnezeu atunci cand Ii aceptam mana intinsa si alegem sa raspundem dragoste-I Lui ca si omul din povestirea de mai sus.
Doamne, inca un an prin sarbatoarea nasterii Fiului Tau Isus Cristos vorbesti omenirii ca inca mai oferi omenirii darul salvari prin har; ca dragostea Ta inca rascumpara vieti pacatoase si ofera eliberare de sub puterea pacatului si aduce mantuire. Fie ca sarbatoarea nasterii Mantuitorului sa sensibilizeze cat mai multe inimi ca sa raspunda dragoste-I si chemarii Salvatorului nostru Emanuel-Dumnezeu este cu noi! 
"Iti multumesc Isuse caci ai luat chip de om si Te-ai nascut in lumea aceasta ca m-ai iubit, jerfindu-Te pentru faradelegile mele. Iti multumesc..."

luni, 30 noiembrie 2015

Daca Luam - Avem Imbracamintea Necesara

Am vorbit despre conformare si lucrul acesta sincer ma condus pe genunchi, si sincer sa ma rog. "Doamne nu vreau sa fiu lenesa, nu vreau sa ma conformez cu putinele biruinte castigate; vreau sa ma apropii de Tine mai mult, sa traiesc o viata de credinta autentica, folosind armele Tale care zi de zi le pui la indemana copiilor Tai. Mareste-mi credinta, dragoastea, imbraca-ma cu putere Ta..." pana aici a fost bine, dar ajungand la fraza aceasta, imbraca-ma, Domnul mi-a pus in minte un tablou ca sa il analizez. "Un copil, Carmen, pana la ce varsta il imbraci tu? Toata viata lui? Sau este o vreme cand te ingrijesti de el, pentru ca nu stie, si nici nu poate, apoi, pe parcurs invata si reuseste singur sa se imbrace. Datoria ta de parinte este sa te ingrijesti sa ii pui la dispozitie cele necesare pentru a avea mereu cele trebuincioase pentru orice ocazie. De ce atunci tu astepti sa te tot imbrac Eu, cand stii, poti, cunosti, si pe deasupra Iti pun la indemana ta cele trebuincioase pentru ca in fiecare zi sa te imbraci si sa fii echipata cum trebuie? In fiecare zi, ma ingrijesc si iti pun la dispozitia ta hainele potrivite pentru orice situatie pentru a fi asa cum se cere sa fi: fiica Mea." Stiti ce am facut? Nu ma indoiam ca nu ar fi asa, dar am pus mana pe Biblie si am cercetat versetele care Duhul mi le amintea ca dovada. Primul care m-a marcat a fost Efeseni 6:11-17 "Imbracati-va cu toata armatura lui Dumnezeu, sa ca puteti tinea piep impotriva uneltirilor diavolului. Caci noi nu avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanirilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti. De aceea, luati toata armatura lui Dumnezeu, ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea, si sa ramaneti in picioare, dupa ce veti fi biruit totul. Stati gata dar, avand mijlocul incins cu adevarul, imbracati cu platosa neprihanirii, avand picioarele incaltate cu ravna Evangheliei pacii. Pe deasupra tuturor acestora, luati scutul credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau. Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu. "(Sublinierea imi apartine) (Coloseni 3: 12-14, Efeseni 4:24, Romani 4:14, alte trimiteri pentru a arata ca noi trebuie sa ne imbracam, nu le voi nota pe toate, deoarece studiul este foarte amplu, de aceia cine este interesat se va documenta, la fel ca si mine.)
Raspunde Domnului, acum...m-am simtit ca si Iov. Il invinuiam pe Domnul, indirect dar asa aratau lucrurile, ca eu nu am putere,intelepciune, pricepere, credinta ca sa fac cutare lucru sau cutare; Doamne imbraca-ma cu putere, cu dragoste, cu rabdare, bunatate, si multe altele, ca sa pot birui; dar de fapt eu eram neglijenta si umblam cu zdrente avand cele mai bune si perfecte haine la dispozitia mea, doar eu trebuia sa le iau si sa le imbrac.
Tatal nostru care este in ceruri, credeti ca ne lasa lipsiti de cele trebuincioase pentru fi partasi firi Lui? Doar suntem copii Lui! Care parinte, si aici ma refer la parinti responsabili si iubitori, nu ii ofera copiilor sai tot ceea ce au nevoie? Poate pamanteste niciodata nu vom avea tot ce dorim, dar duhovniceste El deja ne-a dat totul in Cristos.
Plinatatea Lui Dumnezeu este pusa/data la dispozitie noastra. Prin partasia cu Domnul dovedim ca depindem de El si-I spunem nevoile noastre, si El care este credincios fagaduintelor Sale ne da/dat tot ce ne trebuie. Nu zic ca Domul nu ne va mai ajuta sa ne imbracam, nicidecum, ci vor fi situatii ca si in viata omului pamantean cand are nevoie sa fie ajutat, din cauza bolii, a suferintei, a durerii nu reuseste sa se imbrace singur; El este Tatal nostru si totdeauna va fi gata sa ne ofere ajutorul Lui cand cadem de oboseala, sau din neveghere am cazut si a.m.d. El va fi mereu alaturi sa ne incurajeze, sa ne sustina si sa ne intinda o Mana cand este nevoie. Excludem situatiile speciale si vorbim despre faptul ca sta in vointa noastra ca in fiecare zi sa alegem cum ne echipam pentru a fi biruitori, puternici si oameni viteji ai Domnului. 
Dar El in intelepciunea Sa, a lasat niste cai prin care sa luam ce ne lipseste, deoarece El nu alimenteaza lenea, comoditatea noastra. Care sunt aceste cai? Care au fost dintodeauna: Cuvantul, rugaciunea, comuniunea, partasia, facerea de bine, milostenia, etc. Daca nu ar fi asa, ne-a credem capabili singuri sa ne ingrijim si am ajunge ca si biserica din Laodicea: "Pentru ca zici: 《Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic》, si nu stii că esti ticalos, nenorocit, sarac, orb şi gol"(Apoc. 3:17) sau ca lenesul din Proverbe 6:6-11.  De aceea Domnul a lasat aceste metode. Ori de cate ori stam in prezenta Lui, prin Cuvant, rugaciune, ne vedem necesitatile acute si nevrednicia noastra, dar avand in fata posibilitatea sa ne hranim din El cu tot ceea ce ne lipseste.
Imbracati-va(enysasthe),  arata ca credinciosi sunt responsabili de a se imbraca cu toata armatura lui Dumnezeu.
Un rezumat simplificat ar fi: "Domnul ofera, dar eu trebuie sa iau. Dumnezeu pregateste ce avem nevoie dar noi trebuie sa luam."
Daca studiem Biblia, vedem ce ne-a fost dat si ce ne da Dumnezeu, si cat de mult tine de noi sa luam. Sincer veti descoperi lucruri extraordinare! Veti fi uimiti si surprinsi. Axandu-ma pe studiu in tema aceasta, am fost uimita dar si surprinsa cate lucruri ni sa dat, ni se ofera si sunt puse la dispozitia noastra; cate lucruri refuzam sa le luam, si cate nu stim ca le avem si apoi cat de putine folosim.
Evrei 5:12-14  "-ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrana tare
- cine se hraneste doar cu lapte nu este obisnuit cu hrana tare care este pentru oamenii mari, pentru aceia a caror judecata s'a deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul."(sublinierea imi apartine) Vedeti ca omul mare s-a deprins prin intrebuintare sa deosebeasca si binele si raul. Ca sa inteleg acest adevar bineanteles m-am uitat in dex la cuvintele cheie din aceste pasaje.
Deprins= exersat, obisnuit; A-si insusi cunostinte intr-un domeniu prin invatatura sau prin practica organizata, sistematica.
Intrebuintare= folosire, consumare, purtare, practicare, aplicare.
A lua= a apuca pentru a avea in posesie si a se servi de el.
Imbraca= a se echipa, a se invesmanta, a-si pune, a-si lua.
Amintiti-va cand intr-o dimineata v-ati sculat tarziu si ati din graba haine si apoi v-ati trezit mai tarziu ca nu erau tocmai cele adecvate pentru a cea zi; sau in cel mai rau caz, cu cama, ploverul pe dos, papuci desperechiati si a.m.d. Exact asa se intampla si pe plan spiritual; poate pare un pic extrem, dar cred ca trebuie sa ne rezervam timp pentru a lua cele necesare si apoi sa ne imbracam.
"12.Astfel dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si preaiubiti, imbracati-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga rabdare. Daca luam, atunci avem cu ce ne imbraca.
14.Dar mai presus de toate acestea, imbracati-va cu dragostea, care este legatura  desavarsirii." Coloseni 3:12,14
Apocalipsa 3:18 "te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatit prin foc, ca sa te imbogatesti, si haine albe, ca sa te imbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale, si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi."