Cine sunt eu...Doamne?

Psalmul 34:8a
Gustati si vedeti ce bun este Domnul!

Ne asemanam cu un mar frumos, lucios, sanatos la vedere, dar stiti cand se vede cum suntem cu adevarat?  Atunci cand cineva gusta din noi. Ramanem la fel cum aratam pe dinafara sau iasa la iveala lucruri negre si amare din cauza putrefactiei?
Se vede cum suntem cu adevarat, atunci cand cineva dechide gura, infinge dintii, si rupe o buna bucata. Doar atunci se simte gustul nostru autentic. Bun, dulce sau putred si amar. Atunci iasa la iveala putrefactia si amaraciunea ce o aveam atat de bine acoperita, sau dulceata si bunatatea pastrata cu grija.

Cine sunt in realitate? Sau cum sunt cu adevarat?
Intr-una din zile Ioan Botezatorul este vizitat de niste preoti si leviti trimisi din partea fariseilor sa-l intrebe: „Tu cine esti?” (Ioan 1:19) Ioan a marturisit ca nu este Cristosul, si nici Ilie, si nici prorocul. Si iata caci acesti iudei nu se opresc aici si pun o intrebare foarte sireata lui Ioan. Priviti intrebarea pusa de ei lui Ioan: (vs22) Atunci i-au zis: „Dar cine esti? Ca sa dam un raspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine insuti?”
Si iata-l pe Ioan dand un raspuns extraordinar si vrednic de urmat de fiecare dintre noi.
"Eu"a zis el, „sunt glasul celui ce striga in pustiu: „Neteziti calea Domnului!”, cum a zis prorocul Isaia.”
Poate te intrebi ce este asa de uimitor in raspunsul lui Ioan...asculta ce spune el: "eu sunt glasul celui ce striga in pustiu: „Neteziti calea Domnului!”, cum a zis prorocul Isaia.” Ioan isi cunostea bine menirea ce o avea pe acest pamant. Stia bine cine este, un glas ce striga in pustie. Nimic mai mult dar nici mai putin. Asta era dreptul si lucrarea Lui. Nimeni altul nu putea indeplini lucrarea lui Ioan, doar el putea. El fusese pregatit. Acesta era el, atat pe dinafara cat si pe dinauntru. Satan ia pus multe oferte tentabile lui Ioan in fata sa-i fure cu sireteag dreptul care il detinea ca glas ce striga in putiu: "Neteziti calea Domnului!" Priviti ce oferte ademenitoare si bine spoite ii oferea satan lui Ioan: esti Cristosul? Esti Ilie? Esti prorocul? Dar Ioan la toate a raspuns: nu, nu sunt. A refuzat sa ia dreptul altuia. El avea deja unul. Si atunci satan apeleaza la ultima lui carte ce o avea ascunsa in maneca: firea, eul. -„Dar cine esti?" -"Ce zici tu despre tine insuti?"  Dar iata-l pe Ioan facand ceea ce toti am trebui sa facem. Ioan 3:28-30
"Voi insiva imi sunteti martori ca am zis: „Nu sunt eu Cristosul, ci sunt trimis inaintea Lui.” 
Cine are mireasa este mire; dar prietenul mirelui, care sta si-l asculta, se bucura foarte mult cand aude glasul mirelui: si aceasta bucurie, care este a mea, este deplina.
 Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micsorez."

Tuturor celor ce cred in Numele Lui Isus Cristos, le-a fost dat un drept, dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu. L-ai primit, adica ai crezut in Numele lui Cristos? Atunci ai fost nascut din Dumnezeu. (Ioan 1:12-13) Esti copilul Sau, ai acest drept prin jertfa Lui Cristos Isus.
Dar ma intreb acum, oare, mai am acest drept? Ne-am oprit din graba vietii, sa vedem daca acest drept il mai avem, il mai detinem? Sau poate l-am vandut, ca si Esau pe un blid de linte...sau poate ca si Petru pe-o minciuna sa acopar pedeapsa ce se ivea grabit...sau poate ca si David, pentru-o clipa de placere ce a trecut si i-a lasat un gust amar?! Diavolul sta la panda la orice pas al nostru, sa ne fure acest drep care este al nostru. El stie cat de valoros este si cata putere exista in acest drept, de aceea incearca din rasputeri sa te insele cu lucruri care au implinire si placere de o clipa, dar care mai apoi ne vor distruge, ne vor ztrobi. Va veni diavolul si la noi ca si la Ioan, sa ne ofere drepturi ce nu sunt ale noastre. Da, am dreptul de copil al Tatalui, insa eu trebuie sa ma micsorez, iar El Cristos ca creasca-n mine. Daca nu e asa atunci pe dinafara vom aparenta sanatos si bine, dar ne inselam amarnic, caci clipa cand se va vedea ceea ce suntem in realitate este atat de aproape. Mai bine ne-am grabi, sa ne intoarcem, sa ne recunoastem, sa ne caim, si sa ne pocaim. Sa cad la picioarele Lui, sa strig: ai mila ah, Tata, sunt un netrebnic, un ticalos, un calator strain ce am ajuns sa nu am nici hrana, nici haine, sarac lipit pamantul. Dar, azi ma intorc acasa, m-am saturat sa ratacesc, ma iarta Tata...

De aceea psalmistul David spune: gustati si veti vedea apoi, cat de bun este Domnul! Doar atunci cand gusti poti sti cat este bun Domnul. Daca stai doar sa te uiti la Domnul, nu vei vedea niciodata cat de bun este Dumnezeu. Mai intai trebuie sa gusti, apoi vei vedea.
Dar de multe ori Domnul intinde masa sa bogata, si spune copiilor Sai: gustati si veti vedea ce bun Sunt, Eu Domnul! Dar suntem mofturosi, tare mofturosi. Noua nu ne este de trebuinta mustrarea, suferinta, necazul, stramtorarea, astea pentru altii, noi vrem doar desertul. Dar Isus intr-o imprejurare spune: Deci, daca voi, care sunteti rai, stiti sa dati daruri bune copiilor vostri, cu cat mai mult Tatal vostru care este in ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer!(Matei 7:11b) Ex: cer de la Tatal rabdare, si El imi da o suferinta, iar eu cartesc si spun: oh Doamne nu ai spus Tu caci dai lucruri bune copiilor Tai atunci cand iti cere? Asta e un lucru bun? Am cerut rabdare, nu suferinta...Dar Tatal, bland sopteste: "da fiica mea ti-am dat rabdare chiar daca acum nu intelegi, ti-am dat un lucru bun."
Prima data trebuie sa gusti din "legumele" care preferi sa le lasi altora(doar le vrei binele, nu-i asa?). Insa ca sa te bucuri de desert va trebui sa gusti din ele; apoi vei vedea cat de bun este Tatal tau.
Tot ce este mai bun si sanatos pentru noi nu prea ne place, dar Tatal care stie ce este mai bine pentru noi, ne da lucruri bune. Slava Tie Dumnezeule caci nu ne lasi sa ne deformam numai cu desertul, caci am ajunge giganti, mai mari ca Tine. Ci, ne inveti caci si "legumele" sunt tare bune ca sa fim ceea ce Tu doresti sa fim. Mai mici, mai mici si Tu, mai Mare!
Psalmul 139:23-24
  Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Incearca-ma si cunoaste-mi gandurile!
  Vezi daca sunt pe o cale rea, si du-ma pe calea vesniciei!
  
Stii cine esti? Stii care este dreptul tau? Mai ai acest drept sau l-ai vandut demult? 

Priviti ce spune Petru: " Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui,
prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea care este in lume prin pofte.
De aceea,  dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta;
cu cunostinta, infranarea; cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia;
cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni.
Caci, daca aveti din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici neroditori in ce priveste deplina cunostinta a Domnului nostru Isus Cristos.
Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umbla cu ochii inchisi si a uitat ca a fost curatat de vechile lui pacate.
De aceea, fratilor, cautati cu atat mai mult sa va intariti chemarea si alegerea voastra; caci, daca faceti lucrul acesta, nu veti aluneca  niciodata." (2Petru 1:3-10)(sublinierea imi apartine)

Pastreaza ce este al tau, dreptul de fiu de Dumnezeu, ca nimeni sa nu-ti ia cununa ce ti-a pregatit-o Domnul. Caci Isus va veni curand, nu stii nici clipa, nici ceasul. (Apocalipsa 3:11)