Cristo vive en mi - Cristos traieste in mine

"Un mic ungher unde Dumnezeu imi vorbeste."
Secretul vietii unui crestin:
"Nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine!"

luni, 11 noiembrie 2013

De Dragul Lui

De atatea ori se intampla ca cel care iubeste renunta in favoarea celuilalt doar de dragul fiintei iubite. Renunta la ceea ce ii place, doar de dragul celui iubit. Daca inainte dorintele sale aveau inteitate, acum este cu totul invers.
Un gand mi-a furat atentia cu regulalitate, si m-am oprit sa cercetez care este esenta acestui gand. "Imi place un lucru, nu este pacat, insa, Cristos imi cere sa il las; Il pot lasa de dragul Lui?" M-am oprit si m-am cercetat...ce lucruri imi plac, iar daca Domnul mi-ar cere sa le las, sa le abandonez, mi-ar veni greu sa le las? Nu vorbesc aici de lucruri care sunt pacat...ci de lucruri care ne plac.
Intr-o imprejurare un om a alergat la Isus si L-a intrebat: "Bunule Invatator, ce sa fac sa mostenesc viata vesnica?" Dupa conversatia celor doi, Isus se uita tinta la el, si zice Biblia ca l-a iubit, apoi i-a zis: "Iti lipseste un lucru;" ...vinde, da, si vei avea..."Apoi vino, ia-ti crucea si urmeaza-ma." (Marcu 10:17-21)
Isus ii spune tanarului: - "iti lipseste un lucru". Curios, deoarece Cristos se refera la un lucru si mai jos Biblia zice ca omul acesta s-a mahnit si a plecat intristat de tot, caci avea multe avutii. (Marcu 10:22) Din perspectiva lui Cristos "vinde, da, vino, ia-ti crucea si urmeaza-ma" inseamna un singur lucru, insa pentru noi nu. Acest om pazea legile si poruncile Lui Dumnezeu, si totusi ii lipsea cred eu, ca esenta - dragostea. In 1Corinteni 13, prima pare Pavel spune despre lucrurile care le-as detine si le-as face, totusi daca nu am dragoste, nu imi folosesc si nu sunt nimic. Nimic. Chiar daca acest om a pazit cu strictete poruncile si legile Lui Dumnezeu, insa nu ii erau folositoare pentru a avea viata vesnica. Cristos ii spune ca ii lipseste un singur lucru. Implinim si pazim poruncile Lui, insa toate acestea le fac din dragoste? Sau ca asa trebuie sa fac? Din frica de iad? De ochii celorlalti?...etc.
Sa Il urmez pe Cristos, eu nu trebuie sa detin nici un lucru, deoarece m-ar impiedica sa Il urmez. De aceea Isus ii spune: "vinde, da, vei avea o comoara in cer, nu aici jos, apoi, vino...ia-ti crucea si urmeaza-ma" (personalizarea imi apartine) Urmarea Lui Cristos inseamna lepadare de sine, ascultare si luarea crucii Lui.
In Vechiul Testament Dumnezeu cerea poporului Sau urmarea Legilor, pazirea poruncilor si implinirea lor. (Leveticul 26:3), iar in Noul Testament venirea harului prin Isus Cristos, standardul a fost ridicat la un nivel mult mai inalt in lepadare de sine, ascultare, neprihanire, urmare,sfintire...etc = DRAGOSTE.
Legea ingaduia uneori copiilor Lui Dumnezeu sa isi foloseasca drepturile eu-lui.(Exodul 21) iar plata pacatelor era moartea.
Venirea Lui Cristos a adus pentru noi har(Romani 5:15); iar daca noi am primit harul Sau, va trebui sa lasam sa curga mai departe acest har Matei 5:38-48.
Sunt gata sa las orice lucru mai mare sau mai marunt, doar de dragul Lui si sa Il urmez? Nu pe unde vreau eu, ci pe unde doreste El; nu ce vreau eu, ci ce doreste El...  Voi spune: "Te voi urma, dar lasa-ma mai intai...(Luca 9:59,61) sau "...au lasat totul, si au mers dupa El"(Luca 5:11, Luca 9:62)?
Stiti, eu, tu, cunoastem si simtim cand dam sau lasam totul pentru Cristos. Nu putem spune: - "Oh, nu am stiut ca Doamne Tu vrei sa las acel lucru; Doamne, nu stiam ca trebuia sa te urmez pe acel drum, si sa nu merg pe aici pe unde imi place mie? Astfel de intrebari sunt inutile, deoarece cunoastem si simtim ca facem sau nu voia Domnului. De ce Domnul ne cere sa lasam anumite lucruri, care totusi nu sunt pacatoase? Testele dovedesc ceea ce noi detinem, sau ceea ce noi suntem. Sunt plina de dragoste si las totul pentru El, dau dovada de ascultare, si supunere fata de Cel Suveran sau sunt numai o fateta religiosa iar testele scot la iveala ceea ce nu detin si ceea ce nu sunt.
Revin la scopul care cred ca Domnul mi-a dat acest gand : "Imi e indeajuns Cristos de drag ca sa las totul pentru El?"
Imi vine in minte o amintire cand eram la biserica, iar acolo privirea mi-a fost atrasa de sotul meu care statea alaturi de cineva care era mai important ca el, arata mai bine imbracat si aranjat, si totusi privirea mea era atrasa de sotul meu care imi era atat de drag incat cel care statea alaturi era fara semnificatie pentru mine. Pentru mine exista numai el. De ce? Fiindca imi era nespus de drag, ii cunosteam iubirea care o are pentru mine, ii cunosteam caracterul, pasiunile... Oare nu se intampla la fel si cu Cristos? Diavolul mereu va pune alaturi de Cristos ceva care sa iti atraga privirile de la Cel drag. Insa acel lucru va pali considerabil, daca Cristos ne este nespus de drag, incat nimic si nimeni nu ne poate smulge acest dor din pieptul nostru. De dragul Lui suntem gata sa renuntam la tot ceia ce El ne va cere. Chiar si la acele lucruri care adeseori atatea ne plac.
Vorbesc atat de mult de dragostea care o am pentru Domnul meu, insa faptele mele dovedesc lucrul acesta? De dragul Lui sunt gata sa merg si sa Il urmez chiar si pe acolo pe unde circumstantele vor "parea" a fi nefavorabile?
Sa fim cu luare aminte ce spune Pavel in Filipeni 3:7-10" ...dar lucrurile care pentru mine erau castiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Cristos."
"...pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sa castig pe Cristos."
Vedeti ca, nu numai lucrurile care erau pentru el un castig le-a pierdut toate pentru El, insa Pavel merge mai departe si afirma chiar ca le socoteste ca un gunoi, stiti de ce? Acele lucruri puse alaturi de Cristos isi pierd valoare, frumusetea, orice ar fi fost, acum, pur si simplu par un gunoi, fata de dragostea si frumusetea Lui Cristos. Pana nu vom il vom indragi pe Isus Cristos atat de mult incat toate sa para desartaciune si gunoie fata de ceea ce gasim in El, nu vom avea perspectiva descrisa de Pavel din aceste versete.
Drag : sentimient de afectiune fata de cineva sau ceva; dragoste, amor, iubire; termen cu care te adresezi unei persoane iubite; care exprima iubirea, pretuirea, care este plin de afectiune: iubit, indragit, scump, dulce.
Cat de drag iti este Cristos? Iti este indejuns de drag ca daca acum ti-ar cere din lucrurile care iti plac, esti in stare sa le lasi si sa faci ceea ce El doreste? Dumnezeu ne va testa dragostea, ascultarea, si supunerea care zicem ca o avem fata de El.
"Doamne, Tu toate le stii, stii ca Te iubesc."

joi, 31 octombrie 2013

Sentimente

Expresarea sentimentelor de foarte multe ori este usoara atunci cand este negativa, si totusi, sa exprimi sentimente pozitive nu este la fel de usor.
Cuprinsi adesea de vartejul acestei lumi ne lasam ademeniti in a da frau liber a tot ceia ce simtim cand suntem ispititi. Ex. : atunci cand esti ranit, cand esti suparat, cand suferi, cand esti nedreptatit, cand situatiile nu sunt favorabile, cand esti manios, influenta anturajului, s.a.m.d. .
Cine biruie si cine pierde? Dragostea sau ura?
Totdeauna vom fi ispititi, insa biruinta va fi castigata doar atunci cand intreaga-mi fiinta este plina de dragostea Lui Dumnezeu.
Emotiile si sentimentele negative care incearca sa isi faca cuibul in inima noastra trebuie sa le supunem lui Dumnezeu.(Ieremia 17:9,10)
De ce? Pentru ca vom fi asaltati de emotii si sentimente negative, insa nu trebuie sa le permitem sa ne controleze. (Efeseni 4:26) Singura modalitate de a experimenta schimbari reale si de durata consta in a fi urmasi credinciosi ai lui Isus Cristos si sa Il lasam pe El sa lucreze in noi.
Decizia de a nu actiona in functie de natura noastra pacatoasa, care doreste sa ne stapaneasca cu emotiile si sentimentele ei negative, nu este decat decizia noastra. (Luca 9:23)
Ori de cate ori ne vom infrunta cu sentimente si emotii negative, nu trebuie sa ne lasam inrobiti spre infrangere, ci trebuie sa ne amintim ca Dumnezeu ne-a dat posibilitatea sa experimentam emotii si sentimente; insa, problema este gestionarea defectuoasa ce o dam vietii noastre emotionale.
2Corinteni 5:17  Caci, daca este cineva in Cristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi.
Duhul Sfant ne va ajuta sa raspundem conform voii Lui Dumnezeu in situatiile cand vom fi tentati sa dam frau liber sentimentelor si emotiilor negative care cauzeaza atata rau chiar intre copii Lui. Ca si mie cred ca si voua vi sa intamplat sa spuneti in diferite situati: ce bine era daca taceam, mai bine imi tine-am gura inchisa, cine m-a pus sa vorbesc, daca taceam filozof ramaneam...etc. Raspunsul nu trebuie axat pe ceea ce eu simt, ci pe ceea ce declara Cuvantul Lui Dumnezeu. trebuie sa ne disciplinam sentimentele si emotiile, pentru ca nu toate sunt de folos sau bune.
Iata ce spune Pavel : -ma port aspru cu trupul meu si-l tin in stapanire...(1Corinteni 9:27a)
Cum spune-am mai sus, decizia ne apartine noua. Dam frau liber acestor sentimente negative sau reactionam prin puterea Lui Cristos pusa in noi, disciplinandu-ne si actionand conform voii Lui Dumnezeu. Stiu si cunosc caci Duhul Sfant ne va calauzi spre directia buna, insa depinde de noi daca luam aminte sau nu la vocea Lui. Fie ca fiecare dintre noi sa luam bine seama la calauzirea Duhului, si nu a firii pamantesti. (Roamani 8: 12-15)
Acum sa fim sinceri cu noi insine, in aceasta zi ce am exprimat mai mult, sentimente pozitive care aduc mangaiere, zidire, ajutor, binecuvantare, incurajare, pace, dragoste, etc, sau negative care aduc, rani adanci, negativism, suparare, intristare, ingrijorare, pesimism, neiertare, ura, manie...etc. ?! Fiecare sa ne analizam, si vom vedea de cine suntem condusi cel mai mult, de firea pamanteasca, sau de dragostea Lui Cristos, de Duhul Sfant?
David scrie in psalmul 18: 3 " Eu strig: "Laudat sa fie Domnul" si sunt izbavit de vrajmasii mei.
Observati ce minunat lucru descoperim in aceste cuvinte? "Laudat sa fie Domnul" si sunt izbavit de vrajmasii mei. Care vrajmasi? Unul fiind chiar firea-mi pacatoasa cu nenumeroasele ei drepturi, insa calea spre biruinta este asa de usoara. Eu strig cand sunt pusa la incercare, ispitita, laudat sa fie Domnul si sunt izbavita de Cel care locuieste in mine, Isus Cristos; Cel care va detine controlul va fi El si nu eu, si asa voi fi alaturi de El, biruitoare. Amin, asa sa ne ajute Domnul pe fiecare.

vineri, 18 octombrie 2013

Dumnezeu - Dragoste - Eu

Zilele acestea am fost prea ocupata ca sa birui ispitele, sa imi fac treburile, si multe altele...incat pe buzele mele nu mai erau cuvintele acelea sublime si marete ale biruitorului - cuvinte de lauda si multumire la adresa Dumnezeului Celui Sfant.
Asa ocupata am fost sa birui ispitele care navaleau neprasnic peste fiinta mea incat am uitat ca Dumnezeu este alaturi de mine, aratandu-mi calea spre biruinta, insa eu nu o observam deoarece luptam, luptam, luptam sa birui, luptandu-ma cu pumnul in vant. In disperarea care imi cumprindea fiinta , nestiind daca biruiam sau eram biruita, m-am prabusit la picioarele Lui...atunci mi-a venit in minte cuvintele lui David:
"Cuvinte pline de farmec imi clocotesc in inima si zic: Lucrarea mea de lauda este pentru Imparatul! Ca pana unui scriitor iscusit sa-mi fie limba!" (Ps. 45:1)
In fiecare zi Tatal meu a facut ceva special pentru mine. Si am inteles ca Tatal meu nu se bucura asa de mult de mine ca luptam sa birui ispitele, testele, examenele, incercarile, (oricare ar fi ele), cat s-ar bucura cand copilul Sau iubit in circumstantele care par a nu fi prielnice pentru sine, lauda si multumirea ii sunt din belsug pentru Cel care face ca toate lucrurile sa lucreze spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu(Rom 8:28). "Fiindca ma iubeste - zice Domnul (Ps 91:14), "fiindca Ma iubesti Carmen, esti fiica Mea, si toate lucrurile care tie ti se par nelogice si adesea prea de tot, este ca sa te desavarsesc." 1Petru 5:10 Dumnezeul oricarui har, care v-a chemat in Cristos Isus la slava Sa vesnica, dupa ce veti suferi putina vreme, va va desavarsi, va va intari, va va da putere si va va face neclintiti.
"Tie poate iti scapa uneori lucrurile de sub control fiica Mea, insa Mie - Niciodata!"
Prin ceea ce trecem, este, caci El lucreaza in noi, o greutate vesnica de slava. Marit sa fie Domnul! (2Corinteni 4:17)
Nu stie El ce face? Trebuie sa ii zic eu ce trebuie sa faca? Oare nu stie Atostiitorul a toate ce este cel mai bun pentru mine? Trebuie sa Il implor sa dea la o parte ispitele necrutatoare, suferinta, indoiala? Ne dorim un drum fara obstacole, fara nedreptati, fara suferinta, fara ispite, dar, oare, Cristos a avut sau ne-a trasat o astfel de cale? Satan este acela care ne ofera scurtaturi catre atingerea scopurilor, nu Cristos. Evrei 2: 18 Si, prin faptul ca El insusi a fost ispitit in ceea ce a suferit, poate sa vina in ajutorul celor ce sunt ispititi.
Observati caci totdeauna Cristos poate sa vina in ajutorul celor ce sunt ispititi. Poate, doar sa vrei.
Cristos a suferit ceea ce noi niciodata nu vom putea sa intelegem cu mintea aceasta sacrificul care l-a facut din dragoste pentru noi...atunci cand suferea, sa luam un exemplul - cel mai infiorator dar totusi cel mai iubitor act de iubire - Golgota. 
„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”( Matei 27:46b)
"Fiul Meu preaiubit" rosteste Tatal in unele imprejurari( botezul Lui Isus, pe munte la schimbarea la fata) "in Tine Imi gasesc toata placerea mea".(Marcu 1:11) Si totusi cerul tacea atunci cand Fiul preiubit suferea, iar satan sunt sigura ca era acolo prezent sa Il ispiteasca prin mii de soapte. Insa dragostea care Il lega de Tatal a fost atat de puternica caci evanghelistul Luca relateaza cuvintele care dovedesc lucrul acesta. "Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul"(Luca 23:46) Tata si Fiu, legati in dragoste desavarsita.
Atunci cand soarele s-a intunecat, si intunericul domnea, Isus striga la Dumnezeu, insa cred ca in acele momentele ingrozitare s-a increzut in cuvintele Tatalui Sau :  "Tu esti Fiul Meu preiubit..." iar Fiul Isi dovedeste dragostea si increderea chiar daca nu vedea, sau auzea nimic, dar simtind- I dragostea de Tata; priviti raspunsul Fiului: "Tata, in Mainile Tale Imi incredintez duhul"! Un tablou perfect a iubirii. Tata - Fiu - Omenire. 
De aceea lucrarea mea de lauda este pentru Cel care ma iubit si ma iubeste; zi de zi imi arata dragostea Sa prin dovezi clare ca am pret in ochii Lui, modelandu-ma dupa planul Sau. Care lucrare? Orice activitate poate fi o lucrare de lauda pentru El; orice munca, orice realizare, orice lucru ar fi el , sa exprime pretuirea care o am pentru Dumnezeu. Daca Tatal meu zi de zi face ceva special pentru mine, de ce atunci nu as face si eu ceva special pentru El?!
Poate te intrebi ce poti face tu sau eu sa fie special pentru Dumnezeu? El da, a facut lucruri extraordinar de speciale, precum, a dat pe singurul Sau Fiu sa moare pentru noi(Ioan 3:16), ne-a dat un Mangaitor - Duhul Sfant(Ioan 14:16) ne-a dat pace din pacea Sa(Ioan 14:27), har dupa har ( Ioan 1:16,17), ne-a iubit intai, inainte, fara sa fi meritat(1Ioan 4:19), bunatate, protectie, calauzire, ajutor...si mule binecuvantari care trecem asa de multe ori ca fiind ceva normale. Pot face totul special pentru Tatal meu. Atata cat dragostea ma leaga de El, voi face chiar si din cele mai marunte lucruri, ceva special pentru El. Chiar si suferintele sau ispitele le pot transforma in dovezi ale iubirii mele. Sa dau exemplu ca sa nu ramanem undeva colapsati, si sa ne intrebam, care lucruri sunt speciale pentru Dumnezeu. I-au exemplul meu: toata ziua sunt acasa, ma ocup de lucrurile casei, ale copiilor, ale sotului, invat un instrument, citesc Cuvantul, studiez, dau ajutor celor care au nevoie, sufar, sunt lovita, intristata...etc. Toate acestea le fac/le rabd din toata inima, ca pentru Domnul, deoarece slujirea mea/suferinta sunt inchinate Domnului Cristos. (Coloseni 3:23,24)
"Fiindca ai pret in ochii Mei - Te iubesc cu o iubire vesnica" - aceste cuvinte ale Lui Dumnezeu ma leaga de dragostea Sa, ca sa pot infrunta, sa birui orice circumstanta, chiar daca soarele se va intuneca, cerul va tace, intunericul va domni, soapte straine imi vor zice ca sunt parasita de Dumnezeu, eu Carmen, fiica Marelui Imparat imi incredintez soarta in Mana Tatalui meu! Dar nu ma opresc aici, ci vestesc bunatatea Lui, dragostea si indurarea care necurmat ma vor insoti pana la capat.
Psalmul 55:22 Incredinteaza-ti soarta in mana Domnului, si El te va sprijini. El nu va lasa niciodata sa se clatine cel neprihanit.
"Corinteni 4:8,
Suntem incoltiti in toate chipurile, dar nu la stramtorare; in grea cumpana, dar nu deznadajduiti;
    prigoniti, dar nu parasiti; trantiti jos, dar nu omorati.

    "Existenta lui Dumnezeu, si chiar dragostea Sa pentru mine, nu depind de starea mea, de minunile care le face El in viata mea, ci relatia mea cu El trebuie sa fie cladita independenta de circumstantele din viata mea. Voi putea sa ma agat de ea atunci cand ma prabusesc fizic. Pot invata sa ma incred in Dumnezeu in pofida oricaror nedreptati ale vietii." (Ganduri anonime a unui om incercat al Lui Dumnezeu) 
    Oare nu asta doreste Dumnezeu de la fiecare dintre noi? Invata-ne Doamne sa ne cladim relatia noastra cu Tine pe dragostea reciproca, si nu pe ceea ce Tu ne darui din dragoste.
    Dumnezeu - Dragoste - Eu  Dragostea Lui Dumnezeu catre mine se va lega de dragostea mea catre El, asa va lua nastere o relatie puternica, solida, si o credinta profunda.

joi, 10 octombrie 2013

Podoabe - Lumesti sau sfinte?

1 Petru 3: 3-4
Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in împletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor,
ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.

Podoabe. Ce inseamna aceasta pentru lume? Dar pentru mine?
Acest gand, Dumnezeu mi l-a adus intr-o zi, apoi m-a indemnat sa ma uit putin in jurul meu. Tot mai multe bijuterii, moda, obiecte ciudate sau mai putin ciudate, care sunt folosite pentru asa zisa"infrumusetere". O persoana frumoasa pe dinauntru este frumoasta si pe dinafara, ne avand nevoie de alte lucruri pentru a se infrumuseti. Persoana aceea este frumoasa pentru ca este frumoasa pe amandoua laturi. Hai sa dau un exemplu ce tocmai mi-a venit in minte...o oglinda arata ceea ce defapt suntem, nu ceea ce nu suntem. Oglinda este simpla, lucioasa, curata, insa atunci cand tu te expui in fata ei, ia va reflecta ceea ce tu esti, nu ceea ce ia este. Oglinda a fost schimbata si de aceea asa de multi isi permit sa fie altfel precum ne cere Cuvantul Lui Dumnezeu, punand pret pe lucrurile de afara si cele care ar trebuie sa le avem precum bunatatea, dragostea, chibzuinta, curatia, blandetea, pacea, bucuria, curajul, credinciosia, intelepciunea...etc. De ce spun lucrul acesta? Cati dintre noi ne mai punem in fata Cuvantului lui Dumnezeu, sa ne privim ce suntem, si cum suntem?! Cuvantul(oglinda) Domnului va arata ceea ce noi suntem. Daca vom purta in noi valorile Lui, asta va arata, dar daca vom fi plin de egoism, de iubire de sine, de...orice lumesc, nu va arata decat ceea ce defapt suntem cu adevarat. Fiecare cand se pune in fata Celui Sfant, este cu neputinta sa creada ca arata suficient de curat, sau mai bine zis, nimeni cand sta in fata Domnului.
Daca inainte cei lumesti cautau cu ce sa isi infrumuseteze exteriorul si sa isi arate "farmecele incantatoare", de ce tot mai mult si cei credinciosi arata astazi ca si cei lumesti? Raspunsul este atat de simplu, insa asa de dureros. Daca Cristos locuieste in mine, asta va reflecta fiinta mea, daca nu, voi reflecta ceea ce am in mine, iubirea de lume, sau de a fi ca lumea. 1Ioan 2:15 Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el.
Biblia ne spune caci noi suntem Templu Duhului Sfant(1Corinteni 6:19). Ne-am gandit vreodata fara graba, cum arata locul unde locuieste Dumnezeu? In Scriptura locasul Domnului este descris ca un loc de o imensa frumusete, splendoare, si bineanteles sfant! Atat in Vechiul Testament cat si in Noul. Oare poate Cristos locui intr-un loc murdar(pofte stricate, ura, minciuna, iubire de sine, de bani...si atatea lucruri ale faradelegii), lipsit de orice frumusete? Nicidecum! Nu pot umbla sa implinesc poftele trupului si totusi sa cred ca Cristos locuieste in mine. Cristos este Sfant. Duhul Sfant este precum isi are numele. Dumnezeu este Sfant. Multi declara ca-L cunosc, ca-L slujesc pe Dumnezeu, insa stiti unde se vede diferenta? Diferenta este ascunsa in taina launtrica a inimii lor. Matei 15:19 Caci din inima ies gandurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtisagurile, marturiile mincinoase, hulele.
Daca caut sa fiu ca lumea, este caci asta am in inima - lumea, nicidecum - Cristos. 
"Cristos se uita la inima", atat de mult am auzit scuza aceasta,(am folosit-o si eu candva) insa este un pretext ca sa iti desfati propriile tale dorinte, nicidecum un adevar intreg. Am zis un adevar intreg, deoarece este o samanta de adevar in aceasta expresie "Cristos se uita la inima". Stiti cand se uita Cristos la inima si nu la exterior? Doar atunci cand noi nu am avut a face cu El; se uita atunci cand nimeni din jur nu vede nimic de pret in tine, insa El Mantuitorul milos se opreste in dreptul nostru si ne iubeste asa cum suntem, ne intelege, ne ajuta, ne sfatuieste, ne iarta, ne mantuieste fara plata...etc. Odata fiind copii Lui (tine-ti cont ca am devenit copii Lui de buna voie, nimeni nu ne-a silit sa Il urmam) El Dumnezeul Sfant, nu se uita doar la inima, El se uita si la faptele noastre. (Apoc. 3:15) Domnul zice "fapte" nu "intentii". Iar adevarata dovada a dragostei pentru Cristos nu este ceea ce noi spunem sau dorim sa facem, ci ceea ce traim sau dovedim cu faptele noastre. Daca inima va fi curata si sfantita, exteriorul va arata la fel. (Matei 23: 26  ...Curata intai partea dinauntru a paharului si a blidului, pentru ca si partea de afara sa fie curata.)
Insa mai este un fel de oameni care par a fi sfinti insa nu sunt, ...pe din afara va aratati neprihaniti oamenilor, dar pe dinauntru sunteti plini de fatarnicie si de faradelege. (Mat. 23:28)
Am gasit un verset care mi-a intarit cele scrise mai sus. Psalmul 45:13  Fata imparatului este plina de stralucire inauntrul casei imparatesti; ea poarta o haina tesuta cu aur.
Noi suntem copii Lui Dumnezeu, El este Tatal nostru. Asa-i?  Bun, daca asa este, Dumnezeu este Imparatul imparatilor, si Domnul domnilor(Apoc. 19:16), atunci noi ce suntem daca suntem copii Lui? Fii si fiice ai Imparatului. Aleluia! Acum sa fim atenti la versetul de mai sus din Psalmi. "Fata Imparatului", adica eu Carmen (poti pune si tu numele tau daca crezi ca esti fiu/fiica a Dumnezeului Sfant) "sunt plina de stralucire", unde? Unde spune versetul ca fiica imparatului este plina de stralucire, afara sau inauntru? "Inauntrul casei imparatesti". Vedeti schimbare care a avut loc in vremea ce o traim? Toti mai multi credinciosi, se lasa amagiti de  cel rau, si dezbraca "haina tesuta cu aur" care Cristos le-a daruit-o ca sa o poarte inauntrul casei imparatesti, si imbraca o haina exterioara care "pare" a fi mult mai stralucitoare. Isus a fost si el ispitit de diavolul ca sa dezbrace haina divina cea imparateasca pentru stralucirea lumii acesteia. (Matei 4:8-10) In schimb a ales sa imbrace haina imparateasca tesuta cu aur; firele de aur tesute in haina sunt, credinciosia, dragoste, bucuria, pacea, adevarul, bunatatea, smerenia, evlavia, mila, indelunga rabdare, facerea de bine, blandetea, infranarea poftelor, neprihanirea, (Gal. 5:22,23 , Efes 5:9, Col 3:12, Iacov 3:17, 1Cor 13:4--7, si multe altele).
Stiti din ce este tesuta haina care ti se ofera asa de ieftin? Doar un singur lucru ti se cere, ca sa o poti avea, sa te inchinii stapanului acestei lumi care este diavolul; si totusi ti se pare mai buna decat cea daruit-o Cristos?!
Galateni 5:19-21
Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea,
inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neantelegerile, dezbinarile, certurile de partide
pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.
In zilele care le traim, principiile, regulile lumii au patruns in Biserica. Am devenit stapaniti de deprinderile ei...iar valorile noastre sunt murdarite de lume, prin a cauta sa ne implinim propriile pofte numindule asa zise "binecuvantarile Domnului". Nu credeti ca este timpul si vremea potrivita ca cei sfinti sa se sfinteasca si sa se vada clar lucrul acesta? Nu credeti ca e momentul potrivit sa ne ridicam in capul oaselor si sa luam sabia Domnului(Cuvantul) si sa aparam valoriile sfinte asa cum sunt lasate in Scriptura? Trebuie sa incepem curatirea incepand dinauntrul nostru ca exteriorul sa fie si el curat. Deci fiindca avem astfel de fagaduinte, preaiubitilor, sa ne curatam de orice intinaciune a carnii si a duhului si sa ne ducem sfintirea pana la capat, in frica de Dumnezeu.(2Corin 7:1)
Trebuie sa ne ingrijim trupul exterior; trebuie sa il hranim, sa il ingrijim, sa il spalam, sa fim curati, caci acest trup este templu unde locuieste Dumnezeirea. (Efeseni 5:29) Insa prioritatea noastra trebuie sa fie ingrijirea de partea dinauntru, caci daca vom avea grija ca partea dinauntru sa fie curata, exteriorul va reflecta comoara ce o purtam - Isus Cristos!

Ce vad cei din jur la mine? O persoana la fel ca si ei sau diferita/sfanta? 

Trebuie sa facem ceea ce Pavel scria Corintenilor: Nu va injugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi. Caci ce legatura este intre neprihanire si faradelege? Sau cum poate sta impreuna lumina cu intunericul?
Ce intelegere poate fi intre Cristos si Belial? Sau ce legatura are cel credincios cu cel necredincios?
Cum se impaca templul lui Dumnezeu cu idolii? Caci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui si voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu.”
De aceea: „Iesiti din mijlocul lor si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat, si va voi primi.
Eu va voi fi Tata, si voi Imi veti fi fii si fiice, zice Domnul cel Atotputernic.”(2Corin 6: 14-18)
Eu sunt fiica Marelui Imparat, si vreau sa raman astfel pana cand ma voi intanli cu Tatal meu. Curata, sfanta, neantinata cu lumea, departandu-ma de tot ceea ce m-ar putea impiedica sa imi vad parintele iubit. Psalmul 45:13 " Fata imparatului este plina de stralucire inauntrul casei imparatesti; ea poarta o haina tesuta cu aur."
Dar tu, ce doresti? Iubesti tu pe Domnul Dumnezeu sau iubesti mai mult "podoabele stralucitoare" ale acestei lumii? Te atrage mai mult sfintenia Domnului sau implinirea-ti poftelor trupesti? Cu toti putem sa analizam vietiile prin astfel de intrebari, si daca vom fi sinceri cu noi insine vom descoperii daca lumea mai are ceva in noi, sau apartinem intru-totul Celui Sfant.
Sa ne ajute Domnul( El ne ajuta, insa noi refuzam ajutorul de multe ori increzandu-ne in propriile puteri) sa ne impodobim cu podoabe sfinte, nu cu cele care se impodobesc cei din lume.

joi, 6 iunie 2013

Fiecare Pacat - O Rana

Intr-o dimineata, fiind la rugaciune iata ce mi-a descoperit Domnul in conversatia noastra...
"Prietenia Domnului este o arma pentru credincios. Pe cand prietenia lumii este arma diavolului. 
Si de prea multe ori in loc ca credinciosul sa fie biruitorul este cel biruit. Nu este asa?! Diavolul arunca hrana firii voastre prin care sa fiti momiti. Placeri eu-lui. Un drept care vi se cuvine, ochi pentru ochi, o rasplata dupa fapta, etc. Atunci cand diavolul va ademeneste sa pacatuiti cu o vorba rea, un gand rau, o purtare necuvincioasa, o clevetire, razbunare, ura, judecata, neascultare, sa nu iubesti si multe altele, este caci in spatele tuturor acestor "drepturi" care credeti ca le aveti, este un plan bine definit al vrajmasului. Fiecare pacat - o rana. Cu cat ve-ti pacatui mai mult, cu atat ve-ti fi mai raniti. Si cu cat sunteti mai raniti cu atat sunteti mai usor de inghitit de el.(1Petru 5:8) 
Nu va lasati inselati; fiti vegheatori, caci fiecare "placere de o clipa" este o rana profunda in sufletele voastre, si un avantaj pentru diavol."
Am meditat mult la lucrul acesta... Fiecare pacat - o rana. Cu adevarat asa este! Mi-am adus aminte ca candva am fost exact ca si omul din pilda Samariteanului.(Luca 10:30-35) Cazuta intre talhari, dezbracata, jefuita de tot ce aveam, batuta zdravan si abandonata in agonia morti. Dar, Smariteanul m-a vazut si I s-a facut mila de mine. S-a apropiat mi-a legat ranile, a turnat balsam divin, m-a purtat pe brate si m-a dus la loc de adapost. Astazi sunt la adapostul aripilor Sale. O, Isuse iti multumesc, nu meritam... ceea ce sunt astazi e datorita harului si milei Tale! Numai prin jertfa Ta am intrare la Tatal. Te laud caci sunt lucrarea Mainilor Tale. Vrednic este Samariteanul cel milos.
Este cu neputinta sa nu gresim trecand prin aceasta lume, insa avem la Tatal un Mijlocitor. Sa ne pocaim imediat, sa cautam curatirea in jertfa Domnului Cristos, si sa nu mai facem. Sa ne departam de orice faradelege. Ajuta-ne Doamne Dumnezeule!  
2Timotei 2:19b
„Oricine rosteste Numele Domnului sa se departeze de faradelege!”

Astazi Cristos mai leaga, mai vindeca rani. Vino la El ca sa te vindece si sa faca din tine un om sanatos si puternic. Nu ai nevoie de Cristos ca Samaritean care sa iti lege/vindece ranile? Eu inca mai am nevoie...
"Astazi venim in smerenie si pocainta, Doamne sa ne vindeci ranile. Am pacatuit impotriva Ta, si numai impotriva Ta. Modeleaza-ne si fa-ne oameni puternici in Tine care sa biruiasca raul facand binele.
Avem nevoie de sanatate sufleteasca, o Tata ai mila si vindeca-ne, te rugam. Amin!"
Ieremia 33:6
„Iata, ii voi da vindecare şi sanatate, ii voi vindeca si le voi deschide un izvor bogat in pace şi credinciosie.

miercuri, 24 aprilie 2013

Cu El... la bun sfarsit!

Psalmul 1:3b
 ...tot ce incepe, duce la bun sfarsit.

In 25 Ianuarie 2013 m-am inscris la un plan de citire a Bibliei in 90 de zile. Desi eram hotarata sa duc la bun sfarsit aceasta lucrare si cu toata seriozitatea, totusi in inima mea aveam o indoiala, "voi reusi?" Nu m-am increzut in puterea mea ci, m-am bizuit pe puterea Dumnezeului meu, iar El, a fost credincios, ajutandu-ma ca ieri, 23 Aprilie 2013, sa inchei acest plan, fiind in ziua 89.
De ce astern aceste ganduri aici? Nu este ca sa ma laud, sau sa ma mandresc, desi sunt bucuroasa si implinita; vreau sa multumesc Domnului pentru caci numai cu ajutorul Lui am putut duce la bun sfarsit acest plan de citire a Bibliei in 90 de zile. Desi de multe ori am avut ispite si piedici din partea celui rau ca sa nu fiu la zi, insa Dumnezeu mereu a fost langa mine, incurajandu-ma si daruindu-mi putere sa biruiesc ispita si sa dau la oparte piedicile. Slavit si glorificat sa fii Tu, Doamne, taria si ajutorul meu. Tot meritul este numai al Tau, si toata cinstea Ti se cuvine doar Tie Dumnezeule! Iti multumesc pentru caci mi-ai vorbit prin Cuvantul Tau, caci m-ai mustrat, m-ai incurajat, m-ai calauzit si m-ai indreptat.
Psalmul 119:11
Strang cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta!

Multumesc Doamne Dumnezeule. Te laud si ma inchin Tie, Dumnezeul meu!

luni, 25 martie 2013

Viata - Traieste-o pentru Cel care ti-a daruit-o

video

Intr-una din zile, Isus disdedimineata, a intrat in Templu; tot norodul  venise la El. Isus a sezut jos, si-i invata (Ioan 8:2) Cred ca, ca si alta data, tot norodul Ii sorbea vorbele de pe buzele lui Isus.   (Luca 19:48) Nici nu   
 e de mirare, caci El avea cuvintele vietii vesnice. (Ioan 6:68) Cand Isus invata norodul, carturarii si Fariseii I-au adus o femeie prinsa in preacurvie. Au pus-o in mijlocul norodului.
Ce ar putea spune in apararea ei? Nimic...insusi pacatele ei o osandesc la moarte. Faptul ca a pacatuit deja o facea sa se simta murdara, dar acum era pusa si in mijlocul norodului. Toate privirile erau atintite asupra ei, si nu erau priviri de iubire sau iertare; sentinta era clara de cei care au pus-o in mijlocul norodului. Totusi, acolo era un Om care ei Il numeau Invatator.
"-Tu dar ce zici?" l-au intrebat carturarii si Fariseii. Dar Isus S-a plecat in jos, si scria cu degetul pe pamant. "-De ce oare acest Invatator nu raspundea nimic?" Ei nu inceteaza sa-L intrebe..."Oare cuvantul Lui va intari sentinta deja pecetluita sau...," Isus s-a ridicat in sus, si le-a zis:
"-Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra in ea." Apoi S-a plecat iaras, si scria cu degetul pe pamant. Toti s-au simtit mustrati de cugetul lor, si au iesit afara unul cate unul...pana au ramas doar ei doi.
Atunci Isus s-a ridicat in sus... si cand n-a mai vazut pe nimeni decat pe femeie, El i-a zis:
"-Femeie, unde sunt parasii tai? Nimeni nu te-a osandit?"
De ce Isus a asteptat pana nu a mai vazut pe nimeni? De la unul cate unul pana cand nu s-a mai vazut nimeni, cred ca nu au fost 2-3 minunte. A fost un timp cand Isus a stat in tacere, si femeia la fel. In sfarsit cu glasul tremurand, femeia raspunde:
"-Nimeni" si inima ei exclama: "-Doamne!" Aceasta femeia cred ca astepta raspunsul Domnului Isus cu ardoare si de o enorma importanta, deoarece ea Il numeste pe Isus, Domn. Ceva s-a schimbat in fiinta si sufletul ei in acest timp de tacere si asteptare. Stia caci soarta ei acum era in Mana Lui Isus. Credeti ca raspunsul Lui Cristos a surprins-o? Cu siguranta.
"-Nici Eu nu te osandesc, rosteste Isus." Inima ei tresalta de bucurie si fericire; are viata!
"-Du-te, Ii spune Isus, si sa nu mai pacatuesti." Isus Cristos ii ofera viata, insa ii atrage atentia, ca sa isi pastreze viata care azi a primit-o, trebuie sa abandoneze trecutul ei, si sa isi pastreze, trupul, sufletul, cugetul curat. Azi incepe o viata noua pentru ea.
S-a dus aceasta femeie, dar numai ea stia ceea ce tocmai dobandise de la Izbavitorul ei. Indiferent de ce vor zice cei din jur, indiferent de privirile urate si sosotelilor celor din jur, astazi dupa mult timp putea pasi cu capul sus. Putea merge cu demnitate, deoarece pentru ea numai conta trecutul ei, ci prezentul si viitorul. De astazi trebuia sa traieasca in asa fel, incat, sa aduca onoare Celui care o salvase de la moarte. Azi incepe o viata noua, o viata curata. Nu se indoieste nici o clipa ca nu va reusi, deoarece acum avea ceva ce lumea nu ii putea lua: dragostea Mantuitorului si Domnului Isus Cristos. Acum avea credinta si nadejde.
Ceea ce Cristos a oferit acestei femei este mantuirea si calea de iesire din viata de pacat. Cred ca, cu adevarat aceasta femeie a fructificat din plin aceasta sansa de salvare. Cred ca aceasta femeie a avut o viata diferita dupa intanlirea cu Mantuitorul Isus Cristos. Aceasta femeie a avut nevoie de un Mantuitor si un Domn. Eu am avut si am nevoie de Isus Cristos ca Domn si Mantuior in viata mea. Diavolul mereu ne va pune capcane, laturi, ispite, si tot felul de lucruri ca sa fim atrasi si prinsi, ca apoi sa aiba cu ce ne para inaintea Domnului. Dar sa nu ne fie frica caci Insusi Domnul Dumnezeu este cu noi, daruindu-ne resursele pentru a fi biruitori, desigur daca ramanem sub autoritatea Sa.
Isus s-a plecat si ne-a scos din robia pacatului, dandu-ne eliberare, curatindu-ne si vindecandu-ne toate ranele. Apoi ne-a ridicat si ne-a pus pe Stanca care nu se clatina. Insa nu trebuie sa mergem prin viata aceasta fara sa fim vegheatori la pasii nostri, deoarece vrajmasul este la el acasa, si noi suntem tinta lui preferata. Noi trebuie sa ne ducem pana la capat mantuirea cu frica si cutremur(Filipeni 2:12), urand tot ce este pacat si stricat. Astfel avem pe Dumnezeu ca prieten.(Poverbe 3:32)
Viata noastra este curata atata timp cat dragostea noastra pentru Cristos nu se raceste. Dar ca sa dovedesc dragostea mea pentru Cristos de cele mai multe ori va trebui sa lupt impotriva firii, impotriva satanei, impotriva pacatelor, ispitelor, etc. Dragostea ma va tine pe calea cea buna. Dragostea e atenta si raspunde la vreme.
 Fructifica fiecare zi pentru Cristos, caci mult nu mai este si Isus va pune punct. Totul se va termina si usa se va inchide. Voi intra pe poarta sau voi ramane afara? Depinde de ceea ce fac azi, acum! Depinde ce si cat fac pentru omul duhovnicesc.
Traieste viata care ti-a daruit-o Cristos, traieste-o pentru Cel care ti-a daruit-o!

vineri, 8 martie 2013

Cu Isus...pana la sfarsit!

Doresc sa fac o completare la ultima mea postare. Aici este un mic ungher unde imi astern gandurile si meditatiile mele, deaceea prima data voi folosi ca exemple lucrurile traite de mine. Ceea ce vreau sa completez este caci eu am facut parte dintre acei care pocainta i se parea grea. Ce atata biserica, ce atata rugaciune, ce atatea reguli, etc?  Toate le faceam dar imi era greu deoarece iubeam lucrurile firii, mai mult decat pe Mantuitorul si Domnul Isus Cristos. Sau, traiam o pocainta amortita, cand toti ceilalti erau cu probleme, dar nu eu. Eu, eu eram bine, toti ceilalti aveau paie in ochii; insa nu vedeam ca eu aveam barna, nu doar un pai. Totul imi era greu, fiindca inima mea inca nu avusese acea intanlire extraordinara cu Isus Cristos.
Acum, totul e diferit. De ce? Pentru ca m-am intanlit cu Isus, si am experimentat dragostea Lui. Ochii mei L-au vazut si ceea ce vedeam acum, nu era paiul din ochii celor din jur; nu, ci vedeam barna ceea mare din ochii mei. Eram o mare pacatosa nevrednica de nimic ce isi merita osanda si pedeapsa. Oh, dar El s-a aplecat cu mila, m-a curatit, mi-a vindecat ranile, si mai important ca orice alt lucru, am simtit pentru prima data ce inseamna sa fii iertat. Curatita, iertata si mantuita. Acum am un Domn, un Mantuitor pe care Il iubesc, mult mai mult decat insami viata mea, deoarece ea nu mai este a mea; nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine! Il iubesc deoarece El m-a iubit intai.(1Ioan 4:19)
Calea crucii Lui Cristos va costa mult de tot adesea. Voi intampina necazuri, stamtorari, voi fi batjocorita, hulita, s.a.m.d(Ioan16:33)...dar toate acestea nu ma vor impiedica sa le intampin cu pace si bucurie in sufletul si inima mea, si sa ies biruitoare asa cum Cristos a facut-o. Planurile Lui sunt desavarsite si bune. Dragostea Lui pentru mine imi va da puteri sa le biruiesc asa cum El le-a biruit. Dragostea pentru Isus ma va tine legata de El, chiar daca adeseori va fi greu, dar nu imi va fi greu. Ochii mei nu sunt atintiti la problema ci, la Cel care imi da putere sa calc peste serpi, sa infrunt pe vrajmas; Isus Cristos imi da puterea sa biruiesc ca sa ajung acasa unde ma voi intanli cu El.(Luca 10:19)
Daca imi va fi greu sa fiu credincioasa, sa fac sacrificii pentru Cristos, sa fiu smerita, sa raman in ascultare, este caci iubirea mea pentru El s-a racit si am uitat ceea ce Dumnezeu a facut pentru mine.(Ioan 3:16)
Pavel, Petru, Stefan, si mii si mii, au dat totul pentru Cristos. M-am gandit la ei, si, nu cred ca nu a fost greu. Da, a fost foarte greu, insa, cred ca, nu le-a fost greu sa Il urmeze pe Cristos pana la sfarsit, deoarece ei Il iubeau mult mai mult decat orice altceva, mai mult decat viata lor.
Calea Lui Cristos este grea, foarte grea si doar cei care Il iubesc si au credinta in El vor putea merge pe ia, dar sa indraznim, caci El a biruit. Ea poate fi pentru noi o povara(Matei 20:11,12) sau puterea si intelepciunea Lui Dumnezeu. (1Corinteni 1:18,24)
Cu Isus...pana la sfarsit. Din El, prin El, si pentru El sunt toate lucrurile. Eu aleg, orice ar fi, orice voi intampina, cu Isus pana la sfarsit! Tu ce alegi?
Ajuta-ne Doamne, sa fim biruitori in toate, caci nu ne bizuim pe puterea noastra, ci noi ne bizuim pe Numele Domnului Dumnezeului nostru.(Ps.20:7)

marți, 26 februarie 2013

Iubesc pocainta care unii o numesc"grea"

Matei 22:36,37 
„Invatatorule, care este cea mai mare porunca din Lege? 
 Isus i-a raspuns: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.
Aceasta este cea dintai si cea mai mare porunca.

Pocainta usoara - Pocainta grea

Cum este pocainta pentru mine? Grea sau usoara?
Este grea atunci cand nu imi plac poruncile si caile Domnului. Este grea atunci cand iubesc mai mult libertatea lumii, mai mult decat sfintirea.
Atunci cand este usoara pocainta? Cand iubesc pe Domnul Dumnezeu din toata inima, si din tot sufletul si cu tot cugetul meu. Imi este usoara atunci cand Il iubesc si este o mare bucurie sa implinesc tot ceea ce mi se cere(Cuvantul Scripturii). Nimic nu mi se pare greu atunci cand dragostea mea pentru Cristos este mult mai mare decat orice dorinta a mea. Ex: mai placut este firii mele sa hoinareasca aiurea fara vreun rost anume, sau vreo respansabilitate sau obligatie, decat sa fie disciplinata, sa citeasca Cuvantul Lui Dumnezeu, sa se roage, sa studieze, sa rabde, sa sufere, sa ierte, sa mearga la rugaciune, la biserica, etc. Nu-i asa?
Dar, atunci cand iubesc pe Cristos, mie atat de usor sa Il ascult, sa ma supun, sa iubesc, sa iert, sa rabd, sa abandonez placerile firii ...si tot ceea ce ar veni sau s-ar ivi nu ma va desparti de El deoarece voi face tot posibilul sa Ii fiu pe plac.
De aceea de multe ori, si mai ales in vremurile de azi, multora pocainta a devenit o sarcina grea de dus, deoarece iubesc mai mult lumea decat pe Cristos. Iubim mai mult moda, decat smerenia, iubim mai mult popularitatea decat un om ascuns al inimii. Reguliile bisericii sunt absurde si conducerea este obligata sa schimbe reguliile ca sa nu piarda oi. Dar oare nu sunt ele deja pierdute? Sunt pierdute, chiar daca vin la biserica, chiar daca fac lucrari in Casa Domnului. Ne inselam singuri. Reguliile biserici nu trebuie sa ni se para grele sau fara sens deoarece iata ce spune Pavel in epistola catre Evrei 13:17
"Ascultati de mai marii vostri si fiti-le supusi, caci ei privegheaza asupra sufletelor voastre, ca unii care au sa dea socoteala de ele; pentru ca sa poata face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinand, caci asa ceva nu v-ar fi de niciun folos."
Ascultarea face mai mult decat jertfele( 1Samuel 15:22) iar supunerea o facem pentru Domnul.(1Petru 2:13)
Citirea Cuvantului nu trebuie sa fie un chin, ci o dorinta aprinsa in a cunoaste si a face tot mai mult ce este frumos si placut inaintea Domnului nostru, Isus Cristos.
Rugaciunea nu va fi o plictiseala, ci o minunata partasie cu Domnul Isus. Pe ghenunchi ma darui lui Dumnezeu. Implinirea Cuvantului va fi desfatarea sufletului. Iubindu-L pe Dumnezeu nu voi intampina dificultati  ca sa implinesc si sa pazesc poruncile Lui. Trebuie sa Il slujesc pe Dumnezeu nu pentru ceea ce imi da, sau mai stiu eu ce alte lucruri; Il slujesc pentru ca Il iubesc din toata inima si din tot sufletul meu. Pocainta este o modalitate de viata, este o hotarare de schimbare venita din inima, nu de pe buze. Rugaciunea de pocainta este doar inceputul, nu si lucrarea completa, deoarece atunci cand va apare roada neprihanirii, fiinta omului este schimbata si ceea ce inainte ii era greu si anevoios sa faca, acum este o bucurie si o placere sa le implineasca deoarece inima lui iubeste pe Dumnezeu. Cu cat vom cauta mai mult prezenta Lui, Il vom iubi mai mult si dragostea noastra arzatoare pentru El va face orice si oricand. Inradacinati intr-o astfel de dragoste inflacarata, pazirea poruncilor Lui nu va fi o povara, ci o incantare, iar dragostea Lui Dumnezeu ne va tine sa fim oameni pocaiti.
Voia Ta, nu voia mea! Aceste cuvinte rostite de Mantuitorul nostru in gradina Ghetismani au fost un exemplu pentru noi. Dragostea si ascultarea de Tatal a fost mult mai mari decat dorinta sau voia Lui. 
Dumnezeu ne-a creat ca sa Il iubim, nu sa fim slujitori, deoarece slujitori avea si are pe ingeri. El ne-a creat ca sa Il iubim si sa avem partasie cu El, iar slujirea va lua nastere in urma iubirii. Isus il intreba pe Petru:"Simone fiul lui Iona, Ma iubesti?(Ioan 21:15-17) iar Petru raspune: "Da, Doamne, stii ca Te iubesc" iar Isus i-a zis: "paste oile Mele", iar aceasta se repeta de trei ori. Intersant este ca Isus il intreaba daca Il iubeste apoi ii spune "paste oile Mele". Il vom sluji pe Dumnezeu deoarece dragostea noastra pentru El ne determina sa facem totul pentru Domnul. Isus Cristos L-a ascultat intru-totul pe Dumnezeu pentru ca I-si iubea Tatal, nu de frica sau din obligatie.
Concluzia finala este aceasta: daca dam vina pe unul sau pe altul, si ca, imi este greu sa fii pocait, este caci nu Il iubim pe Cristos din toata inima si din tot sufletul, ci iubim mai mult dorintele si placerile noastre. Ne iubim mai mult pe noi decat pe Cristos. Facem ce este mai bine pentru noi, nu ceea ce este frumos si placut Lui Dumnezeu. 
 Tefania 2:1 "Veniti-va in fire si cercetati-va..." 

Iubesc pocainta care unii o numesc "grea", deoarece jugul Lui Cristos este bun, si sarcina usoara(Matei 11:30), si urasc pocainta "usoara" care multi o traiesc(2Timotei4:3). 
Iata un gand adevarat spus de John Bevere:
"Ceea ce cauti constituie obiectul dragostei tale."(Coloseni 3:1,2,5)

joi, 14 februarie 2013

Ce este Dragostea?

Dragostea - Ce este dragostea?

Daca as incerca sa definesc ce este dragostea, iar cuvintele mele le-as pune alaturi 1Corinteni 13, toate vor pali.

Dragostea este Insusi Dumnezeu. 1Ioan 4:16b
"Dumnezeu este dragoste; si cine ramane in dragoste ramane in Dumnezeu, si Dumnezeu ramane in el."
Cunoscund-L si avandu-L pe Dumnezeu stim, cunoastem, si actuam cu/in dragostea.

Nu suntem in stare sa iubim daca Dumnezeu nu este in noi, Nu suntem in stare sa iertam, sa ne jerfim, sa suferim, sa rabdam, sa ne daruim, sa ajutam...si lista e fara sfarsit, deoarece fara Dumnezeu, nu vom reusi, nimic.
Astazi se vorbeste la nivel mondial, despre dragoste. Majoritatea vorbesc despre o dragoste ce si-a pierdut esenta, farmecul, si mai ales puritatea; a ramas doar ambalajul. Felul lumii despre dragoste intr-o vreme ca aceasta, este...care ar fi cuvantul care sa spuna ce inseamna dragostea din zilele noastre? Nu gasesc un cuvant care sa arate deteriorarea grava a dragostei.
Privind la cruce intelegem caci numai un Dumnezeu care este Dragoste a lasat pe unicul Sau Fiu sa moara pentru noi, facand posibila rascumpararea noastra. Privind la cruce descoperim ce este dragostea. Poate de aceea dragostea si-a pierdut parfumul inmiresmat, deoarece privirile nu mai sunt indreptate spre Dumnezeu, ci spre lume. Tot mai multi doresc asemanarea cu lumea, si tot mai putini asemanarea cu Dumnezeu. De aceea dragostea se intrebuinteaza tot mai egoist si mai murdar.

Ce va urez astazi tuturor? Va urez sa cautati sa-L cunoasteti si sa-L aveti pe Dumnezeu si astfel dobanditi esenta dragostei si nu ambalajul.
Tuturor va doresc sa aveti parte de Dragoste=Dumnezeu.
Daca se vorbeste despre dragoste, primul meu gand se indreapta la Cristos, la jertfa de pe Calvar. La dragostea pura, sfanta, fara margini...Singura asemanare care o caut este sa fiu asemenea lui Cristos, deoarece doar astfel dobandesc atributele dragostei adevarate.
Dar tu?

marți, 12 februarie 2013

Dumnezeul meu, a fost, este si va ramanea Bun...

Psalmul 106:1
Laudati pe Domnul! Laudati pe Domnul, caci este bun, caci indurarea Lui tine in veci!

Am crezut, cred si voi continua sa cred ca Dumnezeu este bun! 

In toate lucrurile, Dumnezeu, este bun si minunat. Nu trebuie niciodata sa ne indoim de bunatatea si dragostea Lui. Mai bine zis: daca ma indoiesc de bunatatea si credinciosia Domnului, este caci inca nu I-am cunoscut caracterul. Nu am vazut slava maretiei Lui. Niciodata Dumnezeu nu ne nedreptateste sau profita de de noi deoarece El are toata puterea. Niciodata!
De ce spun aceste lucruri? Pe parcursul citiri Bibliei, in special Vechiul Testament, am descoperit unele lucruri care m-au facut sa meditez profund si sa ma cercetez. Sa ma certetez cu de-amanuntul, atat cat este in puterea mea, si cat nu este, Domnul, sa faca complectarea.
Dumnezeu a ales dintre popoare pe poporul Israel ca popor al Sau. A facut mari minuni pentru el, l-a ocrotit si l-a izbavit cu mana tare de vrajmasii sai, si totusi acest popor iubit de Domnul, s-a razvratit impotriva Domnului si au cartit ori de cate ori au intampinat dificultati.
Daca suntem multumiti de ceea ce face Dumnezeu in viata noastra, gura noastra lauda pe Domnul, daca se schimba putin confortul nostru, si in viata noastra incepe un lant de incercari, stiti ce facem, nu? Cartim. Nu ne ajung bani... parca Domnul nu stie! Nu avem un loc de munca... ca si cum Domnul ar fi orb! Avem necazuri... de parca Domnul nu le-ar avea in control pe toate! Nu toti cartesc, insa cei care nu sunt inradacinati profund in convingerea ca Domnul este Domn Dumnezeu viu in veci de veci si toate, toate le tine in control, incep cartirea.
Exact asa faceau poporul Israel. Studiind mai profund cartile Vechiului Testament, am observat lucrul acesta cu mare frecventa. Atunci cand intanleau o dificultate, carteau si se razvrateau impotriva lui Moise si a Lui Dumnezeu. Asa m-am intristat, deoarece cat de ranit era Dumnezeu prin comportamentul lor razvratit si incapatanat. Nici nu e de mirare caci Domnul s-a maniat pe ei si dorea sa ii nimiceasca. Am stat si am meditat, exact asta facem si noi ori de cate ori cartim, ranim inima Lui Dumnezeu si aprindem mania Lui asupra noastra. Cartirea vine atat de subtil incat trece neobservata adeseori. Am sa dau un exemplu din viata mea; este iarna, e frig si e normal sa ai cald in casa, asa-i? E, bun, din cauza ca curentul este atat de scump, si bani sunt mai putini, am decis sa facem economie si sa nu folosim caloriferele. Copii mici nu avem, iar care ii avem sunt mari si mai mult sunt la scoala de cat acasa. Deci, eu sunt cea care este toata ziua in casa si zgribula. Vai ce frig e in casa, vai ce ghetarie e in casa, vai si iar vai. Asta pana cand am inceput sa citesc acum doua saptamani Vechiul Testament, si am descoperit ca ceea ce eu faceam defapt era cartire. Abia atunci am vazut caci cu comportamentul meu ziceam: Doamne, din cauza ta sufar frig, deoarece daca as avea mai multi bani, mi-as putea permite sa pun caloriferele, dar asa stau si zgribul; nici macar cu gandul n-am indraznit sa zic asa ceva, nicidecum cu vorba, dar, prin vaicareala mea asta ziceam defapt, nu?! Cuvantul Domnului m-a curatit de acest rau, slava Lui.
Cu toata economia care am facut-o asteptam factura sa vedem cat am economisit. O, si mare ne-a fost surprinderea caci ne arata ca am consumat mai mult ca anul trecut, cand am avut in priza zi/noapte cinci calorifere cu consum redus. Stiti ce? Cartirea mea a adus roade frumoase, nu?! Dupa fapta si rasplata.
Cartire =  a-si exprima mereu nemultumirea prin murmure sau critici; a se plange, a protesta, a-si manifesta nemultumirea.
Multumesc Domnului caci m-a invatat sa fiu mai atenta la lucrurile banale si marunte dar care strica viile mari; sa fiu atenta la lucrurile mici care se strecoara si aduc nemultumirea, astfel avand grija sa nu pacatuiesc si sa nu ma razvratesc impotriva Domnului atragand mania Lui si nu binecuvantarea asupra mea. Acum multumesc Domnului ca am o casa, este adevarat mai rece, dar plina de armonie si pace. Acum slavesc pe Domnul caci a randuit in dreptul meu sa pot avea casa, caci sunt atatia care nu au nimic, si totusi eu am o casa, frumoasa. Imi vine in gand in timp ce scriu ca am mai gresit intr-un lucru. Curios, nu? Acel care doreste sa se sfinteasca, Domnul il ajuta. Trebuia sa ma rog Domnului sa vina si sa incalzeasca El casa, caci toata puterea este a Lui. Doamne, inunda Tu casa noastra, ca astfel ochii nostri sa fie atintiti la tine si nu la lucruri trecatoare care ne fac sa pacatuim departandu-ne de Tine. Am pacatuit, da in nestiinta, dar am suparat si L-am intristat pe Domnul, imi cer iertare Doamne caci prin comportamentul meu m-am razvratit impotriva Ta, iarta-ma!
Domnul doreste o mireasa fara pata, fara zbarcitura, de aceea ii ajuta pe cei care doresc sa se curateasca. Psalmul 25:8,9 "Domnul este bun si drept: de aceea arata El pacatosilor calea.
  El face pe cei smeriti sa umble in tot ce este drept. El invata pe cei smeriti calea Sa."
Dupa o astfel de mireasa, curand El va veni.
Mai avem frica de Domnul? Mai tremuram in fata Cuvantului Sau si a prezentel Lui? Cautam prezenta lumii sau prezenta Domnului?
Doamne vin inaintea Ta, oh, Dumnezeule, si declar ca te cunosc si ca te slujesc, nu de pe buze, ci din inima, Tata. In momente de cumpana, de primejdie, raman cu aceasi dorinta aprinsa de a Te lauda si glorifica, caci am cunoscut si cunoasc bunatatea si dragostea Ta. Incercarea si focul cuptorului nu vor face decat sa arate mai mult caci credinta mea este inradacinata adanc in Tine. Cuptorul nu va face decat sa curateasca tot ce este rau, pacatos...multumesc Doamne, caci Tu lucrezi in mine ca astfel sa pot face parte din mireasa Ta dupa care curand, curand Tu vei veni Isuse.
Dumnezeul meu nu greseste, nu abuzeaza, nu ingaduie mai mult decat pot duce. Dumnezeul meu este bun, credincios, sfant, minunat, indurator, glorios...Dumnezeu a fost dintotdeauna asa, este si va ramane in vecii vecilor. Amin.
Daca crezi altceva, este caci tu te-ai schimbat, nu El! Sau poate ca gresesti deoarece nu ai mai gustat de multa vreme din El, si din nou vina este a ta. Caci daca gusti din Domnul vezi caci El este bun.(Psalmul 34:8) Oricare ar fi justificarea, problema e la noi, nu la Domnul. Sa fim sinceri, sa ne cercetam, si sa recunoastem caci Domnul Dumnezeu a ramas Acelasi. Sa ne curatim degrab si sa ne intoarcem in prezenta Lui.
Tu ce zici despre Domnul Dumnezeul tau?! Ce zic faptele tale despre Dumnezeu?!

miercuri, 16 ianuarie 2013

Isus, Soarele Nostru

Psalmul 84:11
 "Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de niciun bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană."
Ieri am fost pana in Valencia, mai concret chiar in centru. Nu stiu cati ati observat caci iarna soarele nu mai urca atat de sus ca vara. Ce are a face fostul meu in centru cu soarele? Azi noapte, neavand somn, Domnul mi-a adus aminte cateva detalii care le-am observat dar, nu le-am considerat asa de importante. Hei, bine, Domnul mi-a dat un subiect de meditatie...
Dimineata cand am plecat de acasa era innourat si batea vantul. Dar pe la amiaza cerul sa inseninat si soarele a iesit la iveala, dar vantul a continuat sa sufle.
Mergand pe o strada destul de amplie, am observat caci lumina soarelui se vedea, dar nu ma putem bucura de razele lui calde. Deduceam caci soarele a iesit la iveala, desi ochii mei nu il vedeau. Iar strada pe care mergeam a ramas la fel ca si inainte cand era innourat, rece si sumbra.
In aceasta viata suntem adesea momiti sa mergem pe astfel de strazi, amplii, dar reci si sumbre, fara bucuria razelor calde ale Soarelui. Observam caci Soarele exista, caci lumineaza, incalzeste, dar nu pe noi. Diavolul ne duce pe astfel de strazi, amplii, cu edificii frumoase, magazine cate vrei, etc, insa fara sa putem sa ne bucuram de razele calde ale Soarelui. Ca sa ma bucur de caldura Soarelui, trebuie sa ies de pe strazile acestea si sa merg pe drumul care este fara obstacole. Adica, in jur nu exista atatea cladiri, frumoase care impiedica razele Soarelui si magazine cu tot felul de lucrui incantatoare, dar atat de inselatoare incat iti iau privirile de la Soare. Acest drum e mai pustiu, si adeseori mai anevoios, dar intotdeuna ma voi putea bucura de beneficiile Soarelui Neprihanit.
Soarele, nu ne va cauta pe noi pe strazile reci si sumbre, printre blocuri. Va trebui ca noi sa Il cautam, sa iesim de unde suntem si sa ne indreptam spre locul unde El lumineaza si raspandeste caldura. Vantul incontinuarie va sufla, incercand sa ne impiedice iesirea de pe acele strazi. Dar, in puterea noastra sta sa alegem. Ori pe strazile cu frumuseti trecatoare si inselatoare, reci si sumbre, ori pe drumul nu asa de frumos, insa atat de beneficios. Pe acest drum, esti plin de pace, caci pe razele Soarelui Dumnezeu iti trimite liniste. Pe acest drum este bucurie, caci te bucuri de cea mai minunata companie, Isus Cristos, Soarele Neprihaniri. Pe acest drum gasesti nadejde, dragoste, rabdare, binele, credinciosia, blandetea, puterea...etc.
Poate te afli pe o strada a deznadejdi, a necredintei, a fricii, a ingrijorarii, a faradelegii, a judecatii, a mandriei, a urii, a durerii...etc. Sunt atatea strazi sumbre si reci, atat de intunecate si alte, mai putin intunecate. Insa, toate iti fura razele Soarelui. Oricare ar fi ia, o strada mai putin intunecata sau mai multa, nu esti pe Calea buna.
Exista o singura Cale si aceasta Cale este Isus Cristos. Adevarul este Isus Cristos si nu totdeuna adevarul place, mai si doare, dar te duce la pocainta. Viata este Isus Cristos, iar Viata o gasesti doar lasand strazile intunecate in spate si alergand spre Soarele Neprihanirii.
Concluzia este: oricare ar fi situatia ta care te tine pe o strada in care nu te poti bucura de dragostea Lui Cristos, nu sta pe loc! Oricat de tare ar sufla vantul, alearga inainte, lasa in urma tot ceea ce impiedica caldura Soarelui. Odata ajuns in compania Soarelui, nu te mai lasa amagit si dus iarasi pe strazi reci si sumbre. Soarele te va conduce spre vesnicie. Doar in compania Lui poti ajunge biruitor in tara promisa. Caldura Soarelui adeseori va fi mai dogoritoare, dar nu deznadajdui, caci atunci, Domnul, iti curateste calea pe care mergi, ca acele nimicuri care le consideri tu, sa nu iau amploare si apoi sa fie obstacole intre tine si razele Lui. In acest an nu stim ce ne asteapta(nici nu trebui), dar stim ca Isus Cristos e Soarele Neprihanirii! Ramanem plini de credinta si nadejde sub razele Lui.
Evrei 12:1-3"Si noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.
  Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
  Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.

In fiecare zi Domnul doreste sa ne invete doar noi sa fim cu luare aminte. Ia aminte la miciile detalii, caci prin ele Dumnezeu doreste sa iti vorbeasca.

luni, 7 ianuarie 2013

Darul complet a Lui Dumnezeu

Luca 2:11  astazi, in cetatea lui David, vi S-a nascut un Mantuitor, care este Cristos, Domnul."
 In viata mea a fost un "astazi" cand Cristos, Domnul s-a nascut ca Mantuitor. 
Nu a fost deajuns doar El sa se nasca in viata mea. Ce ar fi fost de viata mea daca L-as fi lasat doar sa se nasca? Ce ar fi fost daca nu ar fi crescut? Ce ar fi fost daca nu-L lasam sa moara pentru mine pe dealul Golgota? Ce ar fi fost daca nu acceptam biruinta Lui asupra mortii prin invierea Sa?Zilele acestea am vazut caci atata lume accepta ca Isus Cristos s-a nascut ca Mantuitor, si...atat. La ce ar fi ajutat ca Isus Cristos sa se nasca si apoi sa se intoarca inapoi la Tatal, fara sa ia asupra Sa toate faradelegile noastre? Ar fi adus El mantuire omenirii? Nicidecum. Sunt patru categorii de oameni. Cei care accepta darul complet a Lui Dumnezeu, apoi cei care accepta doar invelisul stralucitor si frumos, apoi cei doar care se uita de departe la darul frumos dar nu se apropie sa Il accepte si cei de pe urma care nu Il accepta deloc.
Nu este deajuns ca Isus sa se nasca-n viata ta. Trebuie sa accepti moartea Sa, si invierea Sa...
Primeste darul complet a Lui Dumnezeu pentru tine. Nu te multumi doar cu invelitoarea.
Da, a fost o zi de mare bucurie cand Isus Cristos s-a nascut in viata mea. Dar, a fost o zi de o mai enorma bucurie, atunci cand  am desfacut darul acela frumos, si am vazut caci El si-a dat viata pe crucea din Golgota pentru mine ca sa ma rascumpere si sa ma salveze de la moarte, caci atat de mult m-a iubit. A biruit moartea si a iesit triumfator pestea ia.
Abia atunci am primit darul complet a Lui Dumnezeu .
Anii la rand m-am multumit doar cu privitul la darul Lui Dumnezeu. Apoi, am fost multumita doar cu invelitoarea. Dar, a urmat o zi cand, am deschis darul Acela care era pentru mine, si doar atunci am putut exclama: ce dar nemeritat! Doar atunci cand deschizi darul Lui tu te micsorezi iar El, Cristos va creste in tine.
Primeste darul complet a Lui Dumnezeu, nu te multumi doar cu privitul sau cu invelitoarea. Nu zi: Doamne e deajuns ca ai lasat slava cereasca si Te-ai nascut umil intr-o iesle;
 este deajuns ca ai trait o viata umila de tamplar. Nu spune asta! Lasa-l sa se nasca in viata ta, dar acepta-L sa si moara pentru tine! Accepta si invierea Sa, biruind boldul mortii pentru tine.
 


E darul Lui Dumnezeu complet pentru tine! Nu te multumi doar cu o parte din dar, ci primeste-L in totalitate.