"Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?..." Matei 16:26
Ce cale lunga trebuie sa strabata un paianjen pentru a-si tese plasa sa! Ce du-te vino, cate acrobatii de catarare in toate directiile sunt necesare pentru aceasta! In aceasta lucrare istovitoare se consuma chiar si o parte din substanta corpului sau, pentru ca firul vine din interiorul lui. Dupa ce plasa este gata, cat de usor poate fi distrusa printr-o simpla atingere! Se distruge intreaga lucrare artistica si paianjenul poate este chiar omorat!
Nu este asemanator cu osteneala oamenilor? Ei se straduiesc sa obtina o pozitie profisionala buna si sa aiba parte de mii de distractii. Isi folosesc toate capacitatile lor, cateodata nu tin seama nici de sanatate, dar in lumina vesniciei trebuie sa recunoasca: totul este numai o tesatura de paianjen. Imparatul Solomon a scris: "Am facut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sadit vii; mi-am facut gradini si livezi de pomi... Mi-am strans argint si aur... in toate este numai desertaciune si goana dupa vant..." (Eclesiastul 2.4-11).
Trebuie sa invatam sa nu masuram tot ceea ce facem dupa criteriul timpului, ci dupa criteriul vesniciei. Mantuirea vesnica a sufletului o putem obtine prin credinta in Isus Cristos, Mantuitorul lumii.
Nu va stringeti comori pe pamint, unde le maninca moliile si rugina, si unde le sapa si le fura hotii; ci stringeti-va comori in cer, unde nu le maninca moliile si rugina si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura. (Matei 6:19-20)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu