Ieșua trăiește în mine

"Un mic ungher unde Dumnezeu îmi vorbeste."
Secretul vieții: Trăiește! Nu doar exista.

sâmbătă, 26 decembrie 2015

Il iubim pentru ca El ne-a iubit intai

1Ioan 4:19 " Noi Il iubim pentru ca El ne-a iubit intai."
<<"Isi roti privirea peste multimea care forfotea fara ca nici unul macar sa il observe ca era acolo. Era obosit de viata care o avusese si de care nu se alesese nimic. Piepul il durea de atata amaraciune; si ca si cum nu ar fi deajuns, aceasta taraia in urma ei o vina de care nu putea nicicum sa scape. Ofta adanc. Ii veni in amintire, o parte ce nu mai stia daca facuse parte din viata lui sau era un vis mai de demult. Isi stranse hainele zdrentuite in jurul lui si se lasa purtat de acea dulce amintire... Era o zi frumoasa, cu cer senin...si el, doar un copil. Ii ramasese atat de clar intiparit chipul tatalui sau iubit ca pentru un moment crezu ca il simti din nou alaturi. Isi aminti de toate povetele si dragostea pe care o simtise cand petrecuse acea zi impreuna. Nu intelegea de ce isi amintea atat de putin... Dar, cum sa isi aminteasca cand avea un trecut atat de incarcat cu faradelegi, pacate si tot felul de rele. Era chiar fugar de justitie avand de platit datoriile facute. Cum ajunsese aici? Nici nu isi mai amintea. Ce folos ar avea sa se mai gandeasca, oricum nimeni nu ii mai pasa de el, poate doar celor care il cautau sa il vaneze. Doar acea amintire vaga ii mai linistea sufletul. Se ghemui mai tare si ofta, incerca sa se agate de acea amintire...O atingere il facu sa tresare. De multa vreme nu mai simti atingerea cuiva. Nici nu indraznea sa isi ridice ochii, fiind sigur ca fusese gasit de camatari. Dar spre uimirea lui auzi o voce blanda: " Prietene, haide ridicate, te invit sa vii in casa mea." Era sigur ca omul acesta nu stia cine este, si ce trecut avea, ca de altfel la fel ca ceilalti nici nu ar fi indraznit sa se opreasca in dreptul lui. Dar omul acela se parea ca nu il interesa ca cei din jur sosoteau, ci il fixa cu privirea si vazu atata dragoste ca da curs maini lui intinse. Il urma sovaind nestiind daca era o capcana sau poate ca visa. Dar decisese sa mearga dupa omul acela atat de misterios. Insusi omul misterios se ingriji in toate de el, ii pregati o baie buna, haine noi si curate, il imbraca si cand a fost gata, au iesit intr-o gradina uimitor de frumoasa sa serveasca cina. Era incantat de tot ceea ce se intamplase, dar o voce il nelinistea. Dar decisese sa fie rabdator si sa mai astepte sa vada ce are sa se mai intample. A doua zi din nou aceasi purtare de grija; cu atata dragoste era abordat ca era coplesit de acesta iubire care nu o simtise niciodata. Intrecea sau mai bine zis nici nu putea fi comparata cu dragostea tatalui sau din amintirea lui vaga. Uitase intru-totul cum era sa fii iubit si ingrijit. Stapanul casei care il invitase aparu in pragul usii care dadea inspre gradina si il chema in casa. O nelinistie ii cuprinse intreaga fiinta, si din rasputeri incerca sa se stapaneasca. Cu siguranta afla tot adevarul sau visul incepea sa se transforme in cosmarul dinainte. Nici nu indrazni sa dea ochii cu omul acela, ci sovaind si cu privirea in jos intra in casa. Ca si cum ar fi stiut ce este in sufletul lui, stapanul casei i se adresa: "-Prietene, nu iti fie teama! Vreau sa iti dau o veste buna." O veste buna? Acum chiar confuzia lui se accentua. "-De astazi esti un om liber, toate datoriile au fost achitate si platite. Fiul meu a platit totul pentru tine; chiar si pretul mortii. Este darul care ti se ofera prin har; daca vrei il poti accepta sau nu. E decizia si alegerea ta daca vrei sa il primesti si sa ramai in familia noastra." Cum putea sa nu dea curs la felul acesta de dragoste, sau cum putea sa refuze aceasta viata noua? Se arunca la picioarele omului si printre suspine abia i se auzea glasul: Oh, stapane, nu sunt vrednic de dragostea ta... iti multumesc ca mi-ai salvat viata si m-ai iubit asa de mult... Toata amaraciunea, vina, si durerea disparuse, fiind inlocuite de o pace de nedescris...">>
Matei 11:28 "Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna."Dumnezeu a facut Totul pentru noi. Ne-a iubit intai, si totusi majoritatea refuza darul Lui Dumnezeu. Nu il poti iubi pe Dumnezeu daca nu Il cunosti, de aceea Ioan spune: "Noi il iubim pentru ca El ne-a iubit intai." Este ca si cum ar raspunde acul magnetului. Daca nu Il cunosti cum Il vei putea iubi? Cu cat Ii cunosti mai mult dragostea Domului cu atat Il iubesti mai mult, si nu ramai nepasator ci, ramai ascultator si supus voii Lui.
"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."(Ioan3:16) Dumnezeu a oferit darul Sau omenirii.
"Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Cristos a murit pentru noi." (Romani 5:8) Acum depinde de fiecare ce alege: sa Il primeasca sau sa Il refuze.
Dumnezeu ne-a iubit intai pentru ca El este dragoste si suntem creatia Mainilor Sale. De altfel noi nu L-am fi putut iubi daca El nu ne-ar fi iubit intai. In firea noastra pacatoasa si rea este sadita bine o samanta  - mandria, care numai prin acest fapt se putea elimina: El sa ne iubeasca intai. Din fire suntem foarte orgoliosi, si tare greu ii vine sa accepte/sa ceara ajutor. Observati ce spune Pavel: "Dumnezeu isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi , Cristos a murit pentru noi. (Sublinierea imi apartine) Omul este din fire sa pacatoasa si nu putea sa iubeasca pe Dumnezeu, fara sa fi fost iubit intai, si pe langa faptul acesta, omul s-ar fi mandrit si ar fi cazut ca si satan in acelasi pacat - sa se puna deopotriva cu Dumnezeu. Dumnezeu in intelepciunea Sa nemarginita a dorit sa depindem de El si sa zdrobeasca felul nostru pacatos prin acest mod: oferindu-ne iubire in momentul in care noi eram foarte/cei mai pacatosi. Toti gigantii credintei din paginile Scripturii si din orice vreme mai de demult sau din vremea actuala L-au iubit pe Dumnezeu si si-au dedicat viata Lui pentru ca au dat curs iubirii oferite si L-au cunoscut pe Dumnezeu.
Dragostea care o oferim provine din dragostea lui Dumnezeu oferita noua. Dragostea lui Dumnezeu inca este exprimata si astazi pentru noi, oferindu-ne darul Sau cel mai de pret - singurul Lui Fiu. Cristos s-a nascut, a murit si a inviat ca sa ne ofere impacarea cu Dumnezeu. Ce dar mai maret asteptam sau mai dorim?
Isus a spus intr-o imprejurare: "Si nu vreti sa veniti la Mine, ca sa aveti viata! (Ioan5:40)
Daca omul din povestirea de mai sus nu ar fi acceptat invitatia binefacatorului sau si nu ar fi gustat din dragostea care i sa oferit, credeti ca l-ar fi putut iubi? Cu siguranta ca nu. Aceasta a facut Dumnezeu pentru omenire, a facut Totul pentru noi, si asteapta ca omenirea sa accepte dragostea Lui ca asfel sa Il putem iubi pe El si pe cei din jurul nostru. Si ce face omenirea? Il scoate chiar si din putinul in care a mai exista o urma a existentei Lui. 
Din care categorie de oameni facem parte? Din cei care Il accepta ca Domn si Mantuitor sau cei care Il resping inca o data? Nu putem sa cerem oamenilor sa Il iubeasca pe Dumnezeu, pentru ca nu o vor putea-o face daca nu Ii vor cunoastea si acepta dragostea Lui nemarginita aratata fata de noi. Il vom iubi pe Dumnezeu atunci cand Ii aceptam mana intinsa si alegem sa raspundem dragoste-I Lui ca si omul din povestirea de mai sus.
Doamne, inca un an prin sarbatoarea nasterii Fiului Tau Isus Cristos vorbesti omenirii ca inca mai oferi omenirii darul salvari prin har; ca dragostea Ta inca rascumpara vieti pacatoase si ofera eliberare de sub puterea pacatului si aduce mantuire. Fie ca sarbatoarea nasterii Mantuitorului sa sensibilizeze cat mai multe inimi ca sa raspunda dragoste-I si chemarii Salvatorului nostru Emanuel-Dumnezeu este cu noi! 
"Iti multumesc Isuse caci ai luat chip de om si Te-ai nascut in lumea aceasta ca m-ai iubit, jerfindu-Te pentru faradelegile mele. Iti multumesc..."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu