Alegeri eterne

Privim în urmă și cu toți, realizăm că anul 2017 a trecut nu repede, ci exagerat de repede. Totul parcă a fost într-o goană și mă întreb, cu ce am rămas bun din tot ce am trăit? Sau cât din ce am trăit ne-a făcut slujitori mai eficienți? Sau cât din ce am slujit este cu adevărat primit de Domnul ca ce este bine înaintea Lui? Oare cât am excelat în relația mea cu Dumnezeu?
Nu vreau să exagerez sau să vorbesc din nostalgie pentru că s-a terminat încă un an, dar mă uit în urmă și constat că totuși nu am strâns suficient pe cât a fost disponibil, dar văd privilegiul care l-am avut și îl am, să Îl cunosc pe Dumnezeu în mod personal, să am onoarea să vorbesc cu El, ori de câte ori îmi doresc și îmi fac timp.
Știu, am consumat mai mult de cât am strâns, folosind din rezerve dar slavă Domnului că au fost rezerve, însă continuând așa se ajunge ca fecioara ne înțeleaptă, rămânând fără ulei în candelă pe când va veni Mirele Christos. Este adevărat că trăim vremurile din urmă și că lupta este mare, aceasta fiind doar o cauză de ce strângem mai puțin și asta nu înseamnă că slujba este/va fi ușoară. Dar Dumnezeu promite prin Isaia :“ El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui ce cade în leșin.” (Isaia 40:29). Frumusețea constă în a alege să îmbunătățești relația cu Domnul în ciuda faptului că analizele arată că bateriile sunt scazute.
Am trăit experiențe și lucruri minunate, am avut părtașii plăcute împreună cu Domnul. Am avut parte de harul Domnului la fiecare pas...și totuși simt că nu am fost ceea ce Dumnezeu planificase să fiu.
Adresând o întrebare unei persoane, eu însumi am meditat la ea. "De ce îți este greu să alegi între bine si rău, între viață și moarte?" Dumnezeu spune în Cuvântul Său: "Iată, îți pun azi înainte viața și binele, moartea și răul."(Deutronomul 30:15a) Chiar așa Carmen, de ce îți este dificil sau greu să alegi binele când răul vine? Niciodată răul nu vine prezentându-se ca atare, de aceea este numit deseori ispită; adică vine ca momeală, ceva ce pare a fi bun, dar nu e. Doar să fii fără minte alegi răul și moartea, nu e așa?! Sau dacă răul ar bate la ușă și s-ar prezenta ca atare cu toate consecințele lui toți i-am închide ușa în nas. Dar nu o face. De aceea avem nevoie de Duhul Sfânt pentru a distinge care este binele bun și care bine este rău.
În mod normal toți credem că alegem binele și viața. Care ar alege răul și moartea? Nimeni. De ce? Pentru că avem libera capacitate lăsată de Dumnezeu să alegem, dar alegem ce ne convine și ce credem că ne aduce câștig. Conceptul Domnului pentru om era să aleagă ceea ce este bine, dar, omul de la început a ales ce "i sa părut bun și plăcut"( Geneza 3:6), nu ceea ce era/este bine, adică ascularea Cuvântului a ceea ce a zis Dumnezeu: "Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit."(Geneza 2:17)
De aceea Biblia, accentuează mai mult să facem ceea ce este bine, deoarece nu e tot una a face bine, cu a face ce este bine. De multe ori ne îndepărtăm de Domnul pentru că alegem cu rațiunea și nu cu Duhul. Credem că alegem binele, viața și totuși din perspectiva Domnului nu e așa. E trist, că ne înșelăm singuri de multe ori.
Pare că facem bine, însă este ceea ce ne convine nouă. Un exemplu aici ar fi împăratul Saul, în relatarea cu Agag, împăratul lui Amalec 1Samuel 15:1-10.
Apoi facem pe semeni noștri să se simtă bine când Scriptura spune: Fiecare din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii altora. Romani 15:2 VDC(sublinierea îmi aparține) Iată ce mai spun înţelepţii: „Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.” Proverbele 24:23 VDC
Uneori suntem tentați să facem fapte bune care ne scoat în evidență, pe noi, nu pe Domnul, apoi le sfințim prin formula "pentru Domnul". Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune și să-l preamărească pe Tatăl vostru cel din ceruri. Matei 5:16 VBRC2013 Și de câte ori nu a fost preamărit omul și nu Dumnezeu...
Adevărul este că, nu ce este bine este înfăptuit, deoarece ceea ce este bine, constă în ascultare și dependență totală de Dumnezeu indiferent de ce alternative tentante ne aduce/prezintă Diavolul.
Iubim, dar nu precum ne învață Cuvântul Domnului. Dacă Domnul ne-ar iubi la fel, nici nu vreau să îmi imaginez pe unde ar rătăci ființa mea.
Înțelegem deosebirea între iubirea Lui față de noi, şi dragostea ce o avem față de El și de aproapele nostru? Diavolul ne face să avem încredințări care să ne îndepărteze de trăirea Cuvântului Lui Dumnezeu. O încredințare nu poate fi bună dacă intră în conflict cu ceea ce îmi cere Scriptura.
Ne uităm în urmă și constatăm că timpul a trecut repede și am rămas cu puțin, deoarece se înfăptuiește "binele de sine" și nu ceea ce este bine.
Dar avem astăzi încă harul să fim ceea ce ieri nu am fost. Căci comorile adevărate care rămân, care sunt eterne și aduc împlinire deplină, sunt acele lucruri care le facem conform Cuvantului Lui Dumnezeu. Sunt alegerile eterne care ne fac să ajungem în patria cerească. Caracterul implică promptitudine. Caracterul implică exactitate, a face exact cum ţi s a spus. Caracterul implică finalizare, a duce la capăt ce ţi s-a dat de făcut.
Doamne ajută, Doamne dă izbândă celor care sunt deciși și dispuși să plătească prețul ascultării totale de Tine, eu fiind cea dintâi.