✡ Comemorarea Victimelor

✡ Astăzi este Ziua Internaţională de Comemorare a Victimelor Holocaustului.

Îmi este atât de recentă amintirea vizitei mele la Ierusalim, la Yad Vashem. Încă mă trec fiori reci, și mi se strânge stomacul privind expoziția celor petrecute, a unui documentar, film despre Holocaust.
De când m-am întors din Israel, am studiat unele subiecte care mi-au atins inima și unele care mi-au stârnit interesul.
Holocaustul este o temă studiată(puțin) și foarte sensibilă pentru mine, deoarece atrocitățile inumane a cum a fost tratată ființa umana mi-au marcat adânc ființă.

Să ne amintim! Este îndemnul unei rugăciuni evreieşti, pentru ca tragedia Holocaustului să nu se mai repete niciodată şi omenirea să nu uite ce înseamnă umanitatea. 

Holocaustului i se adaugă şi peste cinci milioane de alte victime ale atrocităţilor naziste. Au fost ucişi în total 1,5 milioane de copii.

Bine ar fi să nu uităm! Bine ar fi să fim atenți la motivațiile, sentimentele care marchează diferența dintre bine și rău. Dintre a fi om, sau "bestie", dintre a iubi și a urî.
În spatele tuturor acțiunilor totdeauna este o motivație, un sentiment, un interes.

Pentru a fi colaboratori pentru o comunitate, o viață, o lume mai bună trebuie să avem sursa de alimentație bună. Și nu este altă sursă bună decât Dumnezeu.

Alimentați din El, sursa dragostei desăvârșite, vom avea motivații corecte, bune, sănătoase, dar și pline de iubire.

La comemorarea victimelor Holocaustului, în afară de o amintire răvășitoare, dureroasă și tragică, care mă copleșește pentru toți cei care au avut parte de acest groaznic coșmar, mă rog pentru vindecarea rănilor produse de "omul fără Dumnezeu".
Avem/și au nevoie de Dumnezeu în aceast proces, pentru a avea reușită.
Omul cea mai minunată și interesantă ființă, și totuși capabilă să provoace atâta durere și distrugere a ceea ce este frumos și bun...
Să nu dăm vina pe Dumnezeu când noi suntem cei care decidem ceea ce facem... Există un Holocaust în istorie deoarece unii au decis să ucidă, să urască. Însă au fost și oameni care au decis să își riște viața pentru viața altuia. În aceași epocă, în aceiași cultură.
Istoria este formată de un "astăzi" trăit de noi.
De aceea haidem să acționăm bine astăzi, ca să scriem o istorie plină de evenimente ce vor umple inimile urmașilor de respect și mândrie a ceea ce noi azi am făcut. Lucruri care aduc pace, bucurie, încredere, dragoste.
Acestea toate se rezumă pentru mine, în a trăi cu Dumnezeu pentru oameni. 

Gânduri

Gânduri...
Suntem definiți de faptele noastre ceea ce suntem. Dar dacă am merge un pic mai departe decât faptele noastre, la gânduri, am putea spune că ceea ce arătăm/înfăptuim este chiar ceea ce suntem, ce se vede?
Și Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţișarea și înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbește ochii , dar Domnul Se uită la inimă .” 1Samuel 16:7 VDC
Împlinirea Legii se vedea în afară, dar a venit Mesia, și a dus lucrurile mai profund decât și-au dorit poate oameni. Pentru că omul privește și vede doar partea exterioară, dar Iahve a lăsat pe Duhul Sfânt în viața credinciosului să scoată în/la lumină lucurile care stau în întuneric și ne fac neroditori de roade bune sau roditori de roade rele.
Legea spune: - să nu preacurvești, harul, să nu poftești
- să nu ucizi, harul: nu te mânia.
- să nu juri strâmb, harul: da să fie da, și nu, nu
- ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, harul: iubește pe vrăjmași tăi. Matei 5:17-48
Sunt doar unele exemple, dar Noul Testament arată cum Domnul a venit că să curățească vasele nostre atât pe dinafară dar mai ales pe dinăuntru. "Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele..."(Marcu 7:21)
A început un an nou după rânduiala oamenilor, și fiecare conform obiceiurilor își urează unii altora lucuri bune. E un obicei bun, dar cât din ceea ce le urăm dorim să se împlinească, sau chiar sunt sincere urările? Esența este dragostea curată?

Dumnezeu mi-a pus acest gând în mintea mea: "Care sunt gândurile/dorințele mele pentru..."
O carte de aducere aminte se scrie în trecerea noastră prin această lume. Gândurile noastre rămân și ele scrise, ca binecuvântări sau ca blesteme lăsate pentru ceilalți. Gândurile care locuiesc (nu cele care sunt trecătoare) determină curăția vasului pe dinăuntru.

"Faceți oamenilor tot ce doriți să vă facă și ei vouă! În acest principiu se încadrează toate cerințele «Legii» și ale «Profeților»." Matei 7:12 BVA2015
Dacă te gândești mai bine, Christos a simplificat/ușurat Legea. Iubirea ridică bariere, sfărâmă ziduri, creează punți, mijlocește, dăruiește, iartă, caută remedii...etc. Dumnezeu a simplificat totul la un singur element: Iubire / Dragoste.
Daca inima, mintea, gândul, sufletul, duhul, întreagă mea ființă este plină de dragoste, cu siguranță voi avea până și cele mai ascunse gânduri curate, demne de laudă pentru Împăratul împăraților. Cum ar arăta lumea aceasta dacă am împlini Legea Dragostei, și țelul /scopul fiecăruia dintre noi ar fi: faceți oamenilor tot ce doriți să vă facă și ei vouă"?

Îndemnul: "luați seama, ia seama, fi cu luare aminte",  îl găsim atât în Vechiul cât și în Noul Testament, și cred că este un semnal pentru fiecare dintre noi, să ne oprim, și să ne punem în lumina Cuvântului gândurile /dorințele. Mă definesc ele(gândurile/dorințele) ca copil al Domnului? Sunt ele binecuvântări pentru ceilalți? Sunt ele dătătoare de viață pentru mine și pentru ceilalți? Îmi afectează ele buna colaborare cu celălalte mădulare în Trupul Lui Christos? Și analiza poate continua cu multe alte întrebări, meditații, reflecții, etc.
Dacă ar fi ca Domnul să îmi pună în mână un pix, o foaie și să îmi spună: "scrie gândurile/dorințele care le ai cu privire la cutare, cutare, cutare...dar scrie nu ce ai vrea să se știe, ci chiar ce ai in inimă și mintea ta; ține cont că eu oricum știu Totul." Ce am avea de scris? Câteodată ar fi bine sa facem acest exercițiu, deoarece am vedea ce avem în visteria inimii noastre.
Să ne dăm silința să putem zice la fel ca David. Amin
"Când mi‑ai cercetat inima, când m‑ai vizitat noaptea, când m‑ai verificat, n‑ai găsit nimic. Gura mea n‑a trecut dincolo de ceea ce‑am gândit." Psalmii 17:3 NTR
"Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca , nu vei găsi nimic, căci ce-mi iese din gură, aceea și gândesc." Psalmul 17:3 VDC
Îmi place atât de mult de declarația Domnului (din care noi ar trebui să luam exemplu de urmat) :
" Căci știu gândurile pe care le consider față de voi, spune Domnul, gânduri de pace și nu de rău, pentru a vă oferi un sfârșit așteptat." Ieremia 29:11 KJVA (sublinierea îmi aparține)

"Pentru că eu cunosc gândurile pe care le gândesc față de voi, spune DOMNUL, gânduri de pace și nu de răutate, pentru a vă da un sfârșit așteptat." Ieremia 29:11 BTF2015

Alegeri eterne

Privim în urmă și cu toți, realizăm că anul 2017 a trecut nu repede, ci exagerat de repede. Totul parcă a fost într-o goană și mă întreb, cu ce am rămas bun din tot ce am trăit? Sau cât din ce am trăit ne-a făcut slujitori mai eficienți? Sau cât din ce am slujit este cu adevărat primit de Domnul ca ce este bine înaintea Lui? Oare cât am excelat în relația mea cu Dumnezeu?
Nu vreau să exagerez sau să vorbesc din nostalgie pentru că s-a terminat încă un an, dar mă uit în urmă și constat că totuși nu am strâns suficient pe cât a fost disponibil, dar văd privilegiul care l-am avut și îl am, să Îl cunosc pe Dumnezeu în mod personal, să am onoarea să vorbesc cu El, ori de câte ori îmi doresc și îmi fac timp.
Știu, am consumat mai mult de cât am strâns, folosind din rezerve dar slavă Domnului că au fost rezerve, însă continuând așa se ajunge ca fecioara ne înțeleaptă, rămânând fără ulei în candelă pe când va veni Mirele Christos. Este adevărat că trăim vremurile din urmă și că lupta este mare, aceasta fiind doar o cauză de ce strângem mai puțin și asta nu înseamnă că slujba este/va fi ușoară. Dar Dumnezeu promite prin Isaia :“ El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui ce cade în leșin.” (Isaia 40:29). Frumusețea constă în a alege să îmbunătățești relația cu Domnul în ciuda faptului că analizele arată că bateriile sunt scazute.
Am trăit experiențe și lucruri minunate, am avut părtașii plăcute împreună cu Domnul. Am avut parte de harul Domnului la fiecare pas...și totuși simt că nu am fost ceea ce Dumnezeu planificase să fiu.
Adresând o întrebare unei persoane, eu însumi am meditat la ea. "De ce îți este greu să alegi între bine si rău, între viață și moarte?" Dumnezeu spune în Cuvântul Său: "Iată, îți pun azi înainte viața și binele, moartea și răul."(Deutronomul 30:15a) Chiar așa Carmen, de ce îți este dificil sau greu să alegi binele când răul vine? Niciodată răul nu vine prezentându-se ca atare, de aceea este numit deseori ispită; adică vine ca momeală, ceva ce pare a fi bun, dar nu e. Doar să fii fără minte alegi răul și moartea, nu e așa?! Sau dacă răul ar bate la ușă și s-ar prezenta ca atare cu toate consecințele lui toți i-am închide ușa în nas. Dar nu o face. De aceea avem nevoie de Duhul Sfânt pentru a distinge care este binele bun și care bine este rău.
În mod normal toți credem că alegem binele și viața. Care ar alege răul și moartea? Nimeni. De ce? Pentru că avem libera capacitate lăsată de Dumnezeu să alegem, dar alegem ce ne convine și ce credem că ne aduce câștig. Conceptul Domnului pentru om era să aleagă ceea ce este bine, dar, omul de la început a ales ce "i sa părut bun și plăcut"( Geneza 3:6), nu ceea ce era/este bine, adică ascularea Cuvântului a ceea ce a zis Dumnezeu: "Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit."(Geneza 2:17)
De aceea Biblia, accentuează mai mult să facem ceea ce este bine, deoarece nu e tot una a face bine, cu a face ce este bine. De multe ori ne îndepărtăm de Domnul pentru că alegem cu rațiunea și nu cu Duhul. Credem că alegem binele, viața și totuși din perspectiva Domnului nu e așa. E trist, că ne înșelăm singuri de multe ori.
Pare că facem bine, însă este ceea ce ne convine nouă. Un exemplu aici ar fi împăratul Saul, în relatarea cu Agag, împăratul lui Amalec 1Samuel 15:1-10.
Apoi facem pe semeni noștri să se simtă bine când Scriptura spune: Fiecare din noi să placă aproapelui în ce este bine, în vederea zidirii altora. Romani 15:2 VDC(sublinierea îmi aparține) Iată ce mai spun înţelepţii: „Nu este bine să ai în vedere faţa oamenilor în judecăţi.” Proverbele 24:23 VDC
Uneori suntem tentați să facem fapte bune care ne scoat în evidență, pe noi, nu pe Domnul, apoi le sfințim prin formula "pentru Domnul". Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune și să-l preamărească pe Tatăl vostru cel din ceruri. Matei 5:16 VBRC2013 Și de câte ori nu a fost preamărit omul și nu Dumnezeu...
Adevărul este că, nu ce este bine este înfăptuit, deoarece ceea ce este bine, constă în ascultare și dependență totală de Dumnezeu indiferent de ce alternative tentante ne aduce/prezintă Diavolul.
Iubim, dar nu precum ne învață Cuvântul Domnului. Dacă Domnul ne-ar iubi la fel, nici nu vreau să îmi imaginez pe unde ar rătăci ființa mea.
Înțelegem deosebirea între iubirea Lui față de noi, şi dragostea ce o avem față de El și de aproapele nostru? Diavolul ne face să avem încredințări care să ne îndepărteze de trăirea Cuvântului Lui Dumnezeu. O încredințare nu poate fi bună dacă intră în conflict cu ceea ce îmi cere Scriptura.
Ne uităm în urmă și constatăm că timpul a trecut repede și am rămas cu puțin, deoarece se înfăptuiește "binele de sine" și nu ceea ce este bine.
Dar avem astăzi încă harul să fim ceea ce ieri nu am fost. Căci comorile adevărate care rămân, care sunt eterne și aduc împlinire deplină, sunt acele lucruri care le facem conform Cuvantului Lui Dumnezeu. Sunt alegerile eterne care ne fac să ajungem în patria cerească. Caracterul implică promptitudine. Caracterul implică exactitate, a face exact cum ţi s a spus. Caracterul implică finalizare, a duce la capăt ce ţi s-a dat de făcut.
Doamne ajută, Doamne dă izbândă celor care sunt deciși și dispuși să plătească prețul ascultării totale de Tine, eu fiind cea dintâi.