 |
| Jerusalem, Jerusalem Jerusalem🙌🏽 |
Am să vorbesc la singular, adică din punctul meu de vedere experiențele trăite pe acele meleaguri.
În ultimii doi ani m-am lăsat de obiceiul de a scrie pe blog, deoarece m-am înscris la seminarul de teologie, iar pentru a fi o elevă conștiinciosă a trebuit să renunț pentru o vreme la unele lucruri. Nu pot spune ca am renunțat la a scrie meditații și gânduri, deoarece am scris, dar nu pe blog, ci în jurnalul meu. Sau terminat cei doi ani, însă surpriza este că m-am înscris la următorii doi ani, în total fiind patru ani de seminar. Așa că dacă primii doi ani a cerut sacrificiu din partea mea, următorii doi ani, știu că va fi la fel, sau poate mai greu, deoarece subiectele sunt mai complexe si mai profunde unde nu aș vrea să mă pierd deoarece nu am fost atentă și vegheatoare.
Revin la călătoria mea în Israel... Pot spune că o parte din mine a rămas acolo, cu ei. Nu am crezut că pot iubi atât de mult un popor care îl cunosc doar de pe paginile Bibliei și din cultura generală care am citit-o despre ei. Mă rugam pentru poporul lor, pentru pacea Ierusalimului, studiind istoria lor, etc însă cu siguranță nu ca și acum după călătoria mea la Israel.
Nu cred că pot cuprinde în cuvintele mele sărace minunatele clipe care le-am trăit. Cunoștințele mi s-au îmbogățit atât spiritual cât și cele culturale. Am încercat să rețin tot mai mult din tot ceea ce ne-a învățat ghidul nostru, care de altfel a fost piesa de care Dumnezeu s-a folosit într-un mod excepțional și minunat. Numele lui este Samuel Poppel.
Am să citez câteva fragmente din jurnalul meu scris în data de 2.12.17 ora 22:10: "Mă simt onorată că Dumnezeu a rânduit această vizită în Israel. Din prima zi am așteptat cu emoții să începem vizitele...însă după o zi, doua, am fost dezamăgită în cateva domenii. Mi-am văzut capacitatea foarte limitata - mă explic, mi-aș dorii enorm să pot acumula toate informațiile de valoare care ni se expun, însă mă simt ca și oglinda Marei Galilei sau a Mării Moarte, sub cota zero. Apoi aglomerația, și graba imi fură sau mai bine zis imi interzice, răpește meditația și aprofunzimea asupra a tot ceia ce descopăr. Nu sunt persoana care vreau să știu și gata, mă mulțumesc. Imi place să meditez, să cuget la frumusețile care sunt prezentate...
Seara aceasta Doamne Dumnezeul meu am înțeles ceia ce Matei și Luca au scris:"Cand S-a apropiat de cetate și a văzut-o, Isus a plans pentru ea... Luca 19:41" Așa s-a întâmplat și cu mine... Am plâns văzând ceia ce nu puteam înțelege până când am văzut cetatea și cuvintele Lui Dumnezeu împlinite cu privire la ei ca popor. Rugăciunea mea s-a înălțat către El cu lacrimi dar și cu suspine... Arata-Ti slava Ta Dumnezeule, ca toate popoarele să vadă că ei sunt poporul Tău ales, că Ierusalimul este în întregime al lor, dat ca moștenire, și mai presus de toate, întinde-Ti aripile peste Ei, peste întreaga națiune și ocrotește-i și revarsă-Ti binecuvântările ca să propășeasca în toate căile Tale Dumnezeule Îndurător... Doamne... îți mulțumesc pentru Samuel, ghidul nostru... este o mare binecuvântare pentru grupul nostru...Mă rog Dumnezeule Sfânt ca Tu să reverși peste el binecuvântările Tale din plin. Ocroteste-l și dă-i propășire în tot ceia ce face... răsplătește munca și dedicarea lui care le face cu pasiune, chiar dacă este plătită de oameni, căci ceia ce dai Tu Doamne, oamenii nu îi poate da. "
Inima mea a fost atinsă în mod deosebit în seara aceia...Dumnezeu prin Samuel a avut grijă să pregătească pământul inimilor noastre, iar din clipele acelea am început să trăiesc altfel zilele care au urmat. Nu mi-e rușine să spun ca de nenumărate ori, lăcrimam și suspinam, plangeam la unele informații care ni se expune-au. Cuvântul Domnului era la lucru în inimile care erau deschise pentru El. Prezența Lui Dumnezeu era prezentă, și își facea lucrarea în cei însetați după El.
Continuará...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu