Yeshua trăiește în mine

"Un mic ungher unde Dumnezeu îmi vorbeste."
Secretul vieții: Trăiește! Nu doar exista.

joi, 10 octombrie 2013

Podoabe - Lumesti sau sfinte?

1 Petru 3: 3-4

Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in împletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor,

ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.

Podoabe. Ce inseamna aceasta pentru lume? Dar pentru mine?
Acest gand, Dumnezeu mi l-a adus intr-o zi, apoi m-a indemnat sa ma uit putin in jurul meu. Tot mai multe bijuterii, moda, obiecte ciudate sau mai putin ciudate, care sunt folosite pentru asa zisa"infrumusetere". O persoana frumoasa pe dinauntru este frumoasta si pe dinafara, ne avand nevoie de alte lucruri pentru a se infrumuseti. Persoana aceea este frumoasa pentru ca este frumoasa pe amandoua laturi. Hai sa dau un exemplu ce tocmai mi-a venit in minte...o oglinda arata ceea ce defapt suntem, nu ceea ce nu suntem. Oglinda este simpla, lucioasa, curata, insa atunci cand tu te expui in fata ei, ia va reflecta ceea ce tu esti, nu ceea ce ia este. Oglinda a fost schimbata si de aceea asa de multi isi permit sa fie altfel precum ne cere Cuvantul Lui Dumnezeu, punand pret pe lucrurile de afara si cele care ar trebuie sa le avem precum bunatatea, dragostea, chibzuinta, curatia, blandetea, pacea, bucuria, curajul, credinciosia, intelepciunea...etc. De ce spun lucrul acesta? Cati dintre noi ne mai punem in fata Cuvantului lui Dumnezeu, sa ne privim ce suntem, si cum suntem?! Cuvantul(oglinda) Domnului va arata ceea ce noi suntem. Daca vom purta in noi valorile Lui, asta va arata, dar daca vom fi plin de egoism, de iubire de sine, de...orice lumesc, nu va arata decat ceea ce defapt suntem cu adevarat. Fiecare cand se pune in fata Celui Sfant, este cu neputinta sa creada ca arata suficient de curat, sau mai bine zis, nimeni cand sta in fata Domnului.
Daca inainte cei lumesti cautau cu ce sa isi infrumuseteze exteriorul si sa isi arate "farmecele incantatoare", de ce tot mai mult si cei credinciosi arata astazi ca si cei lumesti? Raspunsul este atat de simplu, insa asa de dureros. Daca Cristos locuieste in mine, asta va reflecta fiinta mea, daca nu, voi reflecta ceea ce am in mine, iubirea de lume, sau de a fi ca lumea. 1Ioan 2:15 Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el.
Biblia ne spune caci noi suntem Templu Duhului Sfant(1Corinteni 6:19). Ne-am gandit vreodata fara graba, cum arata locul unde locuieste Dumnezeu? In Scriptura locasul Domnului este descris ca un loc de o imensa frumusete, splendoare, si bineanteles sfant! Atat in Vechiul Testament cat si in Noul. Oare poate Cristos locui intr-un loc murdar(pofte stricate, ura, minciuna, iubire de sine, de bani...si atatea lucruri ale faradelegii), lipsit de orice frumusete? Nicidecum! Nu pot umbla sa implinesc poftele trupului si totusi sa cred ca Cristos locuieste in mine. Cristos este Sfant. Duhul Sfant este precum isi are numele. Dumnezeu este Sfant. Multi declara ca-L cunosc, ca-L slujesc pe Dumnezeu, insa stiti unde se vede diferenta? Diferenta este ascunsa in taina launtrica a inimii lor. Matei 15:19 Caci din inima ies gandurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, hulele.
Daca caut sa fiu ca lumea, este caci asta am in inima - lumea, nicidecum - Cristos. 
"Cristos se uita la inima", atat de mult am auzit scuza aceasta,(am folosit-o si eu candva) insa este un pretext ca sa iti desfati propriile tale dorinte, nicidecum un adevar intreg. Am zis un adevar intreg, deoarece este o samanta de adevar in aceasta expresie "Cristos se uita la inima". Stiti cand se uita Cristos la inima si nu la exterior? Doar atunci cand noi nu am avut a face cu El; se uita atunci cand nimeni din jur nu vede nimic de pret in tine, insa El Mantuitorul milos se opreste in dreptul nostru si ne iubeste asa cum suntem, ne intelege, ne ajuta, ne sfatuieste, ne iarta, ne mantuieste fara plata...etc. Odata fiind copii Lui (tine-ti cont ca am devenit copii Lui de buna voie, nimeni nu ne-a silit sa Il urmam) El Dumnezeul Sfant, nu se uita doar la inima, El se uita si la faptele noastre. (Apoc. 3:15) Domnul zice "fapte" nu "intentii". Iar adevarata dovada a dragostei pentru Cristos nu este ceea ce noi spunem sau dorim sa facem, ci ceea ce traim sau dovedim cu faptele noastre. Daca inima va fi curata si sfantita, exteriorul va arata la fel. (Matei 23: 26 ...Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, pentru ca si partea de afara sa fie curata.) Insa mai este un fel de oameni care par a fi sfinti insa nu sunt, ...pe din afara va aratati neprihaniti oamenilor, dar pe dinauntru sunteti plini de fatarnicie si de faradelege. (Mat. 23:28)
Am gasit un verset care mi-a intarit cele scrise mai sus: Psalmul 45:13Fata imparatului este plina de stralucire inauntrul casei imparatesti; ea poarta o haina tesuta cu aur.„
Noi suntem copii Lui Dumnezeu, El este Tatal nostru. Asa-i?  Bun, daca asa este, Dumnezeu este Imparatul imparatilor, si Domnul domnilor(Apoc. 19:16), atunci noi ce suntem daca suntem copii Lui? Fii si fiice ai Imparatului. Aleluia! Acum sa fim atenti la versetul de mai sus din Psalmi. "Fata Imparatului", adica eu Carmen (poti pune si tu numele tau daca crezi ca esti fiu/fiica a Dumnezeului Sfant) "sunt plina de stralucire", unde? Unde spune versetul ca fiica imparatului este plina de stralucire, afara sau inauntru? "Inauntrul casei imparatesti". Vedeti schimbare care a avut loc in vremea ce o traim? Toti mai multi credinciosi, se lasa amagiti de  cel rau, si dezbraca "haina tesuta cu aur" care Cristos le-a daruit-o ca sa o poarte inauntrul casei imparatesti, si imbraca o haina exterioara care "pare" a fi mult mai stralucitoare. Isus a fost si el ispitit de diavolul ca sa dezbrace haina divina cea imparateasca pentru stralucirea lumii acesteia. (Matei 4:8-10) In schimb a ales sa imbrace haina imparateasca tesuta cu aur; firele de aur tesute in haina sunt, credinciosia, dragoste, bucuria, pacea, adevarul, bunatatea, smerenia, evlavia, mila, indelunga rabdare, facerea de bine, blandetea, infranarea poftelor, neprihanirea, (Gal. 5:22,23 , Efes 5:9, Col 3:12, Iacov 3:17, 1Cor 13:4--7, si multe altele).
Stiti din ce este tesuta haina care ti se ofera asa de ieftin? Doar un singur lucru ti se cere, ca sa o poti avea, sa te inchinii stapanului acestei lumi care este diavolul; si totusi ti se pare mai buna decat cea daruit-o Cristos?!
Galateni 5:19-21
Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea,
inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neantelegerile, dezbinarile, certurile de partide
pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.
In zilele care le traim, principiile, regulile lumii au patruns in Biserica. Am devenit stapaniti de deprinderile ei...iar valorile noastre sunt murdarite de lume, prin a cauta sa ne implinim propriile pofte numindule asa zise "binecuvantarile Domnului". Nu credeti ca este timpul si vremea potrivita ca cei sfinti sa se sfinteasca si sa se vada clar lucrul acesta? Nu credeti ca e momentul potrivit sa ne ridicam in capul oaselor si sa luam sabia Domnului(Cuvantul) si sa aparam valoriile sfinte asa cum sunt lasate in Scriptura? Trebuie sa incepem curatirea incepand dinauntrul nostru ca exteriorul sa fie si el curat. „Deci fiindca avem astfel de fagaduinte, preaiubitilor, sa ne curatam de orice intinaciune a carnii si a duhului si sa ne ducem sfintirea pana la capat, in frica de Dumnezeu.”(2Corin 7:1)
Trebuie sa ne ingrijim trupul exterior; trebuie sa il hranim, sa il ingrijim, sa il spalam, sa fim curati, caci acest trup este templu unde locuieste Dumnezeirea. (Efeseni 5:29) Insa prioritatea noastra trebuie sa fie ingrijirea de partea dinauntru, caci daca vom avea grija ca partea dinauntru sa fie curata, exteriorul va reflecta comoara ce o purtam - Isus Cristos!

Ce vad cei din jur la mine? O persoana la fel ca si ei sau diferita/sfanta? 

Trebuie sa facem ceea ce Pavel scria Corintenilor:
Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi. Caci ce legatura este intre neprihanire si faradelege? Sau cum poate sta impreuna lumina cu intunericul?
Ce intelegere poate fi intre Cristos si Belial? Sau ce legatura are cel credincios cu cel necredincios?
Cum se impaca templul lui Dumnezeu cu idolii? Caci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui si voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu.”
De aceea: „Iesiti din mijlocul lor si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat, si va voi primi.
Eu va voi fi Tata, si voi Imi veti fi fii si fiice, zice Domnul cel Atotputernic.”(2Corin 6: 14-18)

Eu sunt fiica Marelui Imparat, si vreau sa raman astfel pana cand ma voi intanli cu Tatal meu. Curata, sfanta, neantinata cu lumea, departandu-ma de tot ceea ce m-ar putea impiedica sa imi vad parintele iubit. Psalmul 45:13 " Fata imparatului este plina de stralucire inauntrul casei imparatesti; ea poarta o haina tesuta cu aur."
Dar tu, ce doresti? Iubesti tu pe Domnul Dumnezeu sau iubesti mai mult "podoabele stralucitoare" ale acestei lumii? Te atrage mai mult sfintenia Domnului sau implinirea-ti poftelor trupesti? Cu toti putem sa analizam vietiile prin astfel de intrebari, si daca vom fi sinceri cu noi insine vom descoperii daca lumea mai are ceva in noi, sau apartinem intru-totul Celui Sfant.
Sa ne ajute Domnul( El ne ajuta, insa noi refuzam ajutorul de multe ori increzandu-ne in propriile puteri) sa ne impodobim cu podoabe sfinte, nu cu cele care se impodobesc cei din lume.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu