Cristo vive en mi - Cristos traieste in mine

"Un mic ungher unde Dumnezeu imi vorbeste."
Secretul vietii unui crestin:
"Nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine!"

joi, 31 octombrie 2013

Sentimente

Expresarea sentimentelor de foarte multe ori este usoara atunci cand este negativa, si totusi, sa exprimi sentimente pozitive nu este la fel de usor.
Cuprinsi adesea de vartejul acestei lumi ne lasam ademeniti in a da frau liber a tot ceia ce simtim cand suntem ispititi. Ex. : atunci cand esti ranit, cand esti suparat, cand suferi, cand esti nedreptatit, cand situatiile nu sunt favorabile, cand esti manios, influenta anturajului, s.a.m.d. .
Cine biruie si cine pierde? Dragostea sau ura?
Totdeauna vom fi ispititi, insa biruinta va fi castigata doar atunci cand intreaga-mi fiinta este plina de dragostea Lui Dumnezeu.
Emotiile si sentimentele negative care incearca sa isi faca cuibul in inima noastra trebuie sa le supunem lui Dumnezeu.(Ieremia 17:9,10)
De ce? Pentru ca vom fi asaltati de emotii si sentimente negative, insa nu trebuie sa le permitem sa ne controleze. (Efeseni 4:26) Singura modalitate de a experimenta schimbari reale si de durata consta in a fi urmasi credinciosi ai lui Isus Cristos si sa Il lasam pe El sa lucreze in noi.
Decizia de a nu actiona in functie de natura noastra pacatoasa, care doreste sa ne stapaneasca cu emotiile si sentimentele ei negative, nu este decat decizia noastra. (Luca 9:23)
Ori de cate ori ne vom infrunta cu sentimente si emotii negative, nu trebuie sa ne lasam inrobiti spre infrangere, ci trebuie sa ne amintim ca Dumnezeu ne-a dat posibilitatea sa experimentam emotii si sentimente; insa, problema este gestionarea defectuoasa ce o dam vietii noastre emotionale.
2Corinteni 5:17  Caci, daca este cineva in Cristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi.
Duhul Sfant ne va ajuta sa raspundem conform voii Lui Dumnezeu in situatiile cand vom fi tentati sa dam frau liber sentimentelor si emotiilor negative care cauzeaza atata rau chiar intre copii Lui. Ca si mie cred ca si voua vi sa intamplat sa spuneti in diferite situati: ce bine era daca taceam, mai bine imi tine-am gura inchisa, cine m-a pus sa vorbesc, daca taceam filozof ramaneam...etc. Raspunsul nu trebuie axat pe ceea ce eu simt, ci pe ceea ce declara Cuvantul Lui Dumnezeu. trebuie sa ne disciplinam sentimentele si emotiile, pentru ca nu toate sunt de folos sau bune.
Iata ce spune Pavel : -ma port aspru cu trupul meu si-l tin in stapanire...(1Corinteni 9:27a)
Cum spune-am mai sus, decizia ne apartine noua. Dam frau liber acestor sentimente negative sau reactionam prin puterea Lui Cristos pusa in noi, disciplinandu-ne si actionand conform voii Lui Dumnezeu. Stiu si cunosc caci Duhul Sfant ne va calauzi spre directia buna, insa depinde de noi daca luam aminte sau nu la vocea Lui. Fie ca fiecare dintre noi sa luam bine seama la calauzirea Duhului, si nu a firii pamantesti. (Roamani 8: 12-15)
Acum sa fim sinceri cu noi insine, in aceasta zi ce am exprimat mai mult, sentimente pozitive care aduc mangaiere, zidire, ajutor, binecuvantare, incurajare, pace, dragoste, etc, sau negative care aduc, rani adanci, negativism, suparare, intristare, ingrijorare, pesimism, neiertare, ura, manie...etc. ?! Fiecare sa ne analizam, si vom vedea de cine suntem condusi cel mai mult, de firea pamanteasca, sau de dragostea Lui Cristos, de Duhul Sfant?
David scrie in psalmul 18: 3 " Eu strig: "Laudat sa fie Domnul" si sunt izbavit de vrajmasii mei.
Observati ce minunat lucru descoperim in aceste cuvinte? "Laudat sa fie Domnul" si sunt izbavit de vrajmasii mei. Care vrajmasi? Unul fiind chiar firea-mi pacatoasa cu nenumeroasele ei drepturi, insa calea spre biruinta este asa de usoara. Eu strig cand sunt pusa la incercare, ispitita, laudat sa fie Domnul si sunt izbavita de Cel care locuieste in mine, Isus Cristos; Cel care va detine controlul va fi El si nu eu, si asa voi fi alaturi de El, biruitoare. Amin, asa sa ne ajute Domnul pe fiecare.

vineri, 18 octombrie 2013

Dumnezeu - Dragoste - Eu

Zilele acestea am fost prea ocupata ca sa birui ispitele, sa imi fac treburile, si multe altele...incat pe buzele mele nu mai erau cuvintele acelea sublime si marete ale biruitorului - cuvinte de lauda si multumire la adresa Dumnezeului Celui Sfant.
Asa ocupata am fost sa birui ispitele care navaleau neprasnic peste fiinta mea incat am uitat ca Dumnezeu este alaturi de mine, aratandu-mi calea spre biruinta, insa eu nu o observam deoarece luptam, luptam, luptam sa birui, luptandu-ma cu pumnul in vant. In disperarea care imi cumprindea fiinta , nestiind daca biruiam sau eram biruita, m-am prabusit la picioarele Lui...atunci mi-a venit in minte cuvintele lui David:
"Cuvinte pline de farmec imi clocotesc in inima si zic: Lucrarea mea de lauda este pentru Imparatul! Ca pana unui scriitor iscusit sa-mi fie limba!" (Ps. 45:1)
In fiecare zi Tatal meu a facut ceva special pentru mine. Si am inteles ca Tatal meu nu se bucura asa de mult de mine ca luptam sa birui ispitele, testele, examenele, incercarile, (oricare ar fi ele), cat s-ar bucura cand copilul Sau iubit in circumstantele care par a nu fi prielnice pentru sine, lauda si multumirea ii sunt din belsug pentru Cel care face ca toate lucrurile sa lucreze spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu(Rom 8:28). "Fiindca ma iubeste - zice Domnul (Ps 91:14), "fiindca Ma iubesti Carmen, esti fiica Mea, si toate lucrurile care tie ti se par nelogice si adesea prea de tot, este ca sa te desavarsesc." 1Petru 5:10 Dumnezeul oricarui har, care v-a chemat in Cristos Isus la slava Sa vesnica, dupa ce veti suferi putina vreme, va va desavarsi, va va intari, va va da putere si va va face neclintiti.
"Tie poate iti scapa uneori lucrurile de sub control fiica Mea, insa Mie - Niciodata!"
Prin ceea ce trecem, este, caci El lucreaza in noi, o greutate vesnica de slava. Marit sa fie Domnul! (2Corinteni 4:17)
Nu stie El ce face? Trebuie sa ii zic eu ce trebuie sa faca? Oare nu stie Atostiitorul a toate ce este cel mai bun pentru mine? Trebuie sa Il implor sa dea la o parte ispitele necrutatoare, suferinta, indoiala? Ne dorim un drum fara obstacole, fara nedreptati, fara suferinta, fara ispite, dar, oare, Cristos a avut sau ne-a trasat o astfel de cale? Satan este acela care ne ofera scurtaturi catre atingerea scopurilor, nu Cristos. Evrei 2: 18 Si, prin faptul ca El insusi a fost ispitit in ceea ce a suferit, poate sa vina in ajutorul celor ce sunt ispititi.
Observati caci totdeauna Cristos poate sa vina in ajutorul celor ce sunt ispititi. Poate, doar sa vrei.
Cristos a suferit ceea ce noi niciodata nu vom putea sa intelegem cu mintea aceasta sacrificul care l-a facut din dragoste pentru noi...atunci cand suferea, sa luam un exemplul - cel mai infiorator dar totusi cel mai iubitor act de iubire - Golgota. 
„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”( Matei 27:46b)
"Fiul Meu preaiubit" rosteste Tatal in unele imprejurari( botezul Lui Isus, pe munte la schimbarea la fata) "in Tine Imi gasesc toata placerea mea".(Marcu 1:11) Si totusi cerul tacea atunci cand Fiul preiubit suferea, iar satan sunt sigura ca era acolo prezent sa Il ispiteasca prin mii de soapte. Insa dragostea care Il lega de Tatal a fost atat de puternica caci evanghelistul Luca relateaza cuvintele care dovedesc lucrul acesta. "Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul"(Luca 23:46) Tata si Fiu, legati in dragoste desavarsita.
Atunci cand soarele s-a intunecat, si intunericul domnea, Isus striga la Dumnezeu, insa cred ca in acele momentele ingrozitare s-a increzut in cuvintele Tatalui Sau :  "Tu esti Fiul Meu preiubit..." iar Fiul Isi dovedeste dragostea si increderea chiar daca nu vedea, sau auzea nimic, dar simtind- I dragostea de Tata; priviti raspunsul Fiului: "Tata, in Mainile Tale Imi incredintez duhul"! Un tablou perfect a iubirii. Tata - Fiu - Omenire. 
De aceea lucrarea mea de lauda este pentru Cel care ma iubit si ma iubeste; zi de zi imi arata dragostea Sa prin dovezi clare ca am pret in ochii Lui, modelandu-ma dupa planul Sau. Care lucrare? Orice activitate poate fi o lucrare de lauda pentru El; orice munca, orice realizare, orice lucru ar fi el , sa exprime pretuirea care o am pentru Dumnezeu. Daca Tatal meu zi de zi face ceva special pentru mine, de ce atunci nu as face si eu ceva special pentru El?!
Poate te intrebi ce poti face tu sau eu sa fie special pentru Dumnezeu? El da, a facut lucruri extraordinar de speciale, precum, a dat pe singurul Sau Fiu sa moare pentru noi(Ioan 3:16), ne-a dat un Mangaitor - Duhul Sfant(Ioan 14:16) ne-a dat pace din pacea Sa(Ioan 14:27), har dupa har ( Ioan 1:16,17), ne-a iubit intai, inainte, fara sa fi meritat(1Ioan 4:19), bunatate, protectie, calauzire, ajutor...si mule binecuvantari care trecem asa de multe ori ca fiind ceva normale. Pot face totul special pentru Tatal meu. Atata cat dragostea ma leaga de El, voi face chiar si din cele mai marunte lucruri, ceva special pentru El. Chiar si suferintele sau ispitele le pot transforma in dovezi ale iubirii mele. Sa dau exemplu ca sa nu ramanem undeva colapsati, si sa ne intrebam, care lucruri sunt speciale pentru Dumnezeu. I-au exemplul meu: toata ziua sunt acasa, ma ocup de lucrurile casei, ale copiilor, ale sotului, invat un instrument, citesc Cuvantul, studiez, dau ajutor celor care au nevoie, sufar, sunt lovita, intristata...etc. Toate acestea le fac/le rabd din toata inima, ca pentru Domnul, deoarece slujirea mea/suferinta sunt inchinate Domnului Cristos. (Coloseni 3:23,24)
"Fiindca ai pret in ochii Mei - Te iubesc cu o iubire vesnica" - aceste cuvinte ale Lui Dumnezeu ma leaga de dragostea Sa, ca sa pot infrunta, sa birui orice circumstanta, chiar daca soarele se va intuneca, cerul va tace, intunericul va domni, soapte straine imi vor zice ca sunt parasita de Dumnezeu, eu Carmen, fiica Marelui Imparat imi incredintez soarta in Mana Tatalui meu! Dar nu ma opresc aici, ci vestesc bunatatea Lui, dragostea si indurarea care necurmat ma vor insoti pana la capat.
Psalmul 55:22 Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, si El te va sprijini. El nu va lasa niciodata sa se clatine cel neprihanit.
"Corinteni 4:8,
Suntem incoltiti in toate chipurile, dar nu la stramtorare; in grea cumpana, dar nu deznadajduiti;
    prigoniti, dar nu parasiti; trantiti jos, dar nu omorati.

    "Existenta lui Dumnezeu, si chiar dragostea Sa pentru mine, nu depind de starea mea, de minunile care le face El in viata mea, ci relatia mea cu El trebuie sa fie cladita independenta de circumstantele din viata mea. Voi putea sa ma agat de ea atunci cand ma prabusesc fizic. Pot invata sa ma incred in Dumnezeu in pofida oricaror nedreptati ale vietii." (Ganduri anonime a unui om incercat al Lui Dumnezeu) 
    Oare nu asta doreste Dumnezeu de la fiecare dintre noi? Invata-ne Doamne sa ne cladim relatia noastra cu Tine pe dragostea reciproca, si nu pe ceea ce Tu ne darui din dragoste.
    Dumnezeu - Dragoste - Eu  Dragostea Lui Dumnezeu catre mine se va lega de dragostea mea catre El, asa va lua nastere o relatie puternica, solida, si o credinta profunda.

joi, 10 octombrie 2013

Podoabe - Lumesti sau sfinte?

1 Petru 3: 3-4
Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in împletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor,
ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.

Podoabe. Ce inseamna aceasta pentru lume? Dar pentru mine?
Acest gand, Dumnezeu mi l-a adus intr-o zi, apoi m-a indemnat sa ma uit putin in jurul meu. Tot mai multe bijuterii, moda, obiecte ciudate sau mai putin ciudate, care sunt folosite pentru asa zisa"infrumusetere". O persoana frumoasa pe dinauntru este frumoasta si pe dinafara, ne avand nevoie de alte lucruri pentru a se infrumuseti. Persoana aceea este frumoasa pentru ca este frumoasa pe amandoua laturi. Hai sa dau un exemplu ce tocmai mi-a venit in minte...o oglinda arata ceea ce defapt suntem, nu ceea ce nu suntem. Oglinda este simpla, lucioasa, curata, insa atunci cand tu te expui in fata ei, ia va reflecta ceea ce tu esti, nu ceea ce ia este. Oglinda a fost schimbata si de aceea asa de multi isi permit sa fie altfel precum ne cere Cuvantul Lui Dumnezeu, punand pret pe lucrurile de afara si cele care ar trebuie sa le avem precum bunatatea, dragostea, chibzuinta, curatia, blandetea, pacea, bucuria, curajul, credinciosia, intelepciunea...etc. De ce spun lucrul acesta? Cati dintre noi ne mai punem in fata Cuvantului lui Dumnezeu, sa ne privim ce suntem, si cum suntem?! Cuvantul(oglinda) Domnului va arata ceea ce noi suntem. Daca vom purta in noi valorile Lui, asta va arata, dar daca vom fi plin de egoism, de iubire de sine, de...orice lumesc, nu va arata decat ceea ce defapt suntem cu adevarat. Fiecare cand se pune in fata Celui Sfant, este cu neputinta sa creada ca arata suficient de curat, sau mai bine zis, nimeni cand sta in fata Domnului.
Daca inainte cei lumesti cautau cu ce sa isi infrumuseteze exteriorul si sa isi arate "farmecele incantatoare", de ce tot mai mult si cei credinciosi arata astazi ca si cei lumesti? Raspunsul este atat de simplu, insa asa de dureros. Daca Cristos locuieste in mine, asta va reflecta fiinta mea, daca nu, voi reflecta ceea ce am in mine, iubirea de lume, sau de a fi ca lumea. 1Ioan 2:15 Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el.
Biblia ne spune caci noi suntem Templu Duhului Sfant(1Corinteni 6:19). Ne-am gandit vreodata fara graba, cum arata locul unde locuieste Dumnezeu? In Scriptura locasul Domnului este descris ca un loc de o imensa frumusete, splendoare, si bineanteles sfant! Atat in Vechiul Testament cat si in Noul. Oare poate Cristos locui intr-un loc murdar(pofte stricate, ura, minciuna, iubire de sine, de bani...si atatea lucruri ale faradelegii), lipsit de orice frumusete? Nicidecum! Nu pot umbla sa implinesc poftele trupului si totusi sa cred ca Cristos locuieste in mine. Cristos este Sfant. Duhul Sfant este precum isi are numele. Dumnezeu este Sfant. Multi declara ca-L cunosc, ca-L slujesc pe Dumnezeu, insa stiti unde se vede diferenta? Diferenta este ascunsa in taina launtrica a inimii lor. Matei 15:19 Caci din inima ies gandurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, hulele.
Daca caut sa fiu ca lumea, este caci asta am in inima - lumea, nicidecum - Cristos. 
"Cristos se uita la inima", atat de mult am auzit scuza aceasta,(am folosit-o si eu candva) insa este un pretext ca sa iti desfati propriile tale dorinte, nicidecum un adevar intreg. Am zis un adevar intreg, deoarece este o samanta de adevar in aceasta expresie "Cristos se uita la inima". Stiti cand se uita Cristos la inima si nu la exterior? Doar atunci cand noi nu am avut a face cu El; se uita atunci cand nimeni din jur nu vede nimic de pret in tine, insa El Mantuitorul milos se opreste in dreptul nostru si ne iubeste asa cum suntem, ne intelege, ne ajuta, ne sfatuieste, ne iarta, ne mantuieste fara plata...etc. Odata fiind copii Lui (tine-ti cont ca am devenit copii Lui de buna voie, nimeni nu ne-a silit sa Il urmam) El Dumnezeul Sfant, nu se uita doar la inima, El se uita si la faptele noastre. (Apoc. 3:15) Domnul zice "fapte" nu "intentii". Iar adevarata dovada a dragostei pentru Cristos nu este ceea ce noi spunem sau dorim sa facem, ci ceea ce traim sau dovedim cu faptele noastre. Daca inima va fi curata si sfantita, exteriorul va arata la fel. (Matei 23: 26  ...Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, pentru ca si partea de afara sa fie curata.)
Insa mai este un fel de oameni care par a fi sfinti insa nu sunt, ...pe din afara va aratati neprihaniti oamenilor, dar pe dinauntru sunteti plini de fatarnicie si de faradelege. (Mat. 23:28)
Am gasit un verset care mi-a intarit cele scrise mai sus. Psalmul 45:13  Fata imparatului este plina de stralucire inauntrul casei imparatesti; ea poarta o haina tesuta cu aur.
Noi suntem copii Lui Dumnezeu, El este Tatal nostru. Asa-i?  Bun, daca asa este, Dumnezeu este Imparatul imparatilor, si Domnul domnilor(Apoc. 19:16), atunci noi ce suntem daca suntem copii Lui? Fii si fiice ai Imparatului. Aleluia! Acum sa fim atenti la versetul de mai sus din Psalmi. "Fata Imparatului", adica eu Carmen (poti pune si tu numele tau daca crezi ca esti fiu/fiica a Dumnezeului Sfant) "sunt plina de stralucire", unde? Unde spune versetul ca fiica imparatului este plina de stralucire, afara sau inauntru? "Inauntrul casei imparatesti". Vedeti schimbare care a avut loc in vremea ce o traim? Toti mai multi credinciosi, se lasa amagiti de  cel rau, si dezbraca "haina tesuta cu aur" care Cristos le-a daruit-o ca sa o poarte inauntrul casei imparatesti, si imbraca o haina exterioara care "pare" a fi mult mai stralucitoare. Isus a fost si el ispitit de diavolul ca sa dezbrace haina divina cea imparateasca pentru stralucirea lumii acesteia. (Matei 4:8-10) In schimb a ales sa imbrace haina imparateasca tesuta cu aur; firele de aur tesute in haina sunt, credinciosia, dragoste, bucuria, pacea, adevarul, bunatatea, smerenia, evlavia, mila, indelunga rabdare, facerea de bine, blandetea, infranarea poftelor, neprihanirea, (Gal. 5:22,23 , Efes 5:9, Col 3:12, Iacov 3:17, 1Cor 13:4--7, si multe altele).
Stiti din ce este tesuta haina care ti se ofera asa de ieftin? Doar un singur lucru ti se cere, ca sa o poti avea, sa te inchinii stapanului acestei lumi care este diavolul; si totusi ti se pare mai buna decat cea daruit-o Cristos?!
Galateni 5:19-21
Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea,
inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neantelegerile, dezbinarile, certurile de partide
pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.
In zilele care le traim, principiile, regulile lumii au patruns in Biserica. Am devenit stapaniti de deprinderile ei...iar valorile noastre sunt murdarite de lume, prin a cauta sa ne implinim propriile pofte numindule asa zise "binecuvantarile Domnului". Nu credeti ca este timpul si vremea potrivita ca cei sfinti sa se sfinteasca si sa se vada clar lucrul acesta? Nu credeti ca e momentul potrivit sa ne ridicam in capul oaselor si sa luam sabia Domnului(Cuvantul) si sa aparam valoriile sfinte asa cum sunt lasate in Scriptura? Trebuie sa incepem curatirea incepand dinauntrul nostru ca exteriorul sa fie si el curat. Deci fiindca avem astfel de fagaduinte, preaiubitilor, sa ne curatam de orice intinaciune a carnii si a duhului si sa ne ducem sfintirea pana la capat, in frica de Dumnezeu.(2Corin 7:1)
Trebuie sa ne ingrijim trupul exterior; trebuie sa il hranim, sa il ingrijim, sa il spalam, sa fim curati, caci acest trup este templu unde locuieste Dumnezeirea. (Efeseni 5:29) Insa prioritatea noastra trebuie sa fie ingrijirea de partea dinauntru, caci daca vom avea grija ca partea dinauntru sa fie curata, exteriorul va reflecta comoara ce o purtam - Isus Cristos!

Ce vad cei din jur la mine? O persoana la fel ca si ei sau diferita/sfanta? 

Trebuie sa facem ceea ce Pavel scria Corintenilor: Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi. Caci ce legatura este intre neprihanire si faradelege? Sau cum poate sta impreuna lumina cu intunericul?
Ce intelegere poate fi intre Cristos si Belial? Sau ce legatura are cel credincios cu cel necredincios?
Cum se impaca templul lui Dumnezeu cu idolii? Caci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui si voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu.”
De aceea: „Iesiti din mijlocul lor si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat, si va voi primi.
Eu va voi fi Tata, si voi Imi veti fi fii si fiice, zice Domnul cel Atotputernic.”(2Corin 6: 14-18)
Eu sunt fiica Marelui Imparat, si vreau sa raman astfel pana cand ma voi intanli cu Tatal meu. Curata, sfanta, neantinata cu lumea, departandu-ma de tot ceea ce m-ar putea impiedica sa imi vad parintele iubit. Psalmul 45:13 " Fata imparatului este plina de stralucire inauntrul casei imparatesti; ea poarta o haina tesuta cu aur."
Dar tu, ce doresti? Iubesti tu pe Domnul Dumnezeu sau iubesti mai mult "podoabele stralucitoare" ale acestei lumii? Te atrage mai mult sfintenia Domnului sau implinirea-ti poftelor trupesti? Cu toti putem sa analizam vietiile prin astfel de intrebari, si daca vom fi sinceri cu noi insine vom descoperii daca lumea mai are ceva in noi, sau apartinem intru-totul Celui Sfant.
Sa ne ajute Domnul( El ne ajuta, insa noi refuzam ajutorul de multe ori increzandu-ne in propriile puteri) sa ne impodobim cu podoabe sfinte, nu cu cele care se impodobesc cei din lume.