Cristo vive en mi - Cristos traieste in mine

"Un mic ungher unde Dumnezeu imi vorbeste."
Secretul vietii unui crestin:
"Nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine!"

luni, 30 noiembrie 2015

Daca Luam - Avem Imbracamintea Necesara

Am vorbit despre conformare si lucrul acesta sincer ma condus pe genunchi, si sincer sa ma rog. "Doamne nu vreau sa fiu lenesa, nu vreau sa ma conformez cu putinele biruinte castigate; vreau sa ma apropii de Tine mai mult, sa traiesc o viata de credinta autentica, folosind armele Tale care zi de zi le pui la indemana copiilor Tai. Mareste-mi credinta, dragoastea, imbraca-ma cu putere Ta..." pana aici a fost bine, dar ajungand la fraza aceasta, imbraca-ma, Domnul mi-a pus in minte un tablou ca sa il analizez. "Un copil, Carmen, pana la ce varsta il imbraci tu? Toata viata lui? Sau este o vreme cand te ingrijesti de el, pentru ca nu stie, si nici nu poate, apoi, pe parcurs invata si reuseste singur sa se imbrace. Datoria ta de parinte este sa te ingrijesti sa ii pui la dispozitie cele necesare pentru a avea mereu cele trebuincioase pentru orice ocazie. De ce atunci tu astepti sa te tot imbrac Eu, cand stii, poti, cunosti, si pe deasupra Iti pun la indemana ta cele trebuincioase pentru ca in fiecare zi sa te imbraci si sa fii echipata cum trebuie? In fiecare zi, ma ingrijesc si iti pun la dispozitia ta hainele potrivite pentru orice situatie pentru a fi asa cum se cere sa fi: fiica Mea." Stiti ce am facut? Nu ma indoiam ca nu ar fi asa, dar am pus mana pe Biblie si am cercetat versetele care Duhul mi le amintea ca dovada. Primul care m-a marcat a fost Efeseni 6:11-17 "Imbracati-va cu toata armatura lui Dumnezeu, sa ca puteti tinea piep impotriva uneltirilor diavolului. Caci noi nu avem de luptat impotriva carnii si sangelui, ci impotriva capeteniilor, impotriva domniilor, impotriva stapanirilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii care sunt in locurile ceresti. De aceea, luati toata armatura lui Dumnezeu, ca sa va puteti impotrivi in ziua cea rea, si sa ramaneti in picioare, dupa ce veti fi biruit totul. Stati gata dar, avand mijlocul incins cu adevarul, imbracati cu platosa neprihanirii, avand picioarele incaltate cu ravna Evangheliei pacii. Pe deasupra tuturor acestora, luati scutul credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile arzatoare ale celui rau. Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu. "(Sublinierea imi apartine) (Coloseni 3: 12-14, Efeseni 4:24, Romani 4:14, alte trimiteri pentru a arata ca noi trebuie sa ne imbracam, nu le voi nota pe toate, deoarece studiul este foarte amplu, de aceia cine este interesat se va documenta, la fel ca si mine.)
Raspunde Domnului, acum...m-am simtit ca si Iov. Il invinuiam pe Domnul, indirect dar asa aratau lucrurile, ca eu nu am putere,intelepciune, pricepere, credinta ca sa fac cutare lucru sau cutare; Doamne imbraca-ma cu putere, cu dragoste, cu rabdare, bunatate, si multe altele, ca sa pot birui; dar de fapt eu eram neglijenta si umblam cu zdrente avand cele mai bune si perfecte haine la dispozitia mea, doar eu trebuia sa le iau si sa le imbrac.
Tatal nostru care este in ceruri, credeti ca ne lasa lipsiti de cele trebuincioase pentru fi partasi firi Lui? Doar suntem copii Lui! Care parinte, si aici ma refer la parinti responsabili si iubitori, nu ii ofera copiilor sai tot ceea ce au nevoie? Poate pamanteste niciodata nu vom avea tot ce dorim, dar duhovniceste El deja ne-a dat totul in Cristos.
Plinatatea Lui Dumnezeu este pusa/data la dispozitie noastra. Prin partasia cu Domnul dovedim ca depindem de El si-I spunem nevoile noastre, si El care este credincios fagaduintelor Sale ne da/dat tot ce ne trebuie. Nu zic ca Domul nu ne va mai ajuta sa ne imbracam, nicidecum, ci vor fi situatii ca si in viata omului pamantean cand are nevoie sa fie ajutat, din cauza bolii, a suferintei, a durerii nu reuseste sa se imbrace singur; El este Tatal nostru si totdeauna va fi gata sa ne ofere ajutorul Lui cand cadem de oboseala, sau din neveghere am cazut si a.m.d. El va fi mereu alaturi sa ne incurajeze, sa ne sustina si sa ne intinda o Mana cand este nevoie. Excludem situatiile speciale si vorbim despre faptul ca sta in vointa noastra ca in fiecare zi sa alegem cum ne echipam pentru a fi biruitori, puternici si oameni viteji ai Domnului. 
Dar El in intelepciunea Sa, a lasat niste cai prin care sa luam ce ne lipseste, deoarece El nu alimenteaza lenea, comoditatea noastra. Care sunt aceste cai? Care au fost dintodeauna: Cuvantul, rugaciunea, comuniunea, partasia, facerea de bine, milostenia, etc. Daca nu ar fi asa, ne-a credem capabili singuri sa ne ingrijim si am ajunge ca si biserica din Laodicea: "Pentru ca zici: 《Sunt bogat, m-am imbogatit, si nu duc lipsa de nimic》, si nu stii că esti ticalos, nenorocit, sarac, orb şi gol"(Apoc. 3:17) sau ca lenesul din Proverbe 6:6-11.  De aceea Domnul a lasat aceste metode. Ori de cate ori stam in prezenta Lui, prin Cuvant, rugaciune, ne vedem necesitatile acute si nevrednicia noastra, dar avand in fata posibilitatea sa ne hranim din El cu tot ceea ce ne lipseste.
Imbracati-va(enysasthe),  arata ca credinciosi sunt responsabili de a se imbraca cu toata armatura lui Dumnezeu.
Un rezumat simplificat ar fi: "Domnul ofera, dar eu trebuie sa iau. Dumnezeu pregateste ce avem nevoie dar noi trebuie sa luam."
Daca studiem Biblia, vedem ce ne-a fost dat si ce ne da Dumnezeu, si cat de mult tine de noi sa luam. Sincer veti descoperi lucruri extraordinare! Veti fi uimiti si surprinsi. Axandu-ma pe studiu in tema aceasta, am fost uimita dar si surprinsa cate lucruri ni sa dat, ni se ofera si sunt puse la dispozitia noastra; cate lucruri refuzam sa le luam, si cate nu stim ca le avem si apoi cat de putine folosim.
Evrei 5:12-14  "-ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrana tare
- cine se hraneste doar cu lapte nu este obisnuit cu hrana tare care este pentru oamenii mari, pentru aceia a caror judecata s'a deprins, prin intrebuintare, sa deosebeasca binele si raul."(sublinierea imi apartine) Vedeti ca omul mare s-a deprins prin intrebuintare sa deosebeasca si binele si raul. Ca sa inteleg acest adevar bineanteles m-am uitat in dex la cuvintele cheie din aceste pasaje.
Deprins= exersat, obisnuit; A-si insusi cunostinte intr-un domeniu prin invatatura sau prin practica organizata, sistematica.
Intrebuintare= folosire, consumare, purtare, practicare, aplicare.
A lua= a apuca pentru a avea in posesie si a se servi de el.
Imbraca= a se echipa, a se invesmanta, a-si pune, a-si lua.
Amintiti-va cand intr-o dimineata v-ati sculat tarziu si ati din graba haine si apoi v-ati trezit mai tarziu ca nu erau tocmai cele adecvate pentru a cea zi; sau in cel mai rau caz, cu cama, ploverul pe dos, papuci desperechiati si a.m.d. Exact asa se intampla si pe plan spiritual; poate pare un pic extrem, dar cred ca trebuie sa ne rezervam timp pentru a lua cele necesare si apoi sa ne imbracam.
"12.Astfel dar, ca niste alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si preaiubiti, imbracati-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga rabdare. Daca luam, atunci avem cu ce ne imbraca.
14.Dar mai presus de toate acestea, imbracati-va cu dragostea, care este legatura  desavarsirii." Coloseni 3:12,14
Apocalipsa 3:18 "te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatit prin foc, ca sa te imbogatesti, si haine albe, ca sa te imbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale, si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi."

marți, 3 noiembrie 2015

Nu te conforma

"Ferice de omul care se increde in El!"
Ferice= multumire sufleteasca, intensa si deplina; primul grad de sfintenie acordat cuiva.
Inadins am lasat la sfarsit partea a doua a versetului 8 din Ps 34 : "Ferice de omul care se increde in El!" Nu cred ca exclamatia aceasta este doar o continuarie, tind sa cred ca aici se face o deosebire intre doua categorii de oameni: 1-Cei care au gustat ce bun este Domnul, apoi nu pot sa sufere hrana sanatoasa ajungand sa decida in favoarea poftelor lor. 2Tim.4:3,4 "Caci va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute, si isi vor da invatatori dupa poftele lor. Isi vor intoarce urechea de la adevar, si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite."
2-Apoi sunt cei care au gustat ce bun este Domnul si continua sa aiba incredere ca tot ceea ce le da Domnul este bun pentru o crestere sanatoasa pentru a fi desavarsiti si cu totul destoinici. 2Timotei 3:1 "Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos ca sa invete, sa mustre, sa indrepte, sa dea intelepciune in neprihanire, pentru ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit si cu totul destoinic pentru orice lucrare buna."
Increderea in Domnul este personala ca de altfel si mantuirea. Nu imi este folositoare increderea/credinta parintilor, fratilor, sotului, copiilor si a.m.d., daca eu nu cred in Domnul. Da, ma poate ajuta intr-o oarecare masura doar daca am si eu, cat de mica, dar sa fie. De aceea trebuie ca eu sa am increderea/credinta in Dumnezeu, deoarece pe baza credintei noastre Domnul va lucra in vietile noastre. Credinta/increderea celorlalti o va sprijini pe a mea, dar daca nu am nimic, ce sa sustina?!
De atatea ori ne conformam gandului ca Dumnezeu vede ca nu am credinta, si alergam la oameni sa creada ei pentru noi...
Dumnezeu vede, si inca destul de bine atat problema cat si necredinta/neancrederea noastra; problema este, de ce nu vedem noi ca nu avem credinta/incredere in El? Care sunt cauzele care ne impiedica sa avem acea incredere/credinta care sa lase cale libera Celui Atotputernic si Suveran sa lucreze? Cu durere in suflet, vad toti mai multi oameni flamanzi de lume decat de Dumnezeu. Asteptam ca Domnul Dumnezeu sa lucreze, dar cum, cand vietile noastre sunt atat de sarace spiritual? Stam confortabili, fara sa alimentam credinta/increderea noastra in Domnul si cand vine incercarea, ispita, necazul, hop, ca ne trezim si noi si vrem ajutorul Domnului(asta e inca un semnal bun ca mai avem ceva samanta) nu pe baza credintei noastre, caci stim ca nu avem, ci pe baza credintei celor care o au, de aceea alergam la biserica, ca poate mai exista cineva care sa aiba credinta, in loc sa cautam Izvorul.
Biserica este esentiala, si isi are locul ei. Mijlocirea si ajutorul sunt eficiente atunci cand se unesc laolalta, iar puterea creste. De aceea noi trebuie sa stim importanta cresterii spirituale, ca sa putem beneficia de acesta binecuvantare lasata entru noi.
Suntem inconjurati tot mai mult de o lumea a confortului si tot mai putini oameni cauta disciplina care ajuta la o formarea sanatoasa. Intrebarea de meditatie este: din ce categorie fac parte? Omul care se hraneste in fiecare zi din sursa Vieti, sau omul care se deda tot mai mult poftelor firii?
Iata unul din pasajele in care Scriptura arata omul care se alimenteza bine si este multumit pe deplin in Domnul:
"Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi, si nu se aseaza pe scaunul celor badjocoritori! Ci isi gaseste placerea in Legea Domnului, si zi si noapte cugeta la Legea Lui! El este ca un pom sadit langa un izvor de apa, care isi da rodul la vremea lui, si ale caror frunze nu se vestejesc: tot ce incepe duce la bun sfarsit." Psalmul 1: 1-3
Ferice de omul...se poate spune in dreptul tau si al meu acest lucru?