"Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană."
Ieri am fost pana in Valencia, mai concret chiar in centru. Nu stiu cati ati observat caci iarna soarele nu mai urca atat de sus ca vara. Ce are a face fostul meu in centru cu soarele? Azi noapte, neavand somn, Domnul mi-a adus aminte cateva detalii care le-am observat dar, nu le-am considerat asa de importante. Hei, bine, Domnul mi-a dat un subiect de meditatie...
Dimineata cand am plecat de acasa era innourat si batea vantul. Dar pe la amiaza cerul sa inseninat si soarele a iesit la iveala, dar vantul a continuat sa sufle.
Mergand pe o strada destul de amplie, am observat caci lumina soarelui se vedea, dar nu ma putem bucura de razele lui calde. Deduceam caci soarele a iesit la iveala, desi ochii mei nu il vedeau. Iar strada pe care mergeam a ramas la fel ca si inainte cand era innourat, rece si sumbra.
In aceasta viata suntem adesea momiti sa mergem pe astfel de strazi, amplii, dar reci si sumbre, fara bucuria razelor calde ale Soarelui. Observam caci Soarele exista, caci lumineaza, incalzeste, dar nu pe noi. Diavolul ne duce pe astfel de strazi, amplii, cu edificii frumoase, magazine cate vrei, etc, insa fara sa putem sa ne bucuram de razele calde ale Soarelui. Ca sa ma bucur de caldura Soarelui, trebuie sa ies de pe strazile acestea si sa merg pe drumul care este fara obstacole. Adica, in jur nu exista atatea cladiri, frumoase care impiedica razele Soarelui si magazine cu tot felul de lucrui incantatoare, dar atat de inselatoare incat iti iau privirile de la Soare. Acest drum e mai pustiu, si adeseori mai anevoios, dar intotdeuna ma voi putea bucura de beneficiile Soarelui Neprihanit.
Soarele, nu ne va cauta pe noi pe strazile reci si sumbre, printre blocuri. Va trebui ca noi sa Il cautam, sa iesim de unde suntem si sa ne indreptam spre locul unde El lumineaza si raspandeste caldura. Vantul incontinuarie va sufla, incercand sa ne impiedice iesirea de pe acele strazi. Dar, in puterea noastra sta sa alegem. Ori pe strazile cu frumuseti trecatoare si inselatoare, reci si sumbre, ori pe drumul nu asa de frumos, insa atat de beneficios. Pe acest drum, esti plin de pace, caci pe razele Soarelui Dumnezeu iti trimite liniste. Pe acest drum este bucurie, caci te bucuri de cea mai minunata companie, Isus Cristos, Soarele Neprihaniri. Pe acest drum gasesti nadejde, dragoste, rabdare, binele, credinciosia, blandetea, puterea...etc.
Poate te afli pe o strada a deznadejdi, a necredintei, a fricii, a ingrijorarii, a faradelegii, a judecatii, a mandriei, a urii, a durerii...etc. Sunt atatea strazi sumbre si reci, atat de intunecate si alte, mai putin intunecate. Insa, toate iti fura razele Soarelui. Oricare ar fi ia, o strada mai putin intunecata sau mai multa, nu esti pe Calea buna.
Exista o singura Cale si aceasta Cale este Isus Cristos. Adevarul este Isus Cristos si nu totdeuna adevarul place, mai si doare, dar te duce la pocainta. Viata este Isus Cristos, iar Viata o gasesti doar lasand strazile intunecate in spate si alergand spre Soarele Neprihanirii.
Concluzia este: oricare ar fi situatia ta care te tine pe o strada in care nu te poti bucura de dragostea Lui Cristos, nu sta pe loc! Oricat de tare ar sufla vantul, alearga inainte, lasa in urma tot ceea ce impiedica caldura Soarelui. Odata ajuns in compania Soarelui, nu te mai lasa amagit si dus iarasi pe strazi reci si sumbre. Soarele te va conduce spre vesnicie. Doar in compania Lui poti ajunge biruitor in tara promisa. Caldura Soarelui adeseori va fi mai dogoritoare, dar nu deznadajdui, caci atunci, Domnul, iti curateste calea pe care mergi, ca acele nimicuri care le consideri tu, sa nu iau amploare si apoi sa fie obstacole intre tine si razele Lui. In acest an nu stim ce ne asteapta(nici nu trebui), dar stim ca Isus Cristos e Soarele Neprihanirii! Ramanem plini de credinta si nadejde sub razele Lui.
Evrei 12:1-3"Si noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.
Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.
In fiecare zi Domnul doreste sa ne invete doar noi sa fim cu luare aminte. Ia aminte la miciile detalii, caci prin ele Dumnezeu doreste sa iti vorbeasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu